Axel si Turul Mare

Scria Doru, azi dimineata:

---------------------------- 

M-am sculat pe la 6h00. Am dat drumul lu' catzel afara de vreo 2 ori pana sa plec. Nu cred ca a facut nimic.

Dar inainte sa plec pe la 7h30 il simteam cam agitat. Cred ca voia sa faca o tura scurta pe Ravel; cred.

I-am explicat ce si cum si am intins-o. Aveam impresia ca o sa gaseaca lung timpul pana o sa te scoli tu.

Voilà.

Si eu:

----------

Pui, abia acum vad mesajul tau. :-) Adica DUPA ce m-am intors de la plimbarea cu Axel.

Sa stii ca observ ca comunicarea cu Axel merge foarte bine, in ambele sensuri: de la noi la el si de la el la noi. Caci, iata, si mie mi-a comunicat aceeasi impresie, ca parca ar face o tura pe afara...! :-)

Astfel ca, m-am spalat, m-am imbracat si, mai ales, m-am incaltat cu bocancii! ATUNCI s-a lamurit el ca mesajul lui (nu stiu cum face, cred ca telepatic :-)  ) a ajuns unde trebuia. Iar cand l-am mai intrebat -- retoric -- "unde-i hamul?", totul era clar si parea foarte multumit. Avea mare chef de iesit afara, asa ca a luat-o chiar inainte, voiniceste.

Ne-am dus pe Ravel, dar acolo era un utilaj care, desi departe, era destul de neplacut vizibil pt el. In plus, utilajul avea si motorul in functiune, de! Asa ca -- stai sa vezi ce misto! -- i-am zis lui Axel: "Nu-i nimic. O sa facem o tura pe asfalt." -- convinsa fiind ca n-are cum sa ma inteleaga... Ca sa ajung la drumul cu asfalt (ma rog, face cam 70% pe asfalt, dar e bun ca e foarte putin circulat si toceste gherutele) trebuia sa reintru pe strada noastra si sa trec prin fata casei noastre. El facuse deja si pp si cc, deci ma asteptam sa traga inspre usa noastra, pe cand treceam prin fata ei. Ei bine, nu! A continuat drumul, voiniceste. Mai auzise de "asfalt" (fara ca eu sa incerc sa-l faca sa fixeze cuvantul asta) duminica, cand l-am dus la plimbare prima oara singura, pe cand Michi urcase sa doarma putin. Duminica, nu voia cu nici un chip sa mearga, tot tragea sa se intoarca. Ceea ce, dupa putina vreme, am si facut. Ei bine, azi, a mers cu incredere, repejor, pe Turul Mare! Facuram 2,5 Km!!! Cu spor si incredere! Mai mult am mers repejor, cu Axel in frunte. Se mai speria el de una de alta, dar il mangaiam, ii spuneam "Toate bune" si o re-pornea cu incredere.

Pur si simplu, cred ca are incredere in mine. Ceea ce ma mira enorm este ca are DEJA incredere in mine.

Cand ne-am intors, i-am propus niste crochete BE cu cateva fărâme de thon. Ei bine, faramele alea de thon i-au placut asa de mult, incat a mancat binisor! A baut apa, iar acum sta tolanit la soare, in curte.

Ma duc si eu un pic la soare...