Din corespondenta mea cu Doru

 Am cautat pe net si am gasit ca...

...ce a facut Axel nu este voma, ci mâncat-haplit cu mare pofta si repede, dintr-un vas care permite ingurgitarea unei cantități mari de mancare, la fiecare lăpăitură, adica un vas adanc.
Ce a facut el se numeste regurgitare: crochetele se distingeau perfect, iar mirosul lor era la fel de bun ca atunci cand i le servisem. Nu puteam sa ignor informatia aceasta, trebuia sa miros, de! Astfel incat, acum stiu ca nu e nimic grav. Trebuie doar adaptat tipul de vas din care mananca: cica sa fie mare si plat, asa ca un platou. Ei bine, iata la ce foloseste platoul de la fostul nostru cuptor microunde. Mai stii cand te-am oprit, ca sa-l iau din cuptor? Et voilà! :-)

I-am pus din nou mancare, acelasi fel ca înainte, dar, de data asta, etalata pe platou. Acum, a fost nevoit sa manance crochetele una cate una. Si, 20 minute mai tarziu, vad ca este in continuare OK. S-a si tavalit pe spate, prin curte, si-a frecat gheruțele mandru, l-a mai pus la punct pe unul dintre cainii vecinului (*)... Tocmai am facut o inspectie impreuna in toata curtea, si nu mai e nici urma de regurgitare, uf!

 Cred ca am rezolvat-o si pe asta! :-)



Auzi la el! Cand i-oi spune lui Michi...! Mananca cu atata pofta, incat regurgiteaza! Ha, ha! :-)

(*)
Am impresia ca, de cand e Axel la noi, cainii vecinului ne latra mult mai putin. De fiecare data cand parca ne-ar latra, sare si Axel sa latre - ff putin - de parca le-ar spune: "Băi băieți, nu mai latrati asa la ei, ca sunt cu mine!" Si, pe bune ca nu ne mai latra...