samedi 27 février 2010

"L'élégance du hérisson" de Muriel Barbery

"-[...]
Le rituel du thé, cette reconduction précise des mêmes gestes et de la même dégustation, cette accession à des sensations simples, authentiques et raffinées, cette licence donnée à chacun, à peu de frais, de devenir un aristocrate du goût parce que le thé est la boisson des riches comme elle est celle des pauvres, le rituel du thé, donc, a cette vertu extraordinaire d'introduire dans l'absurdité de nos vies une brèche d'harmonie sereine. Oui, l'univers conspire à la vacuité, les âmes perdues pleurent la beauté, l'insignifiance nous encercle. Alors, buvons une tasse de thé. Le silence se fait, on entend le vent qui souffle au-dehors, les feuilles d'automne bruissent et s'envolent, le chat dort dans une chaude lumière. Et, dans chaque gorgée, se sublime le temps.
[...]
D'un des appartements descend une mélodie, clairement et joyeusement distincte. Quelqu'un joue au piano une pièce classique. Ah, douce heure impromptue déchirant le voile de la mélancolie... En une fraction d'éternité, tout change et se transfigure. Un morceau de musique échappée d'une pièce inconnue, un peu de perfection dans le flux des choses humaines -- je penche doucement la tête, je songe [...] à une tasse de thé tandis que le vent, au-dehors, caresse les frondaisons, la vie qui s'enfuit se fige en un joyau sans lendemain ni projets, le destin des hommes, sauvé de la pâle succession des jours, s'auréole enfin de lumière et, dépassant le temps, embrase mon cœur quiet.
[...]
Voilà donc ma pensée profonde du jour: c'est la première fois que je rencontre quelqu'un qui cherche les gens et qui voit au-delà. [...] Nous ne voyons jamais au-delà de nos certitudes et, plus grave encore, nous avons renoncé à la rencontre, nous ne faisons que nous rencontrer nous-mêmes sans nous reconnaître dans ces mirroirs permanents. Si nous nous en rendions compte, si nous prenions conscience du fait que nous ne regardons jamais que nous-mêmes en l'autre, que nous sommes seuls dans le désert, nous deviendrions fous.
Imi permit sa formulez un corolar al ideii de mai sus: daca este adevarat ca am renuntat la a ne mai intalni unii cu ceilalti; daca este adevarat ca nu facem altceva decat sa ne intalnim pe noi insine, fara sa ne dam seama, in oglinzile permanente drept care ii luam pe cei din jurul nostru -- deci daca toate acestea sunt adevarate, atunci probabil ca din aceasta cauza, atunci cand stam totusi de vorba cu cineva cu care nu avem un punct de vedere comun, ne enervam. Pentru ca ne asteptam cumva la un monolog. Si cand colo, celalalt are alta parere!, Contradictia ne descumpaneste, ne dezechilibreaza si de aceea dam tare din maini si din picioare, ne enervam, tipam... Cand nu e vorba despre mine, cand sunt doar martora unei astfel de "intalniri", mi se pare atat de stupid sa te enervezi ca nu reusesti sa-l aduci pe celalalt la punctul tau de vedere! Cu ce te imbogateste gandul ca si celalalt gandeste ca si tine? Ei si? Si de ce ai impresia de imputinare, daca celalalt gandeste altceva decat tine? Da, tocmai, probabil ca Muriel Barbery are ah! cat de multa dreptate: pt ca nu ne asteptam ca imaginea din olinda sa ne contrazica si incercam sa punem lucrurile la "locul lor". Uau! ce eleganta explicatie! Sunt incantata!
[...]
et puis les choristes sont entrés sous les acclamations [...]. M. Trianon s'est installé sur un tabouret, dos à l'assistence, il a levé un genre de baguette [...], le silence s'est fait et ça a commencé.
A chaque fois, c'est un miracle. Tous ces gens, tous ces soucis, toutes ces haines et tous ces désirs, tous ces désarrois, toute cette année de colège avec ses vulgarités, ses événements mineurs et majeurs [...], toute cette vie dans laquelle nous nous traînons, faite de cris et de larmes, de rires, de luttes, de ruptures, d'espoirs déçus et de chances inespérées: tout disparaît soudain quand les choristes se mettent à chanter. Le cours de la vie se noie dans le chant, il y a tout d'un coup une impression de fraternité, de solidarité profonde, d'amour même, et ça dilue la laideur du quotidien dans une communion parfaite.. Même les visages des chanteurs sont transfigurés [...]. Je vois des êtres humains qui se donnent dans le chant.
[...]
en traversant la cour, on s'est arrêtés net tous les deux en même temps: quelqu'un s'était mis au piano en on entendait très bien ce que ce quelqu'un jouait. C'était du Satie, je crois [...]
Mais je sais qu'on s'est arrêtés net tous les deux et qu'on a respiré profondément en laissant le soleil réchuaffer notre visage et en écoutant la musique qui venait de là-haut. "Je pense que Renée aurait aimé ce moment", a dit Kakuro. Et on est restés là quelques minutes, à ecouter la musique. [...] je me dis que finalement, c'est peut-être ça la vie: beaucoup de désespoir mais aussi quelques moments de beauté où le temps n'est plus le même. C'est comme si les notes de musique faisait un genre de paranthèse dans le temps, de suspension, un ailleurs ici même, un toujours dans le jamais.
Oui, c'est ça, un toujours dans le jamais.
N'ayez crainte, Renée, je ne me suiciderai pas et je ne brulerai rien du tout.-"
Ce coincidenta! Sau poate ca nu. Desi mi-am insemnat pasajul acesta, dupa cum vezi, care vorbeste si despre Erik Satie, am uitat sa caut sa il ascult. Cu toate acestea, l-am descoperit (intamplator, da sau nu?) in timpul calatoriilor mele in cautare de muzica, pe net. Si-mi place foarte mult, aproape tot atat de mult ca si Chopin!
Erik Satie - Gymnopédie No.1:
http://www.youtube.com/watch?v=S-Xm7s9eGxU

vendredi 26 février 2010

Julien si etologia

Abia acum, cateva ore mai tarziu, am un pic de timp sa ma gandesc la surpriza dezagreabila pe care am avut-o azi-dimineata, cand am inteles ca e ultima zi de stagiu pt Julien. Acesta fiind singurul stagiar in kinetoterapie de pana acum care a stiut ce face cu mana mea si pe care chiar l-am simtit ca se implica in ceea ce facea. In plus, simpatic , inteligent, vesel.
Ah, da, sa nu uit sa vad despre ce e vorba in experimentul despre care-mi spunea –  cel cu 6 sobolani – pe cand i-am povestit despre experientele lui Milgram!
Cu ocazia asta, azi am aflat despre:
extrem de interesant!!!
:-)
Si, in sfarsit, experienta cu sobolanii:
Différentiation sociale des rats. Domination et exploitation
Pour étudier leur aptitude à nager, le chercheur Didier Desor a placé six rats dans une cage possédant une ouverture sur un couloir descendant, un tunnel puis une « salle » dans laquelle en hauteur, est disposée une mangeoire fournissant des croquettes une par une. (schéma à venir)pour habituer les rats à venir chercher la nourriture en passant par le tunnel, une escabeau est placé pendant quelque jours en dessous de la mangeoire, de telles sorte que les rats peuvent venir dans la « salle », grimper sur l’escabeau et prendre une croquette. Puis pendant quelques jours, on remplit progressivement le tunnel d’eau. Lorsque le niveau de l’eau est suffisant pour que l’escabeau ne soit plus nécessaire pour les rats nageurs de prendre leur nourriture, l’escabeau est enlevé, ce qui force les rats à rapatrier leur croquette vers la cage pour la manger. Puis le niveau de l’eau est stabilisé de telle sorte que le tunnel en soi rempli, obligeant les rats à plonger en apnée sur la distance du tunnel pour passer de la cage à la salle et inversement.
A partir de ces contraintes et de ce moment, on a vu apparaître une organisation sociale constante pour le groupe de six rats : deux rats sont des nageurs exploités, deux autres sont des nageurs exploitant, un rat est un souffre douleur et un autre est un nageur autonome […] voir la suite sur le web
-------------------------------------
Phiii,  si uite un site fff interesant, care merita sa fie studiat in detaliu:
cu descrierea experientei cu cei 6 sobo:
-------------------------------------
Azi, Julien s-a ocupat de mine. Am ajuns cu 5 minute mai tarziu si seful era deja ocupat cu o alta pacienta. La un moment dat, mi-a spus ca ii pare rau ca n-o sa vada daca voi putea pana la urma sa-mi indrept si sa-mi indoi degetele dupa cum vreau si ca, din pdv-ul asta, e frustranta stagiatura. Pt ca nu poate vedea evolutia ulterioara a pacientilor de care s-a ocupat vreme de cateva saptamani. Eu credeam ca vorbeste asa, in general, ca mai e ceva vreme pana sa termine. Apoi, pe cand faceam un exercitiu singura, a propus tuturor niste prajiturici cu lamaie, foarte bune, de care am ras cu totii, pt ca el si seful ne-au facut sa radem. Dar ne-au placut, erau foarte bune. Nu m-am gandit ca ar fi o ocazie la mijloc. Un pic mai tarziu, una dintre paciente, la plecare, le-a urat noroc in continuare, lui si celeilalte stagiare. A! Deci ASTA era! Bine, asta e! Imi pare rau, dar asta e! Oricum, trebuia sa plece la un moment dat. Dar erau placute discutiile cu el si ne facea pe toti sa radem.
Ce sa-mi amintesc?
-- Ca a aplicat o alta metoda decat seful lui, una mai buna, devreme ce ieri seful mi-a aplicat-o si el. Trebuia sa simulez ca pliez degetele, pe cand el opunea rezistenta miscarii de inchidere a pumnului... hm! dar de fapt, ACUM imi dau seama, pot sa fac treaba asta singura, iata! tocmai am incercat: este suficient sa incerc sa inchid pumnul peste un obiect rotund sau cilindric, care rigid fiind sa faca oficiu de mana lui Julien care se opunea inchiderii pumnului meu. Si astfel as realiza ceea ce-mi spunea de fiecare data: NU este suficient sa lucrezi 1 ora pe zi.
-- Ca, modest, mi-a spus ca da, asa e, stie ce face, pt ca el insusi a avut de suferit, pe cand era mic si i s-a inchis o usa peste degetul mare si a ramas asa vreo 5 minute. Doctorul a spus ca trebuie taiat degetul dar mama lui s-a opus ferm. Si a avut dreptate. L-au cusut si, cand rana s-a vindecat, a facut kinetoterapie multa vreme. Acum nu mai are decat o cicatrice, dar unghia e la locul ei iar degetul e perfect functional si are forma normala. Si, culmea! meseria lui este una eminamente manuala! Si de la accidentul asta i se trage ca si-a ales-o. Si se vede ca ii place.
-- Ca are un coleg de camera mare specialist in analiza tranzactionala, care stie atat de bine sa vorbeasca cu oamenii in cele mai potrivnice situatii, incat oamenii pleaca de la el cu senzatia ca le este prieten si ca problema lor va fi cu siguranta rezolvata foarte bine. Probabil ca si Julien a invatat ceva de la colegul lui, de unde linistea sufleteasca pe care stia sa mi-o dea si speranta de mai bine, legata de mana mea. Ceea ce e ceva foarte bun.
-- Ca venea cu o bicicleta rabatabila, cu niste rotitze miiiici, de vreo 20-22 cm diametru
-- Ca dimineata, inainte de inceperea programului, se spala pe dinti!!! Iti dai seama ce respect fata de pacienti? Chapeau bas!
...asa ca, la plecare, le-am strans mana amandurora si le-am urat mult succes in continuare. Azi e vineri. Pacientii si terapeutii isi ureaza reciproc "la revedere", "un WE placut", "pe luni"... El mi-a spus "pe... niciodata!". De! Asa e! I-am raspuns ca nu se spune asa, ci "adieu!"
-------------------------------------
Étymologie
Forme elliptique de l’expression « Je te recommande à Dieu ».
Français standard: Terme de civilité et d’amitié dont on se sert en prenant congé de quelqu’un qu'on ne reverra plus pendant une longue période, si ce n'est jamais.
-------------------------------------
Am ras cu totii iar eu am plecat.

Julien si etologia

vendredi 26 février 2010

Abia acum, cateva ore mai tarziu, am un pic de timp sa ma gandesc la surpriza dezagreabila pe care am avut-o azi-dimineata, cand am inteles ca e ultima zi de stagiu pt Julien. Acesta fiind singurul stagiar in kinetoterapie de pana acum care a stiut ce face cu mana mea si pe care chiar l-am simtit ca se implica in ceea ce facea. In plus, simpatic , inteligent, vesel.
Ah, da, sa nu uit sa vad despre ce e vorba in experimentul despre care-mi spunea – cel cu 6 sobolani – pe cand i-am povestit despre experientele lui Milgram!
http://fr.wikipedia.org/wiki/Exp%C3%A9rience_de_Milgram
Cu ocazia asta, azi am aflat despre:
http://fr.wikipedia.org/wiki/Effet_Pygmalion
http://fr.wikipedia.org/wiki/Effet_Matthieu
extrem de interesant!!!
:-)
Si, in sfarsit, experienta cu sobolanii:
http://psychoweb.dnsalias.org/forum/index.php?topic=13.0
Différentiation sociale des rats. Domination et exploitation
Pour étudier leur aptitude à nager, le chercheur Didier Desor a placé six rats dans une cage possédant une ouverture sur un couloir descendant, un tunnel puis une « salle » dans laquelle en hauteur, est disposée une mangeoire fournissant des croquettes une par une. (schéma à venir)pour habituer les rats à venir chercher la nourriture en passant par le tunnel, une escabeau est placé pendant quelque jours en dessous de la mangeoire, de telles sorte que les rats peuvent venir dans la « salle », grimper sur l'escabeau et prendre une croquette. Puis pendant quelques jours, on remplit progressivement le tunnel d'eau. Lorsque le niveau de l'eau est suffisant pour que l'escabeau ne soit plus nécessaire pour les rats nageurs de prendre leur nourriture, l'escabeau est enlevé, ce qui force les rats à rapatrier leur croquette vers la cage pour la manger. Puis le niveau de l'eau est stabilisé de telle sorte que le tunnel en soi rempli, obligeant les rats à plonger en apnée sur la distance du tunnel pour passer de la cage à la salle et inversement.
A partir de ces contraintes et de ce moment, on a vu apparaître une organisation sociale constante pour le groupe de six rats : deux rats sont des nageurs exploités, deux autres sont des nageurs exploitant, un rat est un souffre douleur et un autre est un nageur autonome […] voir la suite sur le web
-------------------------------------
Phiii, si uite un site fff interesant, care merita sa fie studiat in detaliu:
http://ethologie.blogspot.com/
cu descrierea experientei cu cei 6 sobo:
http://ethologie.blogspot.com/2007/02/exprience-iii-les-trois-rles-du-rat.html
-------------------------------------
Azi, Julien s-a ocupat de mine. Am ajuns cu 5 minute mai tarziu si seful era deja ocupat cu o alta pacienta. La un moment dat, mi-a spus ca ii pare rau ca n-o sa vada daca voi putea pana la urma sa-mi indrept si sa-mi indoi degetele dupa cum vreau si ca, din pdv-ul asta, e frustranta stagiatura. Pt ca nu poate vedea evolutia ulterioara a pacientilor de care s-a ocupat vreme de cateva saptamani. Eu credeam ca vorbeste asa, in general, ca mai e ceva vreme pana sa termine. Apoi, pe cand faceam un exercitiu singura, a propus tuturor niste prajiturici cu lamaie, foarte bune, de care am ras cu totii, pt ca el si seful ne-au facut sa radem. Dar ne-au placut, erau foarte bune. Nu m-am gandit ca ar fi o ocazie la mijloc. Un pic mai tarziu, una dintre paciente, la plecare, le-a urat noroc in continuare, lui si celeilalte stagiare. A! Deci ASTA era! Bine, asta e! Imi pare rau, dar asta e! Oricum, trebuia sa plece la un moment dat. Dar erau placute discutiile cu el si ne facea pe toti sa radem.
Ce sa-mi amintesc?
--> Ca a aplicat o alta metoda decat seful lui, una mai buna, devreme ce ieri seful mi-a aplicat-o si el. Trebuia sa simulez ca pliez degetele, pe cand el opunea rezistenta miscarii de inchidere a pumnului... hm! dar de fapt, ACUM imi dau seama, pot sa fac treaba asta singura, iata! tocmai am incercat: este suficient sa incerc sa inchid pumnul peste un obiect rotund sau cilindric, care rigid fiind sa faca oficiu de mana lui Julien care se opunea inchiderii pumnului meu. Si astfel as realiza ceea ce-mi spunea de fiecare data: NU este suficient sa lucrezi 1 ora pe zi.
--> Ca, modest, mi-a spus ca da, asa e, stie ce face, pt ca el insusi a avut de suferit, pe cand era mic si i s-a inchis o usa peste degetul mare si a ramas asa vreo 5 minute. Doctorul a spus ca trebuie taiat degetul dar mama lui s-a opus ferm. Si a avut dreptate. L-au cusut si, cand rana s-a vindecat, a facut kinetoterapie multa vreme. Acum nu mai are decat o cicatrice, dar unghia e la locul ei iar degetul e perfect functional si are forma normala. Si, culmea! meseria lui este una eminamente manuala! Si de la accidentul asta i se trage ca si-a ales-o. Si se vede ca ii place.
--> Ca are un coleg de camera mare specialist in analiza tranzactionala, care stie atat de bine sa vorbeasca cu oamenii in cele mai potrivnice situatii, incat oamenii pleaca de la el cu senzatia ca le este prieten si ca problema lor va fi cu siguranta rezolvata foarte bine. Probabil ca si Julien a invatat ceva de la colegul lui, de unde linistea sufleteasca pe care stia sa mi-o dea si speranta de mai bine, legata de mana mea. Ceea ce e ceva foarte bun.
--> Ca venea cu o bicicleta rabatabila, cu niste rotitze miiiici, de vreo 20-22 cm diametru
--> Ca dimineata, inainte de inceperea programului, se spala pe dinti!!! Iti dai seama ce respect fata de pacienti? Chapeau bas!
...asa ca, la plecare, le-am strans mana amandurora si le-am urat mult succes in continuare. Azi e vineri. Pacientii si terapeutii isi ureaza reciproc "la revedere", "un WE placut", "pe luni"... El mi-a spus "pe... niciodata!". De! Asa e! I-am raspuns ca nu se spune asa, ci "adieu!"
-------------------------------------
http://fr.wiktionary.org/wiki/adieu
Étymologie
Forme elliptique de l'expression « Je te recommande à Dieu ».
Français standard: Terme de civilité et d'amitié dont on se sert en prenant congé de quelqu'un qu'on ne reverra plus pendant une longue période, si ce n'est jamais.
-------------------------------------
Am ras cu totii iar eu am plecat.

jeudi 25 février 2010

Beksinski

Beksinski

http://beksinski.dmochowskigallery.net/index.html
Zdzisław Beksiński (né le 24 février 1929 – mort le 21 février 2005). peintre, photographe, dessinateur et sculpteur polonais illustre, de tendance surréaliste et fantastique.
[...]
Homme charmant, spirituel, toujours souriant, son esprit était vif, et remarquable son intelligence. Passer en sa compagnie plusieurs heures à bavarder, de choses sérieuses ou futiles, était une grande joie pour le visiteur.

Jamais Beksinski ne quitta la Pologne, jamais il ne prit l’avion, et jamais il n’assista aux vernissages de ses expositions ; il vivait cloîtré chez lui, là où il se sentait le plus à l’aise.

dimanche 21 février 2010

"The Imaginarium of Doctor Parnassus"

Seara asta a fost o seara ciudata: am fost la film cu Doru si Judith - "The Imaginarium of Doctor Parnassus" - oh, ce film frumos! Cred ca am inca multe de invatat si de privit de multe ori la filmul asta pana sa inteleg tot. Cu atat mai bine!
Dar seara a fost ciudata pt ca Doru avea o suparare pe care parca se straduia sa ne-o arunce bine in ochi si sa ne si mazgaleasca bine pe toata fata cu ea. Cum ar fi facut daca supararea lui ar fi fost o vopsea, sau noroi, sau scuipat. Ostentativ. "Nu ma mai fute la cap", mi-a raspuns de doua ori, cand l-am intrebat de ce e suparat. Pai daca voia sa fie lasat in pace, de ce era asa de ostentativ? Biata Judith credea ca e suparat din pricina ei. Poate ca era suparat din pricina ei, dar cand l-a intrebat daca i-a gresit cu ceva, Doru a raspuns ca nu. Felul in care s-a purtat Doru e urat. Iar Judith nu merita asta. Nici eu. Sunt suparata tare pe Doru. Mai mai sa-mi strice bucuria filmului! Pe a lui Judith a stricat-o. Eu nu am vrut sa-l las sa mi-o strice.

"The Imaginarium of Doctor Parnassus"

Seara asta a fost o seara ciudata: am fost la film cu Doru si Judith - "The Imaginarium of Doctor Parnassus" - oh, ce film frumos! Cred ca am inca multe de invatat si de privit de multe ori la filmul asta pana sa inteleg tot. Cu atat mai bine!
Dar seara a fost ciudata pt ca Doru avea o suparare pe care parca se straduia sa ne-o arunce bine in ochi si sa ne si mazgaleasca bine pe toata fata cu ea. Cum ar fi facut daca supararea lui ar fi fost o vopsea, sau noroi, sau scuipat. Ostentativ. "Nu ma mai fute la cap", mi-a raspuns de doua ori, cand l-am intrebat de ce e suparat. Pai daca voia sa fie lasat in pace, de ce era asa de ostentativ? Biata Judith credea ca e suparat din pricina ei. Poate ca era suparat din pricina ei, dar cand l-a intrebat daca i-a gresit cu ceva, Doru a raspuns ca nu. Felul in care s-a purtat Doru e urat. Iar Judith nu merita asta. Nici eu. Sunt suparata tare pe Doru. Mai mai sa-mi strice bucuria filmului! Pe a lui Judith a stricat-o. Eu nu am vrut sa-l las sa mi-o strice.

samedi 20 février 2010

Buna sa ne fie seara si noaptea ce urmeaza!

Un nou inceput, hai, curaj!

Aici, sunt singura, nu ma vede nimeni. De parca ASTA ar fi problema... Tocmai, problema e ca de multi ani sunt foarte singura, in sufletul meu. Vad ca pot inspira sentimente frumoase si adanci, dar nu si pe cel de prietenie, p r i e t e n i e. Astfel incat, iata! in seara asta m-am hotarat sa-mi fiu propria prietena de care am asa de mare nevoie. Ma usuc de mare nevoie ce am de o prietena sau de un prieten. Ma rog, o fiinta umana... Dar ce inseamna, pt mine, prietenia? Oh, prietenia e ceva foarte rar! E ceva..., e asa cum spun englezii: "a single soul in two bodies". De fiecare data cand a iesit la iveala ca eu ASTA cred despre prietenie, mi s-a spus ca asa ceva nu exista, ca asa ceva este doar un ideal(*). Dar ca idealurile nu exista decat ca sa avem catre ce sa tindem. Eu cred ca totusi am avut deja parte de prietenie, asa cum o simt eu. Desi, daca e sa ma iau dupa cum s-au terminat aceste prietenii, cu exceptia uneia, care este in "stand-by" de vreo treizecisiceva de ani, dar mai bine asa decat sa se termine si ea! - deci, daca e sa ma iau dupa cum s-au terminat aceste prietenii, ar trebui sa admit ca nu era vorba despre "a single soul in two bodies"... Atunci, de unde-mi vine nostalgia asta? Nostalgia presupune ca stiu despre ce e vorba, nu?

Ce zice DEX-ul despre:

--> PRIETENÍE, prietenii, s.f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciție, prieteșug. ♦ Atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între țări bazată pe aspirații, năzuințe, interese comune. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) prietiníe s.f.] – Prieten + suf. -ie.

PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s.m. și f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic. ♦ Amant, iubit. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) priétin, -ă s.m. și f.] – Din sl. prijatelĩ. (ma bucur sa aflu originea cuvantului!)

--> NOSTALGÍE, nostalgii, s.f. Sentiment de tristețe, de melancolie provocat de dorința de a revedea un loc iubit, o persoană apropiată sau de a retrăi un episod din trecut. ♦ Dorință (plină de regrete) pentru ceva greu de realizat. – Din fr. nostalgie.


Deci, orice dubiu este inlaturat: ceea ce simt este cu adevarat un sentiment de nostalgie. Am convingerea ca stiu despre ce vorbesc (desi nu prea vorbesc despre asta, pt ca am senzatia ca-mi inoportunez interlocutorii, nu stiu cum, nu stiu de ce). Pt ca am trait deja in doua trupuri. Eram copil, apoi adolescenta. Oare varsta este o conditie? Nu cred. Sunt "oameni mari" care zic ca au prieteni sau UN prieten - ah, UNUL mi-ar fi deja arhi-suficient!


----------------------------------

(*) mi s-a spus de nenumarate ori: "vai, ce idealista esti!" totdeauna cu un ton de tristetze sau de agasare; culmea e ca mie mi se pare asa de frumos sa fiu idealista! De fiecare data trebuie sa-mi trag singura vreo doua palme ca sa-mi treaca impresia ca mi se face un compliment.

vendredi 19 février 2010

Revin... sau nu

Buna seara,
Am "tacut" multa vreme si as mai tace nitzel. De ce? Pt ca imi tot revine frica sau nu stiu cum sa-i spun, marea neplacere la gandul ca - dat fiind faptul ca nu mi-am pastrat anonimatul - nu pot sa scriu tot ce-mi trece prin cap. Si chiar daca o fac in proportie de 99% si chiar daca acel 1% care ramane nespus nu este de fapt nici macar definitoriu pt persoana mea, tot ma zgandare gandul ca exista totusi o cenzura. Gandul ca-mi caut cuvintele nu numai pt a ma exprima cat mai aproape de gandurle mele, ci si pt ca printre cei ce ar putea sa ma citeasca se numara oameni care ma cunosc... Ce chestie! Dar scriitorii cum fac, nene?! Ei, da! am si gasit comparatia cea mai potrivita!
:-/

jeudi 7 janvier 2010

De cateva zile, ma tot gandesc...

De cateva zile, ma tot gandesc ca totusi trebuie sa scriu ce mai fac. Nu pt ca mi se intampla chestii deosebite, ci tocmai, pt ca NU mi se intampla chestii deosebite. Astfel incat zilele trec fara sa lase repere in urma. Astfel incat in cateva zile sau saptamani, voi fi uitat ce mi s-a intamplat azi. Si, chiar daca ceea ce mi s-a intamplat azi e lipsit de importanta, daca il mai si uit peste cateva zile sau saptamani, atunci voi avea impresia ca nici nu am trait - devreme ce nu pastrez amintiri despre azi. Nu stiu daca e clar ce am vrut sa scriu aici, dar e suficient sa fie clar pt mine.
De ieri, fac la munca un curs care ne va schimba radical felul de a munci, in multe privinte. Va dura tt saptamana. E interesant! E in engleza si inteleg cam 90 la suta, doar. Restul, din context. Mai nasol e cand vreau sa exprim o nedumerire si imi gasesc greu cuvintele in engleza, pt ca nu ma exprim suficient de des in engleza.
Tot la munca: noua mea colega (e noua... de 1 an jumate deja!), tanara, frumoasa, desteapta, muncitoare, saritoare, fara nici un cusur  - a! ba da, are un cusur, dar zau ca trebuie sa i-l cauti cu lumanarea! De multe ori, de cele mai multe ori, atunci cand stie despre ce vorbeste cineva, cauta sa-l dubleze, adica sa vorbeasca in acelasi timp cu persoana respectiva, eventual chiar sa o devanseze. Si iese o cacofonie. Dar nu o face din rautate, ci din dorinta de a aproba, sau de a confirma ce are des spus persoana respectiva. - in sfarsit, colega mea cea noua m-a dezlocuit aproape total in ochii sefului meu, ceea ce imi produce cel putin doua reactii, contradictorii: una oarecum de regret, iar alta de usurare. Bizar, nu? In orice caz, nu sunt suparata nici pe unul nici pe celalalt.
In seara asta, in drum spre casa, am trecut pe la Doamna T., la noul ei apart. Mi-a placut mult ca am vorbit despre cum crede ea in Dumnezeu. Apartamentul e foarte frumos colorat.

vendredi 29 mai 2009

Hai sa-ti spun o rugaciune tibetana, de-o sa ramai masca

(schimb de mesaje, cu Cristina)

2009/5/29 Cristina Dumitrache:
Oau Viorica ma sperii. Bine ca nu a fost mai rau, dar totusi ma ingrijoreaza situatia actuala. Imi pare tare rau. Nu stiu ce as putea sa fac, sa te ajut doar cu sfaturile, ca altfel nu vad cum. Imi pare rau. Spune-mi daca pot fi de ajutor in any other way.

Cu osteoporoza daca vrei sa o mai ameliorezi sa nu mai mananci produse lactate. Cu toate ca doctorii recomanda branza de vaci si lapte pt. tratarea conditiei, paradoxal, prod. lactate elimina si putinul calciu care mai e, si inrautatesc situatia. Nici carnea nu e mai departe, practic produsele de origine animala nu sunt recomandate. Uhhh sfaturile nu ajuta cu nimic...

2009/5/29 vio rica:

Ei, Cristina, nu te speria asa! Am avut ghinion, dar, in ghinionul meu, am avut si mare noroc! puteam sa am fracturi multiple cu osteoporoza asta a mea, puteam sa-mi dizloc umarul, sa-mi sparg capul, sa-mi pierd ochiul... Pe bune!
Hai sa-ti spun o rugaciune tibetana, de-o sa ramai masca:
"Fa in asa fel incat sa intalnesc dificultati si suferinte in drumul meu, atfel incat inima mea sa fie luminata pe deplin si ca experientele mele de liberare si compasiune sa fie duse pana la capat!"
ce sa mai! trebuie sa ne schimbam doar un pic unghiul din care privim problemele cu care ne confruntam in viata si (atata timp cat nu e vorba de viata si/sau sanatatea oamenilor nostri dragi; am si eu limitele mele, Doamne ajuta!) totul capata o alta lumina! Chiar si Sol ma ajuta in a vedea pozitiv lucrurile! Imi spune: mami-mami, nu te mai necaji, ce? nu e si ceva bun in toata afacerea asta? unde mai pupai tu atata vacanta platita? uite, eu iti aduc filme (el si prietenii lui mi-au adus saptamana trecuta vreo 70 de filme, ca sa nu se plictiseasca "mama lui Sol"), mergi si iei carti de la biblioteca, te plimbi pe saturate, dormi cat vrei..." Pai nu? Iar Doru ma giugiuleste in fel si chip si imi aduce flori, imi amenajeaza gradinita... Zau ca nu pot sa ma plang. Nu fi necajita, ca iarasi se adevereste ca dracul nu e chiar asa de negru pe cat pare.
:-)
Cu ce sa ma ajuti? Cu un oftat. :-) Asa spunea mama mea, cu zambetul pe buze. Asa si eu!
:-)
Altfel, eu sunt vegetaliana, adica nu consum deloc produse de origine animala, asa ca, din pdv-ul asta, pt osteoporoza, stau bine. Doar de pe 4 mai incoace, cand mi-au spus ca am rupere de muschi, doctorul mi-a spus si ca ar fi bine, pana ma vindec, sa fiu... vegetariana, adica sa adaug niste surse mai mari de proteine in alimentatia mea. Si am adaugat: de atunci, am mancat 2 oua si vreo 500 g de branza, cu totul si cu totul. Iar azi dimineata, am cumparat niste "croissants" si "couques au chocolat", sa mananc impreuna cu Sol (contin unt si un pic de lapte, in ciocolata), si m-am scarbit mancand, culmea! Asa ca, revin imediat la regimul meu de hrana vegetaliana. Credeam ca duc mai tare dorul branzei si oualor, sunt chiar uimita sa vad ca nu. Poate ca nu mi-a stricat intermezzo-ul asta, ca sa nu-mi mai inchipui ca hrana la care am renuntat este chiar asa de gustoasa. E o fff mare parte de obisnuinta in toate astea.
Va pup tare-tare si sper ca "scrisoarea" mea sa va gaseasca sanatosi si voiosi!

mercredi 27 mai 2009

ecografia-2...

...zice ca este dezinsertie a lui supra-spinatus, dar ca nu i se pare ca e totala, na!
ha-ha!!! e mai bine, deci, decat parea!
am fost la medicul meu generalist, o bomboana de medic si primul din toata seria din ultimul timp care m-a pus sa fac miscarile care sa-i spuna daca muschiul ala e desprins de tot sau nu. si pot!!! :-))) cu oaresce dificultati, mai ales cand trebuie sa duc mana la spate, dar fac miscari care sunt imposibile daca muschiul ala e desprins. asa ca nu e desprins - in orice caz nu total. medicul meu spunea (ca si kinezoterapeutul) ca daca nu e desprindere totala, atunci nu ar trebui operat. pacat ca ortopedul nu a facut distinctia asta: pt el, chiar si asa trebuie operat. poate ca asa e, dar eu am sa mai merg si la alt ortoped, la Braine-l'Alleud, deja am luat rendez-vous, sa vedem. cei 2 ortopezi sunt SIGUR de scoli diferite: unul e tanar (cel de la Nivelles, primul) iar celalalt e in varsta, cu enorm de multa experienta (cel de la Braine-l'Alleud). allez, sa vedem!

lundi 25 mai 2009

am fost din nou la ortoped si...

...m-a certat ca n-am purtat esarfa (desi ii spusesem ca doar de sambata n-o mai purtam).
(continui sa cred ca am facut bine ca nu am purtat-o deloc, dar lui m-am aratat pocaita...)

dar se pare ca fractura e pe calea cea buna, chiar daca nu e gata.
problema e ca in sfarsit a primit rezultatul ecografiei-1, unde scrie ca am un muschi smuls din insertia de pe marea protuberanta a humerusului (supra-spinatus, in FR: sus-épineux). daca e asa, a spus ca trebuie operat. dar poate nu e asa. poate ca cu tot hematomul care era acolo chiar si la 2 saptamani dupa accident, nu s-a putut vedea bine. drept pt care, dr
m-a trimis sa mai fac o ecografie-2. am s-o fac miercuri dim. eu cred ca nu s-a vazut bine. nu cred ca as putea evolua atat de clar pozitiv (chiar daca incet), cum mi se intampla mie, daca muschiul ala ar fi smuls cu totul. eh, vom vedea. daca va fi vorba de operatie, inainte s-o fac, ORICUM am sa ma duc si la alt ortoped (sau chiar ortopezi), sa culeg si alte pareri.
:-/

Un WE lung si fain

Azi m-am trezit pe la 10, mi-am preparat 2 sandwichuri, mi-am pus un mare pahar de suc de sfecla, scriu un pic aici si apoi pe la 13 merg la spital:
- mai intai dau sange sa vedem cum stau cu productia de hormon tiroidian
- pe urma fac radiografie de control la umar
- pe urma, spre 15, merg la ortoped.

Joia trecuta a fost zi libera pe aici. Pe la pranz, am fost la Nineta, la un mare barbechiu (mie mi-a preparat separat bunatati vegetale), unde era si sotul ei Marc, bineinteles, dar a fost invitat si Iancu, cu prietena lui Nadia si cu cei 2 copii ai ei si muuuulti altii: Maria, Cristi & Eddy, Ioana & Luigi (aoleu, imi dau seama ca trebuie sa-mi pun la punct colectia de portrete!), Iencuta & Helena, Pavel & Else si noi 2. De fapt, Nineta si Iancu au ramas in relatii foarte bune si se apreciaza si se ajuta unul pe altul, cam cum erau parintii mei. Sunt formidabili! Si, ce e si mai formidabil este ca si perechile lor respective se inteleg foarte bine intre ele! Pentru ei, e foarte bine ca si Nadia si Marc sunt flamanzi. Pt noi astilalti, romanii din gasca, e un pic mai greu, pacat! Dar ce conteaza cu adevarat, este sa se inteleaga EI bine.

Vineri seara am fost invitati la Judith acasa si astfel i-am cunoscut pe parintii ei, o seara foarte frumoasa! Au o casa fff frumoasa, facuta aproape exact pe gustul nostru adica cum ar fi gustul nostru daca am avea mai multi bani. Ea este psiholog, el este medic generalist si, impreuna cu copiii (Judith 22 ani si Adrian 10 ani), fac o familie deosebit de frumoasa!

Sambata, pe la pranz, au venit A & C si l-au luat pe Doru la plimbare cu bicicletele, in timp ce eu am ramas la povesti cu Sol, care se pregatea sa mearga la o nunta de italieni (sa le faca muzica si animatia). Apoi, biciclistii s-au intors, Sol a plecat si, in loc sa facem un gratar cum spuneau inainte de plecare, mai bine ne-am facut niste pizze (trebuia doar sa le incalzim, in cuptor) si am baut bere, pana pe la 8 seara, cand ne-a venit ideea sa mergem pe la ei sa ne uitam la niste filme. Ne-am intors acasa pe la 2 jumate...

Ieri dimineata, m-a luat Doru de aripa buna si ne-am dus sa alegem o umbrela, pt gradina, ca scosese masa in gradina si nu puteam sa stam la masa, la micul dejun, pt ca ne batea prea tare soarele in cap. Asa ca, acum avem si umbreluta si putem sta ore in sir afara, in aer liber. O incantare!

Altfel, mi-au adus prietenii lui Sol vreo 70 (da, da, saptezeci!) de filme, sa nu ma plictisesc, unele dintre ele foarte faine!, iar Nineta m-a aprovizionat in carti de aventuri. Primavara asta e prea frumoasa ca sa incerc sa patrund in tainele lumii asteia (toaaaate cartile pe care le-am incarcat de pe net, prin iarna), caci "cata luciditate, atata drama", dupa cum preabine stim. Lasa ca va veni si timpul cartilor alora. Daca va veni.

Cu mana, se amelioreaza treaba, incet-incet. In orice caz, indiferent de ce spune doctorul azi, saptamana ce vine am sa reiau munca.

vendredi 15 mai 2009

Cand mi-a spus dr ca am fractura, mi-a picat iar lumea in cap. De unde ma simteam mai bine, dupa aproape 2 saptamani de la accident, vestea ca am fractura TOTUSI, mi-a dat chiar o senzatie de lesin (imi tiuiau urechile si auzeam ca prin vata). De ce? Nu stiu sa explic. Poate din cauza ca fiecare fractura din asta imi arata cat de slaba sunt. Chiar m-am gandit ca, in mod bizar, fracturile astea, una-doua, imi reduc increderea in mine, pur si simplu. In afara de suferinta fizica resimt si o suferinta psihica.
DAR!
Dupa o zi de stat cu mana in esarfa, m-am gandit ca e stupid sa fiu mai precauta acum, la 10 zile dupa accid, la naiba! Si, intrigata de faptul ca, desi aveam fractura, puteam executa destul de multe miscari, chiar si fara durere, m-am dus pe net sa vad cum sta treaba cu tipul asta de fractura, la care nu se pune ghips.
Si am aflat ca, in cazul meu, daca s-ar fi stiut de la inceput ce am, mi s-ar fi pus bratul intr-o esarfa ANTALGICA (deci se urmareste nu atat imobilizarea cat atenuarea durerii) - ceea ce ei au facut presupunand ca am ruptura de muschi, dar eu, gandind ca in felul acesta cotul imi va anchiloza, nu am purtat-o, iar durerea a fost pe barba mea.
Am mai aflat ca, dupa 8-15 zile de imobilizare in esarfa, in functie de subiect, trebuie inceputa ceea ce se numeste "auto-mobilizarea pasiva", adica iesirea din esarfa si practicarea de exercitii, acasa, cum ar fi sprijinirea cu membrul sanatos de o masa, trunchiul aplecat si balansat in gol bratul afectat; sau culcat pe spate, sa iau cu mana stanga incheietura mainii drepte si incetisor s-o duc deasupra capului. Insa, tinand cont de faptul ca eu din primele 3 zile am reinceput remobilizarea mainii, cu succes, acum ar fi fost stupid sa ma prefac ca abia ies din esarfa! Nu? Astfel incat am continuat sa ma comport ca si cum NU ar fi fractura, cu grija sa nu ma doara, fara miscari bruste, totul controlat la maximum (lucru intens pe reflexe), dar cu miscari LENTE din ce in ce mai indraznete si cu consolidarea lor.
Si iata ca acum scriu cu amandoua mainile! :-)))) Deci, reusesc fara prea mare efort sa-mi mentin mana suspendata deasupra clavierului. Mai am ceva dificultati la scrisul de mana. As putea sa reiau munca, dar am sa merg pana la capatul concediului, ca sa consolidez maxim victoria asta impotriva noii fracturi! Na!
Si, bineinteles, esarfa (despre care dr imi spunea ca trebuie purtata "zi si noapte", Doamne!) e pusa bine intr-o punga, in pivnita!
Voilà!
Bun, reusesc sa fac miscari usoare, ca munca de birou, care imediat dupa accident imi erau strict interzise de durere. Raman insa multe alte miscari pe care nu le pot face, sau pe care le fac cu durere si prefer deci sa nu le fac. De indata ce indepartez mana de corp, totul devine mai dificil: sa imping, sa trag - nu pot inca. Nu-i nimic, rabdare! Sunt pe calea cea buna.
:-)
Iar algodistrofia, cel putin deocamdata, sta pe loc.

mardi 12 mai 2009

am fost la ortoped si... e fractura!

am fost la ortoped si... e fractura, fi-r-ar sa fie! fractura fara deplasare a unei mici portiuni din marea protuberanta a humerusului, in afara articulatiei.
Si mi-a aratat dr pe ordi (de altfel, ca sa elimine orice posibilitate de confuzie - caci si el se mira ca cei de la urgente nu au vazut - am facut o noua radiografie): sare in ochi!!! Sa innebunesti, nu alta!
(1) ca iar am de asteptat pana se face bine
(2) cum naiba au putut sa NU vada o fractura atat de evidenta?!
(3) de frica sa nu se reactiveze algodistrofia mai tare decat s-a reactivat deja (rezonabil)
in sfarsit, asta e. A! si, in plus, nici nu gaseau echografia mea. Dar mi-a zis dr ca oricum, tratamentul e acelasi: repaus absolut. 6 sapt., daca tt merge bine. Au trecut deja aproape 2 (miercuri se fac doua).
ma gandesc serios sa nu mai merg cu bicicleta.

mercredi 6 mai 2009

Of, of, of, medicii astia!

azi am facut echographia, cu o tipa mai constipata, asa, care daca i-a scris dr; pe hartie sa se uite la UMARUL meu, ea nu are de ce sa se uite mai jos, chiar daca pe mine NU ma doare umarul si chiar daca pe mine ma doare mai jos, pe brat.
confuzia vine de la faptul ca noi romanii spunem umar chiar si la partea superioara dinspre umar a bratului.
si, pe cand eram la Urgente, acum o saptamana (deja!), am spus ca ma doare foarte tare "umarul". de umflat, se umflase partea superioara a bratului (ceea ce noi, romanii, numim...). Dr a tras concluzia (dupa oaresce pipaieli prin zona, unele dureroase altele nu), ca tb sa fac echogr;... unde? la umar, evident!...
tipa care mi-a facut echogr; vorbea, printre altele, despre o rupere de muschi nu stiu unde si despre "arrachement de l'insertion" al unui muschi implicat 100% in rotirea umarului, pe care eu o fac ABSOLUT fara nici o problema, nici durere. uite, daca e sa ma refer la poza de aici:
http://fr.wikipedia.org/wiki/Fichier:Arm_muscles_back_numbers.png

ea zicea ca "l'arrachement de l'insertion" este la muschiul 7, din figura din linkul de mai sus (adica muscle supra-épineux).
cred sincer ca nu e usor sa interpretezi o echographie.
dar e sigur ca daca muschiul 7 ar avea insertia smulsa, as avea dureri mai sus decat le am eu (eu le am in treimea sup. a bratului, nu la umar) si NU ar fi posibil sa-mi invart umarul in tt planurile, cum o fac eu.
uitandu-ma cu atentie la fig; de mai sus, pot sa afirm cu un mare procent de certitudine ca problema mea se situeaza la nivelul muschiului 13 (la longue portion du triceps). ceea ce corespunde si felului in care am cazut.
desteapta de azi dimineata, nici nu m-a intrebat CUM am cazut. i-am aratat totusi, dar era clar ca nu o interesa. foarte ciudata "specialista"! noroc ca mie, cu tot diagnosticul ei, imi este din ce in ce mai bine!
iar, pana luni pm, cand ma voi duce la ortoped, situatia va continua sa se amelioreze. medicul ma va consulta si va constata ca miscari imposibil de facut dupa diagnosticul tipei - eu pot sa le fac. => tipa se inseala royalement.
sunt foarte optimista, pt ca adaug in fiecare zi tot mai multa si mai multa mobilitate la manutza mea (dar algodistrofia se reactiveaza, incet-incet... totusi, nu mai plang de frica, pt ca am mai fost pe "acolo".).
am sa-l rog pe Doru sa mai facem impachetari cu foi zdrobite de varza. parerea mea este ca varza m-a ajutat foarte mult, cele 3 zile din WE-ul trecut, in ciuda parerii condescendente a medicului de la Urgente, luni. Of, of, of, medicii astia! CE anume ii face ATAT de siguri de vorbele lor? EI, MAI MULT DECAT ORICINE, ar trebui sa fie constienti de procentul de nesiguranta pe care-l implica orice diagnostic. de ce naiba se dau mari, asa?
altfel, acasa - tt bune! D; e din ce in ce mai sprinten. am uitat sa scriu ca vineri, de 1 Mai, a facut o plimbare cu BiciCloanta si ca i-a placut. S-o pastreze sa-na-tos! :-) Cred ca eu...

lundi 4 mai 2009

am ramas acasa, in concediu de boala, IAR

ziua de joi a fost de-a dreptul infioratoare, la munca: nu pot munci, asa cum credeam! fiecare miscare cu mana dreapta era un chin si nici macar nu puteam duce pana la capat miscarea! m-am indopat cu paracetamoale si anti-inflamatoare! Billy Gates a fost nebun cand a ales combinatia Ctr-Alt-Del pt deblocaj pe ordi! Ce tur de forta ca sa-l fac pe "Del" cu mana dreapta! - incapabila sa stea suspendata deasupta clavierului! De fapt, "simplu", imi tineam mana cat mai aproape de corp (pozitia in care nu ma doare), sprijinita de masa, si apasam pe "Del" cu un creion cu guma.
din pacate, si algodistrofia imi revine: mana si degetele mi s-au umflat din 9, am dureri cand le misc, mai mari decat inainte de accidentul de miercuri, dar durerea nu are ecou si nici nu am durerea de fond. nu-mi mai pun atela aia ortopedica cu lamele de otzel, ca sa nu-mi chinuiesc algodistrofia si mai tare...
asadar, de data asta CHIAR ca scriu numai cu stanga, asa ca voi evita, pe cat posibil, majusculele si voi prescurta la maxim, dar sa nu te astepti sa vezi un punct (.) dupa abrevieri, ci un pct si o virgula (;) ca pe clavierul meu e mai simlpu asa, ok?
iara asta, DOAR daca consider ca nu se intelege din context.
daca mi se pare clar (cum e cazul cu "rpd=repede", sau "pt=pentru"), nici (;) n-o sa mai pun.
:-)
sit e urmatoarea:
ieri seara, am hot; ca nu pot sa ii insel pe cei de la munca si sa ma duc sa muncesc la 1/4 din capacit;, asa ca, azi dim am plecat voiniceste din 9 (adica "din nou") la Urgente, sa le cer certificatul pe care ei au vrut sa mi-l dea, iar eu l-am refuzat cu nonshalantza inconstienta.
acolo, m'a reconsultat med; de garda, care mi-a confirmat ca nu e graba sa fac echografia (trebuia SA LAS macar 2 zile inainte s-o fac, in rest, ea poate fi facuta si intr-un an. problema, daca e vreuna, ramane vizibila), ca e bine plasata miercuri, dar ca sigur ca nu pot pretinde sa muncesc in starea in care se prezinta bratul meu (e tot doar o vanataie, ce-i drept frumos colorata de la frunzele de varza pe care mi le-au pus Cristina si Doru ca sa ajute vindecarea, ceea ce s-a si intamplat -- in ciuda faptului ca dr spunea ca asta e o prostie...) si mi-a dat scutire (macar) pana pe 11/05, cand, cu rezultatul de la echo, voi merge la alt ortoped, aici la Nivelles (Niv;).
-----------------
acum, pt Magda:
da, Magdutz, asa am si eu impresia: ca parca ar trebui sa inteleg ceva. De fapt, o colega mi-a spus asa: "dar ce mai, tu nu vezi ca astea sunt niste semne? nu se poate sa nu vezi!" Cum spui si tu: poate ca cineva ma tot trage de maneca - si eu nu pricep! Poate ca n-o sa mai merg cu bicicleta. Cred ca ar fi mult mai cuminte. Ma rog, acum, o vreme, voi avea tot timpul sa ma gandesc... din nou!

