Greierii erau foarte cantareti (iubareti?) acolo: cantau zi si noapte. In plus, ziua, mai erau si pasarele, mii... ei nu erau mii...! ba da, chiar cred ca erau mii si se auzeau foarte frumos - spre bucuria mea, dar am aflat mai tarziu ca bucuria nu era generala, dat fiind ca unii erau sensibilizati inca din Bruxelles de nus' ce pasari care canta prea tare si prea multe. Eu pot sa spun ca din toate pdv-urile m-am gasit foarte multumita: natura de primavara, pasarile, greierii, muntii fff inalti, compania in care ma aflam - oameni pe care nu-i cunosteam prea bine si chiar am fost un pic circumspecta inainte de plecare, pt ca acolo, sa descopar ca aveam o companie extra (de la stanga la dreapta, randul de jos: Gabi, Catalin, Doru; randul de sus: Ioana, Alina, eu, Sorin)!, cabana cu tot ce avea inauntru, muzica pe care au adus-o prietenii nostri - am descoperit pe AC/DC!!!, mancarea pe care am adus-o cu totii, bautura..., ce sa mai zic? paturile confortabile..., samd. Ce sa mai, daca crezi ca e posibil asa ceva, toate premizele si ceea ce a iesit mi s-au parut excelente. Cu o singura exceptie... Dar mai e pana acolo...
In prima seara, primul val l-a asteptat pe al doilea: careva dintre noi cei veniti cei dintai - dar nu eu - a propus sa mai asteptam cu distribuirea camerelor, pana vin si ceilalti! Foarte frumos. Printre camere, era una mai acatari si ne era teama sa nu se iste cine stie ce probleme. Doru si cu mine am spus din capul locului ca nu avem nici cea mai mica pretentie la camera aceea, ca o sa mergem la culcare doar cand vom pica de somn, asa ca, ceea ce va fi de vazut si facut va fi impreuna cu ceilalti, AFARA si eventual in salonul cabanei. Bine, au ajuns si ceilalti, am mancat si baut usurel, s-au impartit camerele fara nici o problema, asa cum era de asteptat, ne-am tinut la povesti pana cand am picat, pe rand (eu prima, spre ciuda mea!), de somn.
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire