Azi am gasit de vanzare niste blugi care - minune mare! - imi vin bine! Asa de bine, incat mi-am spus ca trrrrrrrrrrrrrrebuie sa am doua perechi! Dar nu-mi convenea saam doua perechi chiar la fel, asa ca, in momentul acesta, una dintre perechi e in masina de spalat... la vopsit.
...de fapt, intrasem in magazin ca sa cumpar cadouri pt copiii din familie si anturaj. Doamne, ce sec si rece suna: "din anturaj". Mai ales ca, prin asta, ma refer la Ioana, o fetita extraordinara! Am mai scris despre ea. Dar acum spun ca este extraordinara pt ca cu cateva saptamani inainte de eczema mea, s-a aratat dintr-o data ingrijorata pt cotul meu stang, care nu avea nici o problema. Dar ea a dat la o parte maneca, cu grija, ca si cum as fi avut o rana sau asa ceva. Si, nu stiu de ce, mi-a dat un pupic pe cot. Ca si cum voia sa-mi faca bine acolo. Ei bine, dupa ce eczema mi-a trecut, coatele mele au ramas cu o piele ffff sensibila: ma ustura cand sprijin coatele pe masa, chiarsi prin haine ma ustura. Acum vreo 2 saptamani, am fost pe la ea acasa, si iarasi mi-a cerut sa-mi ridic maneca, tinea manutzele desfacute in jurul bratului meu, sugerandu-mi sa ridic usor, cu blandete, parea foarte preocupata de ce urma sa vada. Vazand cotul meu rosu (stangul este efectiv mai afectat decat dreptul), a dat din cap cu inteles, ca si cum: "vezi? ti-am spus eu."