Intamplare ingrozitoare, cu Sol

Din cate mi s-a povestit, din cate am mai dedus eu (Sol nu-si aminteste), a fost cam asa:

- sambata seara, Sol pleaca la un pahar de vorba, cu prieteni de ai lui, in centru, la Nivelles

- pe la 11, ne suna sa ne spuna ca l-a rugat un prieten sa inlocuiasca pe un DJ bolnav, la o petrecere, la Caves de Cureghem, Bruxelles si ca a acceptat; il ruga pe Doru sa vina la 3 noaptea, la Bxl, sa-l ia; Doru a scartait un pic, dar numai un pic si a fost de acord.; urma ca Sol sa-i trmita un sms cu adresa exacta

- pe la 11 jumãtate, Sol trimite adresa si ii spune lui Doru ca nu mai trebuie sa vina la 3 noaptea, ci la 9 dim. OK

- pe la 6 dim., Doru, care se culcase singur jos, pe canapea, primeste un apel de la un sergent "nu stiu cine", care s-a invartit saracu' o vreme dupa coada prezentandu-se, spunand ca e vorba despre Sol, ca e la spital… Pana cand Doru a cam tipat la el sa afle daca Sol e intreg sau nu?!!! Da, sigur, e intreg, doar ca are nasul spart si un ochi negru, l-au batut niste indivizi pe strada, noaptea… Dar ca e in afara de orice primejdie acum si doarme

- Doru s-a gandit sa ma lase sa dorm, daca tot doarme si Sol si oricum nu as fi avut ce face la ora aia (stia el bine ca l-as fi rugat sa ma duca acolo, sa fac de paza la spital, pana se trezeste Sol).

- ma trezesc si eu chiar la 9:30, mirata ca nu am auzit nimic jos, cum ca Doru ar fi trantit usa la plecare; cobor fuga la el si: "hei, ai uitat sa pui ceasul sa sune, era vorba sa-l iei pe Sol la 9:30…" ; el se intoarce imediat de pe o parte spre mine, cu ochii deschisi, nu tin minte expresia, si-mi spune: Sol e la spital, la Bxl, are nasul spart si un ochi negru.

- si a inceput seria infernala de telefoane: la spital la camera de garda, la spital la Sol (care nu raspundea), la prietenul cel mai bun al lui Sol, Maxime, care dormea si habar nu avea despre ce se intamplase, dar care la randul lui a telefonat la alt prieten de-al lor, care ar fi trebuit sa fie cu Sol in momentul acela…; in sfarsit, ne-a sunat Sol, care se culcase cu grija noastra (de unde telefonul initial) si s-a trezit cu grija ca nu stim nimic despre el; dar nici nu stia unde este! pe cand vorbea cu noi, s-a auzit vocea lui ca din off, "Excusez-moi, Madame, c'est où qu'on est là? quel hôpital?" "Mami, tati, veniti repede sa ma luati de aici ca nu mai pot! Si aduceti-mi si niste tigari, va rog mult!" "Venim in cel mult o juma de ora, stai cuminte, aducem haine, cum te simti?" a incercat el sa povesteasca putin, dar pur si simplu nu-si aminteste decat ca, la un moment dat, a fost atacat de niste negri (despre care am aflat apoi ca erau trei), nu stie de ce, nu-si aminteste de nici o lovitura… Atata doar, un negru care urla la el, cu gura maaaaare deschisa, dar nu stie CE urla si de fapt nici nu stie precis daca e o amintire adevarata despre ce se intamplase cu o noapte inainte sau daca nu cumva si-o imagineaza el sau daca nu cumva a vazut-o in vreun film…

- pe cand ne imbracam in viteza (nu-ti povestesc cum e sa te imbraci cand tremuri cu amplitudinea cu care tremuram ieri!), Maxime ne-a sunat sa ne spuna ca a mai aflat cate ceva de la Api, prietenul care ar fi trebuit sa se afle cu Sol, in momentul acela ("treaba" se intampla deci intre 3 si 4 dimineata; iti inchipui ce tare se musca Doru de pumni de oftica ca nu s-a aratat dispus din prima sa-l ia pe Sol de unde era petrecerea, la 3 noaptea…!): erau amandoi cu cateva pahare de bere in nas si veseli. La un moment dat trei negri s-au apropiat de ei si au cerut tigari (Sol da intotdeuna tigari, cand vine careva necunoscut sa-i ceara). Api a avut un al 6 simt si i-a spus lui Sol, printre dinti "Acum, facem stanga imprejur si fugim!" El, Api, a fugit, crezand ca Sol l-a auzit. Sol a ramas pe loc, probabil cautatndu-se dupa tigari. Si nenorocitii aia l-au batut atat de tare incat Sol nici nu-si aminteste ce si cum s-a intamplat. Sol spune ca nu crede ca a cazut la pamant, dar eu am vazut pe umarul lui o julitura care-mi seamana a urma de bocanc! Copilul meu, floarea mea, tanarul acesta zambitor si firav – pe el l-au pus pe jos si au dat cu picioarele in el. I-au furat portofelul si tigarile. Pt asta era toata marsavia. Trei contra unu. Eu nu sunt rasista, totusi m-am surprins ieri uitandu-ma cu frica la niste negri, pe acolo, pe la spital.

- in sfarsit, am ajuns la spital, a venit si Maxime cu noi; era si el tare ingrijorat

- Sol, pacientul n° 22 din unitatea 406. Nasul umflat, la radacina. Ochiul stang umflat, pe jumatate deschis si purtand diverse nuante de violet, verde si galben, predominand violetul. O mare umflatura si rana deschisa, in spatele urechii drepte. Doua rani aparent superficiale, pe pielea capului – dar care au sangerat suficient ca sa se inchege in juvitele de par. Urme de sange, prost sterse, pe gat si pe maini – impresionant, sigur (am reusit sa nu plang, acolo), dar nu a pierdut mult sange, daca e sa ma iau dupa hainele murdarite cu sange doar (doar?!!!) in zona gatului. S-a ridicat in picioare, vesel, mai ales de faptul ca a venit si Maxime sa-l vada (pe noi, se astepta sa ne vada) si haideti sa fumama o tigara, va rog. Parca nu mai fumase de 50 de ani! Haide! Slava Domnului ca ti-e gandul la fumat! Slava Domnului ca te tii pe picioare asa de bine! Schioapata, pt ca are mare durere in cvadricepsul de la piciorul drept, muschi striviti.

- ne-a povestit un pic, atat cat isi aminteste el, ti-am spus mai sus, mai complet

- momentul cel mai nasol i-a fost DUPA, cand il dureau toate alea, avea constiinta faptului ca fusese batut, nu stia cat de grav este, dar avea sange mai peste tot la cap, deci se gandea ca e grav, aparuse si Api, care beat fiind in continuare, a dat telefon la politie si, crezandu-se cu o zi in urma si la Charleroi, dadea o adresa aiurea de acolo; in plus, el are un nume caraghios (nu-mi amintesc care), in plus dadea numele lui Sol care niic el nu e obisnuit, toate astea coroborate au facut ca, a pierdut ¾ de ora cu politia la telefon! Daca, Doamne fereste, Sol avea vreun cutit prin burta, murea!

- (revenind cu povestirea la spital, pe vremea vizitei noastre) pe la 14:30, a venit in sfarsit o doctorita (neurolog?) care, afland de la infirmiera sefa ca eu tineam neaparat sa i se faca un scan lui Sol, a venit sa-i faca un examen lui Sol din care sa reieasa, din cate am prieceput eu, ca nu are zone din creier afectate de lovituri. Bine, eu nu cer de la viata altceva decat sa NU aiba urmari grave chestia asta nenorocita, dar, cum eu am citit carti si am vazut filme proaste, nu-mi iese din cap ca Sol ar trebui sa faca un scan. Tipa mi-a spus ca, dupa ea nu e nevoie, dar ca, daca tin neaparat, atunci pot sa cer o trimitere de la medicul de familie. Ceea ce voi face. Mi-a mai spus ca, dupa 5 zile de la intamplarea asta, trebuie sa-l vada un ORL-ist, pt nas (despre care mi-a confirmat ca e rupt), dar mai ales pt umflatura din spatele urechii. Deja am luat un RV, pr vineri la pranz. am sa o rog pe ea, ORL-ista, sa-mi dea trimitere pt scan. Daca se poate. Daca nu, atunci om merge la medicul de familie.

- (revenind din nou in momentul de la spital) pe cand il controla pe Sol, dat fiind faptul ca parea sa fie in regula, i-a dat voie sa plece acasa. Uf! ce bucurie pe capul lui Sol! Vai, ce incercata era inima mea: pe de o parte asa o mare fericire sa-l vad ca topaie intr-un picior, literalmente, iar pe de alta parte, sa-i vad zambetul stramb din cauza ochiului si a nasului umflate, plus ce mai stiam in "rest".

Sol a dormit azi-noapte ca un puicusor si adineauri imi spunea la telefon ca parca i s-a mai dezumflat in spatele urechii.

Concluzia practica la "treaba" asta este ca Sol trebuie sa se asigure, de fiecare data cand mai iese noaptea, ca e la Bxl sau in alta parte, ca se deplaseaza cu vreun prieten cu masina. Iar daca nu are un prieten cu masina, sa-l sune pe Doru, care a spus ca orice ar fi, lasa totul si merge sa-l ia, oriunde ar fi. Numai sa nu se mai expuna!

Cam asta a fost. Tot ce-mi doresc mai mult este ca tot ce a fost rau sa ramana in urma!

Ce sa-ti spun, ca nici acum nu am scapat de tremur. Daca nu-mi tin mainile sprijinite de ceva fix, e jale! Nu reusesc sa ma impotrivesc senzatiei ingrozitoare de pericol (1) prin care a trecut Sol si (2) prin care mai poate trece oricand, daca nu e atent. Sol e tanar si curajos, nu se proiecteaza in viitor intr-o situatie similara. Si oricand o astfel de situatie se poate reprezenta. Sau mai rau…

Ma doare ingrozitor imaginea in care Sol este pe jos, facut covrig, si nenorocitii aia dau cu picioarele in el, iar el nici nu mai stie de el. Si nu reusesc sa scap de imaginea asta. Poate, cu timpul. Fac tot felul de rationamente, cum ca lumea este ce este, CU sau FARA perceptia mea despre ea, adica imi dau seama foarte bine ca nimic nu s-a schimbat inntre uratenia ei de sambata si pana acum. Totusi… :-(
Gata, asta a fost si sper sa nu mai fie vreodata!!!

Draga Caroline,
Iti multumesc tare pt gandurile tale bune, sa stii ca mi-au facut mult bine. In ce fel? Iti explic: la noi in familie, cea mai credincioasa era mama lui Doru. Si ea ne mai linistea, pe cand mai aveam vreo durere sau problema, spunandu-ne ca se va ruga pt noi. Ea nu mai este acum si uite ca in cel mai negru moment din viata mea si cred ca pot spune a noastra – Caroline imi spune la telefon ca se va ruga pt Sol. Intelegi?