Ce bine imi pare ca tu esti pe acolo, parca pe metereze! Sa ramai la fel de prezent si iute - 100 de ani! Impreuna cu cine ti-e tie mai drag!
Noi suntem bine, multumim. Cred ca, in sfarsit, am gasit o solutie la lipsa mea de chef de a scrie: scriu "la pereti". Adica scriu pe un blog, unde am scapat de ideea ca cineva, in partea "cealalta" asteapta sa-i scriu despre noi (chestie care ma inhiba, ma inhiba, ma inhiba...!), ca asteapta sa-i scriu cat mai repede si chestii din astea legate de obligatii. Am reusit sa indeplinesc cu succes obligatia de a scrie, multa vreme, ani de zile, mi se spunea "scriitorul - de ce la masculin?! - familiei". Dar, asa cum cred ca ti-am mai spus, de cand a murit mama, nu mai pot. Si daca ai stii ce rau imi pare ca nu am reusit sa mai fiu scriitorul asiduu al familiei inca 4 ani, ca sa continui sa-i scriu deseori lui tata Nicu (tatal lui Doru), care a murit, si ce rau imi pare!, in octombrie trecut. El era singurul caruia ii mai scriam pe indelete despre noi, dar, totusi, nu destul de des.
In sfarsit, asta sunt si n-am ce-i face - alta mama nu mai face, cum ar spune mama.
Uite adresa de la blog:
http://notevio.blogspot.com/
Precis ca ma vei gasi acolo mai des decat aici.
:-)
Te pup si-ti urez multa sanatate si voie buna. Si tot asa si Ioanei, ca sa va bucurati cat mai bine unul de celalalt.
Cu drag,
vio
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire