Lina-biciclina

sambata am fost cu Doru sa-mi cumpar o noua bicicleta (pe Zanfira am dat-o Alinei, ca ea ramasese fara bicicleta si eu nu stiam ca voi merge din nou cu bicicleta asa de rpd). Noua bicicleta se numeste Bicic-lina, in cinstea lui Cata-lin, stai sa vezi de ce si cum. Ieri am fost toti 4 (Alina, Cata, Doru si eu) pe drumul nostru obisnuit de plimbare (nu-mi venea sa cred ca eu, cu manutza mea in pioneze, pot sa merg din nou cu bicicleta!!! ce bucurie! m-a durut un pic, dar de indata ce am incetat efortul a incetat si durerea)!
ei, dar m-a enervat ingrozitor noua bicicleta, pt ca mi-a sarit lantul si chiar mi s-a incurcat - ce mai, o catastrofa de bicicleta!!! Imi venea sa dau cu ea de pamant! "Asta NU e prietena mea!!!" "Uratanie ce esti!!!" De frumoasa e frumoasa, dar ma enerva ingrozitor! In plus, dupa ce ca eram amarata, si am si cazut (dar de pe loc, nu m-am lovit), Doru imi tot spunea ca EU sunt de vina, ca nu trebuia s-o "frec" atata, cu vitezele. Dar eu FOLOSESC intens vitezele, mai ales cand terenul este cand la deal si cand la vale. Si CUM sa nu le folosesc, devreme ce bicicleta e dotata cu viteze?!!! Imi venea sa dau si cu Doru de pamant...! Dar Catalin a spus ca mi-o regleaza el. Am incredere in el, pt ca mi-a mai facut o data ceva extraordinar de bine cu un efort minim (dar stiind ce avea de facut), la Zanfira, de-l pomeneam cu drag in fiecare dimineata pe cand urcam drumul spre gara. Doru nu voia sa-l lase pe Catalin, zicea ca sa mergem marti la magazinul de unde imi cumparasem bicicleta, ca au acolo un atelier si ca e "doar o treaba de reglaj". Din fericire, Catalin stia el ce stia si a insistat sa se uite si s-a uitat asa de bine, ca mi-a reglat-o UNT!!! Asa ca, devenita acum prietena mea, m-am gandit sa-i dau bicicletei numele de Catalina, dar nu mergea, pt ca semana prea tare cu numele lui Cata. Catalina-Biciclina! Asta e! Biciclina! Chiar daca seamana cu numele unui antibiotic, eu asa ii spun: Biciclina. Lina-biciclina, cand o alint. Azi am mers cu Biciclina la gara. O poezie!
Degetele nu mi s-au mai indreptat (algodistrofia), dar chiar daca ar ramane asa, eu pot sa traiesc si asa. Si n-o sa ma necajesc. Cata vreme nu ma dor, e in regula. Dupa ce am trecut prin durerile prin care am trecut..., acuma sunt fericita cata vreme imi pot folosi mana la mai toate cele si nu ma prea doare si oricum, nu ma mai doare "cu ecou". Asta e ceva colosal!