Axel, intr-o zi ciudata

Azi, Axel a fost un pic ciudat.
Deja, de aseara, a sarit dintr-o data din panier (locul panierului este foarte izolat, nu vede mare lucru din casa si nimeni din casa nu-l vede; assured privacy.), latrand catre gradina. Am mers cu totii in gradina, unde nu am vazut nimic deosebit. Axel era usor infricosat, dar nu am inteles de ce. Am presupus ca a simtit vreo pisica trecand prin curte, ceea ce, inainte sa vina Axel la noi, era lucru curent.
Am stat impreuna, Axel si cu mine, ieri seara, pana tarziu in noapte. Cand am plecat la culcare, la vreo 2-3 minute dupa ce am ajuns sus, a dat cu labuta la usa, de vreo 2-3 ori. Apoi, nimic. Doru l-a auzit imediat si s-ar fi dus jos, la el, dar eu am zis sa mai stea putin, ca poate nu e nimic. Chiar asa s-a intamplat: nu s-a mai auzit nimic si toata casa a adormit linistita.
Dimineata, azi, toate bune si frumoase.

Mai putin esecul total legat de combinatia de ficat, orez, morcovi, măr si banană. Deja, de ieri, Axel, nu manifesta decat un vag entuziasm legat de compozitia mea de mare chef, dar azi a zis "niet" fara drept de apel. Ceea ce m-a facut sa gust si eu din mâncărica lui (eu?!!! ficat?!!! ei bine...). Bearc!!! avea un arrière goût... amar! Pizdis! Asta inseamna ca vreunul dintre ficati era contaminat cu fiere. La gunoi! Alta mancare la rand! Inimioare de pui (oh, cati pui! dar nu e mancare pt mine, ci e mancare pt un animăluț parțial carnivor...) cu orez si morcovi. Iarasi mi-au iesit mai putini morcovi decat ma asteptam, dupa fierbere!, astfel incat am completat cu cartofi fierti in coaja si curatati.

Noua reteta:

inimi fierte (40 de minute la oala minune) 500 g

morcovi fierti (pusesem peste 500 g la fiert, in oala minune, la aburi, 40 de minute) 328 g

cartofi fierti in coaja, apoi curatati de coaja 172 g

orez fiert (40 de minute) 500 g

40 este numarul magic. Nicidecum 42! :-)

Am trecut prin mixer mai intai inimile. Apoi morcovii si cartofii, impreuna. Orezul nu l-am mai trecut prin mixer, ca sa nu mai obtin o pasta informa. Nu a mai fost nevoie sa adaug nici un lichid, in bolul de mixare. Am pus apoi totul intr-un castron mare si am amestecat fff bine., Dat fiind faptul ca am obtinut 1285 g de amestec, am considerat ca pot avea 4 portii pt 4 zile, a cate 400 si un pic de g, deci am adaugat 5 lingurite de ulei de rapita. 4 lingurite pt 4 zile, si 1 lingurita pt ce mai ramane pe peretii castronului unde amestec toate ingredientele (dupa mixare) si pe peretii pungilor de plastic in care pun portiile zilnice.

Bun, sa revenim la ciudateniile de azi. Axel a parut mai timid, mai timorat decat de obicei (cand oricum, nu este un catel exuberant). Dimineata, a mancat un pic (din combinatia cu ficati, pana sa gust eu, la pranz...) si am plecat, cu chef, la plimbare. Prima ciudatenie marcanta: toata plimbarea, 3 km, a mers... intins! In mod normal, se opreste des, miroase, se sucește, miroase, revine pe propriile urme, miroase, trece pe partea cealalta a drumului (de vreo mie de ori, in fiecare zi), miroase, ridica piciorul si face ce face ca si cum ar insemna locul, mai sta, se mai uita in departare, mai ales daca vacile au proasta idee sa stea departe de gardul pe langa care trecem noi... Dar azi, cu doua mici exceptii (doua mari tractoare care semanau in apropiere de drumul nostru si care pareau foarte amenințătoare), Axel a mers rapid tot drumul, de parca era chitit sa ajunga repede acasa. Kk absolut normal, usor torsadat.
Apoi, alta ciudatenie: in casa, parea speriat. Se aseza in locuri in care, de obicei nu se aseaza. De preferinta, locuri ferite. In schimb, pleca repede din locurile unde se aseaza de obicei (si care sunt deschise). Totul, dandu-mi o senzatie de urgenta, inexplicabila. Da, a mai si latrat, chiar si in casa, ceea ce nu face de obicei. Dar mai mult in curte, ce-i drept. Pe de alta parte, la pranz, dupa ce a mancat -- foarte multumit de noua reteta! -- s-a dus in curte si s-a tavalit prin iarba, ca de obicei.
Apoi, culmea ciudateniilor: la un moment dat, pe cand eram amandoi in bucatarie, doar noi doi acasa, el culcat in preajma mea, s-a pus pe 4 picioare si s-a dus direct si glonț la usa de la intrare si a dat cu lăbuța, ca si cum trebuia sa iasa. Am ramas masca. L-am intrebat, bland, ce i se intampla. Pacat ca nu stie sa vorbeasca! Dar pana sa ajung la el, langa usa, deja imi venea in intampinare. L-am mangaiat, am vorbit... S-a asezat intr-un loc ferit, intre canapeaua rosie si masa lui Doru. L-am giugiulit nitel, la care, dupa o mica vreme, el s-a ridicat si s-a reasezat intre mine si canapea, ca si cum in felul asta se simtea si mai la adapost. Am stat un pic acolo, in fund si pe ganduri, apoi m-am intors la treaba mea, la bucatarie.
Si, in sfarsit, ultima ciudatenie, aproape toata seara a dormit adanc in panierul lui. N-a stat nici langa mine, nici langa Doru -- cum se intampla de obicei.
I-am povestit lui Michi ziua asta ciudata si mi-a spus ca i s-a mai intamplat si acasa sa aiba astfel de zile, inexplicabile, ca si cum el ar vedea ceva infricosator, invizibil pt oamenii din jur... Si ca, stand de vorba si cu alti responsabili de caini, a aflat ca si alti caini au astfel de zile sau momente, care par ciudate...

Dupa ce am vorbit cu Michi, m-am dus la el, la panier. Era adormit. In mod normal, panierul lui ar trebui sa fie inviolabil, indiferent de situatie. Adica nu e voie sa te duci peste el, sa-i faci chestii, nici chiar sa-l mângâi. DOAR daca nu se pune el cu burtica in sus, la mângâiat... Bun, dar chiar și asta e discutabil. Caci, intrebare: DACA se pune cu burtica in sus in semn de supunere? Ceea ce inseamna ca se simte in inferioritate... Hm, complicat!
In sfarsit, m-am dus la el, i-am vorbit iar el s-a pus cu burtica in sus. Asa ca, l-am si mangaiat, violand regula panierului... :-)
Apoi, l-am chemat in curte: hai, șușulică, mergem in curte, facem un șușu, am deschis usa catre gradina si... uf! a iesit si el din panier! Si a venit, grațios, o perniță cu codiță, a iesit in curte si mi-a facut favorul de a face un șușulică! Ah!
Apoi, i-am dat sa miroasa din mancarica lui. Si a zis... Ei, nu a zis, dar s-a lins pe botic. Semn bun, cum ca vrea. I-am pus in gamela si a mancat bine. Dupa care... s-a dus la culcare, in panier.

Dupa vreo ora, a venit Salvarea la un vecin si l-a luat la spital.
Apoi, a iesit si Axel din panier. N-o fi cauzalitate, dar e sigur simultaneitate, constatata. Acum, doarme linistit pe presul de la intrare... Lucrurile par sa fi reintrat pe făgașul normal. Vedem noi, maine.