Colega mea cea mai noua, Marie. Uite, cel putin un motiv pt care ma enerveaza, pt ca efectiv ma enerveaza:

ii impartasesc tot felul de cunostinte, preintampin probleme avertizand-o de cutare sau cutare chestie, o ajut in diferite munci samd, iar ea este lipsita de reactii. Nici multumesc, nici du-te-n p... ma-tii, nimic. Nu-mi trebuie sa pice in fund de admiratie si/sau sa-mi ramana recunoscatoare pana la adanci batraneti si nici sa-mi aduca gaini si oua proaspete intre timp, dar lipsa de feed-back ma zapaceste. Imi era greu s-o spun pana acum, caci nu desluseam exact ce ma supara la ea. Azi, in sfarsit, am reusit sa pun in cuvinte, in capul meu, jena asta dintre noi.

Bine, si ce-i de facut?

(1)

Stau dracului in banca mea si pastrez pt uzaj propriu gaselnitzele mele (fie vreo metoda de usurare a muncii, fie vreo metoda de verificare, fie ca a cazut in pana un server si nu are rost sa avanseze in munca, ci sa redemareze, fie ca unele dintre trenuri sunt suspendate... etc.)

(2)

Nu ma mai ofer s-o ajut cu nimic. O las sa-mi ceara ajutorul.

(cum facusem in primele zile: ea nu avea cheie; i-am spus ca lasa, am sa vin si eu mai devreme la servici, ca sa-i deschid usa de la birou, pana va fi gata si cheia ei; zis si facut, dar ea nu a avut nici cea mai neinsemnata reactie nici fata de propunerea mea nici fata de tinerile mele de cuvant)

Altceva? Da. Altceva e ca sper sa ma obisnuiesc, sau si mai bine - sper sa ajung sa apreciez felul asta deconcertant (pt mine) al ei de a fi.