jeudi 30 avril 2009

BiciCloantza (noul nume...)

ei, fi-r-ar sa fie, mergeam si eu mai bine cu algodistrofia mea
(aproape ca puteam inchide pumnul si, in orice caz, puteam face de toate cu mana mea, din care durerea disparuse aproape complet, doar degetele imi erau si-mi sant in continuare curbate, dar ma tratam si pt asta, cu un aparat ortopedic)
Luni, am reinceput sa merg cu bicicleta la gara...
dar ieri am cazut din nou...
Rulam spre gara, pe carosabil, vreme splendida, pasarelele ciripeau, eu eram relax, urma sa acord o prioritate de dreapta si am franat, cu mana stanga (roata din fata). Bicicleta s-a oprit in loc si eu am zburat, in pozitia lui Superman (pe bune!) si am aterizat pe mana dreapta, mai precis pe subtioara dreapta, in supraextensie si... pe ochiul drept.
noroc ca aveam ochelarii de soare, care pe dinauntru mi-au spart net arcada, dar pe dinafara m-au protejat vitejeste de frecarea directa a ochiului cu asfaltul. S-au zgariat EI, pe dinafara! Arcada dreapta sangera in mod impresionant si ma durea tare umarul.Oamenii care s-au oprit sa ma ajute, 2 automobilisti din 2 masini diferite, au chemat imediat Salvarea si am ajuns la spital. Sunt foarte optimista, imi dau seama ca IAR a trecut elefantul pe langa mine: puteam sa-mi pierd ochiul, sau sa cad mai nu stiu cum si sa-mi frang gatul (daca-ti spun ca am zburat pur si simplu pe deasupra BiciCloantzei!). La spital, mi-au facut radiografii: nu am nici o fractura, YES! La umar, am probabil o ruptura de muschi, dar nu e grava devreme ce pot executa ceva miscari. Voi sti mai multe cand voi face ecografia pe care mi-au recomandat s-o fac in 2 zile (de 1 Mai?! Ei, o voi face luni, cred). La arcada, nu m-au cusut, ci mi-au pus un lipici, astfel voi avea o cicatrice mai mica. Ochiul meu e violet cu negru, dar e deschis si in perfecta stare de functionare. Mai am dureri pe la genunchiul drept si glezna stanga, dar e vorba despre mici chestii, gen hematoame. Sper sa nu-mi revina algodistrofia (sigur ca e aceeasi mana, da!), dar de-o fi sa vina, asta e! macar sa nu fie mai grava decat a fost!
De la spital, au vrut sa-mi dea concediu, dar eu cred ca pot sa muncesc suficient de eficient, FARA sa-mi fac rau. Daca vad ca-mi fac rau, o sa raman acasa. Vom avea un WE lung, sper sa ies intarita din el.
Acasa, Doru (saracu'! abia s-a facut si el bine! acum face kiné in fiecare zi) ma tine in brate tot timpul, bucuros ca am scapat aproape cu bine. In orice caz, am tt sansele sa scap fara urmari suparatoare.

lundi 27 avril 2009

Lina-biciclina

sambata am fost cu Doru sa-mi cumpar o noua bicicleta (pe Zanfira am dat-o Alinei, ca ea ramasese fara bicicleta si eu nu stiam ca voi merge din nou cu bicicleta asa de rpd). Noua bicicleta se numeste Bicic-lina, in cinstea lui Cata-lin, stai sa vezi de ce si cum. Ieri am fost toti 4 (Alina, Cata, Doru si eu) pe drumul nostru obisnuit de plimbare (nu-mi venea sa cred ca eu, cu manutza mea in pioneze, pot sa merg din nou cu bicicleta!!! ce bucurie! m-a durut un pic, dar de indata ce am incetat efortul a incetat si durerea)!
ei, dar m-a enervat ingrozitor noua bicicleta, pt ca mi-a sarit lantul si chiar mi s-a incurcat - ce mai, o catastrofa de bicicleta!!! Imi venea sa dau cu ea de pamant! "Asta NU e prietena mea!!!" "Uratanie ce esti!!!" De frumoasa e frumoasa, dar ma enerva ingrozitor! In plus, dupa ce ca eram amarata, si am si cazut (dar de pe loc, nu m-am lovit), Doru imi tot spunea ca EU sunt de vina, ca nu trebuia s-o "frec" atata, cu vitezele. Dar eu FOLOSESC intens vitezele, mai ales cand terenul este cand la deal si cand la vale. Si CUM sa nu le folosesc, devreme ce bicicleta e dotata cu viteze?!!! Imi venea sa dau si cu Doru de pamant...! Dar Catalin a spus ca mi-o regleaza el. Am incredere in el, pt ca mi-a mai facut o data ceva extraordinar de bine cu un efort minim (dar stiind ce avea de facut), la Zanfira, de-l pomeneam cu drag in fiecare dimineata pe cand urcam drumul spre gara. Doru nu voia sa-l lase pe Catalin, zicea ca sa mergem marti la magazinul de unde imi cumparasem bicicleta, ca au acolo un atelier si ca e "doar o treaba de reglaj". Din fericire, Catalin stia el ce stia si a insistat sa se uite si s-a uitat asa de bine, ca mi-a reglat-o UNT!!! Asa ca, devenita acum prietena mea, m-am gandit sa-i dau bicicletei numele de Catalina, dar nu mergea, pt ca semana prea tare cu numele lui Cata. Catalina-Biciclina! Asta e! Biciclina! Chiar daca seamana cu numele unui antibiotic, eu asa ii spun: Biciclina. Lina-biciclina, cand o alint. Azi am mers cu Biciclina la gara. O poezie!
Degetele nu mi s-au mai indreptat (algodistrofia), dar chiar daca ar ramane asa, eu pot sa traiesc si asa. Si n-o sa ma necajesc. Cata vreme nu ma dor, e in regula. Dupa ce am trecut prin durerile prin care am trecut..., acuma sunt fericita cata vreme imi pot folosi mana la mai toate cele si nu ma prea doare si oricum, nu ma mai doare "cu ecou". Asta e ceva colosal!

mardi 31 mars 2009

Doru-picioru'

De necrezut! i-au scos ghipsul dupa numai 3 sapt! uau! ce forta! cica poate sa inceapa cu sedintele de reeducare! Chapeau bas! Ce incantat e Doru! Cred si eu! M-a ajuns din urma, si chiar m-a depasit! Si eu rad de bucurie!