La Gicu si Iulia a fost foarte placut. Doar Iulia ma intristeaza un pic. Stii, ea are un parcurs extraordinar. In Romania, a facut filologia (romana-rusa) si a fost profesoara de romana si rusa cativa ani. A venit in Belgia, unde nu mai avea unde preda romana si rusa, atunci a facut o scoala de infirmieri, 3 ani grei. Noi ne-am cunoscut pe cand era inca la scoala de infirmieri. La absolvirea scolii, a lucrat ca infirmiera cativa ani. Astfel, a asistat la moartea unor pacienti. Ceea ce a facut-o sa isi puna intrebari despre psihologia celor in pragul mortii. Ar fi vrut sa fie capabila sa-i ajute mai mult. Si uite asa, a ajuns sa faca studii complementare, de ingrijiri paleative. La cursuri, avea, printre alte materii, si religia, caci aceasta ocupa un loc important in mintea multor oameni in pragul mortii. Ei bine, pana la urma, s-a dus sa faca si teologia! Acum, e in ultimul an si a devenit deja profesoara de religie. Pana acum, nimic ingrijorator, din contra! Un parcurs extraordinar, cum spuneam! Dar ceea ce ma intristeaza sunt unele remarci de ale ei, care mi se par ca venind - nu din adancul gandirii si simtirii ei, ci dintr-un fel de obligatie pe care si-a impus-o. Cumva mi se par "facute". De exemplu, pare convinsa ca daca nu te reculegi din cand in cand la mormantul cuiva drag, este pt ca tu nu ai reusit sa termini munca psihica de doliu pt persoana respectiva. Sau ca e firesc sa vezi in omul mort aceeasi persoana ca si in omul viu. Sau, ba nu, asta e altceva, dar tot ingrijorator mi se pare: ca ea, in drum spre munca, in tren, citeste biblia si se roaga. In fiecare zi faci astea doua lucruri? Daaa, sigur ca da. Si, la un moment dat, Gicu a spus la masa: "Da' ce dracu..., nu stiu ce" - si apoi, "Doamne, iarta-ma!", cateva momente mai tarziu, Iulia l-a certat un pic, sau, ma rog, l-a dojenit, asa cu blandete, cum ca nu se pronunta un asemenea cuvant! Deci, ea s-a facut asa, ca un preot, o preoteasa... Si, ca si majoritatea preotilor, nu suporta sa aborde cu elevii ei, cand acestia ii pun intrebari in clar, notiunea de dragoste in contextul homosexualitatii Ma rog, la urma urmei, daca ea gaseste un echilibru in toate acestea, nu voi fi eu cea care o va dezechilibra.
Totusi, o cunoscusem altfel!
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire