Buna sa ne fie seara si noaptea ce urmeaza!

Un nou inceput, hai, curaj!

Aici, sunt singura, nu ma vede nimeni. De parca ASTA ar fi problema... Tocmai, problema e ca de multi ani sunt foarte singura, in sufletul meu. Vad ca pot inspira sentimente frumoase si adanci, dar nu si pe cel de prietenie, p r i e t e n i e. Astfel incat, iata! in seara asta m-am hotarat sa-mi fiu propria prietena de care am asa de mare nevoie. Ma usuc de mare nevoie ce am de o prietena sau de un prieten. Ma rog, o fiinta umana... Dar ce inseamna, pt mine, prietenia? Oh, prietenia e ceva foarte rar! E ceva..., e asa cum spun englezii: "a single soul in two bodies". De fiecare data cand a iesit la iveala ca eu ASTA cred despre prietenie, mi s-a spus ca asa ceva nu exista, ca asa ceva este doar un ideal(*). Dar ca idealurile nu exista decat ca sa avem catre ce sa tindem. Eu cred ca totusi am avut deja parte de prietenie, asa cum o simt eu. Desi, daca e sa ma iau dupa cum s-au terminat aceste prietenii, cu exceptia uneia, care este in "stand-by" de vreo treizecisiceva de ani, dar mai bine asa decat sa se termine si ea! - deci, daca e sa ma iau dupa cum s-au terminat aceste prietenii, ar trebui sa admit ca nu era vorba despre "a single soul in two bodies"... Atunci, de unde-mi vine nostalgia asta? Nostalgia presupune ca stiu despre ce e vorba, nu?

Ce zice DEX-ul despre:

--> PRIETENÍE, prietenii, s.f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciție, prieteșug. ♦ Atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între țări bazată pe aspirații, năzuințe, interese comune. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) prietiníe s.f.] – Prieten + suf. -ie.

PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s.m. și f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic. ♦ Amant, iubit. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) priétin, -ă s.m. și f.] – Din sl. prijatelĩ. (ma bucur sa aflu originea cuvantului!)

--> NOSTALGÍE, nostalgii, s.f. Sentiment de tristețe, de melancolie provocat de dorința de a revedea un loc iubit, o persoană apropiată sau de a retrăi un episod din trecut. ♦ Dorință (plină de regrete) pentru ceva greu de realizat. – Din fr. nostalgie.


Deci, orice dubiu este inlaturat: ceea ce simt este cu adevarat un sentiment de nostalgie. Am convingerea ca stiu despre ce vorbesc (desi nu prea vorbesc despre asta, pt ca am senzatia ca-mi inoportunez interlocutorii, nu stiu cum, nu stiu de ce). Pt ca am trait deja in doua trupuri. Eram copil, apoi adolescenta. Oare varsta este o conditie? Nu cred. Sunt "oameni mari" care zic ca au prieteni sau UN prieten - ah, UNUL mi-ar fi deja arhi-suficient!


----------------------------------

(*) mi s-a spus de nenumarate ori: "vai, ce idealista esti!" totdeauna cu un ton de tristetze sau de agasare; culmea e ca mie mi se pare asa de frumos sa fiu idealista! De fiecare data trebuie sa-mi trag singura vreo doua palme ca sa-mi treaca impresia ca mi se face un compliment.

Revin... sau nu

Buna seara,
Am "tacut" multa vreme si as mai tace nitzel. De ce? Pt ca imi tot revine frica sau nu stiu cum sa-i spun, marea neplacere la gandul ca - dat fiind faptul ca nu mi-am pastrat anonimatul - nu pot sa scriu tot ce-mi trece prin cap. Si chiar daca o fac in proportie de 99% si chiar daca acel 1% care ramane nespus nu este de fapt nici macar definitoriu pt persoana mea, tot ma zgandare gandul ca exista totusi o cenzura. Gandul ca-mi caut cuvintele nu numai pt a ma exprima cat mai aproape de gandurle mele, ci si pt ca printre cei ce ar putea sa ma citeasca se numara oameni care ma cunosc... Ce chestie! Dar scriitorii cum fac, nene?! Ei, da! am si gasit comparatia cea mai potrivita!
:-/

De cateva zile, ma tot gandesc...

De cateva zile, ma tot gandesc ca totusi trebuie sa scriu ce mai fac. Nu pt ca mi se intampla chestii deosebite, ci tocmai, pt ca NU mi se intampla chestii deosebite. Astfel incat zilele trec fara sa lase repere in urma. Astfel incat in cateva zile sau saptamani, voi fi uitat ce mi s-a intamplat azi. Si, chiar daca ceea ce mi s-a intamplat azi e lipsit de importanta, daca il mai si uit peste cateva zile sau saptamani, atunci voi avea impresia ca nici nu am trait - devreme ce nu pastrez amintiri despre azi. Nu stiu daca e clar ce am vrut sa scriu aici, dar e suficient sa fie clar pt mine.
De ieri, fac la munca un curs care ne va schimba radical felul de a munci, in multe privinte. Va dura tt saptamana. E interesant! E in engleza si inteleg cam 90 la suta, doar. Restul, din context. Mai nasol e cand vreau sa exprim o nedumerire si imi gasesc greu cuvintele in engleza, pt ca nu ma exprim suficient de des in engleza.
Tot la munca: noua mea colega (e noua... de 1 an jumate deja!), tanara, frumoasa, desteapta, muncitoare, saritoare, fara nici un cusur  - a! ba da, are un cusur, dar zau ca trebuie sa i-l cauti cu lumanarea! De multe ori, de cele mai multe ori, atunci cand stie despre ce vorbeste cineva, cauta sa-l dubleze, adica sa vorbeasca in acelasi timp cu persoana respectiva, eventual chiar sa o devanseze. Si iese o cacofonie. Dar nu o face din rautate, ci din dorinta de a aproba, sau de a confirma ce are des spus persoana respectiva. - in sfarsit, colega mea cea noua m-a dezlocuit aproape total in ochii sefului meu, ceea ce imi produce cel putin doua reactii, contradictorii: una oarecum de regret, iar alta de usurare. Bizar, nu? In orice caz, nu sunt suparata nici pe unul nici pe celalalt.
In seara asta, in drum spre casa, am trecut pe la Doamna T., la noul ei apart. Mi-a placut mult ca am vorbit despre cum crede ea in Dumnezeu. Apartamentul e foarte frumos colorat.

Hai sa-ti spun o rugaciune tibetana, de-o sa ramai masca

(schimb de mesaje, cu Cristina)

2009/5/29 Cristina Dumitrache:
Oau Viorica ma sperii. Bine ca nu a fost mai rau, dar totusi ma ingrijoreaza situatia actuala. Imi pare tare rau. Nu stiu ce as putea sa fac, sa te ajut doar cu sfaturile, ca altfel nu vad cum. Imi pare rau. Spune-mi daca pot fi de ajutor in any other way.

Cu osteoporoza daca vrei sa o mai ameliorezi sa nu mai mananci produse lactate. Cu toate ca doctorii recomanda branza de vaci si lapte pt. tratarea conditiei, paradoxal, prod. lactate elimina si putinul calciu care mai e, si inrautatesc situatia. Nici carnea nu e mai departe, practic produsele de origine animala nu sunt recomandate. Uhhh sfaturile nu ajuta cu nimic...

2009/5/29 vio rica:

Ei, Cristina, nu te speria asa! Am avut ghinion, dar, in ghinionul meu, am avut si mare noroc! puteam sa am fracturi multiple cu osteoporoza asta a mea, puteam sa-mi dizloc umarul, sa-mi sparg capul, sa-mi pierd ochiul... Pe bune!
Hai sa-ti spun o rugaciune tibetana, de-o sa ramai masca:
"Fa in asa fel incat sa intalnesc dificultati si suferinte in drumul meu, atfel incat inima mea sa fie luminata pe deplin si ca experientele mele de liberare si compasiune sa fie duse pana la capat!"
ce sa mai! trebuie sa ne schimbam doar un pic unghiul din care privim problemele cu care ne confruntam in viata si (atata timp cat nu e vorba de viata si/sau sanatatea oamenilor nostri dragi; am si eu limitele mele, Doamne ajuta!) totul capata o alta lumina! Chiar si Sol ma ajuta in a vedea pozitiv lucrurile! Imi spune: mami-mami, nu te mai necaji, ce? nu e si ceva bun in toata afacerea asta? unde mai pupai tu atata vacanta platita? uite, eu iti aduc filme (el si prietenii lui mi-au adus saptamana trecuta vreo 70 de filme, ca sa nu se plictiseasca "mama lui Sol"), mergi si iei carti de la biblioteca, te plimbi pe saturate, dormi cat vrei..." Pai nu? Iar Doru ma giugiuleste in fel si chip si imi aduce flori, imi amenajeaza gradinita... Zau ca nu pot sa ma plang. Nu fi necajita, ca iarasi se adevereste ca dracul nu e chiar asa de negru pe cat pare.
:-)
Cu ce sa ma ajuti? Cu un oftat. :-) Asa spunea mama mea, cu zambetul pe buze. Asa si eu!
:-)
Altfel, eu sunt vegetaliana, adica nu consum deloc produse de origine animala, asa ca, din pdv-ul asta, pt osteoporoza, stau bine. Doar de pe 4 mai incoace, cand mi-au spus ca am rupere de muschi, doctorul mi-a spus si ca ar fi bine, pana ma vindec, sa fiu... vegetariana, adica sa adaug niste surse mai mari de proteine in alimentatia mea. Si am adaugat: de atunci, am mancat 2 oua si vreo 500 g de branza, cu totul si cu totul. Iar azi dimineata, am cumparat niste "croissants" si "couques au chocolat", sa mananc impreuna cu Sol (contin unt si un pic de lapte, in ciocolata), si m-am scarbit mancand, culmea! Asa ca, revin imediat la regimul meu de hrana vegetaliana. Credeam ca duc mai tare dorul branzei si oualor, sunt chiar uimita sa vad ca nu. Poate ca nu mi-a stricat intermezzo-ul asta, ca sa nu-mi mai inchipui ca hrana la care am renuntat este chiar asa de gustoasa. E o fff mare parte de obisnuinta in toate astea.
Va pup tare-tare si sper ca "scrisoarea" mea sa va gaseasca sanatosi si voiosi!

ecografia-2...

...zice ca este dezinsertie a lui supra-spinatus, dar ca nu i se pare ca e totala, na!
ha-ha!!! e mai bine, deci, decat parea!
am fost la medicul meu generalist, o bomboana de medic si primul din toata seria din ultimul timp care m-a pus sa fac miscarile care sa-i spuna daca muschiul ala e desprins de tot sau nu. si pot!!! :-))) cu oaresce dificultati, mai ales cand trebuie sa duc mana la spate, dar fac miscari care sunt imposibile daca muschiul ala e desprins. asa ca nu e desprins - in orice caz nu total. medicul meu spunea (ca si kinezoterapeutul) ca daca nu e desprindere totala, atunci nu ar trebui operat. pacat ca ortopedul nu a facut distinctia asta: pt el, chiar si asa trebuie operat. poate ca asa e, dar eu am sa mai merg si la alt ortoped, la Braine-l'Alleud, deja am luat rendez-vous, sa vedem. cei 2 ortopezi sunt SIGUR de scoli diferite: unul e tanar (cel de la Nivelles, primul) iar celalalt e in varsta, cu enorm de multa experienta (cel de la Braine-l'Alleud). allez, sa vedem!

am fost din nou la ortoped si...

...m-a certat ca n-am purtat esarfa (desi ii spusesem ca doar de sambata n-o mai purtam).
(continui sa cred ca am facut bine ca nu am purtat-o deloc, dar lui m-am aratat pocaita...)

dar se pare ca fractura e pe calea cea buna, chiar daca nu e gata.
problema e ca in sfarsit a primit rezultatul ecografiei-1, unde scrie ca am un muschi smuls din insertia de pe marea protuberanta a humerusului (supra-spinatus, in FR: sus-épineux). daca e asa, a spus ca trebuie operat. dar poate nu e asa. poate ca cu tot hematomul care era acolo chiar si la 2 saptamani dupa accident, nu s-a putut vedea bine. drept pt care, dr
m-a trimis sa mai fac o ecografie-2. am s-o fac miercuri dim. eu cred ca nu s-a vazut bine. nu cred ca as putea evolua atat de clar pozitiv (chiar daca incet), cum mi se intampla mie, daca muschiul ala ar fi smuls cu totul. eh, vom vedea. daca va fi vorba de operatie, inainte s-o fac, ORICUM am sa ma duc si la alt ortoped (sau chiar ortopezi), sa culeg si alte pareri.
:-/

Un WE lung si fain

Azi m-am trezit pe la 10, mi-am preparat 2 sandwichuri, mi-am pus un mare pahar de suc de sfecla, scriu un pic aici si apoi pe la 13 merg la spital:
- mai intai dau sange sa vedem cum stau cu productia de hormon tiroidian
- pe urma fac radiografie de control la umar
- pe urma, spre 15, merg la ortoped.

Joia trecuta a fost zi libera pe aici. Pe la pranz, am fost la Nineta, la un mare barbechiu (mie mi-a preparat separat bunatati vegetale), unde era si sotul ei Marc, bineinteles, dar a fost invitat si Iancu, cu prietena lui Nadia si cu cei 2 copii ai ei si muuuulti altii: Maria, Cristi & Eddy, Ioana & Luigi (aoleu, imi dau seama ca trebuie sa-mi pun la punct colectia de portrete!), Iencuta & Helena, Pavel & Else si noi 2. De fapt, Nineta si Iancu au ramas in relatii foarte bune si se apreciaza si se ajuta unul pe altul, cam cum erau parintii mei. Sunt formidabili! Si, ce e si mai formidabil este ca si perechile lor respective se inteleg foarte bine intre ele! Pentru ei, e foarte bine ca si Nadia si Marc sunt flamanzi. Pt noi astilalti, romanii din gasca, e un pic mai greu, pacat! Dar ce conteaza cu adevarat, este sa se inteleaga EI bine.

Vineri seara am fost invitati la Judith acasa si astfel i-am cunoscut pe parintii ei, o seara foarte frumoasa! Au o casa fff frumoasa, facuta aproape exact pe gustul nostru adica cum ar fi gustul nostru daca am avea mai multi bani. Ea este psiholog, el este medic generalist si, impreuna cu copiii (Judith 22 ani si Adrian 10 ani), fac o familie deosebit de frumoasa!

Sambata, pe la pranz, au venit A & C si l-au luat pe Doru la plimbare cu bicicletele, in timp ce eu am ramas la povesti cu Sol, care se pregatea sa mearga la o nunta de italieni (sa le faca muzica si animatia). Apoi, biciclistii s-au intors, Sol a plecat si, in loc sa facem un gratar cum spuneau inainte de plecare, mai bine ne-am facut niste pizze (trebuia doar sa le incalzim, in cuptor) si am baut bere, pana pe la 8 seara, cand ne-a venit ideea sa mergem pe la ei sa ne uitam la niste filme. Ne-am intors acasa pe la 2 jumate...

Ieri dimineata, m-a luat Doru de aripa buna si ne-am dus sa alegem o umbrela, pt gradina, ca scosese masa in gradina si nu puteam sa stam la masa, la micul dejun, pt ca ne batea prea tare soarele in cap. Asa ca, acum avem si umbreluta si putem sta ore in sir afara, in aer liber. O incantare!

Altfel, mi-au adus prietenii lui Sol vreo 70 (da, da, saptezeci!) de filme, sa nu ma plictisesc, unele dintre ele foarte faine!, iar Nineta m-a aprovizionat in carti de aventuri. Primavara asta e prea frumoasa ca sa incerc sa patrund in tainele lumii asteia (toaaaate cartile pe care le-am incarcat de pe net, prin iarna), caci "cata luciditate, atata drama", dupa cum preabine stim. Lasa ca va veni si timpul cartilor alora. Daca va veni.

Cu mana, se amelioreaza treaba, incet-incet. In orice caz, indiferent de ce spune doctorul azi, saptamana ce vine am sa reiau munca.

Cand mi-a spus dr ca am fractura, mi-a picat iar lumea in cap. De unde ma simteam mai bine, dupa aproape 2 saptamani de la accident, vestea ca am fractura TOTUSI, mi-a dat chiar o senzatie de lesin (imi tiuiau urechile si auzeam ca prin vata). De ce? Nu stiu sa explic. Poate din cauza ca fiecare fractura din asta imi arata cat de slaba sunt. Chiar m-am gandit ca, in mod bizar, fracturile astea, una-doua, imi reduc increderea in mine, pur si simplu. In afara de suferinta fizica resimt si o suferinta psihica.
DAR!
Dupa o zi de stat cu mana in esarfa, m-am gandit ca e stupid sa fiu mai precauta acum, la 10 zile dupa accid, la naiba! Si, intrigata de faptul ca, desi aveam fractura, puteam executa destul de multe miscari, chiar si fara durere, m-am dus pe net sa vad cum sta treaba cu tipul asta de fractura, la care nu se pune ghips.
Si am aflat ca, in cazul meu, daca s-ar fi stiut de la inceput ce am, mi s-ar fi pus bratul intr-o esarfa ANTALGICA (deci se urmareste nu atat imobilizarea cat atenuarea durerii) - ceea ce ei au facut presupunand ca am ruptura de muschi, dar eu, gandind ca in felul acesta cotul imi va anchiloza, nu am purtat-o, iar durerea a fost pe barba mea.
Am mai aflat ca, dupa 8-15 zile de imobilizare in esarfa, in functie de subiect, trebuie inceputa ceea ce se numeste "auto-mobilizarea pasiva", adica iesirea din esarfa si practicarea de exercitii, acasa, cum ar fi sprijinirea cu membrul sanatos de o masa, trunchiul aplecat si balansat in gol bratul afectat; sau culcat pe spate, sa iau cu mana stanga incheietura mainii drepte si incetisor s-o duc deasupra capului. Insa, tinand cont de faptul ca eu din primele 3 zile am reinceput remobilizarea mainii, cu succes, acum ar fi fost stupid sa ma prefac ca abia ies din esarfa! Nu? Astfel incat am continuat sa ma comport ca si cum NU ar fi fractura, cu grija sa nu ma doara, fara miscari bruste, totul controlat la maximum (lucru intens pe reflexe), dar cu miscari LENTE din ce in ce mai indraznete si cu consolidarea lor.
Si iata ca acum scriu cu amandoua mainile! :-)))) Deci, reusesc fara prea mare efort sa-mi mentin mana suspendata deasupra clavierului. Mai am ceva dificultati la scrisul de mana. As putea sa reiau munca, dar am sa merg pana la capatul concediului, ca sa consolidez maxim victoria asta impotriva noii fracturi! Na!
Si, bineinteles, esarfa (despre care dr imi spunea ca trebuie purtata "zi si noapte", Doamne!) e pusa bine intr-o punga, in pivnita!
Voilà!
Bun, reusesc sa fac miscari usoare, ca munca de birou, care imediat dupa accident imi erau strict interzise de durere. Raman insa multe alte miscari pe care nu le pot face, sau pe care le fac cu durere si prefer deci sa nu le fac. De indata ce indepartez mana de corp, totul devine mai dificil: sa imping, sa trag - nu pot inca. Nu-i nimic, rabdare! Sunt pe calea cea buna.
:-)
Iar algodistrofia, cel putin deocamdata, sta pe loc.

am fost la ortoped si... e fractura!

am fost la ortoped si... e fractura, fi-r-ar sa fie! fractura fara deplasare a unei mici portiuni din marea protuberanta a humerusului, in afara articulatiei.
Si mi-a aratat dr pe ordi (de altfel, ca sa elimine orice posibilitate de confuzie - caci si el se mira ca cei de la urgente nu au vazut - am facut o noua radiografie): sare in ochi!!! Sa innebunesti, nu alta!
(1) ca iar am de asteptat pana se face bine
(2) cum naiba au putut sa NU vada o fractura atat de evidenta?!
(3) de frica sa nu se reactiveze algodistrofia mai tare decat s-a reactivat deja (rezonabil)
in sfarsit, asta e. A! si, in plus, nici nu gaseau echografia mea. Dar mi-a zis dr ca oricum, tratamentul e acelasi: repaus absolut. 6 sapt., daca tt merge bine. Au trecut deja aproape 2 (miercuri se fac doua).
ma gandesc serios sa nu mai merg cu bicicleta.

Of, of, of, medicii astia!

azi am facut echographia, cu o tipa mai constipata, asa, care daca i-a scris dr; pe hartie sa se uite la UMARUL meu, ea nu are de ce sa se uite mai jos, chiar daca pe mine NU ma doare umarul si chiar daca pe mine ma doare mai jos, pe brat.
confuzia vine de la faptul ca noi romanii spunem umar chiar si la partea superioara dinspre umar a bratului.
si, pe cand eram la Urgente, acum o saptamana (deja!), am spus ca ma doare foarte tare "umarul". de umflat, se umflase partea superioara a bratului (ceea ce noi, romanii, numim...). Dr a tras concluzia (dupa oaresce pipaieli prin zona, unele dureroase altele nu), ca tb sa fac echogr;... unde? la umar, evident!...
tipa care mi-a facut echogr; vorbea, printre altele, despre o rupere de muschi nu stiu unde si despre "arrachement de l'insertion" al unui muschi implicat 100% in rotirea umarului, pe care eu o fac ABSOLUT fara nici o problema, nici durere. uite, daca e sa ma refer la poza de aici:
http://fr.wikipedia.org/wiki/Fichier:Arm_muscles_back_numbers.png

ea zicea ca "l'arrachement de l'insertion" este la muschiul 7, din figura din linkul de mai sus (adica muscle supra-épineux).
cred sincer ca nu e usor sa interpretezi o echographie.
dar e sigur ca daca muschiul 7 ar avea insertia smulsa, as avea dureri mai sus decat le am eu (eu le am in treimea sup. a bratului, nu la umar) si NU ar fi posibil sa-mi invart umarul in tt planurile, cum o fac eu.
uitandu-ma cu atentie la fig; de mai sus, pot sa afirm cu un mare procent de certitudine ca problema mea se situeaza la nivelul muschiului 13 (la longue portion du triceps). ceea ce corespunde si felului in care am cazut.
desteapta de azi dimineata, nici nu m-a intrebat CUM am cazut. i-am aratat totusi, dar era clar ca nu o interesa. foarte ciudata "specialista"! noroc ca mie, cu tot diagnosticul ei, imi este din ce in ce mai bine!
iar, pana luni pm, cand ma voi duce la ortoped, situatia va continua sa se amelioreze. medicul ma va consulta si va constata ca miscari imposibil de facut dupa diagnosticul tipei - eu pot sa le fac. => tipa se inseala royalement.
sunt foarte optimista, pt ca adaug in fiecare zi tot mai multa si mai multa mobilitate la manutza mea (dar algodistrofia se reactiveaza, incet-incet... totusi, nu mai plang de frica, pt ca am mai fost pe "acolo".).
am sa-l rog pe Doru sa mai facem impachetari cu foi zdrobite de varza. parerea mea este ca varza m-a ajutat foarte mult, cele 3 zile din WE-ul trecut, in ciuda parerii condescendente a medicului de la Urgente, luni. Of, of, of, medicii astia! CE anume ii face ATAT de siguri de vorbele lor? EI, MAI MULT DECAT ORICINE, ar trebui sa fie constienti de procentul de nesiguranta pe care-l implica orice diagnostic. de ce naiba se dau mari, asa?
altfel, acasa - tt bune! D; e din ce in ce mai sprinten. am uitat sa scriu ca vineri, de 1 Mai, a facut o plimbare cu BiciCloanta si ca i-a placut. S-o pastreze sa-na-tos! :-) Cred ca eu...

am ramas acasa, in concediu de boala, IAR

ziua de joi a fost de-a dreptul infioratoare, la munca: nu pot munci, asa cum credeam! fiecare miscare cu mana dreapta era un chin si nici macar nu puteam duce pana la capat miscarea! m-am indopat cu paracetamoale si anti-inflamatoare! Billy Gates a fost nebun cand a ales combinatia Ctr-Alt-Del pt deblocaj pe ordi! Ce tur de forta ca sa-l fac pe "Del" cu mana dreapta! - incapabila sa stea suspendata deasupta clavierului! De fapt, "simplu", imi tineam mana cat mai aproape de corp (pozitia in care nu ma doare), sprijinita de masa, si apasam pe "Del" cu un creion cu guma.
din pacate, si algodistrofia imi revine: mana si degetele mi s-au umflat din 9, am dureri cand le misc, mai mari decat inainte de accidentul de miercuri, dar durerea nu are ecou si nici nu am durerea de fond. nu-mi mai pun atela aia ortopedica cu lamele de otzel, ca sa nu-mi chinuiesc algodistrofia si mai tare...
asadar, de data asta CHIAR ca scriu numai cu stanga, asa ca voi evita, pe cat posibil, majusculele si voi prescurta la maxim, dar sa nu te astepti sa vezi un punct (.) dupa abrevieri, ci un pct si o virgula (;) ca pe clavierul meu e mai simlpu asa, ok?
iara asta, DOAR daca consider ca nu se intelege din context.
daca mi se pare clar (cum e cazul cu "rpd=repede", sau "pt=pentru"), nici (;) n-o sa mai pun.
:-)
sit e urmatoarea:
ieri seara, am hot; ca nu pot sa ii insel pe cei de la munca si sa ma duc sa muncesc la 1/4 din capacit;, asa ca, azi dim am plecat voiniceste din 9 (adica "din nou") la Urgente, sa le cer certificatul pe care ei au vrut sa mi-l dea, iar eu l-am refuzat cu nonshalantza inconstienta.
acolo, m'a reconsultat med; de garda, care mi-a confirmat ca nu e graba sa fac echografia (trebuia SA LAS macar 2 zile inainte s-o fac, in rest, ea poate fi facuta si intr-un an. problema, daca e vreuna, ramane vizibila), ca e bine plasata miercuri, dar ca sigur ca nu pot pretinde sa muncesc in starea in care se prezinta bratul meu (e tot doar o vanataie, ce-i drept frumos colorata de la frunzele de varza pe care mi le-au pus Cristina si Doru ca sa ajute vindecarea, ceea ce s-a si intamplat -- in ciuda faptului ca dr spunea ca asta e o prostie...) si mi-a dat scutire (macar) pana pe 11/05, cand, cu rezultatul de la echo, voi merge la alt ortoped, aici la Nivelles (Niv;).
-----------------
acum, pt Magda:
da, Magdutz, asa am si eu impresia: ca parca ar trebui sa inteleg ceva. De fapt, o colega mi-a spus asa: "dar ce mai, tu nu vezi ca astea sunt niste semne? nu se poate sa nu vezi!" Cum spui si tu: poate ca cineva ma tot trage de maneca - si eu nu pricep! Poate ca n-o sa mai merg cu bicicleta. Cred ca ar fi mult mai cuminte. Ma rog, acum, o vreme, voi avea tot timpul sa ma gandesc... din nou!

BiciCloantza (noul nume...)

ei, fi-r-ar sa fie, mergeam si eu mai bine cu algodistrofia mea
(aproape ca puteam inchide pumnul si, in orice caz, puteam face de toate cu mana mea, din care durerea disparuse aproape complet, doar degetele imi erau si-mi sant in continuare curbate, dar ma tratam si pt asta, cu un aparat ortopedic)
Luni, am reinceput sa merg cu bicicleta la gara...
dar ieri am cazut din nou...
Rulam spre gara, pe carosabil, vreme splendida, pasarelele ciripeau, eu eram relax, urma sa acord o prioritate de dreapta si am franat, cu mana stanga (roata din fata). Bicicleta s-a oprit in loc si eu am zburat, in pozitia lui Superman (pe bune!) si am aterizat pe mana dreapta, mai precis pe subtioara dreapta, in supraextensie si... pe ochiul drept.
noroc ca aveam ochelarii de soare, care pe dinauntru mi-au spart net arcada, dar pe dinafara m-au protejat vitejeste de frecarea directa a ochiului cu asfaltul. S-au zgariat EI, pe dinafara! Arcada dreapta sangera in mod impresionant si ma durea tare umarul.Oamenii care s-au oprit sa ma ajute, 2 automobilisti din 2 masini diferite, au chemat imediat Salvarea si am ajuns la spital. Sunt foarte optimista, imi dau seama ca IAR a trecut elefantul pe langa mine: puteam sa-mi pierd ochiul, sau sa cad mai nu stiu cum si sa-mi frang gatul (daca-ti spun ca am zburat pur si simplu pe deasupra BiciCloantzei!). La spital, mi-au facut radiografii: nu am nici o fractura, YES! La umar, am probabil o ruptura de muschi, dar nu e grava devreme ce pot executa ceva miscari. Voi sti mai multe cand voi face ecografia pe care mi-au recomandat s-o fac in 2 zile (de 1 Mai?! Ei, o voi face luni, cred). La arcada, nu m-au cusut, ci mi-au pus un lipici, astfel voi avea o cicatrice mai mica. Ochiul meu e violet cu negru, dar e deschis si in perfecta stare de functionare. Mai am dureri pe la genunchiul drept si glezna stanga, dar e vorba despre mici chestii, gen hematoame. Sper sa nu-mi revina algodistrofia (sigur ca e aceeasi mana, da!), dar de-o fi sa vina, asta e! macar sa nu fie mai grava decat a fost!
De la spital, au vrut sa-mi dea concediu, dar eu cred ca pot sa muncesc suficient de eficient, FARA sa-mi fac rau. Daca vad ca-mi fac rau, o sa raman acasa. Vom avea un WE lung, sper sa ies intarita din el.
Acasa, Doru (saracu'! abia s-a facut si el bine! acum face kiné in fiecare zi) ma tine in brate tot timpul, bucuros ca am scapat aproape cu bine. In orice caz, am tt sansele sa scap fara urmari suparatoare.

Lina-biciclina

sambata am fost cu Doru sa-mi cumpar o noua bicicleta (pe Zanfira am dat-o Alinei, ca ea ramasese fara bicicleta si eu nu stiam ca voi merge din nou cu bicicleta asa de rpd). Noua bicicleta se numeste Bicic-lina, in cinstea lui Cata-lin, stai sa vezi de ce si cum. Ieri am fost toti 4 (Alina, Cata, Doru si eu) pe drumul nostru obisnuit de plimbare (nu-mi venea sa cred ca eu, cu manutza mea in pioneze, pot sa merg din nou cu bicicleta!!! ce bucurie! m-a durut un pic, dar de indata ce am incetat efortul a incetat si durerea)!
ei, dar m-a enervat ingrozitor noua bicicleta, pt ca mi-a sarit lantul si chiar mi s-a incurcat - ce mai, o catastrofa de bicicleta!!! Imi venea sa dau cu ea de pamant! "Asta NU e prietena mea!!!" "Uratanie ce esti!!!" De frumoasa e frumoasa, dar ma enerva ingrozitor! In plus, dupa ce ca eram amarata, si am si cazut (dar de pe loc, nu m-am lovit), Doru imi tot spunea ca EU sunt de vina, ca nu trebuia s-o "frec" atata, cu vitezele. Dar eu FOLOSESC intens vitezele, mai ales cand terenul este cand la deal si cand la vale. Si CUM sa nu le folosesc, devreme ce bicicleta e dotata cu viteze?!!! Imi venea sa dau si cu Doru de pamant...! Dar Catalin a spus ca mi-o regleaza el. Am incredere in el, pt ca mi-a mai facut o data ceva extraordinar de bine cu un efort minim (dar stiind ce avea de facut), la Zanfira, de-l pomeneam cu drag in fiecare dimineata pe cand urcam drumul spre gara. Doru nu voia sa-l lase pe Catalin, zicea ca sa mergem marti la magazinul de unde imi cumparasem bicicleta, ca au acolo un atelier si ca e "doar o treaba de reglaj". Din fericire, Catalin stia el ce stia si a insistat sa se uite si s-a uitat asa de bine, ca mi-a reglat-o UNT!!! Asa ca, devenita acum prietena mea, m-am gandit sa-i dau bicicletei numele de Catalina, dar nu mergea, pt ca semana prea tare cu numele lui Cata. Catalina-Biciclina! Asta e! Biciclina! Chiar daca seamana cu numele unui antibiotic, eu asa ii spun: Biciclina. Lina-biciclina, cand o alint. Azi am mers cu Biciclina la gara. O poezie!
Degetele nu mi s-au mai indreptat (algodistrofia), dar chiar daca ar ramane asa, eu pot sa traiesc si asa. Si n-o sa ma necajesc. Cata vreme nu ma dor, e in regula. Dupa ce am trecut prin durerile prin care am trecut..., acuma sunt fericita cata vreme imi pot folosi mana la mai toate cele si nu ma prea doare si oricum, nu ma mai doare "cu ecou". Asta e ceva colosal!

Doru-picioru'

De necrezut! i-au scos ghipsul dupa numai 3 sapt! uau! ce forta! cica poate sa inceapa cu sedintele de reeducare! Chapeau bas! Ce incantat e Doru! Cred si eu! M-a ajuns din urma, si chiar m-a depasit! Si eu rad de bucurie!

ai, ai, ai, trece luna si...

...si eu nu am scris nici un rand aici! Cu toate acestea, s-au intamplat multe luna asta. Printre altele, mana mea dreapta e din ce in ce mai bine(*), dar as scrie mai degraba despre Doru, care se vindeca vazand cu ochii, ca voinicul din poveste!!!. Luni se duce din nou la dr. Altfel, e extraordinar de activ in casa, merge peste tot... cu scaunul de birou! Drrrrum! Drrrrum! in toate partile: face patul, spala vasele, le pune la loc, ma ajuta sa distribui prin dulapuri cumparaturile... Prefera sa "ruleze" cu scaunul, deoarece asta ii lasa bratele si mainile libere. Altfel, cu carjele, e mai greu. Dar face exercitii fizice la picioare incontinuu, cu sau fara greutati, cred ca o sa iasa mai musculos din incercarea asta decat era pe cand a intrat in ea. :-) In orice caz, are o vointa admirabila! Si, in fiecare zi, ma asteapta cu drag sa vin de la munca, cu cate o salata de fructe.


(*)De acuma, pot:
- sa beau apa din causul mainii
- sa-mi inchei sutienul la spate
- sa ma leg la sireturi
- chiar si sa deschid sticlele de apa (in afara de vreuna mai rebela...)
- una si mai tare: sa deschid borcanele (cu ajutorul manusilor de cauciuc, dar si inainte faceam de multe ori asa)
- sa ma spal cu palma, ci nu cu dosul degetelor mainii drepte, la subtioara stanga
- ma rog, tot felul de chestii din astea "mici", care imi revin de foarte departe
De pe la mijlocul lui februarie si pana spre sfarsitul lui martie (36 de zile), am purtat 8 ore pe zi (de la 8 la 20) o piatra fermecata la gat, un bornit, care trebuia sa ma vindece. N-as putea spune ca m-a vindecat, dar in timpul asta durerea pe care o resimteam cand imi atingeam mana sau cand incordam muschii mainii, a diminuat sa zicem de la 10/10, la 4/10. Ceea ce e maaaaaare lucru!
Dar degetele imi raman curbate deocamdata. Cel mai mult degetul mic (5), cel mai putin (aproape deloc) degetul mare (1).
Joia trecuta, m-am dus din nou la doctor si mi-a dat sa port cate 10 minute pe ora o atela cu niste lame de care-mi agat degetele 5, 4 si 3, deci cele mai curbate. Chestia se numeste atela de extensie si cauta sa oblige mai de voie mai de nevoie tendoanele retractate (responsabile de degetele mele curbate) sa se destinda. De necrezut, dar in mai putin de 24 de ore, deja simt rezultate favorabile. Si nici nu e absolut insuportabil atunci cand imi pun nazdravania aia pe mana. Chiar asa, trei s-o pun.
Am sa-l rog pe Doru sa-mi faca o poza, dar acum se uita la un film.
Hai, sanatate!

Ah, e randul lui Doru...!

A fost Doru la schi si s-a intors de acolo sambata cu glezna dureroasa. Mai intai, a zis el ca e o luxatie. Si eu - dupa el, devreme ce-l vedeam ca poate sa mearga... In capul meu, nimic nu e mai grav decat o fractura! Si - doar e lucru stiut! - cu o fractura nu poti merge. Dar ne inselam!
...azi s-a dus la munca. Glezna lui si piciorul erau umflate fff tare. Pe colegii lui i-a ascultat (nu pe mine si nici pe Alina si Cata), din fericire, si s-a dus la spital. L-au oprit acolo si in seara asta l-au si operat!!! Era fractura de peroneu (ceea ce iti permite sa mergi, cu dificultate, dar e posibil!). I-au fixat peroneul cu o placa si nu stiu cate suruburi!!! 6 sapt. de ghips si alte 2 de recuperare.
nu-mi inchipuiam ca pot suferi atat de tare la gandul ca au sa taie din carnitza lui Doru, ca sa ajunga la os si sa-l repare. Asteptand sfarsitul operatiei, mi-a fost foarte greu. Am baut si niste Grapa, sa-mi treaca mai usor gandurile, dar nimic! Am ramas treaza si speriata, infricosata la culme! Mi-era teama, in plus, sa nu fie vreo premonitie... Of, gata, bine ca s-a terminat! Doru doarme la spital, dar maine revine acasa. Mi-am luat liber pt maine.

Ceva extraordinar, gasit aici:

http://bolile-televiziunii.blogspot.com/2006/04/tvr-50-rusii.html
Întregul aparataj tehnic utilizat la începuturileTeleviziunii Române era rusesc. Fusese realizat de un institut de cercetări din Leningrad (actualul Sankt Petersburg). Câteva zeci de specialişti ruşi veniseră să participe la montaj şi la instruirea personalului nostru tehnic. Totul echipamentul era realizat cu sute de mii de lămpi electronice. Ruşii spuneau că tranzistoarele, nou apărute, erau folosite doar la instalaţiile militare.
Majoritatea ruşilor erau foarte tineri (fuseseră copii în timpul războiului) şi erau prietenoşi. Cei mai vârstnici păstrau amintiri sinistre din timpul războiului.
Dintre aceştia din urmă, se detaşa unul care participase la cucerirea Berlinului şi făcuse parte mai mulţi ani din trupele de ocupaţie din Germania. Gherman Kedrin devenise un admirator al germanilor. Cu prilejul sărbătoririi zilei de naştere a unuia din ei, după mai multe pahare de votcă, Kedrin şi-a exprimat convingerea că Germania va redeveni o mare putere economică. “Nemţii nu se prefac ca voi că sunt comunişti, ei pun cu toţii umărul să repare distrugerile. Rabdă cu stoicism foamea şi greutăţile şi nu dau vina numai pe Hitler, ci zic că au fost părtaşi la dorinţa de a fi stăpânii lumii şi plătesc preţul greşelilor făcute. Îşi pun mintea la contribuţie pentru ca tot ce fac să fie bine făcut. Apoi a povestit despre un mic local din Berlin în care toată lumea mânca doar cartofi fierţi. În dreptul fiecărui scaun era un tubuleţ de cauciuc. Puneai tubuleţul într-o nară, deschideai un robinet, mâncai cartofi fierţi şi simţeai mirosul singurei fripturi care se prepara în bucătărie, doar pentru a răspândi mirosul. La noi nu s-ar obosi nimeni să caute o idee ca asta, care recunoaşte sărăcia ca mod de viaţă. La voi, nici atât”, a încheiat el.

@ @
@

La care eu am spus:
Pur si simplu de necrezut! Intamplarea asta cu restaurantul cu cartofi fierti si miros de friptura care vine pe un tub de vârât in nas - este ca intr-un roman! Adica pare inchipuirea unui singur om. Sunt plina de admiratie la gandul ca cineva a avut ideea asta si ca s-a gandit ca merita s-o impartaseasca si altora si ca ei toti au pus-o in aplicare si ca veneau oamenii, ba chiar unii reveneau, la un astfel de restaurant. Avea dreptate Gherman: chapeau bas pour les Allemands!

am putut sa mananc cu mana dreapta

Azi am putut sa mananc cu mana dreapta, cateva linguri de ciorba. In mod "normal", nu puteam din pricina ca nu reuseam sa rasucesc mana catre gura. Acuma pot si e bine cam de 90%. Adica simt o mica jena de restul de 10%.
Dar degetele sunt curbate, rigide si dureroase. Poate ca am sa reusesc sa fac vreo poza, zilele urmatoare.

sa beau apa

Azi am putut sa beau apa din causul mainii drepte.

Algodistrofia, la 6 luni jumate

Pot din nou sa:
manevrez mouse-ul
ma leg la sireturi
ma inchei la nasturi (daca nu-s prea mici)
imi tin capul in palma (am mai spus asta; nu mi-l tin perfect ca inainte, dar)
tin dusul in mana cand ma spal
imi suflu nasul
tin si manevrez periuta de dinti

Ma dor ambii umeri, destul de nasol si handicapant, mai ales la sfarsitul zilei. A! am spus ca am reluat munca, de pe 7 ianuarie? La multi ani!
Mana, daca o las in pace, ma lasa in pace. N-o mai doare din senin. E inca umflata si lucioasa, dar s-a mai dezumflat. Inelarul si degetul mic imi sunt cele mai curbate si dureroase. E vorba ca, peste vreo 5 sapt., cand s-or mai dezinflama degetele astea 2, sa-mi puna o atela de extindere. Sunt curioasa CUM face atela aia sa extinda. Curioasa si ingrijorata, sigur.

O salata EXTRA !

Cartofi fierti in coaja. Curatati, taiati in felii pe cand sant calzi, peste seminte germinate de usturoi. Plus o juma' de ardei verde, sos de soia, otet de mere, ulei de floarea soarelui.
Un deliciu!!!

Ce am facut in ultima vreme

(1)
Am fost de vreo 2 ori in vizita la Mariana Alexandrescu. Am simtit din nou ce stricaciune mare s-a facut cand ne-au scos de la suflet, acum vreo mie de ani. Iarasi mi-a povestit cate in luna si in stele, asa cum imi place mie mai mult. Sa nu uit sa-l rog pe Doru sa-mi faca un DVD cu muzica italieneasca, pt ea. O sa i-l trimit (sau poate i-l voi duce?) de ziua ei, pe 8 martie. Pe Ion l-am vazut putin, dar am retinut macar 1 lucru:
-- ca incearca sa-l ajute pe Sol sa primeasca alocatia de somaj (lucru greu, pt ca ultimul patron al lui Sol i-a pus niste betze in roate)
Nu mi-a placut ca fumeaza ca niste turci si serpi la un loc. Cand ma intorceam acasa, ma duceam direct in pivnita, la masina de spalat, ma dezbracam complet si-mi puneam la spalat hainele; paltonul il puneam pe sarma tot in pivnita, unde e un firicel din geam deschis si se aerisea.
Dar mi-a placut mult de ei. Tata e singurul om cu care vorbeam asa ca si cu ei. Adica mai mult el (ei) iar eu cu ochii, gura si urechile cascate, luand notitze in gand.
(2)
De Craciun, am fost la Caroline, Ioana si Cristi. A fost foarte fain: am stat de vorba cu oameni interesanti - mi-a placut de Cristina si Claudiu si copilasii lor Andrei si Ana -, Cristi mi-a facut masaj meserias la mana, macar o ora! Caro mi-a facut si ea - cum sa-i spun? - tratament energetic; amandoi au fost tare daruiti mie si CLAR mi-au facut mult bine, nu numai fizic. Totusi, de ce am senzatia ca (,) Caroline s-a indepartat de mine? De fapt, stiu de unde se trage, cred. A fost o vreme in care ma suna des si ramaneam muuuuuulta vreme impreuna la telefon, uneori prea multa vreme, dupa gustul meu - mai era si in perioada cand ma durea tare mana si aveam mai putina dispozitie pt exteriorizare... Caroline imi spunea lucruri extrem de interesante, ei toti mi se par niste fiinte foarte interesante si calduroase, dar cu toate acestea, uneori convorbirile noastre durau, dupa cum spuneam, prea multa vreme, dupa gustul meu. Iar ea a inteles treaba asta si a interpretat: inseamna ca Vio nu are nevoie de mine; ia sa vedem cand o sa apara ea singura pe faleza. Iar Vio nu apare, desi se gandeste sa apara, pt ca are o problema cu telefonul. Imi vine foarte greu sa telefonez, in general.
(3)
La sfarsitul anului, am fost la munte, in Austria, intre satucul Neder si Neustift. Cu Alina si Cata, cu Ondina si Cristi. Voi reveni cu amanunte. Acum il las si pe Doru pe ordi.
Seara buna!

Alte vesti despre algodistrofie - si mai bune!

N-am mai scris demult, se vede.
Intre timp, mana mea merge din ce in ce mai bine. Pot sa:
-- ma inchei la nasturi
-- scriu de mana
-- "bat la masina", adica la clavier
-- imi tin barbia in palma
-- daca mi-au mai ramas doar 0,5 L in sticla, tin sticla (de plastic) si o duc la gura
-- curat zarzavat
-- folosesc un cutit
-- tricotez
-- cos usurel
-- pot sa-mi sterg mainile una de alta printr-un prosop
Le fac pe toate cu straduinta, dar le fac. De fapt, mi-ar fi mai usor sa scriu ce nu pot sa fac, in continuare:
-- nu pot indrepta degetele; cel mai tare e curbat degetul mic, treaba se aranjeaza catre cel mai mare, dar nici un deget nu poate fi indreptat complet
-- nu pot strange pumnul, dar acum nu-mi mai trece teava de la aspirator prin pumnul "inchis", pot retine chiar si un creion, dar doar datorita curburii degetului mic; adica, daca acesta nu ar fi exagerat de curbat, inca nu as reusi sa tin un creion in pumn
-- daca nu-mi pot indrepta mana, nu pot sa-mi dau cu crema pe fata, nu pot mangaia si nici sterge o suprafata cu palma
Ce ma mai doare?
-- durerea de fond a disparut complet
-- durerile fulgeratoare au disparut complet
-- miscarile firelor de par (in continuare fff numeroase, in comparatie cu mana stanga) sunt in continuare la originea senzatiei de arsura pe partea dorsala.
-- daca imi strange cineva mana, ma urc pe pereti de durere, inca; dar n-o dau nimanui
-- daca strang sau desfac mana, ma doare in continuare, dar "ecoul" a disparut, adica ma doare pe moment si gata
Daca ar fi sa situez situatia actuala fata de cea din urma cu 3 luni, pot spune ca ea este ameliorata cam in proportie de 70%. Sau ca mai am doar 30% din necazurile dinainte. Drept pt care, am reluat munca. Chiar mai devreme decat mi-ar fi permis concediul in curs, cumva impinsa de Doru, caruia ii era frica sa nu cumva sa mi se intample vreo nefacuta, la munca, in conditiile crizei actuale. Tocmai ninsese si era fff frig cand am reluat munca si imi era frica si de ghetzush si de frig, dar nu mi-au creat necazuri nici unul nici celalalt. Chiar e de mirare - ma refer la frig, despre care stiam ca e tare nesuferit celor cu algodistrofie.
La munca e ffff bine: biroul meu e o splendoare, si frumos si practic. Colegii m-au intampinat cu bucurie. A fost faina vacanta asta fortata (daca facem abstractie de dureri), dar ma bucur ca am reluat munca - daca tot trebuia reluata, ca sa spun asa.
:-)

Cu un pic de imaginatie... pot sa deschid borcanele de conserve!

Metoda 1
- infasor borcanul intr-o manusa de cauciuc (pt menaj), astfel incat capacul sa-mi ramana accesibil
- pun borcanul astfel pregatit intre coapse, eu fiind asezata pe un scaun; strang coapsele (ha!)
- trag manusa stanga pe mana stanga
- apuc bine capacul si, in timp ce fixez bine cu coapsele borcanul, caut sa rasucesc capacul
De obicei, metoda 1 este eficienta.
Daca nu si nu, atunci:
Metoda 2
- pun borcanul inchis (evident!) cu gura in jos, pe o suprafata plana si, de-i posibil, nealunecoasa
- cu un cutit neascutit, adica avand capatul rotunjit, caut sa indepartez capacul de borcan, pana se aude un "shtoc", semn ca am reusit sa introduc niste aer in borcan.
- intorc borcanul cu gura in sus si-l deschid, ca acum merge.

ce am mancat eu azi

Dimineata:
- seminte de: fl-soarelui, dovleac si caju
- masline verzi
- ulei de masline si de fl-soarelui
- apa minerala plata
- usturoi
- cimbrisor
Totul mixat => pasta groasa de tartinat EXTRA

Acusi:
- 1 avocat
- 1 kiwi
- un snop de asparagus alb (din borcan)
- 1 catel de usturoi
- un pic de sare
Totul mixat => pasta subtire de tartinat EXTRA: vad ca kiwi reuseste sa mentina culoarea verde a avocatului. Iar semintele mici de kiwi se vad foarte frumos in masa verde.
Dar nu mai fac poze ca ma doare mana.

Revin, ca sa spun ca in seara asta am mancat o ciulama de ciuperci --
- ceapa
- ciuperci
- vin alb
- fierte indelung la foc mic
+ smantana de soia
+ sare
-- facuta de mine si "prietenul" meu cel mai bun, robotul de bucatarie - cu mamaliga facuta de Dorulet. oh!

=> azi am mancat fb

vesti despre algo

Ah, ah, o veste extra! azi, ma simt ca inainte de a fi facut exercitiile alea cu degetul mic: fara dureri ascutite in degete, fara durere difuza in antebrat si fara durerea de fond! YES! Adica, acum ma doare daca misc mana dreapta sau ma pune dracu' sa ma sprijin pe ea. Bine si mai e si durerea din inelar. Si durerea din celalalt umar (e prins si el)... care nu e noua. Si din ultima falanga à inelarului de la mana stanga... veche si ea, dar eu tot sper sa-mi imblanzesc soarta daca nu vorbesc despre ele... Sper din rasputeri sa nu mi se blocheze cumva si mana cealalta!!! Am zis!
...mda, acum seara, simt din nou durerea de fond... Nu se mai hotaraste odata?! N-nu, asa e ea, trece inceeeeet de tot. Ha! bine ca trece!
:-)

Stepper-ul meu

mamàààààà, ce vreme ploioasa e afara! si parca am avea un capac deasupra (cerul, de culoare omogena alb-murdar)! si parca ar fi fost seara toata ziua!
azi nu am iesit sa ma plimb...
am sa fac exercitii cu noul meu stepper de < 5 € bucata, dar excelent ca aparat de gimnastica! in poza, am pus in coltul din dreapta jos cum arata stepperul cu picioarele in sus: se vad niste cercultete de cauciuc la fiecare picior - ceea ce il impiedica sa alunece cand fac exercitii. prima oara am facut alaltaieri, nu mai mult de 5 minute. inca mai am febra musculara. dar am sa mai fac si azi, pe cand m-oi uita la vreun film, sa nu ma plictisesc.

As fi vrut s-o las mai moale cu "smiorcaiala", as fi vrut, sigur, sa se termine odata cu boala asta, dar ma reintorc la descrierea ei, cu gandul ca, sigur, se va termina odata si oadata si atunci, daca altcineva lovit de algodistrofie va citi randurile mele, poate ca va prinde curaj.
Descriere pe scurt, "cu liniuta si de la capat":
-- Azi, fara sa vreau, am redeclansat, durerea de fond. Cum? De cateva zile, degetul mic s-a curbat un pic mai tare. Azi, de multe ori, l-am tensionat usor inspre a-l indrepta, chestie de mai putin de 3 mm si fara durere, ci, asa cum am spus, doar mentineam o usoara tensiune, cateva secunde, apoi lasam moale si reincepeam. Seara, am inceput sa resimt durerea de fond + dureri ascutite in toate degetele (?!!!), mai putin degetul mare, si durere surda in antebrat aproape de cot, in partea mai gingasa a antebratului.
-- Ma doare tare si frecvent ultima falanga a inelarului, senzatia de durere se localizeaza mai ales sub unghie
-- Lucru bizar (de parca celelalte nu...) si constatat de mai demult, in doua locuri din palma: mici umflaturi intarite de parca ar fi oase; cand vreau sa desfac un borcan care ESTE desfacut deja de Doru, simt ca si cum pielea ar fi presata intre borcan si os - dar in locuri in care nu ar trebui sa resimt asa ceva.
-- Pielea e in continuare lucioasa (de la inceput a fost asa, dar am uitat eu sa scriu asta)
-- Palma dreapta e tot timpul altfel colorata decat palma cealalta: fie mai rosie, fie mai rosu-cu-tenta-mov, fie mai marmorata
-- Pe partea dorsala, mana e aprox la fel colorata ca si cealalta; doar ca, in loc de 4 incheieturi care ar trebui sa fie vizibile, se vad doar cele de la aratator si mijlociu
-- Mana, degetele, palma sunt umflate
Cam astea sunt noutatile, cu boala mea.
Ceva frumos, totusi? Azi a nins putin.
Avem planuri sa mergem la munte, pe la sfarsitul lunii. In Austria.
Iar Revelionul de Anul Nou il vom petrece la Mariana si Ion.

Cadou de la Caro:

Despre sinceritate
Autor: Mircea Eliade
(1907-1986)

Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic" celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui.
Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun. Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila", de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fata de care nu putem fi "sinceri". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.
In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel. Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite.

Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti.

Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.

Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!". Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera s-au m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.

O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic.
Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.

Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el.

Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui.

Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.
--------------------------------------------
Dreapta analiza - gasesc (si) eu! Cuvintele ce o compun mi-au picurat nestanjenite pana in adancul sufletului si s-au potrivit acolo. Multumesc, Caro!

Unei prietene

Draga mea,
Cel mai mult si mai mult mi-a placut acolo unde spuneai:

"mi-as dori sa am mai multi prieteni si sa petrec mai mult timp relaxandu-ma"

ei, si nu numai! dar mi-a placut - nu atat pt continut, care e mai degraba trist, cat pt cat de frumos ai stiut sa le spui pe toate dintr-o suflare! Efectiv, cred ca mi-am facut o imagine de ansamblu. Vietisoara ta se desfasoara intre obligatii multe si placeri putine. Stii ceva? Ar trebui sa imparti o hartie in doua, pe lung (poti s-o indoiesti la mijloc) si sa scrii toate supararile tale de-o parte iar bucuriile in partea cealalta. Si sa vezi daca nu cumva poti face ceva ca sa ingrasi coloana a doua. Oh, vorbesc 'locuri comune', imi dau seama. Ce? parca tu nu te gandesti la toate si le rasucesti pe toate partile? Pai ce faci pe cand mergi/te intorci de la munca? Cred ca iti zbarnaie capul de atatea ganduri! Este?
Ha! pai daca este asa, atunci sa stii ca am o idee! in masina, nu te mai gandi la nimic, fa vid si pune-ti o muzica pe care s-o poti canta si tu, acolo, singurica, tare-tare!
macar asa, ai ajunge acasa fresh, caci nu numai ca ti-ai fi odihnit neuronii care dor, dar ti-ai fi oxigenat si creierul! Ce zici?
Si, uite, mai am o idee buna! Vad (nu e prima oara, sigur!) ca scrii frumos, deci ai puterea sa exprimi ce ti-ar place sa ti se intample - ce-ar fi, in linistea serii, sau cand ai tu un pic de timp liber, sa scrii, sa scrii asa cum ai scrie o carte (uau! si toata lumea s-ar mira, invidioasa sau bucuroasa, ca tu scrii o carte!!!) si in cartea aceea sa se intample ce ai vrea tu sa ti se intample tie. Nici nu ar fi nevoie sa fie un roman. Ar putea fi doar niste tablouri, niste "momente si schitze". M?

Am fost la 2 doctori azi

am mers si asteptat pe la autobuze si tramvaie - in frig si mi-a facut rau la mana chestia asta! in seara asta, am mana mai fierbinte si mai des dureroasa decat saptamana trecuta... :-(
dar, cum stiu ca cel putin 99% din dureri sunt din cauza frigului, ma gandesc ca, daca stau cuminte sau mai bine imi confectionez odata manusile alea pe care mi le-am propus si pe care nu le-am facut inca; maine le fac, promis juré! - atunci o sa-mi treaca.
amandoi doctorii mi-au spus acelasi lucru: ca boala asta depinde intr-o masura enorma de moralul pacientului. cred ca TOATE bolile depind de moralul pacientului (vorba mamii, totul este in cap), dar se pare ca boala asta are un motz, in privinta asta.
de la specialistul de algodistrofii, am primit explicatii si o recomandare pt o plastelina speciala, care e cea mai elastica dintr-o serie de plasteline special concepute pt recuperarea mainilor dupa diferite traumatisme; plasteline colorate diferit, in functie de gradul de elasticitate. va trebui sa lucrez singura cu ea, pt ca un kinetoterapeut poate, inca, sa-mi faca rau, deoarece nu e voie cu nici un chip sa fac exercitii cu durere. or, in situatia de fatza, durerea e la un fir de par de distanta de fiecare miscare. sfatul major pe care mi l-a dat este sa fac exercitii inceeeeeeet de tot; ceea ce-mi va permite sa inchid si sa deschid mai tare degetele decat daca o fac repede, asa cum faceam eu pe cand mai eram in ghips, cu un balonas. deja am incercat, asa si fara plastelina (pe care mi-o va aduce Doru vineri, ca a trebuit s-o comande), si INTRADEVAR, pot sa merg mai departe in miscare, inainte de a avea durere! yes! mi-a mai recomandat sa fac 1 baie de 10 minute, la mana, alternativ, 30'' in apa rece-rece, 30'' in apa calda - vreme de 10 minute pe zi, spunand ca 1 singura baie pe zi facuta cum trebuie, este tot ce trebuie ca sa provoace in mod mecanic vasodilatare si vasoconstrictie locale - ceea ce ar putea debloca nervii simpatici iritati care imi tin vasele de dinainte si de dupa capilare intr-o vasoconstrictie permanenta => algodistrofia. celalalt doctor zice ca sa fac mai multe pe zi, ca nu strica. atunci o sa fac 2, ca sa impac si capra si varza: una dim si alta seara. sunt foarte neplacute, mai ales baile in apa calda!
in schimb, iar mi-a spus un doctor ca NU am voie sa mai scriu cu dreapta, asa ca scriu cu stanga, asta e!
al doilea doctor mi-a dat in continuare concediu, pana pe 14 ianuarie. seful meu a spus sa nu ma ingrijorez pt munca, sa ma fac eu bine mai intai si mai intai! si ca se bucura daca sunt pe faza pe serverul de la munca in fiecare zi, ca asa nu ma desprind complet de munca si, punctiform, ii pot ajuta uneori, cand au nevoie de cunostintele mele sau de amintirile mele. in plus, am sa continui sa fac teleap-teleap, cu mana stanga, cate o procedura pe ici si colo. nu ma spetesc si de fapt, ma ajuta la moral, pt ca stiu ca departamentul meu e in criza la ora actuala, cand a plecat si Marie, la alta firma. Deci, 2 persoane in minus, cand noua DEJA ne lipseau tocmai vreo 2, cand eram in efectiv complet!

gata, am scris suficient cu stanga, in seara asta :-)

PORTRETE

http://picasaweb.google.com/notevio/PORTRETE#

PORTRETE

Charlie Chaplin alearga cu un caine agatzat de fund

Beau un ceai de lamaitza.
http://www.condimenteweb.ro/index.php?module=fisaCondiment&cid=128
Cel mai mult, ca si la cafea, imi place sa stau cu ceasca sub nas, ca sa inspir aroma.

De luni, sunt mai bine cu mana, da. Si, simtindu-ma mai bine, am starnit un moment tare neplacut, iata:
il ajutam azi la magazin pe Doru si el s-a repezit sa ma impiedice, ca stie ca ma mai doare mana, dar fara gratia pe care i-am admirat-o in ultimele luni, ci a incercat sa-mi smulga pachetul pe care il luasem intre mana stanga si bratul drept. Eu eram enervata de felul lui excesiv de brusc si nepoliticos si m-am opus, dar el mi-a smuls pachetul dintre maini, ceea ce mi-a facut...rau, si mi-a spus cu obida ca ma port ca si cum as astepta sa fiu decorata ca eroina a clasei muncitoare.
Da, stiu ca peste ceva vreme voi râde si eu de situatia asta, cum sa nu râd? Ar putea fi pusa intr-o comedie. Dar ai observat ca oamenii rad de situatiile dificile ale celorlalti? si ca o comedie este facuta tocmai din situatiile dificile ale celorlalti: un tip aluneca pe o coaja de banana, radem; Bran ramane cu capul intre pian si piciorul pianului: radem; Charlie Chaplin alearga cu un caine agatzat de fund: radem.
Et voilà, doar vorbind despre asta, m-am mai racorit. Uf!
:-)

"Daydream"

In sfarsit, am regasit "Daydream" singura melodie care mi-a ramas in amintire dintre multele discuri de jazz ale (tatalui) lui Gheorf. Cred ca primul link era chiar interpretarea de pe disc. Imi placea si imi place, la aproape 30 de ani distanta, ffff mult! Multumesc, Gheorghe! Mi-ar veni tare greu sa-ti spun Razvan. Oricum, nu am ocazia. Dar daca dai de mine pe net, fa-mi un semn, te rog. Mi-ar face mare placere.
Seara buna!
http://www.youtube.com/watch?v=-iJU8ec0DWk

http://www.youtube.com/watch?v=BbvmXT5FRv4&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=DupcSYopxx0&feature=related

De trei zile-ncoace...

E A 3-A ZI CAND IMI ESTE MAI BINE, CLAR!
aproape ca nu mai am durerea de fond, iar atunci cand fac miscari si chiar utilizez mana, ma doare, dar de-a dreptul acceptabil, daca pot sa spun asa.
am sa reiau lista de dureri si am s-o modific, s-o aduc la zi; iata (modificarile, in rosu, evident!):

- la main est tjs. gonflée, les articulations des doigts sont marquées de rouge
OUI, la main est gonflée, mais les articulations ne sont plus marqués de rouge

- je ne peux pas m'appuyer sur cette main, ni en plan vertical, ni en plan horizontal
OUI

- les doigts sont restés dans une position courbée, surtout le petit doigt, qui m'empêche d'exécuter des opérations simples, à cause du fait qu'il traîne et que je n'arrive pas à l'entraîner dans le mouvement des autres doigts
OUI, mais je n’est plus autant de difficulté à l'entraîner dans le mouvement des autres doigts

- j'accroche fréquemment mon pouce dans les vêtements
NON

- je ne peux pas toucher le petit doigt avec mon pouce ; je peux toucher les autres doigts, mais, sauf pour l’index, cela se fait en douleur, surtout pour le pouce
OUI, toujours pareil

- l'annulaire et surtout le petit doigt sont très douloureux
OUI, mais un peu moins (si avant, 10/10, maintenant 8/10)

- quand je tire quelque chose entre l'index et le pouce, j'ai mal à l'endroit de l'épiphyse du radius
NON (si avant, 10/10, maintenant 0/10)

- je ne peux pas fermer le poing, même si j'essaye d'ignorer la douleur
OUI, quand mon poing est « fermé », le tuyau de l’aspirateur passe sans problème entre les doigts et la paume ; mais quand j’essaye de le faire, je n’ai plus autant de douleur (si avant, 10/10, maintenant 7/10)

- j'ai très mal (et la douleur est longue) du côté ventral du poignet ET du côté dorsal des métacarpes, quand j'essaye de fléchir mes doigts, un par un
NON (si avant, 10/10, maintenant 0/10)

- je ne peux pas écrire, ou alors c'est très lentement et presque illisible
NON, je peux écrire, parfaitement lisible, mais lentement et pas avec un bic, mais avec un feutre gros qui glisse facilement

- je ne peux pas tenir la main droite (dans un seul plan)
OUI, toujours pareil

-je ne peux pas plier la main - que de quelques degrés - ni du côté dorsal, ni du côté ventral, ni vers la gauche, ni vers la droite
OUI, toujours pareil

- je ne peux pas dormir la nuit sans l'attelle: je fais tjs. des mouvements qui me réveillent dans une douleur fulgurante
NON

- parfois, j'ai la sensation d'avoir un papier collant collé sur la face dorsale de la main
NON

- j'ai différentes sortes de douleurs dans d'autres positions/mouvements
OUI, mais je n’ai plus autant de douleur (si avant, 10/10, maintenant 7/10)

- je n'ai aucune douleur au repos, sauf si j'ai fait des efforts auparavant: alors là j'ai une douleur sourde quelques heures
NON, maintenant, si je bouge, si je force, j’ai mal sur le moment, mais je n’ai plus de mal des heures et des heures par après.

in plus, incet-incet, regasesc pozitiile obisnuite dinainte: imi sprijin capul intre palma, degete indoite pe jumatate si aratatorul in sus, catre tampla; noaptea, in cautarea somnului bag mana dreapta pe jumatate sub perna - chiar daca nu adorm asa, ci poate gasesc alta pozitie, mai confortabila. Pot sa imobilizez cu mana dreapta o juma' de rosie pe fundul de lemn, ca s-o tai cu stanga. Dar nu numai 1 jumatate, ci pot repeta treaba asta cu ciuperci de ex.: ieri si azi am facut ciulama de ciuperci (VGL, desigur!), iti dai seama? Bineinteles, pt toate astea si altele, am invatat sa-mi folosesc mana stanga. Avantaj servici.

Altfel, de 3 zile (de cand ma doare mai putin mana dreapta, culmea!), ma doare coapsa stanga, nu stiu de ce. E o durere familiara, daca pot spune asa, o cunosc de mai demult, dar se manifestA doar intr-o anumita conditie, nu ca acum, tot timpul. Inainte, ma durea NUMAI cand ma ridicam de pe scaun, dura vreo 8-10 secunde si disparea.

As vrea sa scriu si ceva frumos. Ce?

Este a 2a oara ca mi se intampla asta, minunea asta: durerea de fond a incetat si, daca nu misc mana deloc, nu simt nici o durere (ba da, totusi simt una miiiiiiiiiiiica...). Daca misc mana, ma doare mai putin decat "normal". Chiar si culoarea mi se pare mai normala. Cealalta data cand mi s-a mai intamplat asta, am sperat ca s-a terminat, dar durerile au revenit dupa o zi.
Am sa fac un mesaj numai cu pozele mainilor, sa vedem evolutia.

algodistrofie

Ce spune un site francofon despre algodistrofie?
http://www.hopitalsaintlouis.org/Infos/main_algodystrophie.htm

L’algodystrophie (ou syndrome douloureux régional complexe de type 1, SDRC 1) est une complication imprévisible qui peut survenir après n’importe quel traumatisme de la main ou du poignet, même mineur, et après n'importe quelle intervention chirurgicale sur la main, même mineure.

Sa fréquence de survenue après une intervention chirurgicale, mal connue, est très variable ; ainsi, après une intervention pour maladie de Dupuytren, elle est estimée à 10% des cas chez l’homme, et 30% des cas chez la femme.

On sait que l’algodystrophie fait intervenir le système nerveux sympathique, mais en fait, on ignore sa cause, ce qui explique que son traitement n’est pas encore strictement codifié.

LES SIGNES de l’algodystrophie de la main sont appréciés par rapport à la main saine. Ils évoluent dans le temps. Ils associent d’une façon inconstante et variable:

1.
Une douleur, qui débute souvent de façon brutale après un intervalle libre de quelques jours à quelques semaines après l’intervention. Cette douleur est diffuse, dans un territoire qui n’est pas celui des nerfs sensitifs. Elle est profonde, et touche les articulations des doigts. Elle est souvent à type de brûlures ou de décharges électriques, et elle augmente à la moindre stimulation, au chaud ou au froid, aux émotions, aux mouvements. Certains cas d’algodystrophie sont cependant indolores.
2.
Une impotence fonctionnelle de la main, avec une réduction de la mobilité articulaire, qui est due à la douleur au début, mais qui comporte secondairement un risque d’enraidissement articulaire.
3.
Des modifications de la peau et des tissus mous, avec:
-- Un oedème de la main, qui gonfle
-- Des troubles de la coloration de la peau, qui peut être rouge, ou pâle ou légèrement bleutée
-- Des troubles de la température de la peau, avec une main chaude ou froide
-- Des troubles de la sudation, à type d’excès de transpiration (hyperidrose) puis de sécheresse de la peau (anidrose)
-- Des troubles trophiques de la peau (atrophie cutanée ou graisseuse), des ongles, des poils (hypertrichose au début, puis disparition des poils).

La radiographie de la main peut montrer des signes d’ostéoporose et de déminéralisation des os de la main. En fait, elle est inutile au diagnostic précoce, car ces signes sont inconstants et, lorsqu’ils existent, ils n’apparaissent que de façon tardive.

La scintigraphie osseuse de la main est l’examen complémentaire le plus utile pour confirmer précocement le diagnostic d’algodystrophie. Cet examen consiste à injecter dans une veine du pli du coude un produit radioactif (contenant du technétium) qui se fixe sur les os. Les mains sont alors photographiées par une gamma-caméra spéciale, en 3 temps : d’abord au moment de l’injection (pour étudier la vascularisation), puis dans les minutes qui suivent (pour étudier les tissus mous), puis quelques heures après (pour étudier les os). En cas d’algodystrophie, la main atteinte fixe plus de produit radioactif que la main saine.

L‘ÉVOLUTION de la maladie dure plusieurs mois.

Dans 60 à 75% des cas elle peut disparaître sans séquelles en 6 à 12 mois.

Dans 25 à 40% des cas, elle peut durer plus longtemps (jusqu’à 2 ans), et laisser des séquelles définitives à type de raideurs articulaires, de perte de force, et/ou de douleurs.

algodistrofia (algodystrophie, algoneurodystrophie)

Incep aici un capitol nou: algodistrofia (algodystrophie, algoneurodystrophie).
Eram gata - gata sa adaug "si rau", adica sa scriu "capitol nou si rau", dar m-am oprit la timp, cu gandul la Caroline, care ma invata sa fiu pozitiva, draga de ea, multumesc frumos!
Mana mea dreapta e bolnava:
-- e mai umflata (Sol, dragut, spune ca am o mana mai tanara decat cealalta, pt ca ridurile i s-au estompat in mare parte, fiind umflata)
-- degetele sunt intepenite si curbe
-- pielea e lucioasa si mult mai putin permeabila (de ex. la crema de masaj) decat cea a mainii stangi
-- orice miscare imi da dureri
-- iar daca incerc sa indrept sau sa strang degetele, nu numai ca imi este imposibil de parca as atinge limita fizica, dar ma doare tare, iar apoi, vreme de cateva ore, ma doare mai tare decat durerea de fond obisnuita
-- durerea de fond obisnuita este suportabila, seamana cu aceea ce se instaleaza dupa ce lovesti cu mana in masa, pang!
-- in afara de durerea de fond, mai am cateva feluri de dureri, care se petrec zilnic, prin rotatie si mai ales suprapunere:
--(1) am senzatia de arsura pe partea dorsala
--(2) firele de par, mai numeroase de cand m-am imbolnavit (?!!!), fac sa ma usture pielea, la fiecare adiere
--(3) din cand in cand si din senin, adica in repaus fiind, ma trec ca niste fulgere de durere, care pleaca imediat
--(4) tot din cand in cand si din senin, dar mai rar, din fericire, parca imi strange cineva degetele sau podul palmei, sau incheietura mainii... cu usa. Aproape nici o exagerare.

Durerile si rigiditatea s-au instalat la mana si incheietura mainii drepte, inca de pe cand eram cu mana in ghips.

Am sa fac aici o recapitulare
-----------------------------
de ce? pt ca sper sa observ o evolutie in boala asta, care parca sta pe loc; ma intreaba lumea: ce mai faci? cum te mai simti? esti mai bine? - tot sperand sa spun ca da, imi este MAI bine... dar nu imi este. Imi este tt timpul la fel. Sau asa pare, de aceea vreau sa scriu, ca doar doar oi observa vreo evolutie.
24/08/08
-----------
# la plimbare cu bicicletele
# coliziune frontala cu un alt biciclist
=> mana dreapta rupta (radius si cubitus fracturate, fara deplasare, ce bine! - in partea lor distala, adica in partea lor dinspre incheietura mainii)
# la urgenta, mi-au pus un ghips din ala de 4 kile, pana la o palma de umar!!!
29/08/08
-----------
La sfatul lui Cristi, care in urma cu 2 ani a avut mana prastie iar acum are mana 90% perfecta, m-am dus la doctorul lui, specialist in microchirurgie a mainii care mi-a dat jos ghipsul-mamut si mi-a pus o rasina usoara si aerisita, luxus-classe! La vremea aceea, si de fapt chiar din momentul in care mi-am rupt mana, miscam degetele de la mana fara probleme! Evident, nu puteam sa tin nimic intre ele si nici cu ele, pt ca ma durea la locul fracturilor.
10/09/08
-----------
Dupa o noapte prost dormita, de durere de mana, ma duc din nou la doctor, iar acesta imi spune ca s-ar putea sa fi facut o algodistrofie. Era impacientat, dar eu nu intelegeam de ce. Ghipsul meu din rasina era amovibil -- mi l-au scos, ca de obicei, ca sa-mi faca radiografii -- Pana sa mi-l puna din nou, nu m-a mai durut deloc -- am banuit cu totii ca era prea strans; l-au largit si mi-au aratat cum sa faca Doru sa-l largeasca -- cateva zile nu m-a mai durut. Dar, zilele urmatoare, am remarcat ca nu mai pot sa misc degetele, decat cu mari dureri (cu ecou! iar durerea era la incheietura mainii, in partea ventrala, bizar!). In aceeasi perioada, a inceput si senzatia de arsura pe partea dorsala a mainii. Si atunci, ca si acum, am senzatia asta mai mult in a 2a parte a zilei - bizar si asta, nu?
Durere cu ecou... Ce-o mai fi si asta? Mi-e greu sa explic. E ca atunci cand... nu pot explica decat printr-o comparatie. E ca atunci cand se bate o data intr-un clopot mare de biserica: la inceput, e un sunet mare, iar apoi clopotul mai dàngàne o vreme - si se aude de departe, caci si dangàtul produce un sunet puternic. Cam asa e si durerea mea, cu ecou.
16/10/08
----------
Asa cum imi recomandase doctorul, in WE-ul acela mi-am dat jos ghipsul. Si am constatat ca mana imi este intepenita. Mi-am zis ca e normal dupa atata vreme de imobilizare. Si, cu pretul a mari dureri, m-am apucat sa spal toate paharele din casa. Ce mi-am spus eu? ca, incetul cu incetul, durerea si rigiditatea vor dispare! Cu un pic de exercitiu, sigur. Inca de pe cand mai eram cu mana in ghips, incepusem niste exercitii cu o mingiuca moale ca un balon. Si ma durea...!
22/10/08
----------
m-am dus la doctor, cu o lista de dureri, asta:
- la main est tjs. gonflée, les articulations des doigts sont marquées de rouge
- je ne peux pas m'appuyer sur cette main, ni en plan vertical, ni en plan horizontal
- les doigts sont restés dans une position courbée, surtout le petit doigt, qui m'empêche d'exécuter des opérations simples, à cause du fait qu'il traine et que je n'arrive pas à l'entrainer dans le mouvement des autres doigts
- j'accroche fréquemment mon pouce dans les vêtements
- je ne peux pas toucher le petit doigt avec mon pouce ; je peux toucher les autres doigts, mais, sauf pour l’index, cela se fait en douleur.
- l'annulaire et surtout le petit doigt sont très douloureux
- quand je tire quelque chose entre l'index et le pouce, j'ai mal à l'endroit de l'épiphyse du radius
- je ne peux pas fermer le poing, même si j'essaye d'ignorer la douleur
- j'ai très mal (et la douleur est longue) du côté ventral du poignet ET du côté dorsal des métacarpes, quand j'essaye de fléchir mes doigts, un par un
- je ne peux pas écrire, ou alors c'est tout doucement et presque illisible
- je ne peux pas tenir la main droite (dans un seul plan)
-je ne peux pas plier la main - que de quelques degrés - ni du côté dorsal, ni du côté ventral, ni vers la gauche, ni vers la droite
- je ne peux pas dormir la nuit sans l'attelle: je fais tjs. des mouvements qui me réveillent dans une douleur fulgurante
- parfois, j'ai la sensation d'avoir un papier collant collé sur la face dorsale de la main
- j'ai différentes sortes de douleurs dans d'autres positions/mouvements
- je n'ai aucune douleur au repos, sauf si j'ai fait des efforts auparavant: alors là j'ai une douleur sourde quelques heures

...la care dr. mi-a spus ca - fara indoiala - ESTE algodistrofie si mi-a interzis orice fel de exercitii care s-ar solda cu dureri: practic, orice exercitiu. Deoarece, boala se poate agrava, celelalte 2 artculatii - cotul si umarul - pot fi "prinse" si ele.
23/10/08
----------
Am facut o analiza care se numeste scintigrafie, al carei (adevarat) verdict a fost tot algodistrofie. La mana, cot si umar. Din fericire, cotul si umarul nu sunt blocate. Ma dor, dar mult mai putin si mai rar. Sper din adancul inimii sufletului meu sa nu se duca boala asta pe de-a intregul la cot si umar!

Uf, in sfarsit am ajuns la zi.

In general, sunt trista. Totusi, nu ratez nici o comedie la TV si atunci, rad de se aude pana la coltul strazii! Doru face tot ce trebuie in casa. Face cu o adevarata gratie si de mancare, si curatenie... A facut chiar si galuste cu prune!!! Le-a facut perfecte, de mai multe ori, deci nu e o intamplare. Ma giugiuleste si ma mangaie cum stie el mai bine, ceea ce ma alina la suflet. Poate ca, purtandu-se cu atata rabdare si gingasie cu mine, evita ca boala sa se agraveze: se pare ca componenta psihica a bolii nu e de neglijat. Pana acum, spuneam ca poti cunoaste oamenii pe munte, in funtie de cum se comporta acolo, in situatii dificile. Acum, stiu ca poti cunoaste oamenii si in conditii de algodistrofie.

Am sa scriu mai des aici, in speranta de a sesiza vreo schimbare, cat de mica, in rau sau in bine.

Pana una alta, ma abtin cat pot de la a lua calmante de durere, de teama ca efectul lor s-ar micsora incetul cu incetul. Mi-e teama pt ca am aflat ca sunt cazuri de algo care ajung sa fie tratate cu morfina sau alte cazuri pt care spitalizarea devine necesara.

Pe 25/11, o sa merg la alt doctor, recomandat de primul, specializat in algodistrofii. Astept ziua asta cu mare nerabdare.

Revin, zilele urmatoare, cu precizari legate de boala asta.
Totusi, cat m-ar durea degetul aratator de la stanga (caci cu el scriu), trebuie sa mai adaug ceva de necrezut pt mine, azi! Iata:
Rugaciune tibetana
Fa in asa fel incat sa intalnesc in calea mea dificultati si suferinte, astfel incat inima mea sa fie pe deplin luminata iar stradaniile mele de eliberare si compasiune sa fie duse pana la capat.
...

APA

De : vio
À : Caroline
Envoyé le : Jeudi, 9 Octobre 2008, 17h25mn 49s
Objet : Re : APA

Uau, Caroline: este extraordinar de frumos filmul asta! M-a facut sa inteleg - sau, dat fiind faptul ca este multa informatie si ca nu toata ajunge la intelegerea mea, cel putin nu inca, m-a facut sa banuiesc ca apa, ALATURI DE ALTE ENTITATI, este un element dintr-un sistem in care ne aflam si noi - dar nu ca si co-elemente, ci ca si elementele unui sistem ce este subordonat celui in care apa este un element... Acum am senzatia ca ajunge cel mai bine la mine ideea teoriei sistemelor (desi nu am pretentia ca o inteleg in detaliu) a lui Bertalanfy. Si tot acum am inteles intr-un mod foarte frumos, ceva. Spune, la un moment dat, rabinul acela ca "orice as fi gresit eu mi se intoarce nu ca pedeapsa ci ca rezultat." Iar eu inteleg pt prima oara de ce se spune asta: ...pt ca traim intr-un sistem compus din sub-sisteme si, acest sistem in care noi vorbim unii cu altii si ne percepem in diferite moduri, ar fi el insusi component al unui alt sistem care este element al altui sistem ce-l inglobeaza... si tot asa la infinit. Oare infinitul a-tot-globalizator sa fie dumnezeul despre care toata lumea vorbeste? Si de aceea s-o fi spunand ca dumnezeu este in toate, pt ca el ar fi rezultatul interactiunii tuturor sub-sistemelor care il compun, pana la al n-shpelea nivel, cel mai detaliat - pe care probabil ca nici nu il intrezarim (inca)?

multi pupici cu drag,
vio

----- Message d'origine ----
De : Caroline
Envoyé le : Mardi, 7 Octobre 2008, 11h05mn 41s
Objet : APA

http://video.google.com/videoplay?docid=-2933349021550318008&hl=ro

doi soricei

Duminica, ne-am "distrat" foarte tare: pe cand aveam niste prieteni la noi, cine crezi ca traverseaza curtea? UN SOBOLAN! Ce-i drept, parea pe moarte, probabil ca mancase de pe undeva ceva otravit, nu stiu. Mai stam putin si apar si doi soricei (frumosi ca in desenele animate), care se bucurau sa recupereze resturile de mar pe care le pusesem eu in curte, pentru pasari. Mergeau marunt prin iarba, gaseau bucatica care ii interesa, si apoi fugeau inspre zidul cu iedera, topaind ca niste canguri in miniatura. Am stat multa vreme sa ma uit la ei (si speriata si minunata), cu Ann. Unuia dintre ei, i-am facut si o poza, uite.

Doru a inceput programul de destabilizare a soriceilor: in fiecare zi, dimineata si seara, trece cu matura prin iedera, ca sa le dea de inteles ca aici nu e un loc bun pt ei. Iar eu nu le mai dau mere pasarilor... Am sa gasesc un sistem ca sa le pot suspenda marul... ha! ce-ar fi sa-l agat in vreun copac? Multa vreme mi-a trebuit pana sa ma gandesc!

Sol este "fUarte bine"!

Sol a plecat, luni, la Marsilia, la un prieten pe care si l-a facut pe net.
(sa mai zica cineva ca mersul pe net te face asocial!)
De atunci, a dat 2 semne de viata, ah! ce copil am! care se gandeste si la mamica lui! Multumesc, Sol! In cele 2 mesaje scrie ca e foarte bine acolo. "fuarte bine" asa scria, el nu scrie prea bine romaneste, dar scrie. Pe de alta parte, ce-i drept, nu pronuntam "fOarte bine", ci chiar "fUarte bine", este?
Sper sa se intoarca de acolo doar cu impresii placute, sau macar in majoritate! Se intoarce vineri, pe 2 mai.
Multi pupici, Sol!

Cine sunt franc-masonii?

Am un moment de liniste si pace, ceea ce e cam rar. Adica stau asa, nu se aude nimic in casa decat un ticait de ceas si o mierla in curte... Mananc niste struguri negrii. Nu stiu de unde vin, ca a aruncat Doru ambalajul. Seamana la gust cu ciresele!!! Aoleu! cine stie ce manipulare genetica mancam noi!

Sa vezi ce mi se intampla: am un coleg la munca, de fapt nu e la nivelul meu ci mult mai sus, dar nu direct deasupra mea, sa zicem ca il cheama Pamfil. Pamfil este material didactic viu pt lectia despre narcisism. Pamfil ma saluta din doua in doua ocazii, ciufut fiind. Pamfil este un tip complex care poate fi cu adevarat fermecator si, in aceeasi piele, poate fi scarbos, imbecil si detestabil... Acum vreo 10 ani, Pamfil mi-a propus sa ma duc si eu, ca si el, la franc-masoni. Si eu i-am spus ca imi pare rau, dar nu ma intereseaza nici o forma de inregimentare, nici o forma de grupare. Si a lasat-o balta. Ei bine, nus' ce l-a apucat, dar zilele trecute iar mi-a propus chestia asta, de data asta cumva mai insistent. Ei, nu-ti fie teama ca nu ma inrolez eu in nimic doar pt ca cineva insista, dar zic asa, ca de data asta e mai insistent: mi-a adus 2 carti si un DVD, ca sa vad daca ma intereseaza chestia. Am incercat sa citesc cartile alea, dar, spre rusinea mea, amandoua imi par ca bat campii si ma adorm ingrozitor; pe DVD o sa-l vad, cred azi, dar intre timp, m-am dus pe net sa mai culeg informatii. Rezultat: nu ma atrage absolut deloc chestia asta! Ei se fac frati intre ei, prin ritualuri pompoase, iar eu chiar sunt constienta, fara nici un ritual, ca SUNTEM frati, inevitabil frati, chiar si cu negrii, chiar si cu rosii, chiar si cu galbenii, cu toti necunoscutii! Eu stiu ca sunt sora chiar si cu cei pe care nu-i vreau sau care nu ma vor! In plus, eu mai cred ca suntem frati si cu animalele, na! Chestia e ca nu stiu deloc cum am sa-i spun iarasi (dar am sa-i spun, don't worry) ca nu ma intereseaza, fara sa-l fac sa se simta prost. Lucram deseori impreuna, ceea ce, dat fiind narcisismul lui, nu e lucru simplu. Daca mai adaug si treaba asta... Dar nu am incotro! Ah, ma gandesc ca pot sa-i spun ceva de genul (cu tonul cel mai sincer cu putinta!!!): oh, Pamfil, imi pare asa de rau ca nu sunt la inaltimea opiniei tale despre mine! inchipuieste-ti ca am incercat sa citesc cartile tale si pur si simplu nu am reusit! trebuie ca mintea mea nu ma duce!
:-)
Eh, nu stiu ce o sa iasa. Dar, vorba mamei mele: niciodata nu a fost sa nu fie cumva. Pai nu? Ce dor imi e de mama!

Ardei umpluti extraformidabilosi (si vegetaLieni)

Umplutura se face din:
1/3 fulgi de soia rehidratati (1 volum de fulgi la 1 volum de apa)
1/3 legume calite in ulei: ceapa, morcovi, ardei
1/3 orez deja fiert
sare
piper
marar
patrunjel

Se umplu ardeii, se pun "in picioare" intr-o cratita care poate fi pusa la cuptor, se pune suc de rosii, cu sare si zahar, mai mult de jumatatea inaltimii ardeilor, se pune capacul peste oala, harsht cu oala la cuptor, termostat 4-5 (la mine, unde am termostat pana la 10), o ora. Se mai drege consistenta sosului, cu niste faina, sau amidon de porumb, sau alt liant.
Gata.
Poze nu am, ca pana sa ma gandesc sa le fac poze, erau gata mancati si digerati! Saru'mana, Caroline!

Ziua Ioanei. Sol pleaca la Marsilia

M-am instalat la ordinator, pe cand toata casa doarme inca, cu un platou cu ceva de mancare (yofu adica iaurt de soia, humus libanez adica boabe de naut batute, cu seminte de sesam si, alaturi, frunze de rucola natur, pe post de salata, mmmm, noua mea descoperire!), sa scriu cu drag si in liniste.
Aoleu! vineri seara a fost de groaza! Era ziua a 2-a dupa aniversarea Ioanei Pop, care ne invitase, pt asta, la un resto, in Bruxelles.
...nu era un restaurant, ci un bar -Ioana s-a pacalit ingrozitor! Ii zice Mappa Mundo. Toti veniseram fara sa mancam inainte, asa ca ne-au cam chiorait matzele pe acolo. Sa bei pe stomacul gol, nu e chiar asa cool! Noroc ca aveau niste sucuri de fructe extra! Si ne-au dat alune la bere, a mai scos Ioana o banana din traista... Partea CEA MAI nasoala era ca, asa ca in orice bar, se fuma si era un fuuuuum! Si muzica era data tare si ne auzeam prost si nu era decat 1 singura cabina de WC unisex, pt tot barul (in care erau macar 100-150 de persoane; pe 2 niveluri) si in cabina aia trebuia sa faci contorsionism ca sa nu te atingi de toate alea... Ioana era tuflita rau: cineva ii recomandase locul, cunoscandu-l peste zi... cand se servesc chestii simple de mancare, dar bune (sandwichuri, supe, masline...) si cand nu se fumeaza, caci in localurile unde se mananca nu e voie sa se fumeze, in Belgia, prin lege. Dar daca seara regimul de mancare se schimba prin absenta totala, atunci se fumeaza. Pe la 11, am plecat, cu Alina si Catalin. Am mancat foarte bun, simplu, curat si fara fum, intr-un local grecesc, cu muzica foarte faina greceasca. Si alta chestie nasoala: o data pe an ma imbrac si eu in fusta, iar acum 'trebuia' sa fie si subtire fusta, fi-r-ar! - am tras un frig torid pana la masina, dupa ce am terminat de mancat si de vorbit cu A si C, iar acum imi cam trag nasul. Daca n-o sa fie decat un guturai, nu-i bai (chiar asa de mare)!

Ti-am spus ca, la servici, fata aceea despre care am spus ca e prietena mea, a fost angajata? Ei bine, da! O cheama Mihaela e chiar frumoasa si pare 'de-a noastra'.

Ieri, am fost cu Doru sa cautam un balonzaid pt mine, ca m-am saturat de canadiana mea rosie si a trecut iarna (sper!) dar nu am gasit decat balonzaide la moda si foarte urate, dar, intr-un tarziu, am gasit o haina ffff haioasa, ca un tricou flausat, dar cumva mai teapan, e din bumbac dens si cu o croiala stransa pe corp, cu gluga, cu fermoar si nasturi mari, bine inchisa la gat, neagra, ffff ffff faina! Si, pt ca i-a placut si lui Doru (lucru ffff rar!), am cumparat-o si acum ma mandresc cu ea. I-a placut foarte tare si lui Sol.

Ah, Sol! Unde pleaca el, luni? Cu avionul? La Marsilia, unde si-a facut un prieten prin internet! I-am cumparat biletul de avion, dus si intors, pt 2 saptamani si acuma stau cu emotii, bieinteles! Si inca ce emotii! Marsilia e un oras foarte interesant, cu locuri foarte frumoase, sper sa ii placa si lui Sol, dar unde e si un nivel de delincventa important! Bine, traiesc si acolo oameni cinstiti, care sunt marea majoritate, iar Sol e baiat mare. Sper sa fie o experienta frumoasa pt el! La un moment dat, avea de gand sa mearga pe drumul spre Compostelle, cu o fata pe care o cunoscuse tot pe net (el, de fapt, are o gramada de prieteni, cu care vorbeste mult seara - il aud , deasupra camerei mele, cand ma culc), dar a renuntat la proiectul asta, cel putin deocamdata, cum zice el.

Am sa te las, ca am vazut ca Sol nu mai are paine - eu am crezut ca are si nu i-am cumparat, ieri. Asa ca ma voi duce sa iau paine pt el.
A! sa-ti mai spun o chestie extra: saptamana asta, incurajata de Caroline si pe baza unei retete vegan pe care mi-a dat-o, am facut niste ardei umpluti extraformidabilosi, din care a mancat si Sol, cu mare pofta, de doua ori! Pe cand ii preparam, a coborat din podul lui sa-mi spuna ca miroase extra, pana in pod. Ce pregatesti de mancare? ma intreaba cu nasul in oalele mele pe aragaz. Sigur ca am profitat sa-i spun ca vezi? nu e neaprata nevoie de carne, ca sa miroasa frumos mancarea. De fapt, mirosul frumos vine mai ales de la ce punem pe langa si peste carne. Bine, bine - zice el. Ai noroc ca mor de foame, am sa incerc si eu ardeii tai umpluti. Si a incercat si a mancat cu mare pofta - ceea ce lui este EXCLUS sa i se intample: daca nu ii place, chiar daca moare de foame, prefera sa se duca in oras si sa-si cumpere un sandwich ("mitraillette" cu sunca, cascaval, maioneza, ketch-up, morcovi rasi, salata). De! Asa ca, sunt foarte bucuroasa pe tema asta.

O duminica placuta!

vine - totusi! - primavara (si osteoporoza)

Afara, cerul e ca un capac alb-gri pe oala care suntem. Iarba e verde, mugurii plesnesc. Dar cea mai mare minune sunt pasarile, care ciripesc parca voioase.

...despre proaspat diagnosticata mea osteoporoza , 4 chestii: 1) in mai voi merge la doctor si o sa-mi dea (dar nu vreau hormoni!) ceva pt ameliorarea metabolismului calciului. 2) eu, oricum, am inceput de ieri tratament cu calciu si vit.D - zdravan. 3) cochetez cu ideea de a face tai chi, o arta martiala chinezeasca, care cica amelioreaza musculatura si echilibrul, ceea ce diminueaza pana la 1/2 riscul de a cadea (=>fractura), dar mai vad. Mi-a adus un coleg 2 carti si o caseta despre asta, o sa citesc, o sa vad. 4) imi controlez postura cat pot de mult: drepti! ca sa nu ma cocosez, sau, daca o fi si o fi, atunci sa fie cat mai incolo!

Halva! Am reusit sa fac halva! Nimic - mai simplu!

Halva

Ingrediente:

200 g seminte de floarea soarelui ( prajite, cu coaja cu tot ) [eu am pus fara coaja]
200 g faina de grau
200 g zahar
100 ml lapte de soia
50 ml ulei
[acum, ca am facut-o, stiu ca i-as mai adauga si niste zeama si coaja de lamaie]

Mod de preparare:

Se trec semintele cu coaja cu tot prin mixer.

Faina se caleste intr-un vas uscat pana cand se ingalbeneste (vag!) la culoare.

Se amesteca faina cu semintele tocate in mixer.

Se adauga apoi pe rand: zaharul, apoi laptele fierbinte, apoi uleiul si se amesteca repede totul ca sa se omogenizeze compozitia.

Compozitia astfel obtinuta se pune la racit in forme.

La aceasta compozitie se mai pot adauga, dupa gust: alune, migdale, fistic, nuci, stafide, cacao, ciocolata, etc. (ceea ce eu nu am facut; dar data viitoare...)...

Despre influenta a ceea ce credem noi despre lucruri - asupra perceptiei nostre a lucrurilor

Aseara, Sol a plecat la o petrecere.
Cand m-am culcat eu, pe la 12, el nu se intorsese, normal.
Dimineata, m-am saturat de somn pe la 9 fara zece. M-am trezit, am coborat sa mananc, cu Doru, care se trezise deja, dar mi-am amintit ca Sol plecase cu o seara inainte si voiam sa vad daca s-a intors. Am urcat din nou, pana la el. Ca sa vezi ce chestie: cand stiu ca e treaz, bat la usa, nu dau buzna niciodata. Dar cand stiu ca doarme, cu acordul lui, nu bat la usa (dar va trebui sa revizuim conventia). Tot asa si acum. Intru, ma linistesc vazand ca e in pat, dau sa ies, dar imi dau seama ca plapuma lui e de-a latul, de aceea ii ieseau picioarele afara. Si fac un pas spre patul lui si dau sa ii aranjez plapuma, usurel. Si el a bolborosit ceva. Tot ce zic eu aici s-a petrecut in cateva scurte fractiuni de secunda. Noroc ca a mai bolborosit o data - de fapt el nu bolborosea, ci doar eu nu intelegeam, convinsa fiind ca nu am ce intelege, devreme ce - tot eu eram convinsa ca - dormea!!!
-- Mami, NU sunt singur!
Vorbea incet dar raspicat. Mi-a stat inima in loc. Am dat drumul la capatul de plapuma pe care il aveam in maini. Inca nu apucasem sa fac nimic cu el. Sol reusise sa ma opreasca la timp. Uf!
-- Pardon.
In momentul acela, imi dau seama ca intr-adevar, inainte sa inteleg ce vedeam, vazusem un cap de fata langa al lui.
Si am iesit. In franceza, "Pardon", are aceeasi valoare ca si "te rog sa ma scuzi".

mutarea, la munca

Sunt obosita maxim!
Am avuto zi ffff grea: mutarea.
Cand am sa ma culc, am sa iau cu mine in pat un scaun, ca sa-mi pun picioarele pe el, in sus, caci am impresia ca am sangele coagulat in glezne. Am stat toata ziua in picioare, m-am fatzait in toate partile, am ridicat greutati, am coborat greutati, uf! bine ca s-a terminat! Toate lucrurile si documentele mele sunt, acum, in noul meu birou - o minune de birou! Dar maine, am de gand sa ma intorc sa-l mai ajut pe seful meu, care a ramas ultimul sa se mute, desi munceste pt treaba asta inca de luni (azi e joi, nu?). Dar are enorm de multe dosare, pe care are ambitia sa le purice pe fiecare, ca sa nu mute toata hartagoria adunata de 25 de ani sau chiar mai mult! Si mi-e mila sa-l las singur acolo (deja ne-am mutat cu totii), printre atatea dosare. Prea bine ne intelegem, ca sa nu-mi dau seama ca chiar are nevoie de ajutor.

Mi-am pus in bagaj, pt luat - maine - la noul meu birou, asa:
1) - o sticla foarte lunguiata, ca sa-mi pun inauntru in fiecare saptamana - o floare (imi amintesc despre cele 3 zile de examen pe care le-am avut de dat la facultatea de biologie, din Bucuresti, in 1980. In fiecare zi, treceam prin Piata 1 Mai si imi cumparam cate o floare: o margareta, o jerbera, un ochiul boului. La facultate, inca nu era facultatea mea, nu aveam unde s-o pun in apa, dar in amfiteatrul in care se tineau examenele se afla un acvariu; o puneam in acvariu, cu capul sprijinit de margine; a treia zi, o fata m-a intrebat aproape cu invidie: "dar tu primesti flori in fiecare zi?" "nu, mi le cumpar singura." A crezut ca o iau la misto; nu am avut-o ca si colega, pt ca nu a intrat la facultate).
2) - o tavita si 2 cani, ca sa-mi fac cate ceaiuri oi vrea eu, pt ca mi-am luat si...
3) - un mic termos
4) - o cutie cu bomboane de ciocolata pt toti colegii
5) - vreo 5 mere

Am sa ma retrag acum, usurel-usurel, caci mi-e foarte somn.

Des cercles non concentriques, Falluja, médias...

Je vais regarder ton film, ça a l’air très intéressant
Voici un autre film concernant les médias http://www.reopen911.info/11-septembre/orwell-se-retourne-dans-sa-tombe-vo-st-fr/

-----Original Message-----
From: Vio
Sent: vendredi 29 février 2008 10:13
To: Christophe
Subject: J'avais deviné

Salut Christophe,

J'ai lu l'article. J'avais deviné correctement... malheureusement. En fait, je n'avais jamais cru à l'histoire genre "cela peut arriver à tout le monde" de Clinton et Monica. J'ai un penchement vers le "principe du domino" (t'as vu ce film?) vers la "théorie du complot". En fait, non: c'est encore plus simple. Je suis consciente du fait que, tout comme à notre niveau, on ne se soucie vraiment ni du bien-être des animaux ni de la souffrance qu'on leur inflige pour qu'ils arrivent, tranchés ou hachés ou saucissonnés dans nos assiettes, il existe d'autres niveaux, au-dessus de nous (et pourtant pas supérieurs!) où l'on ne se soucie du bien-être et/ou de la souffrance des individus, des communautés et des peuples QUE dans la mesure où ceux-ci doivent être contenus et manipulés pour qu'ils puissent tjs produire. Il n'y a pas de coeur, là-dedans. En reprenant l'expression d'un jazzman roumain: "Ils n'ont pas de coeur; ils ont une pompe." Et ces autres niveaux ne sont pas concentriques et ils s'entre-choquent, intra- et inter-. Voir les Etats Unis, voir la Russie, voir la Chine...

En fin...

Je reprendrai tout de suite mon boulot (j'allait dire mon bouleau...! j'en ai un, à la maison!), il ne faut pas s'apitoyer sur notre sort. Tant que l'éléphant ne nous marche pas dessus, on peut respirer, aimer, rire. Dommage que je ne peux ni respirer ni aimer ni rire - sans avoir comme une arrête dans la gorge. Si un jour je meurs dans une attaque ± terroriste, je ne penserai sûrement pas: "Mais pour quoi?! Nous étions des innocents!" Sauf les enfants. En fin, passons.

Envoie-moi d'autres: il y aura tjs un écho.

A! et hier soir, j'ai trouvé ça:

http://www.legrandsoir.info/spip.php?article2865

http://www.rainews24.rai.it/ran24/inchiesta/video.asp

A la 1e adresse, passe directement à la 1/2e moitié de la page, à l'article concernant Falluja.
Et puis, va voir le film dont il est question dans l'article (2e adresse).
Mais fais ça chez toi. C'est affreux!

See you,
vio