Draga Michulica

Draga Michulica, imi esti foarte draga!
NU sunt suparata nici cat negrul sub o unghie taiata foarte scurt!
Pai eu de aia mi-am facut blogul acela: ca sa scriu o singura data ganduri si informatii despre noi. Nu la fiecare. Pt ca nu am rabdare. In schimb, daca ma "provoci" la e-mail, sigur ca iti raspund.
Sunt si eu prinsa pana peste cap, la munca (si mi-e si rusine ca, in mai putin de o luna, voi pleca iarasi in vacanta, vacanta de Craciun si Anul Nou, cand vom pleca in Austria, cu niste prieteni).
Te pup tare. Sa fii cuminte si linistita, ca daca ma supar cu ceva pe cineva, eu ii spun omului. Nu atat ca sa stie, ci ca sa ne lamurim, ca pote m-am inselat si m-am suparat degeaba... :-)
Cand a fost Michi pe la tine, Sandu s-a simtit nu stiu cum ca nu a trecut si pe la noi. Dar nu are de ce sa se simta prost, i-am spus. Si nici tu, daca cumva ti-a trecut prin cap asa ceva. Suntem oameni mari. Cum sa ma supar pe Michi ca are alte preferinte decat cele la care se astepta Sandu? Nici macar eu nu ma asteptam sa ma prefere (si) pe mine. Ei, Michulici, aici e un mister mare: noi doua am fost tare bune prietene. Si la un moment dat, cu multi ani in urma, lui Michi i s-a pus supararea pe mine, drept sa-ti spun nu stiu de ce. Dar daca in saptamana pe care Michi a petrecut-o impreuna cu tine, legatura voastra s-a strans destul de tare incat sa-i poti pune intrebarea in legatura cu non prietenia noastra, te rog, nu ezita si pune-i-o. Iar apoi, te rog sa-mi spui si mie. :-)
Te pup tare, cu drag si iti urez muuuuuuuuult spor la treaba, ceea ce-mi doresc si mie!
vio