Ziua 5

Buna ziua!
E clar, n-o sa-mi fie niciodata foame, in cura asta! :-)
Eu sunt o pofticioasa si o mancaciosa. De aceea imi impusesem - inainte de cura asta, de mai bine de un an jumate - un post intermitent: din cele 24 de ore ale unei zile, nu-mi permiteam sa mananc decat pe o plaja de 5 ore. Vrand-nevrand, aportul caloric se gasea redus, pentru ca nu mancam decat de 2 ori pe zi. Si astfel am slabit 10 kile intr-un an. O treaba buna, pentru articulatiile mele, evident! Si pt inima si probabil ca si pt altele.
...de unde mirarea mea ca nu imi este foame. Sa nu-mi spuna nimeni ca e de la sucul Breuss. Apropo, ma duc sa-mi administrez o portie.

Astazi, Doru si cu mine ne-am certat ca la usa cortului. Nu stiu exact cine e de vina, desi am eu o idee... :-) Ei, zic si eu asa...
Pe la pranz, ne-am impacat, in jurul unei supe de ceapa. Mmmm, supa pacii! :-)

In alta ordine de idei,
profitand de ce a mai gasit Doru in cartea lui Breuss, cum ca se pot adauga cateva picaturi de suc de lamaie la sucul Breuss, le-am adaugat, si mi se pare DE DEPARTE mai suportabil! As zice ca e chiar bun!

Fratele meu merge maine la oncolog. Foarte probabil ca va intrerupe cura Breuss si o sa faca o cura de chimioterapie...
Doru si cu mine am zis ca vom continua, pana la capat, totusi.
Dar totusi, mie mi s-a facut frica si azi am reinceput sa iau un medicament care poate fi fff important pt mine, pe care il intrerupsesem 3 zile. Eram gata sa fiu absolutista maxim, dacă as fi putut sa-l secondez pe fratele meu. Dar daca e clar ca el va intrerupe cura, iar noi o continuam ca pe o cura de dezintoxicare, dintr-o data mi s-a facut frica pt medicamentul acela...! Vorba surorii mele: solidaritate, solidaritate, dar fara prejudicii la sanatate! Si am vorbit despre asta si cu prietena mea care se intamplă sa fie si dieteticiană, care mi-a spus ca nici ea nu ar renunta sa ia medicamentul ala. Asa ca, gata, l-am luat si voi continua sa-l iau.

...si, tot gata, ma imbrac si plec la plimbare, ca altfel iarasi ajung in a 2-a parte a zilei, iar se gasesc 1001 de lucruri de facut si iar nu mai plec.

Un pic mai tarziu.
Am fost la plimbare, dar eram un pic zombi. M-am plimbat incet, nu in ritmul meu obisnuit. Si, mai incolo, intr-un loc cu soare, mi-am amintit ca nu-mi luasem portia de plaja astazi, asa ca m-am asezat si am stat cu ochii inchisi in soare. Apoi m-am intors, incetisor, acasa. A fost placut. Dar pacat ca m-a tuflit in asa hal lipsa de cafeina! Dupa cura asta, o sa beau mai putina cafea. Mult mai putina. Ma gandesc sa nu mai beau decat ocazional. Am mai spus-o? Aici? Probabil ca vreau sa ma conving pe mine. :-)

Apoi, Doru a plecat cu bicicleta. Cand pleca el, eu ma apucam de preparat ceaiurile pt maine. Cand s-a intors, inca nu terminasem. Ceaiurile imi iau vreo ora, in fiecare zi. Le fac singura, ca, desi Doru s-a propus sa ma ajute, nu avem loc sa ne invartim repede, amandoi, la bucatarie ca sa le facem. In schimb, facem sucul impreuna. Iar sucul ne ia si el o ora si vreo 15 minute.

Toate bune! Si voua si noua! Incepand cu Sandu, ca el are nevoie de cel mai mult, acum.