vendredi 21 septembre 2007

Draga Magda, multumesc pt incurajari!

Da, da, tot raul e spre bine: parca ne-a tras cineva o palma zdravana sau un pumn in moalele capului (de fapt, la Sol, chiar asa a fost!), iar acum ne-am desteptat cu totii si suntem o familie extra! Numai ca, tare as vrea sa inventez ceva (numai la asta ma gandesc acum) care sa poata proteja pe cei care sunt atacati asa, ca Sol. Ceva extraordinar de repulsiv sau ceva extraordinar de atragator, care sa schimbe gandurile vrajmase ale atacatorilor... La asta ma gandesc. Pt ca e clar ca Sol nu vrea sa schimbe prea multe dintre obiceiurile lui. De fapt, inteleg ca are dreptate si repet ca ma straduiesc sa iau exemplu de la el, pt ca pozitia lui e mai valoroasa decat frica mea, da rasta presupune, obligatoriu, ca conditiile care s-au reunit sambata noaptea se vor mai putea reuni de multe ori. Ceea ce inseamna probabilitate mare sa mai fie atacat. Gata, incetez! OK.
Ieri s-a tuns: arata ca un copil, inca. Ochiul i se innegreste tot mai tare, dar culmea! si nasul umflat si ochiul negru - nu l-au uratit deloc. Mda, trebuie ca bat eu campii, ca doar sunt mama lui!

Aucun commentaire: