O mica vacanta la Marécottes, in Elvetia - CAPITOLUL 3

Dimineata, ce minune afara! Cerul senin, aerul rece dar nu prea rece, greierii si pasarelele - la post. Pe terasa-amfiteatru, Sorin si Doru. Sorin - cu dosarele de la munca, pe masa! Soare bland dar stralucitor. Ah, ce fain era! Iar polenul, se scutura din brazi, antrenat de vant de parca era fum. Din fericire, n-am avut nici eu nici ceilalti nici o problema de alergie!

Am luat un mic dejun copios, in care mi-au spus toti ca NU le place pasta mea de alune. Au gustat si mi-au spus-o. Asta e ultima mea pasiune gastronomica: pasta de alune pe paine. Toti ceilalti... se ineaca mancand-o! Eu salivez la ea cu asa o mare pofta, incat aluneca cum nu se poate mai bine pe gat. :-) Bine si am mai mancat multe alte bunatati, caci fiecare a adus ce-i placea lui mai mult.

Am plecat la Chamonix, de unde am luat telecabina in 2 randuri (tot mai sus!) si la urma chiar un lift, ca sa ajungem pe un varf de munte care se numeste "Aiguille du Midi", adica "Acul de Sud". E sus, la... tin'te bine! 3842 de metri!

Se numeste Aiguille du Midi, pt ca se inalta ca un ac pe munte si e la Sud de Chamonix, deci in Masivul Mont Blanc. In varf, asa cum se vede in poza, se ridica un turn de metal (cupru?), ca o racheta, care poarta antene de telecomunicatii.

Cand am ajuns pe prima terasa, imi simteam picioarele slabe si tremuram toata. De emotie? De frica? De prea putin aer? Cred ca de toate, dar chiar ca nu stiu care e proportia... Era frumos acolo, de ti se taia oricum respiratia!

In jurul "rachetei" aleia, se afla o terasa. Uite cam ce se putea vedea de pe terasa aceea (ceea ce vezi, cu oameni, intr-un prim plan, este terasa de la nivelul de unde am luat liftul pt a urca pana in varf; iar ceea ce vezi jos de tot este Chamonix).