Axel, Doru si eu (sau Axel si oițele lui)

Axel este un cățel specializat in circulația oilor. Alearga in jurul lor, ca sa le tina grupate si țâșnește in mare viteza, daca cumva vreuna dintre oi iese din grup, ca s-o readuca "pe calea cea buna".

Ei bine, in lipsa oilor, Doru si cu mine suntem oițele lui. I-ar place foarte mult ca oițele lui sa stea grupate, mai grupate, si mai grupate! dar este nevoit sa se multumeasca cu o notiune mai larga de grupare: Doru si cu mine suntem grupati in aceeasi incapere, chiar daca doar rareori pe aceeasi canapea.

Am observat ca preferă sa stea in preajma mea, doar ca eu ma cam fâțâi in toate partile pana sa ma asez: la aragaz, la chiuveta, la baie, in curte, pe scaun la ordi, in pivnita, iar la bucatarie, pe canapeaua rosie, la Doru, iar la bucatarie... Iar el, gratios, isi schimba si el locul, de fiecare data: o data, de doua ori, de trei ori, de multe ori, de foarte multe ori...! Ar vrea si el sa stea lungit, sa doarma sau sa dormiteze, linistit, dar...
Intre timp, Doru ramane intr-un singur loc. Daca Axel vede ca n-o mai scoate la capat cu mine, pana la urma se duce si se culca in preajma lui Doru. "Oh, asta, da! o oiță cuminte!"

Cand in sfarsit ma vede ca rămân mai multa vreme intr-un loc, vine iarasi in preajma mea.  "Si oița asta este a mea. Nu pot sa stau tot timpul doar cu oița cuminte...!"

:-)