Buna dimineata, Fatima!

...ah, azi mi s-a intamplat o chestie asa de faina!
Dimineata, in drum spre servici, mi-am cumparat niste iaurt fara zahar, fara grasime, dar cu capsuni - de necrezut, dar e excelent!; niste rosii Kumato (gustoase de nu se poate! eu le mananc si goale, doar cu sare si piper, iar intr-o dupa-amiaza am avut mare pofta sa mananc dintr-una ca dintr-un mar, de ce nu? si, sigur, am mancat-o ca pe un mar!) si o crema de ciocolata alba, pt Fatima, femeia noastra de servici de la cantina, cu care mai tot vorbesc eu. O femeie simpla si buna, credincioasa (sper sa nu o sochez prea tare, uneori, in orice caz am grija!) si foarte iubitoare de familie. Ei, si ce crezi? Intru la sala de mese si o gasesc spaland automatul de cafea. Buna dimineata, Fatima! Buna dimineata, Vio! Imi spun, lasa, nu-inimic, vin mai incolo sa-mi iau o cafea. Cand colo, Fatima imi spune: am pus de-o parte 2 espresso pt dvs, uitati acolo! Uau! mi-a topit inima pe loc! Multumesc mult, Fatima! Si eu m-am gandit la dvs, si v-am adus o crema de ciocolata alba!
Mmm, ce fain moment! Vorbim la plural, respectuoase una de cealalta, dar am putea vorbi la singular, sigur, cu tot atata respect. Dar prefer sa vina dinspre partea ei.
Gata, asta era si ramane chestia asa de faina.
Noapte buna!