Cotofana si nuca

O mica poveste fff faina: ieri, pe cand munceam, acasa, am auzit de vreo 2 ori bufnind ceva pe acoperisul de la bucatarie..., iar a treia oara, am vazut rostogolindu-se o nuca, pe aleea din gradina, cea care duce la remiza.
Pana sa aterizeze nuca aia, eu, intrigata, incepusem, sa deschid usa dinspre gradina, astfel incat, pe cand o deschideam, am apucat sa vad o cotofana zburand in picaj catre nuca.
 
Dar pasarea s-a speriat de zgomotul pe care l-a facut usa si si-a continuat zborul, schimband traiectoria.
Ce facea ea, cotofana? Luase de nu stiu unde o nuca si se straduia s-o sparga: de 2-3 ori o lasase sa cada si doar a 3-a oara nu a mai recuperat-o, din cauza ca s-a speriat de mine si a zburat. Am iesit in curte, am luat nuca, am dat tare cu ea de pamant, s-o crap mai bine si am lasat-o acolo, pe alee. Cotofana nu a mai venit, ieri. Azi noapte si azi toata ziua a plouat tare. Ei, si ce sa vezi? Ai ghicit! Azi, intr-un moment de acalmie, cotofana a reaparut si si-a luat nuca frumusel si a zburat cu ea. Super, nu? :-) Cotofanei i-au trebuit cam 3 secunde ca sa recupereze nuca si sa dispara. Si ce ma bucur ca tocmai alea 3 secunde, am fost pe faza! 3 secunde - dintrea atatea si atatea care s-au scurs astazi!