Bravo, Sandule, ca le-ai aratat ce era de facut! Misto!
Poza cu Judith este una dintre cele mai reusite cu ea: cred ca e neam de spioanca, ca nu se lasa pozata :-)
Nu stim daca-s moarte gagicile dupa Sol, ca nu spune.
Cred ca tipul care urla era sarit de pe fix, pur si simplu. Sau ingrozitor de rasist, ceea ce e tot una.
Nene, fiecare cu accidentele lui: azi, pe linia pe care mergem noi cu trenul la munca, s-a sinucis cineva... Ceea ce nu ne-a creat nici o problema de transport, pt ca intamplator ne-am dus cu masina la Bxl. Dar zic asa, ca chestie... :-( Dar seara, la intoarcere, si eu ca si Sandu n-am mai avut norocul de dimineata: un tren din fata trenului in care ma aflam a ramas in pana. Ceea ce m-a intarziat cu 1/2 de ora. Am foarte deseori chestii din astea, cu compania de trenuri belgiana. Ceea ce a fost deosebit in seara asta a fost ca am stiut din ce cauza sta trenul meu pe loc. De obicei, suntem tratati ca oile.
Va las, ca Doru se uita la un film care pare interesant. Ma uit si eu, pe canapeaua noastra cea noua... Hop! ca a schimbat programul! Hai mai Doru! Bine, ma duc sa mananc.
Pupici si seara buna!
vio
... Si eu care credeam ca o sa am timp sa dau reply de la servici... As! Ti-ai gasit! Ma asteptau ca pe sfintele moaste, ca Vineri fusesera probleme in productie.... Le-am rezolvat pe toate.
Da, se vad trei poze in e-mail, Judith, catelul si Sol. Judith e putin intoarsa si n-am putut sa vad cum arata. Sol, e un baiat tare frumos. Cred ca sunt moarte gagicile dupa el.
Imi pare rau ca ati fost intampinati cu 'zurgalai' cu tipul ala care urla. De ce dracu urla?
Azi la ducere la servici am avut noroc ca un accident f. urat a fost pe celalalt sens, dar la intoarcere norocul m-a parasit... a fost la vreo 5 Km in fata mea, asa ca am pierdut ceva timp pana sa ajung acasa.
Copii, ma bucur ca ati fost aici. Acum va puteti imagina cam ce fac in timpul zilei si unde....
Va pup mult,
Sandiu2010/9/12 viorica constantinescu <vionote@gmail.com>
Dragii mei,
La intoarcere, am citit tot drumul, o carte care imi da iar chef sa scriu si eu - asa de previzibila mi se pare si asa de tare imi da impresia ca as putea scrie mai bine. E-hec!, ia lasa vorba si scrie, daca poti! Da, Michi, promit sa incerc.
:-)
Doru s-a bâtzâit mai tot timpul - 7 ore 40 - pe scaunul lui incomod. Totusi, a si dormit un pic. Eu aveam impresia ca daca ma misc o sa stric bruma de echilibru pe care o aveam. E-hei, dar noi eram foarte bine in comparatie cu altii, care aveau un copilas care a plans de multe ori si, de fiecare data, fff multa vreme...
Nu am mai mancat mancarea aia vegetariana a lor de tot r... (singurul gust decelabil: curry), ci am cerut mancare non-vegetariana, din care am scos carnitza si am mancat restul, ce?
La aeroport, ne-am intalnit cu Iencutza si Helena, care se intorceau din Rep. Dominicana. Au spus ca e foarte misto acolo. Dar eu ma gandesc sa pun mana pe carte si sa invat TOTUSI limba spaniola ca poate-poate odata si odata voi ajunge sa ma plimb de colo colo in America de Sud si in America Centrala... Ce-i drept, nu vad cum as putea ajunge acolo, dar e bine sa invat spaniola din timp si apoi voi mai vedea.
Apoi, am iesit un pic din cladirea aeroportului, ca sa fumeze Doru o tzigara si s-a uitat la mine si a spus: "totusi, te-a tuns bine Michi." E bine!
Am coborat la nivelul -1, sa luam trenul spre Nivelles si am asistat la o scena oribila: o familie de negrii voiau sa coboare cu caruciorul multele bagaje pe care le aveau, dar voiau sa le coboare pe scara rulanta. Erau gata sa se angajeze, cand un controlor de tren a inceput sa urle la ei sa nu faca asta, ca e iresponsabil, ca exista un ascensor pt asta. Si tatal de familie negru a spus ca nu a stiut, mersi, ma duc acolo... Si controlorul tot urla... Si tatal de familie i-a spus ca nu merita sa urle asa la el, nu a stiut de ascensorul acela, acuma stie, nu mai urla omule, am copii cu mine, ma faci de ras...! Si controlorul, rosu la fata si cu vocea subtiata de nervi, tot ii mai urla adevarurile lui... Puah! M-am simtit tare prost. Cu atat mai mult cu cat, aflandu-ma cu Doru acolo, nu ma simteam in stare sa suport SI oprobiul lui Doru daca m-as fi apropiat de controlor si i-as fi spus ca nu trebuie sa tipe asa caci, in partea cealalta nu are de intampinat nici o rezistenta, uite, omul negru se indreapta cu familie si bagaje catre ascensor, gata, shuuut, shuut..., e pacat, zau! Cu oprobiul public m-as fi mandrit in sinea mea (ca l-am infruntat), dar reactiile negative ale lui Doru imi dau niste dureri de cap infernale. Pe bune! Asa ca, am lasat sa treaca - spre rusinea mea - o ocazie de a aprinde o lumanare in tenebrele astea, de!
Apoi, in tren: vine controlorul si ne da la fiecare in cap cu patriotismul lui de doi bani: "'Huiendah!" adica buna ziua in limba flamanda. La aeroportul international Bruxelles! Unde vine atata lume de cu totul alte limbi decat mititica lui limba flamanda...! De ce naiba nu zic "Good morning!", "Buenas dias!", "Bonjour!"...?
In tren spre Nivelles am adormit un pic. La gara la Niv., ne astepta Judith,
(sa-mi spuneti daca nu vedeti pozele, ca atunci le trimit altfel; sunt 3 poze in mesajul asta)
care ne-a spus ca acasa toate-s bune, doar ca a cazut o parte din tencuiala din tavanul de la ei din camera: praf si moloz peste lucrurile lor, acolo, plansete si nervi! Imi inchipui! Bine ca nu a cazut peste ei pe cand dormeau sau...! O sa vedem cum vom repara. De fapt, de multa vreme ne luam avant sa facem lucrari de renovare la etaj si in pod. Poate ca a venit timpul, nu?
Fitch s-a bucurat tare la revedere. Cutzulushu'-cu-coada-manivela!
(si mi-am amintit de Axel, cutzulushul vostru, dar nu am scos inca pozele de pe diversele suporturi pe care le am)
Am mancat ceva si m-am culcat 4 ore. Doru a dormit doar 2 ore, de teama ca nu va reusi sa fie viabil maine, cand vom avea fff multa munca fizica de facut in casa - mai mult Doru - : avem de facut bucati-bucati multe craci mari si crengi de brad si apoi mobila de la parter: o canapea si 2 fotolii. Si trebuie transportat totul la vreo 7 km mai incolo.
La trezire, m-am revazut si cu Sol
care mi-a spus ca m-am tunsulica "cam scurt? cam prea scurt?" - ma intreba asa, nestiind ce sa creada. :-) Ei, las' ca creste, zic eu. "Dar esti ca un baietzel!" Si eu care speram sa fiu ca un baietzoi...! Noutatea lui e ca trebuie sa-si renegocieze contractul de munca, pt ca munceste cam mult fara sa recupereze. E adevarat. Sa vedem ce o iesi.
Am facut o ciorba deasa de legume, orez si linte. Intre timp, Doru a mai taiat iarba si niste crengi in curte. N-am schimbat decat o idee intre noi, azi: cum facem cu eventualele lucrari care se profileaza la etaj. Subiectul e departe de a fi epuizat.
Cam asta ar fi - pe ziua de azi.
Va pup cu mare drag.
vio
--
Alexandru Constantinescu
Home Phone (905) 845-8203
Cell Phone (416) 845-4247
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire