01/11/2006 13:19
Dragii mei, imi pare foarte rau ca a murit tatal vostru! Ca si pentru mama voastra, am avut privilegiul sa-l cunosc in ceea ce avea el cel mai bun (fara sa-i fi cunoscut toate laturile pozitive, stiu): bucatar extra, povestitor talentat si pasionat(*), sensibilitate rara, mare calator - chiar daca a calatorit cu muuuult mai putin decat ar fi vrut sufletul lui... si, si ma simteam iubita si de el. Ah, ce placere mare nu voi mai avea sa-i aud glasul bucuros, la telefon! Ce placere mare nu voi mai avea sa ne pupam cu drag, cand ma intorceam de la servici - ceea ce cu Doru nu facea, ca de! asa e intre barbati!
Cea mai recenta scrisoare de la el... Stiti, eu ma feresc sa spun, cand vorbesc despre elementele unei corespondente, "ultima scrisoare" pt ca NU vreau sa fie ultima. Si atunci, intotdeauna folosesc expresia "cea mai recenta scrisoare". Ei bine, asta e: cea mai recenta scrisoare de la el e si ultima, gata.
...si toate astea, fara sa spun nimic despre toate bucuriile si necazurile invinse pe care credeam cu tarie ca le avea pt multa vreme in fata! Imi pare foarte rau pt el, pt ceea ce nu mai are el, pt ceea ce nu mai este el.
------------------------------
(*) oh, da! cu o dictie imposibila...! Imposibila - la inceput, cand il cunosti, vreau sa spun "cand il cunosteai"; dar care se ameliora ca prin farmec, cand te lua cu el pe o aripa, sa-ti povesteasca ce le facea lor cand erau la armata, sau cum mergeau ei, cand erau mici, la scoala - asa de saraci, incat un frate mergea dimineata, iar altul dupa-amiaza, amandoi incaltati cu aceiasi pantofi! E-hei! si cate si mai cate...!
Commentaires
Stii ce regret? Regret ca m-am crezut atat de tanar convins fiind ca am tot timpul si sansa sa ma mai vad cu el. Sint un mizerabil...
Ecrit par : Sandu | 02.11.2006
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire