Un nou inceput, hai, curaj!
Aici, sunt singura, nu ma vede nimeni. De parca ASTA ar fi problema... Tocmai, problema e ca de multi ani sunt foarte singura, in sufletul meu. Vad ca pot inspira sentimente frumoase si adanci, dar nu si pe cel de prietenie, p r i e t e n i e. Astfel incat, iata! in seara asta m-am hotarat sa-mi fiu propria prietena de care am asa de mare nevoie. Ma usuc de mare nevoie ce am de o prietena sau de un prieten. Ma rog, o fiinta umana... Dar ce inseamna, pt mine, prietenia? Oh, prietenia e ceva foarte rar! E ceva..., e asa cum spun englezii: "a single soul in two bodies". De fiecare data cand a iesit la iveala ca eu ASTA cred despre prietenie, mi s-a spus ca asa ceva nu exista, ca asa ceva este doar un ideal(*). Dar ca idealurile nu exista decat ca sa avem catre ce sa tindem. Eu cred ca totusi am avut deja parte de prietenie, asa cum o simt eu. Desi, daca e sa ma iau dupa cum s-au terminat aceste prietenii, cu exceptia uneia, care este in "stand-by" de vreo treizecisiceva de ani, dar mai bine asa decat sa se termine si ea! - deci, daca e sa ma iau dupa cum s-au terminat aceste prietenii, ar trebui sa admit ca nu era vorba despre "a single soul in two bodies"... Atunci, de unde-mi vine nostalgia asta? Nostalgia presupune ca stiu despre ce e vorba, nu?
Ce zice DEX-ul despre:
--> PRIETENÍE, prietenii, s.f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciție, prieteșug. ♦ Atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între țări bazată pe aspirații, năzuințe, interese comune. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) prietiníe s.f.] – Prieten + suf. -ie.
PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s.m. și f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic. ♦ Amant, iubit. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) priétin, -ă s.m. și f.] – Din sl. prijatelĩ. (ma bucur sa aflu originea cuvantului!)
--> NOSTALGÍE, nostalgii, s.f. Sentiment de tristețe, de melancolie provocat de dorința de a revedea un loc iubit, o persoană apropiată sau de a retrăi un episod din trecut. ♦ Dorință (plină de regrete) pentru ceva greu de realizat. – Din fr. nostalgie.
Deci, orice dubiu este inlaturat: ceea ce simt este cu adevarat un sentiment de nostalgie. Am convingerea ca stiu despre ce vorbesc (desi nu prea vorbesc despre asta, pt ca am senzatia ca-mi inoportunez interlocutorii, nu stiu cum, nu stiu de ce). Pt ca am trait deja in doua trupuri. Eram copil, apoi adolescenta. Oare varsta este o conditie? Nu cred. Sunt "oameni mari" care zic ca au prieteni sau UN prieten - ah, UNUL mi-ar fi deja arhi-suficient!
----------------------------------
(*) mi s-a spus de nenumarate ori: "vai, ce idealista esti!" totdeauna cu un ton de tristetze sau de agasare; culmea e ca mie mi se pare asa de frumos sa fiu idealista! De fiecare data trebuie sa-mi trag singura vreo doua palme ca sa-mi treaca impresia ca mi se face un compliment.
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire