Suntem niste pitici printre pitici, pe o farama de pamant care abia se târâie prin spatiu, si - oh! - facem atata galagie in jurul nostru, desi nu ne aude mai nimeni, de multe ori nici aproapele nostru nu ne aude ori chiar mai rau, nici noi insine nu ne auzim - preocupati cum suntem in alta parte... Si uneori, mai aflam ca a mai plecat cineva... Atunci, se face un pic liniste. Toti am vrea sa ramanem tineri, puternici si frumosi - vesnic, nu? Dar asta nu se poate decat in amintirea celor ce raman. Ma opresc aici, pt ca mi-e teama ca nu te ajut cu nimic. Imi pare rau. As vrea sa fim impreuna, sa vorbim niste prostii, de care sa radem nestapanit. Sa facem pipi pe noi, da! De râs!
Te imbratisez cu drag si iti urez somn usor, totusi!
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire