samedi 20 octobre 2007

CONSTIENTA, de Anthony de Mello

Magdutz,
Tot citind* (si stand incomod pe un sezlong de rahat - o sa merg pe canapea... dar acolo mi-e ca ma ia somnul!), am mancat juma' de pachet mare de chipsuri, iar acum mi-e rau! Iti scriu pana mi se face un ceai.
Ca sa-ti spun ca am ajuns acolo unde spune ca nu trebuie sa incercam sa "reparam" lucrurile, in viata asta. Pt ca lucrurile nu trebuiesc "reparate", ele trebuiesc in schimb intelese! Ah, ah!!!, chestia asta m-a dat pe spate, pe bune!
Mi s-a facut ceaiul.
Pana acolo, tot ce a spus nu-mi era nou si deloc strain, adica de fapt stiam lucrurile astea si mi se par atat de valabile, incat mi-e greu sa vad inauntru si afara altfel decat prin prisma lor. Ma "iluminase" (adica pus pe ganduri), mai demult -- cred ca ti-am scris si tie despre asta -- La Rochefoucauld. Cea mai pregnanta maxima a lui (in sensul ca cele mai multe dintre ele mi se par variatiuni pe aceeasi tema) este:
"Nos vertus ne sont, le plus souvent, que des vices déguisés."
adica: virtutile noastre sunt cela mai adesea doar vicii deghizate.
E?
Deja mi se raceste ceaiul...
Te las, cu bine.
Seara buna!

Aucun commentaire: