Axel

Aaaa! Axel! :-)

Ieri, ne-am plimbat putin, cu antren, pe vreo 150 de metri, as zice eu, pe Ravel (drumul din spatele caselor din fata casei noastre). A facut de 2 ori cc: o data dimineata, cum bine a vazut Michi si alta data pe Ravel. Bun asa!
A fost foarte activ cu niste pasari care zburataceau prin copaci, la noi in gradina. Fuga-fuga in toate partile, ca pe arcuri, si latraturi.
Pe pasarile alea, le va avea multa vreme. Ori poate ca le are tot timpul, nu stiu daca sunt pasari migratoare. Ramane sa observam, impreuna.
Tot timpul in care a dormit peste zi, s-a asezat langa mine. Uneori asa de aproape, incat imi era teama sa nu-l ranesc cumva cu rotilele de la scaunul meu. Nu l-am ranit, evident :-) Pana la urma, a inteles ca distanta optima este de cam un metru. Intelege foarte bine ce vrei de la el. Vorbesc cu el si intelege!
Dupa-amiaza, am iesit iarasi afara si scenariul s-a repetat: dupa vreo 150 de metri, s-a oprit si tragea sa mearga inapoi, acasa. OK, ne intorceam spre casa si atunci mergea cu spor. Ce-i drept, sunt inca lucrari pe Ravel. In principiu, ar trebui sa se termine pe la mijlocul lui octombrie. Bun, oricum, am adoptat politica pasilor mici si ne vom tine de ea.
Tot dupa-amiaza, m-a invitat la joc! Yes! Cum am vazut ca se juca si cu Michi. Ne-am fugarit un pic prin curte. Am pus la bataie si o mingiuca moale, dar prefera sa se fugareasca cu mine.
Altfel, deseori se pune pe spate si se joaca singur. Ori poate se scarpina. Ori poate si una si alta.
Nu l-am mai surprins mancand, dupa plecarea lui Michi. ATUNCI a mancat zdravan, chiar m-a surprins! Dar dupa aceea - nu l-am mai vazut. A! ba da, o data l-am vazut luand o crocheta pe care si-a dus-o in curte s-o rontaie. Poate ca a mai ciugulit de acolo si nu m-am prins eu. Am sa numar crochetele, ca sa stiu daca dispar dintre ele. Eu as vrea sa nu trebuiasca sa ajung sa-i dau mancare din palma sau cu lingurita. Sper ca instinctul lui sa primeze si sa se alimenteze singur. Mai vedem. Oricum, tin sub observatie. In schimb, bea apa.

Un cățel si-un pătrunjel 

A trecut cu bine prima noapte fara Michi, fara Sandu. La un moment dat, pe la 2 jumate noaptea, Doru s-a trezit cu nasul infundat si a trebuit sa coboare la parter unde tinem noi medicamentele, in cautarea picaturilor de nas. Abia dupa aceea, cand Doru a urcat inapoi, Axel a inceput sa dea cu labuta la usa... Am coborat la el, sa-l incurajez, sa-i spun ca e baietel mare acum si ca poate sa doarma singurel, l-am scos pt orice eventualitate in curte, desi nu manifesta mare entuziasm pt asta, apoi l-am convins sa intre pt prima oara in panierul lui, l-am felicitat ("Bravo" + mângâieturo-scarpinaturi tandre pe piept), i-am urat noapte buna, m-am indepartat de el si m-am mirat ca ramane in panier, am trecut de partea cealalta a usii pe care am inchis-o bine si am urcat. Cand am ajuns sus, el dadea cu labuta la usa..., dar cred ca era doar "o labuta de onoare", ca nu a durat decat cateva secunde. Apoi, liniste totala. Cand s-a trezit Doru dimineata, sa mearga la servici, Axel era OK, in panier! :-)

Axel, dimineata, in panier!

Nu parea traumatizat in vreun fel. Bineinteles ca dorul de Michi si Sandu nu se vede pe dinafara... Dar cred ca a inteles regula casei care nu-i da voie sa mearga sus. Mai vedem noi, la noapte.
Altfel, covorasul pe care l-a cumparat Michi, de pus in cusca-avion este la mare cinste. El si preșurile de sters pe picioare, din casa...