Draga Sandu,

Draga Sandu,
Eu m-am mutat la alta adresa, cu blogul:
http://notevio.blogspot.com/
"Blogspot" reactioneaza mult mai rapid la toate modificarile mele. Celalalt site avea un timp de reactie mult prea lent.
Am sa raman aici si, asa cum scriam prin nu mai stiu care nota, am de gand sa scriu asa, ca intr-un jurnal sau asa cum vorbesc eu cu voi in gand (cu tine, cu Irinuca, cu ai mei de aici, cu prieteni din Romania sau din alta parte).
Ma doare drept in cot daca oameni pe care nu-i cunosc vin si citesc notele mele sau chiar lasa si mesaje. Pur si simplu nu ma intereseaza aspectul acesta. Cel putin nu deocamdata. Iar cand vom avea sa ne comunicam ceva confidential, ne vom scrie prin e-mail. Ca si pana acum. Stii, tu ai situl tau - eu scriu in el dar ma supara tare faptul ca nu pot accede schimburile noastre de mesaje. Asa ca, am optat pentru a scrie intr-un blog, unde pot sa pun si poze, pe ici pe colo, pot sa fac giumbuslucuri cu tagguri si altele.
Ma intrebai de tata Nicu. Da, mai, a murit cu totul pe neasteptate, fara sa aiba vreo boala din care se moare. Asta daca nu punem la socoteala viata insasi! A murit seara, la televizor, pe cand se pregatea sa-si maseze salele cu o crema, pentru ca il cam dureau. Si gata! Doctorul le-a spus lui Gabi si lui Costelus ca foarte probabil ca a fost vreun cheag de sange care a provocat un accident cerebral - dar nu stiu sigur, pt ca nu au vrut sa-i faca autopsie. Cred ca medicii raspund intotdeauna "NU" la intrebarea: "Doctore, oare si-a dat seama ce i se intampla? Oare a suferit?" si atunci toata lumea e linistita si nu mai simte nevoia sa faca cercetari.
Tata Nicu avea 75 de ani. Era inca puternic si avea viata sportiva. Vrand nevrand facea sport in fiecare zi: cobora si urca cele 4 etaje cel putin o data, altfel nu se putea ingriji de gainile pe care le avea, in apropiere de bloc, pe un deal - urcat si coborat si el, voiniceste. Iar daca avea ceva de cumparat din oras, avea o gramada de trepte de urcat si coborat, caci blocul lui era cocotzat pe un deal fata de nivelul orasului Busteni.
Isi pregatise din timp, alaturi de mama Filica, un loc de veci. L-au ingropat acolo. Mai demult, imi spunea ca e cam nemultumit, ca intra noaptea ursul in cimitir, la mama Filica. Asa era, intra. Din fericire, era doar un loc de pasaj pt Mos Martin. N-a facut niciodata nici o nefacuta, acolo.
Toate bune,
vio