http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=148&cmd=articol&id=4399

http://www.humanism.ro/articles.php?page=62&article=183
(sau Dilema Veche nr. 155 (26 ianuarie - 1 februarie) la pagina 2)



Bài tatà...!
ASTA mi-a iesit din gura, si balabaneam din cap a paguba, de una singura in fata ecranului, dupa ce, in sfarsit! imi acordasem placerea - asa credeam eu, ca va fi o placere! - de a citi schimbul de mesaje dintre Plesu si Remus. Asta era fara sa imi inchipui clocoteala pe care am resimtit-o citindu-l pe primul si fara sa pun la socoteala frustrarea pe care am resimtit-o citindu-l pe al doilea dar nu pe cel din urma. Pt ca trebuie sa spun ca, frustrare sau nu, màtur pe podea cu o palarie mare, imaginara, in fata lui Remus: mamà, ce tare e!
Nu mai departe de ieri am avut o discutie cu colega mea cea noua, spaniola, pe tema "cred sau nu cred", sau mai degraba "eu nu cred, ba eu cred, treaba ta!". Marta avea aceeasi pozitie ca si Plesu! Azi, citind articolul lui Plesu nu-mi venea sa cred ca Plesu poate sa se intalneasca atat de tare cu Marta! Si unde crezi ca se intalneau? Acolo unde Marta argumenta ca "nu poti spune ca nu crezi in Dumnezeu, nu te poti declara atee fara sa fii studiat indelung pt asta". Dar de unde le vine ideea asta?! Eu incep sa cred ca nu le vine spontan ideea asta. Faptul ca am intalnit-o, nealterata, la doua persoane atat de indepartate (prin origine, instructie, experienta etc.), ma face sa cred ca e mai degraba o strategie. Chestia cu "nu poti sa fii atee fara sa cunosti - nu stiu bine ce, nu stiu care ar fi pragul de cunoastere cu incepere de la care s-ar simti satisfacuti -", pt mine e o gogoritza. Marta mergea - si ASTA m-a enervat de fapt - pana la a spune ca "nu ai dreptul". Asta-i buna! Dar cine distribuie dreptul asta? I-am spus ca eu ma simt foarte bine luandu-mi singura dreptul asta. Si ca de fapt nici nu am luptat ca sa-l dobandesc, ba din contra, mi s-a impus singur. M-as simti mult mai bine pe lumea asta daca as putea sa cred ca totul face parte dintr-un plan divin, ca nimic nu e fara rost, nici chiar uciderea pruncilor, ah! ah! si cate si mai cate altele!

Eu m-am enervat cu Marta 'a mea'. Motiv in plus sa-l admir pe Remus! Ma enerveaza prostia mandra, in egala masura in care ma enerveaza reaua-vointa. Si imi pierd rabdarea. Chapeau bas in fata celor ce si-o pastreaza! Si, prin aceasta, reusesc sa paseze integral mesajul: "Bài bàieti, fiecare trebuie sa poata sa creada ce vrea el. Terminati cu prostiile! Ce vreti mai curat decat asta?" Marta 'a mea' intra probabil in prima categorie, cea de prostie mandra. Ori, daca nu ea, atunci eu! Plesu - nu, el nu intra in prima categorie... Si, ah! ce dezgustatoare mi se par ne-bunele lui intentii! Felul in care, cu multa stiinta intr-ale condeiului, il ironizeaza pe Remus! Tare imi este urata atitudinea asta: sa nu fi de acord cu cineva, sa te simti sprijinit de un auditoriu important pentru tine si pentru sistemul tau de repere si, in conditiile astea, sa-ti permiti sa-ti bati joc de cel ce crede altfel decat tine. Chiar daca ai avea toata dreptatea de pe lume! Nu se face chestia asta! Sau, daca o faci, te mai respect doar pentru ca ma respect pe mine.
Ce ziar tinea Romania Mare prin '90? Nu mai stiu cum ii zicea. Poate ca tine si acum acelasi ziar. Mi se parea scarbos, dincolo de orice convingeri politice si nationale, scarbos pt ca facea chestia asta de mai sus, sistematic. Plesu este mai civilizat si de departe mai inteligent decat cei de la ziarul acela, dar face si el acelasi lucru. Ce nasol! Iar dau din cap a baguba...
Ah, si mai e o chestie care ma scoate din sarite: de aceeasi natura ca si cea cu care i se da peste nas lui... Brigitte Bardot! Si anume: "ce-are, draga, asta? ce-i tot trage cu animalele? sunt atatia copii nenorociti pe lume si ea ii trage cu animalele!" La fel si Plesu: cu spitalele. Pe lumea asta se intampla fel de fel de lucruri grave, considerate mai mult sau mai putin grave in functie de privitor, de epoca... Dar daca fiecare ar aprinde cate o lumanare, dupa indemnul lui Lao Tze, fiecare cum poate el, dupa ce-i tine mai tare la suflet, s-ar putea ca intunericul sa se destrame. Asa de bine a spus omul asta! Abia cand am citit niste vorbe de-ale lui Blaga, nu demult, am inteles mai bine ce voia sa spuna Lao Tze. Povestea Blaga cum era el intr-o noapte pe un drum, si abia daca vedea in departare, dar vedea un pic; si a aprins o lumanare si n-a mai vazut nimic in departare... Vezi? nu e suficienta o lumanare. Trebuiesc aprinse cat mai multe. Toate. Si fiecare sa aprinda DUPA CUM POATE. Dar atentie la pericolul de incendiu! Ei fi-r-ar sa fie!