Băietul lui Michi si Sandu este super-bine :-)

Baietul este super-bine: doarme noaptea bine, in cosuletul lui - se duce singur acolo.
Aseara, l-am lasat adormit lângă scaunul meu de la ordinator, am stins luminile usurel si am plecat sus. Peste noapte, nu a dat deloc cu labuta la usa.
Dimineata, pe la 6 si 15,

Doru l-a gasit in cos. :-)

I-a dat drumul in curte, a facut pp, cc, si, pe cand Doru se încălța sa plece, Axel se baga in el si-i lingea mainile!!! Doru i-a explicat ca el trebuie sa plece la munca si ca o sa cobor eu in scurt timp si ca o sa merg cu el la plimbare. "Bine" -- si-o fi spus Axel si... s-a dus iarasi in cosul lui. "Pa, la revedere!"

Dupa cum i-a promis Doru, m-am trezit si eu pe la 8:10, l-am gasit aproape dand din codita, la usa. M-am spalat, m-am imbracat, i-am pus niste crochete BE si cateva bobite CA  cu un pic de apa călduță la inmuiat, plus un pic de thon (cam cat 2 falange de deget al meu), le-am amestecat, le-am acoperit si am plecat la plimbare. Aproximativ pe acelasi traseu ca si ieri, doar un pic modificat si deci doar un pic mai lung. O ora si 15 minute. A fost, din nou, ffff bine! Axel a facut cunostinta cu doi căței, amandoi in lesă, ca si el (mi-era teama ca se vor certa, dar...), unul mititel din ala cu multe pliuri si unul mare-mare. Cu amandoi a dat din coada si s-au mirosit reciproc cu deliciu. Ce placere! Din nou pp si cc.
Altfel, cred ca a invatat sensul expresiei "Toate bune": uneori se mai speria de cate ceva, ii spuneam "Hai, hai! Toate bune", el pornea din nou in pas vioi, ii explicam despre ce era vorba si totul mergea ca pe roate! Cand ne-am intors acasa, a baut apa dupa pofta inimioarei lui si, apoi, i-am spus ca o sa mananc eu mancarea lui, pe cand o amestecam bine. I-am spus ca mancarea este "oooouaaaah, ce buna, miam-miam (cu plescaituri) si miam-miam!" El - snif-snif! pe langa mine. I-am dat-o si a mancat-o! :-) Si, pe urma, s-a dus sa se culce la soare. Cand la soare, cand la umbra...

Axel si Turul Mare

Scria Doru, azi dimineata:

---------------------------- 

M-am sculat pe la 6h00. Am dat drumul lu' catzel afara de vreo 2 ori pana sa plec. Nu cred ca a facut nimic.

Dar inainte sa plec pe la 7h30 il simteam cam agitat. Cred ca voia sa faca o tura scurta pe Ravel; cred.

I-am explicat ce si cum si am intins-o. Aveam impresia ca o sa gaseaca lung timpul pana o sa te scoli tu.

Voilà.

Si eu:

----------

Pui, abia acum vad mesajul tau. :-) Adica DUPA ce m-am intors de la plimbarea cu Axel.

Sa stii ca observ ca comunicarea cu Axel merge foarte bine, in ambele sensuri: de la noi la el si de la el la noi. Caci, iata, si mie mi-a comunicat aceeasi impresie, ca parca ar face o tura pe afara...! :-)

Astfel ca, m-am spalat, m-am imbracat si, mai ales, m-am incaltat cu bocancii! ATUNCI s-a lamurit el ca mesajul lui (nu stiu cum face, cred ca telepatic :-)  ) a ajuns unde trebuia. Iar cand l-am mai intrebat -- retoric -- "unde-i hamul?", totul era clar si parea foarte multumit. Avea mare chef de iesit afara, asa ca a luat-o chiar inainte, voiniceste.

Ne-am dus pe Ravel, dar acolo era un utilaj care, desi departe, era destul de neplacut vizibil pt el. In plus, utilajul avea si motorul in functiune, de! Asa ca -- stai sa vezi ce misto! -- i-am zis lui Axel: "Nu-i nimic. O sa facem o tura pe asfalt." -- convinsa fiind ca n-are cum sa ma inteleaga... Ca sa ajung la drumul cu asfalt (ma rog, face cam 70% pe asfalt, dar e bun ca e foarte putin circulat si toceste gherutele) trebuia sa reintru pe strada noastra si sa trec prin fata casei noastre. El facuse deja si pp si cc, deci ma asteptam sa traga inspre usa noastra, pe cand treceam prin fata ei. Ei bine, nu! A continuat drumul, voiniceste. Mai auzise de "asfalt" (fara ca eu sa incerc sa-l faca sa fixeze cuvantul asta) duminica, cand l-am dus la plimbare prima oara singura, pe cand Michi urcase sa doarma putin. Duminica, nu voia cu nici un chip sa mearga, tot tragea sa se intoarca. Ceea ce, dupa putina vreme, am si facut. Ei bine, azi, a mers cu incredere, repejor, pe Turul Mare! Facuram 2,5 Km!!! Cu spor si incredere! Mai mult am mers repejor, cu Axel in frunte. Se mai speria el de una de alta, dar il mangaiam, ii spuneam "Toate bune" si o re-pornea cu incredere.

Pur si simplu, cred ca are incredere in mine. Ceea ce ma mira enorm este ca are DEJA incredere in mine.

Cand ne-am intors, i-am propus niste crochete BE cu cateva fărâme de thon. Ei bine, faramele alea de thon i-au placut asa de mult, incat a mancat binisor! A baut apa, iar acum sta tolanit la soare, in curte.

Ma duc si eu un pic la soare...

Axel

Aaaa! Axel! :-)

Ieri, ne-am plimbat putin, cu antren, pe vreo 150 de metri, as zice eu, pe Ravel (drumul din spatele caselor din fata casei noastre). A facut de 2 ori cc: o data dimineata, cum bine a vazut Michi si alta data pe Ravel. Bun asa!
A fost foarte activ cu niste pasari care zburataceau prin copaci, la noi in gradina. Fuga-fuga in toate partile, ca pe arcuri, si latraturi.
Pe pasarile alea, le va avea multa vreme. Ori poate ca le are tot timpul, nu stiu daca sunt pasari migratoare. Ramane sa observam, impreuna.
Tot timpul in care a dormit peste zi, s-a asezat langa mine. Uneori asa de aproape, incat imi era teama sa nu-l ranesc cumva cu rotilele de la scaunul meu. Nu l-am ranit, evident :-) Pana la urma, a inteles ca distanta optima este de cam un metru. Intelege foarte bine ce vrei de la el. Vorbesc cu el si intelege!
Dupa-amiaza, am iesit iarasi afara si scenariul s-a repetat: dupa vreo 150 de metri, s-a oprit si tragea sa mearga inapoi, acasa. OK, ne intorceam spre casa si atunci mergea cu spor. Ce-i drept, sunt inca lucrari pe Ravel. In principiu, ar trebui sa se termine pe la mijlocul lui octombrie. Bun, oricum, am adoptat politica pasilor mici si ne vom tine de ea.
Tot dupa-amiaza, m-a invitat la joc! Yes! Cum am vazut ca se juca si cu Michi. Ne-am fugarit un pic prin curte. Am pus la bataie si o mingiuca moale, dar prefera sa se fugareasca cu mine.
Altfel, deseori se pune pe spate si se joaca singur. Ori poate se scarpina. Ori poate si una si alta.
Nu l-am mai surprins mancand, dupa plecarea lui Michi. ATUNCI a mancat zdravan, chiar m-a surprins! Dar dupa aceea - nu l-am mai vazut. A! ba da, o data l-am vazut luand o crocheta pe care si-a dus-o in curte s-o rontaie. Poate ca a mai ciugulit de acolo si nu m-am prins eu. Am sa numar crochetele, ca sa stiu daca dispar dintre ele. Eu as vrea sa nu trebuiasca sa ajung sa-i dau mancare din palma sau cu lingurita. Sper ca instinctul lui sa primeze si sa se alimenteze singur. Mai vedem. Oricum, tin sub observatie. In schimb, bea apa.

Un cățel si-un pătrunjel 

A trecut cu bine prima noapte fara Michi, fara Sandu. La un moment dat, pe la 2 jumate noaptea, Doru s-a trezit cu nasul infundat si a trebuit sa coboare la parter unde tinem noi medicamentele, in cautarea picaturilor de nas. Abia dupa aceea, cand Doru a urcat inapoi, Axel a inceput sa dea cu labuta la usa... Am coborat la el, sa-l incurajez, sa-i spun ca e baietel mare acum si ca poate sa doarma singurel, l-am scos pt orice eventualitate in curte, desi nu manifesta mare entuziasm pt asta, apoi l-am convins sa intre pt prima oara in panierul lui, l-am felicitat ("Bravo" + mângâieturo-scarpinaturi tandre pe piept), i-am urat noapte buna, m-am indepartat de el si m-am mirat ca ramane in panier, am trecut de partea cealalta a usii pe care am inchis-o bine si am urcat. Cand am ajuns sus, el dadea cu labuta la usa..., dar cred ca era doar "o labuta de onoare", ca nu a durat decat cateva secunde. Apoi, liniste totala. Cand s-a trezit Doru dimineata, sa mearga la servici, Axel era OK, in panier! :-)

Axel, dimineata, in panier!

Nu parea traumatizat in vreun fel. Bineinteles ca dorul de Michi si Sandu nu se vede pe dinafara... Dar cred ca a inteles regula casei care nu-i da voie sa mearga sus. Mai vedem noi, la noapte.
Altfel, covorasul pe care l-a cumparat Michi, de pus in cusca-avion este la mare cinste. El si preșurile de sters pe picioare, din casa...

Mancare hyper calorica, pt cand nu pot fi mâncate portii normale de mancare

... din care, chiar daca nu se mananca portii normale, tot te alegi cu ceva, ma gandesc eu.

Sandu si-a pierdut pofta de mancare.
Nu stiu (evident ca nu stiu!) in ce masura este din cauza lui K si in ce masura din cauza tristeții/revoltei/disperarii lui... In orice caz, mănâncă mai mult cu sila si mananca foarte putin.

Daca va poate ajuta cu ceva, dragii mei de peste țări si mări, va dau si eu aici niste idei de mancare hyper calorica, pt cand nu poti sa mananci portii normale de mancare.

Daca ma citeste cineva, nu va sfiiti sa adaugati, in comentarii, orice alta idee va vine. Va rog.

• oua (unul pe zi, cred ca e OK)
• banane
• paine integrala
• fasole uscata: iahnie, bătută...
• năut (FR: pois chiche) cu ceapa cruda, taiata lamele, cu otet, ulei, un pic de sare... (acelasi lucru se poate face si cu fasole uscata)
• paine integrala +/- prăjită, cu usturoi frecat deasupra si cu "creme" de alune sau arahide sau noix de cajou
• cateva nuci, alune, arahide, noix de cajou, stafide
• paine integrala prăjită, cu usturoi frecat deasupra si cu pasta de tomate amestecata cu ulei de masline, cimbru si/sau alte ierburi; eventual si cu piper si/sau cu boia iute (sau nu)
• cartofi fierti, cu sosuri de rosii si usturoi, sau de rosii cu multa ceapa...
• maioneza
• paine integrala +/- prăjită, cu maioneza amestecata cu pasta de tomate si/sau cu ierburi ca cimbrul, mararul, tarhonul, patrunjelul...
• paine integrala +/- prăjită, cu maioneza si usturoi ras +/- patrunjel dat prin mixer, ca sa fie fff fin
• paine integrala +/- prăjită, cu maioneza si ceapa taiata fff marunt +/- mărar dat prin mixer, ca sa fie fff fin
• sandwich-uri din paine integrala cu felii de vinete prajite putiiiiiin, in ulei + ardei copti + usturoi proaspat ras, pe deasupra + lamaie + sare
• smoothies cu lapte vegetal si piersici bine coapte si/sau pere bine coapte si/sau pepene galben bine copt si/sau banane sau orice alt fruct parfumat si bine copt.
• terci de ovaz, facut cu lapte vegetal neindulcit (de amande, de orez etc.): (1) dulce, cu fructe, scortisoara sau (2) sarat cu un pic de sare.

Maioneza poate fi facuta in casa. Sau poate fi cumparata de la magazin bio.
Stiti voi cum sta treaba: daca nu scrie pe produs ca este "bio", sau "organic", atunci sigur nu este nici "bio", nici "organic. Dar daca scrie pe el ca este "bio" sau "organic", atunci poate-poate ca este... Merita incercat.

"Mancarile" astea nu par prea variate si cred ca chiar nu sunt suficient de variate. Dar cred ca, cu talentul pe care il are Michidut la bucatarie, ea va sti sa introduca multe alte chestii, ca sa obtineti mai multa varietate. Astea, aici, sunt doar niste idei de pornire...

De exemplu, ideea cu sandvichurile din vinete se poate adapta si la alte legume ori chiar la radacinoase, pe care le poti pune la "inmuiat" la cuptor, cu un pic de apa si ulei +/- ierburi aromate; le lasi acolo la foc mic si, dupa vreo 2 ore le gasesti gata de tartinat (ma rog, depinde si de cuptor; trebuie testat un pic; la sfarsit, le strivesti cu furculita; usturoiul si/sau ceapa le poti pune de la inceput la "inmuiat" sau se pot adauga la sfarsit, proaspat rase sau taiate marunt, pe sandwichuri.

Plus sucul de varza si alte legume/fructe, "al lui Michi" . Excelent! Daca poate Sandu sa-l bea ca pe apa (ca nu mai suntem la cura Breuss, sa trebuiasca plimbat prin gura) e superb! Oricum e superb sucul despre care mi-a vorbit Michi! Tu, Michi, ai dreptate cu varza! Jean Valnet spunea si el ca romanii, cand plecau in campanii militare, luau enorm de multa varza cu ei, pe care o foloseau si ca mancare si ca medicament intern si extern - deopotriva!

Duminica, vin Michi si Axel!

Alta veste este ca Michi vine duminica sa ne aduca pe Axel, cainele lor, in grija, pana cand se scot ei din pasul asta greu.

Vor trebui sa se mute, ca sa economiseasca maximum de arginți, ca sa poata rezista financiar situatiei actuale. Si este atat de sigur ca NU vor gasi posibilitatea sa se mute cu tot cu cățel, incat prefera sa-l sustraga -- macar pe el -- din situatia dificila in care se afla. Asa ca, Michi va face un imens tur de forta: pleaca sambata din CA, ajunge duminica in BE, si pleaca din nou spre CA marti. Dupa ce va trece "furtuna", or sa poata sa-l recupereze, spre bucuria lor, a tuturor!

Astfel ca, aici, acasa, ne ocupam cu instalarea unei porti provizorii, ca sa poata Axel sa iasa in curte, in voie.

Ce mai latraturi vom avea pe aici! Avem un vecin cu 2 caini mari, care ne latra cand trecem pe aleea din spate. Pe noi nu ne deranjeaza. Asta e treaba lor, sa-si apere teritoriul, drept pt care ne avertizeaza de fiecare data cand trecem pe acolo. Ca ei nu stiu ce avem noi in cap, nu stiu ca nu avem nici cel mai mic gand sa mergem peste ei. Ei latră au cas où.  Pe mine ma deranjeaza stapanul lor, care din dorinta de a anula impresia proasta pe care eventual ne-ar face-o cainii lui, tipa disperat la ei, absolut inutil, ca sa "ne dea noua satisfactie" (cred eu). Ei bine, acum, o sa latre si Axel. Exact pe acelasi considerente ca si cainii vecinului. :-) Dar eu NU voi urla la Axel ca sa termine. Ca stiu ca vor termina -- si unii si ceilalti -- atunci cand vor sfarsi sa-si spuna ce au de spus, ei, cateii :-)

Odata cu venirea lui Axel, adio lenevirea de dimineata, in asteptarea soarelui, sau doar in asteptarea infuziei ceaiului! De indata ce voi cobori, dimineata, voi sari in bocanci si vom iesi la plimbare! Ce bine! Nu va mai trece nici o zi fara plimbarea mea de o ora. PLUS alte macar doua plimbari, mai mici. Sper sa fie bine! Sau foarte bine! O sa fie amarat, saracu' de el, o vreme... Dar, peste tot unde am citit despre situatii de abandon de caini (bine, aici tocmai ca nu este un abandon, dar Axel nu stie asta), scrie ca, pana la urma, se obisnuieste si ii trece supararea. Nu inseamna ca ii va uita pe Sandu si Michi, nici vorba! Si abia astept sa vad cum o sa sara fericit pe ei, cand se vor revedea, peste cateva luni de zile! Gen:
https://www.youtube.com/watch?v=6-PtvY9VBL4

:-)

Vestea cea rea

Vestea cea rea este ca Sandu nu are chef de nimic. Literalmente de nimic: nici sa citeasca, nici sa se uite la un film, nici sa se gandeasca... Mi-a spus ca este complet lipsit de ganduri, ca sta, pur si simplu.
Deci, este in a 3-a zi de tratament cu ulei de canabis. Poate-poate ca tratamentul asta ii va mai căptuși putin moralul.

Vorbim in fiecare zi, pe skype. Nu vorbim mult, pt ca nici cu mine nu are mult chef de vorba. Dar stam impreuna, cumva, zilnic. Michi este aproape incontinuu in jurul lui, ca un electron. Este tare, uimitor de tare, in conditiile in care este un deget de femeie!

Proiectele lor cu casa din RO sunt momentan oarecum inghetate. E drept ca Michi face pachete, ca sa le trimita in RO, dar mai ales ca sa elibereze casa actuala si sa se poata muta undeva unde sa plateasca mai putin, ca sa poata dispune la maximum de resursele lor financiare, pe durata "furtunii"...

Acum, visez si eu sa ne intalnim cu totii, sanatosi, la Urseiu! Ce tare visez si eu, la asta!

Curaj, fratioare! Nu ai fi primul care se vindeca atunci cand nimeni (a se citi doctorii) nu mai crede ca se poate face ceva!

Vestea cea buna

Vestea cea mai buna este ca, in Canada, unde locuieste fratele meu, canabisul este legal pt scopuri medicale si se pare ca tratamentul cu ulei de canabis a reusit sa vindece cancere in ultimul stadiu! Asa ca, cu prescriptie medicala in regula, fratiorul meu a inceput tratamentul cu ulei de canabis!

http://www.cureyourowncancer.org/how-cannabis-oil-works.html

De cand am aflat de metoda asta si ca poate sa si-o aplice, mi s-a ridicat o greutate enorma de pe inima si cred ca asta e un semn foarte bun. Pur si simplu, cred ca se va vindeca. Sper sa nu fie doar o reactie de aparare la durerea mare pe care am avut-o in inima. Ci chiar sa fie un semn prevestitor de vindecare! Sper sa fie vorba despre adevarate capacitati de premoniție, din partea mea!

Dupa 10 zile, am oprit dieta

Am oprit dieta, fortati de imprejurari: Doru, pre-criza de piatra la rinichi. Cautat contraindicatii la sfecla, telina etc. (stiti sucul Breuss). Gasit contraindicatii zdravene la sfecla rosie si la telina. Cum Sandu, fratele meu nu facuse decat 2 zile si a abandonat, nefiind suficient de convins de eficacitatea dietei, cum Doru trebuia sa abandoneze si el, s-a dus naibii solidaritatea, ca nu mai aveam cu cine sa fiu solidara si nu ma vedeam deloc continuand, in conditiile in care trebuia sa-i fac de mancare lui Doru...

Asadar, dupa 10 zile, am oprit dieta. Pe 3 septembrie, seara. Dupa ce ne umpluseram din nou frigiderul cu radacinoasele alea, majoritatea bio (doar telina nu era bio, sau organic)... Avem un talent la a renunta la lucrurile pe care le-am platit cu banuti munciti, fi-r-ar sa fie! Ma rog, acuma o sa fim mai atenti.

Ce am invatat in aceste 10 zile?

Ca trrrrrrebuie intotdeauna sa ne temperam entuziasmul fata de ceva care ni se pare a fi foarte bun si, inainte de a ne repezi cu capul inainte, sa vedem si care poate fi reversul medaliei de la chestia aia buna. Parca am fi adolescenti: ori alb, ori negru... Bine, e bun entuziasmul si, decat apatia pe care ti-o poate aduce o varsta care tot inainteaza inexorabil, deh!, mai bine sa ne pastram entuziasmul asta. Eu zic ca, bravo, Doru! Bravo, Vio. Hm, cam arunc cu floricele in propria mea cale, nu? Ei, asta-i...! :-)

Dar e buna si reciproca: intotdeauna sa ne temperam tristetea, frica sau enervarea fata de ceva care ni se pare a fi foarte rau. Caci si la rele exista reversuri de medalie!

Ce am mai invatat?

Ca putem sa facem post! Eu credeam ca va fi al naibii de greu. Ei bine, nu! Daca nu as fi avut suferinta fizica a renuntarii la cafea, m-as fi simtit minunat, asa cum spunea Doru ca se simtea, ca un fulg de inger. El era atat de pozitiv, incat incerca chiar sa ignore durerea surda din zona rinichilor... Auzi la el: "fulg de inger"! "sucul asta are gust de cacao cu lapte foarte dulce"... Mie mi-a devenit fff repede complet nesuferit sucul ala. Abia-abia daca beam cei 125 ml care erau minimum de baut pe zi!
Deci, cum spuneam, am aflat ca putem face post fara nici o problema. DAR, promis-juré, data viitoare -- caci vor fi dăți viitoare, negresit! cel putin pentru mine! -- va fi post hidric. Sa beau eu CÂTA apa am chef, CÂND am chef! Am sa fac cate 7 zile, sau 10 zile... Vad eu!

Cu ce ne-am ales bun din povestea asta?

-- Cu intarirea renuntarii complete a lui Doru la tigari. Nimic nu mai am de adaugat la fraza asta. Este splendida, asa cum este ea! Sandu, indirect, a facut un enorm bine!
-- Cu renuntarea mea completa la cafea (ma supara sa fiu dependenta de ceva in asa hal! mai bine lipsa!). Doru deja nu prea bea cafea, iar eu il antrenam in obisnuinta mea, cu inconstienta. Bea si el, de dragul meu, cateva gurite de cafea, dimineata. Acuma, gata!
-- Cu renuntarea noastra completa la lactate. Deci, manacam aproape numai vegetale, plus, din cand in cand oua si fructe de mare sau peste. Dar chiar pe bune doar "din cand in cand". Caci zau ca ne plac mancarurile vegetale pe care le fac eu. E drept ca, uneori, sunt complet neinspirata si iese o amestecatura de nici porcii nu s-ar uita la ea -- oricat de hranitoare ar fi! Dar, de obicei, ma pricep, cel putin pt gusturile noastre, Doru si cu mine.
-- Cu o tensiune excelenta pt Doru, in conditiile in care nu mai ia Amlodipine. Aseara ce a constatat ca avea tensiunea "normal-high", deci spre hipertensiune. Dar a spus ca poate ca e din cauza ca o lua seara si ca ar trebui luata dimineata.
Cum am gasit ca, à la longue, Amlodipina poate sa dea rarefierea tesutului osos
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3970919/
si cum beta-blocantele nu-i convin lui Doru, pt ca, din cauza lor, isi pierde suflul repede, ar fi formidabil daca am reusi sa mentinem tensiunea lui macar asa cum este acum! Drept pt care, aseara, cautand si indicatiile si contraindicatiile de la frunzele de maslin si de la hibiscus, am gasit ca putem sa le folosim -- pardon! sa le foloseasca EL, ca eu sunt mai degraba hipotensiva, iuhuuu!!! -- si le-am comandat. Ei, si daca nu si nu, o sa se intoarca la Amlodipina. Vedem noi!
-- Cu increderea întărită ca putem face chestii dificile si neobișnuite, impreuna. E drept ca, de cateva ori ne-am certat ca prostii, dar noi ne certăm, noi ne împăcăm. Si, poate, incet incet, o sa devina clar pt amandoi ca rareori merită sa ne certăm!
-- Cu hotararea sa nu mai bem alcool decat - pe bune! - doar din An in Pasti!

Cam astea ar fi. Aaaa, si -- da! -- am "pierdut" 5 kilișoare. Intre timp, am reluat 2. Dar nu asta era obiectivul vizat, oricum.

Toate bune si fluturari de mana, viguroase! :-)

Ziua 7

Azi, am ramas singurica acasa... Doru este la servici.
M-am trezit, ca de obicei, ra-pla-pla. Tensiunea, 94 72 89 (ultimul număr este pulsul).
M-as mai culca. Dar mai bine astept sa iasa soarele din bruma diminetii si poate voi dormita un pic la plaja. O juma de ora pe zi, cand este posibil. Adica atunci cand este soare.

Azi noapte si azi, pana mai adineauri (este 12:30 a.m.) am simtit din cand in cand, vagi valuri de foame. Hm... Tocmai cand altii spun ca nu mai simti foamea! Dar sunt doar niste vălurele, care dureaza doar cateva secunde. Bun, ce-i drept, ieri am baut mai putin suc Breuss, pt ca am uitat. Mai putin decat minimul descris de Breuss, si anume 125 ml. Sigur, Mister Freud mi-ar explica el ca uitam ce nu ne place sa retinem si chiar asa e: nu-mi place deloc sucul asta! Din fericire, nu mi-e chiar scarba de el, dar nu-mi place. Doru, in schimb, este un fericit: mi-a spus ca, atunci cand plimba prin gura o sorbitura de suc, are impresia ca e facut din cacao (?!) si lapte foarte indulcit (?!). Cum spuneam, este un fericit! :-)

Cam astea ar fi, deocamdata.

Ziua 6

Petrecuta, ca de obicei, intr-un iureș, intre:

• adaptare si optimizare de planuri(*)
• tensiune slaba (a mea) (**)
• mult pipi, un mic caca (du-te-ncolo, vino-ncoace...)
• corespondenta, plata de facturi, preparat ceaiuri, preparat supa
• vorbit cu Sandu, cautat chestii despre vindecarea cancerului, pe net (***)
• ascultat la ce gaseste Doru pe net despre cura Breuss
• o juma' de episod din Downton Abbey...

(*) Doru reia maine serviciul si trebuie regândita punerea ceaiurilor si sucului in sticle: ce ramane acasa pt dimineata si seara, si ce ia cu el la servici, din totalul nevoilor lui, pe zi. Intr-un final fericit, am reusit!

(**) tensiune dimineata: 94 68 86 ----------- tensiune dupa-amiaza: 109 79 73

(***) Dupa un moment de naucire, cred ca isi revine si nu mai considera sfarsitul lui apropiat ca fiind ceva imuabil. A inceput sa se zbata ca sa gaseasca metode care sa-i confere mai multe sperante si mai multe sanse de reusita - chiar de vindecare, de acolo, din stadiul 4 in care se afla! - decat ce ii ofera medicul lui oncolog(#). Care, in plus, mai este si un blazat. Saracu' Sandu, nu are noroc, macar de un medic bun! Inteleg prin "bun" un medic care macar sa stie sa dea impresia de implicare, daca nu cumva chiar se implica.
          (#) dupa medicul lui oncolog, ar mai avea de trait, dupa media stabilita pt cancerul din el si stadiul in care se afla, 6 luni fara chemoterapie si 1 an jumate cu chemoterapie...

In continuare, nu ne este foame.
Hm, Doru - totusi - evoca deseori tot felul de bunatati: ba ce ii preparau de mancare, extraordinar de bun,  mama si tatal lui  (chiar si simpla mancarica de cartofi era divina!), ba ca cel mai bun fel de mancare este o felie groasa de paine neagra cu unt, sare si ceapa... Sunt 100% de acord cu el! Ieri, pe dupa-amiaza, stateam in curte, sub un soare bland, spate in spate, sorbind fiecare din cate un paharut mic niste zeama de varza, si povestind cum era cand mami a lui ii prepara cartofi prajiti: curata repede 1 cartof, il spala, il taia si-l punea in tigaie, il servea pe el, care-i povestea ce mai facuse pe la scoala sau alte chestii, apoi mai lua repede un cartof, il spala, il taia si-l punea in tigaie, il servea si asa mai departe. Sau eu, povestind despre vremea cand locuiam la Baraolt, Sol era mititel, bebe, si venea mama Filica la noi, incarcata cu bunatati: gogonele la borcan, castraveciori murați, carne conservata in untura... Oh, si ne pregatea cartofi prajiti in untura... Oi fi eu acum vegetariana, dar pot sa spun ca acei cartofi au fost cei mai buni cartofi pe care i-am mancat in viata mea!
Mda, totusi, in continuare, nu ne este foame. :-)

Este miezul noptii, culcarea!

Ziua 5

Buna ziua!
E clar, n-o sa-mi fie niciodata foame, in cura asta! :-)
Eu sunt o pofticioasa si o mancaciosa. De aceea imi impusesem - inainte de cura asta, de mai bine de un an jumate - un post intermitent: din cele 24 de ore ale unei zile, nu-mi permiteam sa mananc decat pe o plaja de 5 ore. Vrand-nevrand, aportul caloric se gasea redus, pentru ca nu mancam decat de 2 ori pe zi. Si astfel am slabit 10 kile intr-un an. O treaba buna, pentru articulatiile mele, evident! Si pt inima si probabil ca si pt altele.
...de unde mirarea mea ca nu imi este foame. Sa nu-mi spuna nimeni ca e de la sucul Breuss. Apropo, ma duc sa-mi administrez o portie.

Astazi, Doru si cu mine ne-am certat ca la usa cortului. Nu stiu exact cine e de vina, desi am eu o idee... :-) Ei, zic si eu asa...
Pe la pranz, ne-am impacat, in jurul unei supe de ceapa. Mmmm, supa pacii! :-)

In alta ordine de idei,
profitand de ce a mai gasit Doru in cartea lui Breuss, cum ca se pot adauga cateva picaturi de suc de lamaie la sucul Breuss, le-am adaugat, si mi se pare DE DEPARTE mai suportabil! As zice ca e chiar bun!

Fratele meu merge maine la oncolog. Foarte probabil ca va intrerupe cura Breuss si o sa faca o cura de chimioterapie...
Doru si cu mine am zis ca vom continua, pana la capat, totusi.
Dar totusi, mie mi s-a facut frica si azi am reinceput sa iau un medicament care poate fi fff important pt mine, pe care il intrerupsesem 3 zile. Eram gata sa fiu absolutista maxim, dacă as fi putut sa-l secondez pe fratele meu. Dar daca e clar ca el va intrerupe cura, iar noi o continuam ca pe o cura de dezintoxicare, dintr-o data mi s-a facut frica pt medicamentul acela...! Vorba surorii mele: solidaritate, solidaritate, dar fara prejudicii la sanatate! Si am vorbit despre asta si cu prietena mea care se intamplă sa fie si dieteticiană, care mi-a spus ca nici ea nu ar renunta sa ia medicamentul ala. Asa ca, gata, l-am luat si voi continua sa-l iau.

...si, tot gata, ma imbrac si plec la plimbare, ca altfel iarasi ajung in a 2-a parte a zilei, iar se gasesc 1001 de lucruri de facut si iar nu mai plec.

Un pic mai tarziu.
Am fost la plimbare, dar eram un pic zombi. M-am plimbat incet, nu in ritmul meu obisnuit. Si, mai incolo, intr-un loc cu soare, mi-am amintit ca nu-mi luasem portia de plaja astazi, asa ca m-am asezat si am stat cu ochii inchisi in soare. Apoi m-am intors, incetisor, acasa. A fost placut. Dar pacat ca m-a tuflit in asa hal lipsa de cafeina! Dupa cura asta, o sa beau mai putina cafea. Mult mai putina. Ma gandesc sa nu mai beau decat ocazional. Am mai spus-o? Aici? Probabil ca vreau sa ma conving pe mine. :-)

Apoi, Doru a plecat cu bicicleta. Cand pleca el, eu ma apucam de preparat ceaiurile pt maine. Cand s-a intors, inca nu terminasem. Ceaiurile imi iau vreo ora, in fiecare zi. Le fac singura, ca, desi Doru s-a propus sa ma ajute, nu avem loc sa ne invartim repede, amandoi, la bucatarie ca sa le facem. In schimb, facem sucul impreuna. Iar sucul ne ia si el o ora si vreo 15 minute.

Toate bune! Si voua si noua! Incepand cu Sandu, ca el are nevoie de cel mai mult, acum.

Ziua 4

Buna dimineata!

Parola? Deloc foame! :-)
Gata, nu mi-a mai fost rau dimineata, la trezire. Uf!
Pe Doru nu-l mai dor rinichii. Uf! Uf!
Si nici eu nu mai fac pipi in prostie.

Ce-a mai descoperit Doru in cartea lui Breuss? SUPA DE CEAPA!
<<
Prepararea supei de ceapă:
Tăiaţi o ceapă întreagă de mărime mijlocie, cu tot cu coaja galbenă exterioară. Prăjiţi-o în ulei vegetal până devine aurie. Adăugaţi circa 500 ml de apă rece. Aduceţi la punctul de fierbere şi mestecaţi până se înmoaie ceapa. Adăugaţi legume rase fin şi strecuraţi. Beţi doar zeama, nu şi ceapa. Veţi fi încântat de această „supă bună”.
>>
Exact asa am facut! Acum, asteptam sa se raceasca. Slurp, slurp! O sa-i adaugam si cateva picaturi de lamaie.

Eu am plecat (ziua 1) de la 65,0 kg si am ajuns la 62,8 kg. Diferenta: 2,2 kg. Bun, voi mai reveni cu kilogramele doar la sfarsit. E clar ca, cu o astfel de cura, se slabeste.

Plec chiar acum la plimbare: o juma' de ora incolo si o juma' de ora incoace, cu prietenul meu Michel Onfray :-)

Ceva mai tarziu:
Minciuni sfruntate! Pana la urma, iarasi nu m-am plimbat. Am vrut sa fac supa de ceapa, mai intai. Apoi am mancat-o. Prea buna! Apoi nu stiu ce am mai facut. apoi am vrut iarasi sa plec, dar mi-am zis "hai sa fac ceaiurile cele mai usor de facut si plec pe urma!". Dar le-am facut pe toate, ceea ce mi-a luat o ora, a apus soarele, venea intunericul si, pe acolo pe unde ma plimb eu este mai bine sa fie lumina... Asa ca nu m-am plimbat. Maine, am s-o fac in prima parte a zilei, promis

In schimb, Doru a fost cu bicicleta, curajos! :-) Trebuie sa iau exemplu de la el!

Ziua 3

Deloc foame.
E extraordinara chestia asta: "deloc foame"! Este?
In schimb, azi dimineata, am crezut ca voi leșina de slabiciune! Ma trezisem tresarind de frica unui cârcel care tocmai mi se forma la picior, la degetul meu mare si suferind (mont, artroza...). Abia ma tineam pe picioare de slăbiciune, dar trebuia neaparat sa raman in picioare si sa ma opun cârcelului, altfel as fi murit de durere! In sfarsit, cârcelul invins, m-am prelins pe cele 13 trepte pana jos, transpirata si infrigurata... Iar jos, l-am gasit pe Doru, voios ca un băiețel la grădiniță!
Bun, a urmat o serie de luari de tensiune - a mea - si la mana stanga si la mana dreapta, concluzia: tensiune slaba, dar, totusi, in parametri normali. Apoi, mi-a citit Doru despre simptomele sevrajului de cafea si ne-am incurajat reciproc ca o sa treaca.

Azi mi s-a parut ca fac cam des pipi. Mi-am amintit ca avusesem un dubiu cu cantitatile de ceai de rinichi dupa textul din carte:
<<
Primul lucru dimineaţa:
Beţi încet, cu înghiţituri mici, o jumătate de cană de ceai rece pentru rinichi (combinaţia Breuss).
[...]
La prânz:
Beţi 65 ml (aproape 1/2 cană) de ceai pentru rinichi (combinaţia de ceaiuri Breuss).
Seara:
Beţi 65 ml (aproape 1/2 cană) de ceai pentru rinichi (combinaţia de ceaiuri Breuss) înainte de a merge la culcare.
>> 
Drept pt care noi beam cate 125 ml de fiecare data, caci cam asta e "aproape o jumatate de cana". Wrong!
I-am spus lui Doru ca mi se pare ca eu fac cam mult pipi, si atunci mi-a marturisit si el ca aseara si azi-dimineata a simtit dureri in zona rinichilor... N-na! Am reconsiderat totul si, de aici incolo, vom servi dimineata o juma' de cana, iar la prânz si seara cate un sfert de cana. Si, ca sa corectam cat mai bine lucrurile, in seara asta nu vom mai bea deloc ceai pt rinichi, iar maine vom bea, de fiecare data, doar un sfert de cana. Apoi, daca durerile lui Doru pleaca, o sa intram in normal:
dimineata: 1/2 cana
prânz: 1/4 cana
seara: 1/4 cana

Altfel, suntem OK. Gasesc ca Doru se enerveaza cam repede, dar, poate ca, de fapt, EU ma enervez cam repede... Depinde de cine povesteste ;-)

Doru a gasit azi in cartea lui Breuss ca am putea gusta, din cand in cand si alte "specialitati" zemoase, cum ar fi:
<<
Sucul de mere proaspăt stors este permis, dar niciodată în combinaţie cu alte sucuri.
[...]
În plus, din când în când, se poate lua o înghiţitură de suc de varză murată (moare) dacă vă place.[...] 
Dacă doriţi, puteţi bea ocazional şi sucuri de fructe organice, ca portocale, grapefruit, coacăze negre şi afine.
[...]
Pag.33: Nu amestecaţi niciodată ceaiurile cu sucurile de legume.
[...]
Am detaliat Tratamentul Total al Cancerului, în decursul căruia vă „hrăniţi”, timp de 42 de zile, cu amestecul de sucuri. Puteţi adăuga puţin suc de lămâie.
>>

Drept pt care, vruuuum, la magazinul Bio si adus acasa bunatati. Dintre care ne-am servit doar cate juma' de paharel de țuică... cu zeama de varza. Un deliciu! Ah, tocmai acum cand scriu randurile astea, vine Doru sa ma tenteze cu inca o juma' de pahar de țuică... dar nu de țuică, ci de suc de afine... Oh, my God! Un sfert de ora mai tarziu, tot mai sorb din el, cu delectare, cantitati infime de fiecare data.

Ah, si supa de ceapa! Eu nu voiam sa ne facem supa de ceapa, dar Doru mi-a aratat ca uite ce scrie in carte (un pic incoerent, dar OK, o sa bem si supa de ceapa)!
<<
Experienţe recente au sugerat că puteţi bea una sau două căni cu supă de ceapă pe zi.
Vă rog să reţineţi: nu mâncaţi ceapa, beţi doar lichidul în care a fost fiartă. L-am recomandat celor care erau prea slăbiţi pentru a supravieţui fără mâncare, dar nu trebuie să îl luaţi neapărat.
Puteţi bea o cană plină, la prânz, dar nu şi seara. S-a dovedit a fi avantajoasă, astfel că acum recomand supă de ceapă, tuturor bolnavilor de cancer pentru a evita foamea sau setea în timpul Tratamentului Total al Cancerului.
[...]
Prepararea supei de ceapă:
Tăiaţi o ceapă întreagă de mărime mijlocie, cu tot cu coaja galbenă exterioară. Prăjiţi-o în ulei vegetal până devine aurie. Adăugaţi circa 500 ml de apă rece. Aduceţi la punctul de fierbere şi mestecaţi până se înmoaie ceapa. Adăugaţi legume rase fin şi strecuraţi. Beţi doar zeama, nu şi ceapa. Veţi fi încântat de această „supă bună”.
>>
Problema consumului de apa
In cartea lui Breuss, nu se vorbeste nicaieri de apa. Putem bea cat vrem noi din ceaiul de salvie (atentie, sunt totusi semne de intrebare la salvie, a se cauta pe net care mai este opinia specialistilor) si ceaiul impotriva cancerului la oase si la plamani  -  infect, dupa mine! dar necesar cel putin pt ca asigura, mmmm, nu mai stiu: fie un aport de calciu normal, fie o retinere a calciului acolo unde este el, in organism -- pe durata curei. DAR nu se spune nimic despre apa! Caci ceaiuri, caci suc... dar la un moment dat mi-e un dor nebun sa beau apa cu înghițituri mari si hulpave... ceea ce cam fac, mai ales seara, cand se acumuleaza pofta de apa de peste zi si dupa ce am terminat de baut toate ceaiurile de pe ziua respectiva... O fi bine? O fi rau? Dar de ce ar fi rau?

Pana la urma, peste zi, mi-am revenit si acuma sunt chiar bine! Mai am o sensibilitate la cap (oh, dar numai una?! ei, hai, vorbim serios aici!), adica simt inca un pui de durere un pic mai sus de ceafa si in spatele pleoapelor, dar nu mai sunt asa de sfarsita, ca azi-dimineata, uf!

As mai adauga doar ca, desi, in mod ciudat, nu mi-e foame, resimt o mare lipsa a gestului, de fapt a ritualului de a ma aseza la masa: imi aduc suportul de carte, imi aduc cartea, o deschid la pagina unde am ramas, imi pun farfuria cu mancare, tacamurile, sarea, piperul, un șervețel, o salata, paine si apoi mănânc si citesc. Mănânc!

Gata, salutari si fluturări de mana. Poate pe maine! :-)

Ziua 2

Deloc foame.

Dar nici lui Doru nu-i este, care nu era la fel de strict ca mine in postul lui intermitent. Doru spune ca se simte ca un fulg de inger! :-) Tare frumos, nu?

Eu, in schimb, ma simt ca o ghiulea de la muzeul armatei: durere de cap, dificultati de concentrare, iritabilitate, usoara ameteala si sooooomn-somn... Ce naiba sa fie toate astea?! Bingo! M-am prins: lipsa de cafea!

http://www.psychomedia.qc.ca/dsm-5/2016-08-25/criteres-diagnostiques-sevrage-cafeine

Oh, cafeluta mea de dimineata!  Ei, lasa, da-o-ncolo! Se poate si fara! Curaj!

Doru, cum in conditii normale este hipertensiv, si cum vrea sa faca pauza de la medicamentul hipotensor amilodiplina, sau cam asa ceva, 5 mg/zi, isi ia tensiunea zilnic, macar de 2 ori. Pana acum, este foarte bine.

Doru imi ia si mie tensiunea: eu sunt mai degraba hipotensiva.

Sărutări si fluturări de mână... Noapte buna!

Ziua 1, 25 august 2016

Deloc foame.

(Bine, eu deja practic, de un an jumate, un post intermitent de 5 cu 19 ore)

Am plecat in cura B. de la 65 kile.

Pe dupa-amiaza, durere de cap.

 M-am plimbat fff putin, pe seara, la apusul soarelui, impreuna cu Doru. Plimbare mica, pt ca am considerat ca m-am fâţâit  suficient in bucatarie tot cautand sa optimizez spatiul, vasele, ideile... Dar ce apus de soare splendid! Cel mai frumos apus de soare pe care l-am vazut vreodata, in tara asta!
Doru este foarte hotarat: imi aminteste cand trebuie sa bem vreun ceai sau altul, ma incurajeaza ca "sa vezi ca o sa ne obisnuim", facem impreuna sucul lui Breuss... Ne mai certam, ne impacam, facem o chestie formidabila, impreuna!
:)

SUCUL de la cura Breuss

SUCUL

Ingrediente: bio

	pt 250 ml SUC
sfecla rosie, g	300
morcovi, g	100
radacina de ţelină	100
ridiche neagra	30
cartof (facultativ)	70

Masinaria pe care o folosim este un Kuving's B9000.

Breuss spune sa bem minimum 125 ml de SUC pe zi.
Tot el spune ca putem bea intre 125 si 250 ml sau, daca ne e foame tare, sa bem pana la 500 ml pe zi.

Astfel incat, pt prima zi am preparat  2 x 500 ml, pt 2 persoane.
Dar nu l-am baut tot. A doua zi (adica azi) l-am reimpartit intre noi doi si am avut fiecare cate 250 ml. Eu chiar mai putin, pt ca seara mi se aplecase de la SUC din cauza gustului de cartof.
Breuss spune ca nu trebuie sa punem cartof neaparat si ca, daca totusi il punem si nu ne place, inseamna ca ficatul nostru nu are nevoie de el. Asa ca, de maine, am sa fac un SUC pt mine (fara cartof) si altul pt Doru (cu cartof). Doru spune: "dupa ce ca nu mancam mare lucru, eu nu am sa ma privez de cartof!" OK. :-)

NB: ingredientele acestea au proprietati specifice, fiecare luate in parte. Dar presupun ca, in combinatia aceasta, se mai obtin si alte proprietati sinergice, greu de decelat pt mine. Sau chiar anulari de proprietati?

Ceaiurile de la cura Breuss

Ceaiurile pe care le bem noi.

 Ceai de salvie (pt Doru)

Salvie	Salvia officinalis	sauge offcinale
Sunatoare	Hypericum perforatum	millepertuis perforé
Roinita	Melissa officinalis	mélisse citronnelle

Ceai doar pt mine

crețișoară	Alchemilla vulgaris	Alchémille commune, Pied-de-lion
(flori) urzica alba moarta	Lamium album	ortie blanche, lamier blanc

Ceai pentru rinichi

cantitati pt 2 persoane	30 g	Coada calului	Equisetum arvense	Prêle des champs
	20 g	Urzica	Urtica dioica	ortie dioïque, ortie commune
	16 g	Troscot	Polygonum aviculare	Renouée des oiseaux
	12 g	Sunatoare	Hypericum perforatum	millepertuis perforé

Ceai de năpraznic (Geranium robertianum)
Fara indoiala napraznicul si-a castigat celebritatea datorita cazurilor spectaculoase de vindecare a cancerului. Cel mai receptiv la tratamentul cu napraznic este cancerul genital, dar pe lista cazurilor vindecate se afla si cancerul pulmonar cu metastaze, cancerul mamar, cancerul de prostata, cancerul la intestin si cancerul gastric.
- Indicatii: cancer ovarian, cancer intestinal si gastric, cancer la san, tuberculoza, cancer pulmonar, hematurie, iradiere, impotenta, chisturi ovariene, ovare, polichistice, leucemie, sterilitate.
Ceai K
(de fapt, este ceaiul pt cancer - K - de plămâni, piele si nu mai stiu ce; dar eu prefer sa-i spun ceai K)

pătlagină îngustă	Plantago lanceolata	Plantain lancéolé, Plantain étroit
lichen de piatră	Cetrari islandica	mousse d'Islande,  lichen d'Islande
rotunjoară	Glechoma hederacea	Lierre terrestre
flori lumânărică	Verbascum thapsus (flowers)	Molène Bouillon-blanc  ou Grande molène (en CA)

Introducere la cura Breuss

Am inceput cura Breuss pe 25 august.

Nu sunt bolnava de cancer.

Dar fratele meu este. A aflat anul acesta, in vara. Ce vara grea!
Doctorul ornitolog (ca asa-i vine lui Sandu sa-i spuna! dar este un adevarat medic oncolog, complet lipsit de empatie si prozaic cat cuprinde!) i-a spus ca este in stadiul 4, ca fara chimioterapie mai are vreo 6 luni de trait (accentuând: "iar asta e o medie"!) si ca, cu chimioterapie, mai are vreo 18 luni de trait  (accentuând din nou, ca nu cumva sa inceapa cineva sa spere: "si asta e o medie"!).

Si, cum el a hotarat sa faca aceasta cura, cura Breuss, Doru si cu mine am decis s-o facem si noi, mai intai din spirit ciresaresc de solidaritate, apoi pt ca ne-am gandit ca, in felul acesta, Sandu va avea posibilitatea sa se compare cu altcineva, de incredere.

Folosim cartea "Tratamentul total al cancerului. Modalităţi de tratare a cancerului,

leucemiei şi a altor boli aparent incurabile" de Rudolf Breuss, 1999, Editura ANANDAKALI.

Introducere la cura Breuss

Am inceput cura Breuss pe 25 august.

Nu sunt bolnava de cancer.

Dar fratele meu este. A aflat anul acesta, in vara. Ce vara grea!
Doctorul ornitolog (ca asa-i vine lui Sandu sa-i spuna! dar este un adevărat medic oncolog, complet lipsit de empatie si prozaic cat cuprinde!) i-a spus ca este in stadiul 4, ca fara chimioterapie mai are vreo 6 luni de trait (accentuând: "iar asta e o medie"!) și ca, cu chimioterapie, mai are vreo 18 luni de trait  (accentuând din nou, ca nu cumva sa inceapa cineva sa spere: "si asta e o medie"!).

Si, cum Sandu a hotarat sa faca aceasta cura, cura Breuss, Doru si cu mine am decis s-o facem si noi, mai intai din spirit cireșăresc de solidaritate, apoi pt ca ne-am gandit ca, in felul acesta, Sandu va avea posibilitatea sa se compare cu altcineva, de incredere.

Folosim cartea "Tratamentul total al cancerului. Modalităţi de tratare a cancerului,

leucemiei şi a altor boli aparent incurabile" de Rudolf Breuss, 1999, Editura ANANDAKALI.