N-am mai scris demult, se vede.
Intre timp, mana mea merge din ce in ce mai bine. Pot sa:
-- ma inchei la nasturi
-- scriu de mana
-- "bat la masina", adica la clavier
-- imi tin barbia in palma
-- daca mi-au mai ramas doar 0,5 L in sticla, tin sticla (de plastic) si o duc la gura
-- curat zarzavat
-- folosesc un cutit
-- tricotez
-- cos usurel
-- pot sa-mi sterg mainile una de alta printr-un prosop
Le fac pe toate cu straduinta, dar le fac. De fapt, mi-ar fi mai usor sa scriu ce nu pot sa fac, in continuare:
-- nu pot indrepta degetele; cel mai tare e curbat degetul mic, treaba se aranjeaza catre cel mai mare, dar nici un deget nu poate fi indreptat complet
-- nu pot strange pumnul, dar acum nu-mi mai trece teava de la aspirator prin pumnul "inchis", pot retine chiar si un creion, dar doar datorita curburii degetului mic; adica, daca acesta nu ar fi exagerat de curbat, inca nu as reusi sa tin un creion in pumn
-- daca nu-mi pot indrepta mana, nu pot sa-mi dau cu crema pe fata, nu pot mangaia si nici sterge o suprafata cu palma
Ce ma mai doare?
-- durerea de fond a disparut complet
-- durerile fulgeratoare au disparut complet
-- miscarile firelor de par (in continuare fff numeroase, in comparatie cu mana stanga) sunt in continuare la originea senzatiei de arsura pe partea dorsala.
-- daca imi strange cineva mana, ma urc pe pereti de durere, inca; dar n-o dau nimanui
-- daca strang sau desfac mana, ma doare in continuare, dar "ecoul" a disparut, adica ma doare pe moment si gata
Daca ar fi sa situez situatia actuala fata de cea din urma cu 3 luni, pot spune ca ea este ameliorata cam in proportie de 70%. Sau ca mai am doar 30% din necazurile dinainte. Drept pt care, am reluat munca. Chiar mai devreme decat mi-ar fi permis concediul in curs, cumva impinsa de Doru, caruia ii era frica sa nu cumva sa mi se intample vreo nefacuta, la munca, in conditiile crizei actuale. Tocmai ninsese si era fff frig cand am reluat munca si imi era frica si de ghetzush si de frig, dar nu mi-au creat necazuri nici unul nici celalalt. Chiar e de mirare - ma refer la frig, despre care stiam ca e tare nesuferit celor cu algodistrofie.
La munca e ffff bine: biroul meu e o splendoare, si frumos si practic. Colegii m-au intampinat cu bucurie. A fost faina vacanta asta fortata (daca facem abstractie de dureri), dar ma bucur ca am reluat munca - daca tot trebuia reluata, ca sa spun asa.
:-)
samedi 10 janvier 2009
samedi 13 décembre 2008
Cu un pic de imaginatie... pot sa deschid borcanele de conserve!
Metoda 1
- infasor borcanul intr-o manusa de cauciuc (pt menaj), astfel incat capacul sa-mi ramana accesibil
- pun borcanul astfel pregatit intre coapse, eu fiind asezata pe un scaun; strang coapsele (ha!)
- trag manusa stanga pe mana stanga
- apuc bine capacul si, in timp ce fixez bine cu coapsele borcanul, caut sa rasucesc capacul
De obicei, metoda 1 este eficienta.
Daca nu si nu, atunci:
Metoda 2
- pun borcanul inchis (evident!) cu gura in jos, pe o suprafata plana si, de-i posibil, nealunecoasa
- cu un cutit neascutit, adica avand capatul rotunjit, caut sa indepartez capacul de borcan, pana se aude un "shtoc", semn ca am reusit sa introduc niste aer in borcan.
- intorc borcanul cu gura in sus si-l deschid, ca acum merge.
- infasor borcanul intr-o manusa de cauciuc (pt menaj), astfel incat capacul sa-mi ramana accesibil
- pun borcanul astfel pregatit intre coapse, eu fiind asezata pe un scaun; strang coapsele (ha!)
- trag manusa stanga pe mana stanga
- apuc bine capacul si, in timp ce fixez bine cu coapsele borcanul, caut sa rasucesc capacul
De obicei, metoda 1 este eficienta.
Daca nu si nu, atunci:
Metoda 2
- pun borcanul inchis (evident!) cu gura in jos, pe o suprafata plana si, de-i posibil, nealunecoasa
- cu un cutit neascutit, adica avand capatul rotunjit, caut sa indepartez capacul de borcan, pana se aude un "shtoc", semn ca am reusit sa introduc niste aer in borcan.
- intorc borcanul cu gura in sus si-l deschid, ca acum merge.
vendredi 5 décembre 2008
ce am mancat eu azi
Dimineata:
- seminte de: fl-soarelui, dovleac si caju
- masline verzi
- ulei de masline si de fl-soarelui
- apa minerala plata
- usturoi
- cimbrisor
Totul mixat => pasta groasa de tartinat EXTRA
Acusi:
- 1 avocat
- 1 kiwi
- un snop de asparagus alb (din borcan)
- 1 catel de usturoi
- un pic de sare
Totul mixat => pasta subtire de tartinat EXTRA: vad ca kiwi reuseste sa mentina culoarea verde a avocatului. Iar semintele mici de kiwi se vad foarte frumos in masa verde.
Dar nu mai fac poze ca ma doare mana.
Revin, ca sa spun ca in seara asta am mancat o ciulama de ciuperci --
- ceapa
- ciuperci
- vin alb
- fierte indelung la foc mic
+ smantana de soia
+ sare
-- facuta de mine si "prietenul" meu cel mai bun, robotul de bucatarie - cu mamaliga facuta de Dorulet. oh!
=> azi am mancat fb
- seminte de: fl-soarelui, dovleac si caju
- masline verzi
- ulei de masline si de fl-soarelui
- apa minerala plata
- usturoi
- cimbrisor
Totul mixat => pasta groasa de tartinat EXTRA
Acusi:
- 1 avocat
- 1 kiwi
- un snop de asparagus alb (din borcan)
- 1 catel de usturoi
- un pic de sare
Totul mixat => pasta subtire de tartinat EXTRA: vad ca kiwi reuseste sa mentina culoarea verde a avocatului. Iar semintele mici de kiwi se vad foarte frumos in masa verde.
Dar nu mai fac poze ca ma doare mana.
Revin, ca sa spun ca in seara asta am mancat o ciulama de ciuperci --
- ceapa
- ciuperci
- vin alb
- fierte indelung la foc mic
+ smantana de soia
+ sare
-- facuta de mine si "prietenul" meu cel mai bun, robotul de bucatarie - cu mamaliga facuta de Dorulet. oh!
=> azi am mancat fb
vesti despre algo
Ah, ah, o veste extra! azi, ma simt ca inainte de a fi facut exercitiile alea cu degetul mic: fara dureri ascutite in degete, fara durere difuza in antebrat si fara durerea de fond! YES! Adica, acum ma doare daca misc mana dreapta sau ma pune dracu' sa ma sprijin pe ea. Bine si mai e si durerea din inelar. Si durerea din celalalt umar (e prins si el)... care nu e noua. Si din ultima falanga à inelarului de la mana stanga... veche si ea, dar eu tot sper sa-mi imblanzesc soarta daca nu vorbesc despre ele... Sper din rasputeri sa nu mi se blocheze cumva si mana cealalta!!! Am zis!
...mda, acum seara, simt din nou durerea de fond... Nu se mai hotaraste odata?! N-nu, asa e ea, trece inceeeeet de tot. Ha! bine ca trece!
:-)
...mda, acum seara, simt din nou durerea de fond... Nu se mai hotaraste odata?! N-nu, asa e ea, trece inceeeeet de tot. Ha! bine ca trece!
:-)
Stepper-ul meu
mamàààààà, ce vreme ploioasa e afara! si parca am avea un capac deasupra (cerul, de culoare omogena alb-murdar)! si parca ar fi fost seara toata ziua!
azi nu am iesit sa ma plimb...
am sa fac exercitii cu noul meu stepper de < 5 € bucata, dar excelent ca aparat de gimnastica! in poza, am pus in coltul din dreapta jos cum arata stepperul cu picioarele in sus: se vad niste cercultete de cauciuc la fiecare picior - ceea ce il impiedica sa alunece cand fac exercitii. prima oara am facut alaltaieri, nu mai mult de 5 minute. inca mai am febra musculara. dar am sa mai fac si azi, pe cand m-oi uita la vreun film, sa nu ma plictisesc.
jeudi 4 décembre 2008
As fi vrut s-o las mai moale cu "smiorcaiala", as fi vrut, sigur, sa se termine odata cu boala asta, dar ma reintorc la descrierea ei, cu gandul ca, sigur, se va termina odata si oadata si atunci, daca altcineva lovit de algodistrofie va citi randurile mele, poate ca va prinde curaj.
Descriere pe scurt, "cu liniuta si de la capat":
-- Azi, fara sa vreau, am redeclansat, durerea de fond. Cum? De cateva zile, degetul mic s-a curbat un pic mai tare. Azi, de multe ori, l-am tensionat usor inspre a-l indrepta, chestie de mai putin de 3 mm si fara durere, ci, asa cum am spus, doar mentineam o usoara tensiune, cateva secunde, apoi lasam moale si reincepeam. Seara, am inceput sa resimt durerea de fond + dureri ascutite in toate degetele (?!!!), mai putin degetul mare, si durere surda in antebrat aproape de cot, in partea mai gingasa a antebratului.
-- Ma doare tare si frecvent ultima falanga a inelarului, senzatia de durere se localizeaza mai ales sub unghie
-- Lucru bizar (de parca celelalte nu...) si constatat de mai demult, in doua locuri din palma: mici umflaturi intarite de parca ar fi oase; cand vreau sa desfac un borcan care ESTE desfacut deja de Doru, simt ca si cum pielea ar fi presata intre borcan si os - dar in locuri in care nu ar trebui sa resimt asa ceva.
-- Pielea e in continuare lucioasa (de la inceput a fost asa, dar am uitat eu sa scriu asta)
-- Palma dreapta e tot timpul altfel colorata decat palma cealalta: fie mai rosie, fie mai rosu-cu-tenta-mov, fie mai marmorata
-- Pe partea dorsala, mana e aprox la fel colorata ca si cealalta; doar ca, in loc de 4 incheieturi care ar trebui sa fie vizibile, se vad doar cele de la aratator si mijlociu
-- Mana, degetele, palma sunt umflate
Cam astea sunt noutatile, cu boala mea.
Ceva frumos, totusi? Azi a nins putin.
Avem planuri sa mergem la munte, pe la sfarsitul lunii. In Austria.
Iar Revelionul de Anul Nou il vom petrece la Mariana si Ion.
Descriere pe scurt, "cu liniuta si de la capat":
-- Azi, fara sa vreau, am redeclansat, durerea de fond. Cum? De cateva zile, degetul mic s-a curbat un pic mai tare. Azi, de multe ori, l-am tensionat usor inspre a-l indrepta, chestie de mai putin de 3 mm si fara durere, ci, asa cum am spus, doar mentineam o usoara tensiune, cateva secunde, apoi lasam moale si reincepeam. Seara, am inceput sa resimt durerea de fond + dureri ascutite in toate degetele (?!!!), mai putin degetul mare, si durere surda in antebrat aproape de cot, in partea mai gingasa a antebratului.
-- Ma doare tare si frecvent ultima falanga a inelarului, senzatia de durere se localizeaza mai ales sub unghie
-- Lucru bizar (de parca celelalte nu...) si constatat de mai demult, in doua locuri din palma: mici umflaturi intarite de parca ar fi oase; cand vreau sa desfac un borcan care ESTE desfacut deja de Doru, simt ca si cum pielea ar fi presata intre borcan si os - dar in locuri in care nu ar trebui sa resimt asa ceva.
-- Pielea e in continuare lucioasa (de la inceput a fost asa, dar am uitat eu sa scriu asta)
-- Palma dreapta e tot timpul altfel colorata decat palma cealalta: fie mai rosie, fie mai rosu-cu-tenta-mov, fie mai marmorata
-- Pe partea dorsala, mana e aprox la fel colorata ca si cealalta; doar ca, in loc de 4 incheieturi care ar trebui sa fie vizibile, se vad doar cele de la aratator si mijlociu
-- Mana, degetele, palma sunt umflate
Cam astea sunt noutatile, cu boala mea.
Ceva frumos, totusi? Azi a nins putin.
Avem planuri sa mergem la munte, pe la sfarsitul lunii. In Austria.
Iar Revelionul de Anul Nou il vom petrece la Mariana si Ion.
jeudi 27 novembre 2008
Cadou de la Caro:
Despre sinceritate
Autor: Mircea Eliade
(1907-1986)
Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic" celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui.
Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun. Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila", de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fata de care nu putem fi "sinceri". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.
In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel. Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite.
Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti.
Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.
Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!". Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera s-au m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.
O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic.
Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.
Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el.
Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui.
Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.
--------------------------------------------
Dreapta analiza - gasesc (si) eu! Cuvintele ce o compun mi-au picurat nestanjenite pana in adancul sufletului si s-au potrivit acolo. Multumesc, Caro!
Autor: Mircea Eliade
(1907-1986)
Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic" celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui.
Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun. Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila", de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fata de care nu putem fi "sinceri". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.
In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel. Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite.
Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti.
Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.
Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!". Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera s-au m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.
O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic.
Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.
Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el.
Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui.
Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.
--------------------------------------------
Dreapta analiza - gasesc (si) eu! Cuvintele ce o compun mi-au picurat nestanjenite pana in adancul sufletului si s-au potrivit acolo. Multumesc, Caro!
mercredi 26 novembre 2008
Unei prietene
Draga mea,
Cel mai mult si mai mult mi-a placut acolo unde spuneai:
Ha! pai daca este asa, atunci sa stii ca am o idee! in masina, nu te mai gandi la nimic, fa vid si pune-ti o muzica pe care s-o poti canta si tu, acolo, singurica, tare-tare!
macar asa, ai ajunge acasa fresh, caci nu numai ca ti-ai fi odihnit neuronii care dor, dar ti-ai fi oxigenat si creierul! Ce zici?
Si, uite, mai am o idee buna! Vad (nu e prima oara, sigur!) ca scrii frumos, deci ai puterea sa exprimi ce ti-ar place sa ti se intample - ce-ar fi, in linistea serii, sau cand ai tu un pic de timp liber, sa scrii, sa scrii asa cum ai scrie o carte (uau! si toata lumea s-ar mira, invidioasa sau bucuroasa, ca tu scrii o carte!!!) si in cartea aceea sa se intample ce ai vrea tu sa ti se intample tie. Nici nu ar fi nevoie sa fie un roman. Ar putea fi doar niste tablouri, niste "momente si schitze". M?
Cel mai mult si mai mult mi-a placut acolo unde spuneai:
"mi-as dori sa am mai multi prieteni si sa petrec mai mult timp relaxandu-ma"
ei, si nu numai! dar mi-a placut - nu atat pt continut, care e mai degraba trist, cat pt cat de frumos ai stiut sa le spui pe toate dintr-o suflare! Efectiv, cred ca mi-am facut o imagine de ansamblu. Vietisoara ta se desfasoara intre obligatii multe si placeri putine. Stii ceva? Ar trebui sa imparti o hartie in doua, pe lung (poti s-o indoiesti la mijloc) si sa scrii toate supararile tale de-o parte iar bucuriile in partea cealalta. Si sa vezi daca nu cumva poti face ceva ca sa ingrasi coloana a doua. Oh, vorbesc 'locuri comune', imi dau seama. Ce? parca tu nu te gandesti la toate si le rasucesti pe toate partile? Pai ce faci pe cand mergi/te intorci de la munca? Cred ca iti zbarnaie capul de atatea ganduri! Este?Ha! pai daca este asa, atunci sa stii ca am o idee! in masina, nu te mai gandi la nimic, fa vid si pune-ti o muzica pe care s-o poti canta si tu, acolo, singurica, tare-tare!
macar asa, ai ajunge acasa fresh, caci nu numai ca ti-ai fi odihnit neuronii care dor, dar ti-ai fi oxigenat si creierul! Ce zici?
Si, uite, mai am o idee buna! Vad (nu e prima oara, sigur!) ca scrii frumos, deci ai puterea sa exprimi ce ti-ar place sa ti se intample - ce-ar fi, in linistea serii, sau cand ai tu un pic de timp liber, sa scrii, sa scrii asa cum ai scrie o carte (uau! si toata lumea s-ar mira, invidioasa sau bucuroasa, ca tu scrii o carte!!!) si in cartea aceea sa se intample ce ai vrea tu sa ti se intample tie. Nici nu ar fi nevoie sa fie un roman. Ar putea fi doar niste tablouri, niste "momente si schitze". M?
mardi 25 novembre 2008
Am fost la 2 doctori azi
am mers si asteptat pe la autobuze si tramvaie - in frig si mi-a facut rau la mana chestia asta! in seara asta, am mana mai fierbinte si mai des dureroasa decat saptamana trecuta... :-(
dar, cum stiu ca cel putin 99% din dureri sunt din cauza frigului, ma gandesc ca, daca stau cuminte sau mai bine imi confectionez odata manusile alea pe care mi le-am propus si pe care nu le-am facut inca; maine le fac, promis juré! - atunci o sa-mi treaca.
amandoi doctorii mi-au spus acelasi lucru: ca boala asta depinde intr-o masura enorma de moralul pacientului. cred ca TOATE bolile depind de moralul pacientului (vorba mamii, totul este in cap), dar se pare ca boala asta are un motz, in privinta asta.
de la specialistul de algodistrofii, am primit explicatii si o recomandare pt o plastelina speciala, care e cea mai elastica dintr-o serie de plasteline special concepute pt recuperarea mainilor dupa diferite traumatisme; plasteline colorate diferit, in functie de gradul de elasticitate. va trebui sa lucrez singura cu ea, pt ca un kinetoterapeut poate, inca, sa-mi faca rau, deoarece nu e voie cu nici un chip sa fac exercitii cu durere. or, in situatia de fatza, durerea e la un fir de par de distanta de fiecare miscare. sfatul major pe care mi l-a dat este sa fac exercitii inceeeeeeet de tot; ceea ce-mi va permite sa inchid si sa deschid mai tare degetele decat daca o fac repede, asa cum faceam eu pe cand mai eram in ghips, cu un balonas. deja am incercat, asa si fara plastelina (pe care mi-o va aduce Doru vineri, ca a trebuit s-o comande), si INTRADEVAR, pot sa merg mai departe in miscare, inainte de a avea durere! yes! mi-a mai recomandat sa fac 1 baie de 10 minute, la mana, alternativ, 30'' in apa rece-rece, 30'' in apa calda - vreme de 10 minute pe zi, spunand ca 1 singura baie pe zi facuta cum trebuie, este tot ce trebuie ca sa provoace in mod mecanic vasodilatare si vasoconstrictie locale - ceea ce ar putea debloca nervii simpatici iritati care imi tin vasele de dinainte si de dupa capilare intr-o vasoconstrictie permanenta => algodistrofia. celalalt doctor zice ca sa fac mai multe pe zi, ca nu strica. atunci o sa fac 2, ca sa impac si capra si varza: una dim si alta seara. sunt foarte neplacute, mai ales baile in apa calda!
in schimb, iar mi-a spus un doctor ca NU am voie sa mai scriu cu dreapta, asa ca scriu cu stanga, asta e!
al doilea doctor mi-a dat in continuare concediu, pana pe 14 ianuarie. seful meu a spus sa nu ma ingrijorez pt munca, sa ma fac eu bine mai intai si mai intai! si ca se bucura daca sunt pe faza pe serverul de la munca in fiecare zi, ca asa nu ma desprind complet de munca si, punctiform, ii pot ajuta uneori, cand au nevoie de cunostintele mele sau de amintirile mele. in plus, am sa continui sa fac teleap-teleap, cu mana stanga, cate o procedura pe ici si colo. nu ma spetesc si de fapt, ma ajuta la moral, pt ca stiu ca departamentul meu e in criza la ora actuala, cand a plecat si Marie, la alta firma. Deci, 2 persoane in minus, cand noua DEJA ne lipseau tocmai vreo 2, cand eram in efectiv complet!
gata, am scris suficient cu stanga, in seara asta :-)
dar, cum stiu ca cel putin 99% din dureri sunt din cauza frigului, ma gandesc ca, daca stau cuminte sau mai bine imi confectionez odata manusile alea pe care mi le-am propus si pe care nu le-am facut inca; maine le fac, promis juré! - atunci o sa-mi treaca.
amandoi doctorii mi-au spus acelasi lucru: ca boala asta depinde intr-o masura enorma de moralul pacientului. cred ca TOATE bolile depind de moralul pacientului (vorba mamii, totul este in cap), dar se pare ca boala asta are un motz, in privinta asta.
de la specialistul de algodistrofii, am primit explicatii si o recomandare pt o plastelina speciala, care e cea mai elastica dintr-o serie de plasteline special concepute pt recuperarea mainilor dupa diferite traumatisme; plasteline colorate diferit, in functie de gradul de elasticitate. va trebui sa lucrez singura cu ea, pt ca un kinetoterapeut poate, inca, sa-mi faca rau, deoarece nu e voie cu nici un chip sa fac exercitii cu durere. or, in situatia de fatza, durerea e la un fir de par de distanta de fiecare miscare. sfatul major pe care mi l-a dat este sa fac exercitii inceeeeeeet de tot; ceea ce-mi va permite sa inchid si sa deschid mai tare degetele decat daca o fac repede, asa cum faceam eu pe cand mai eram in ghips, cu un balonas. deja am incercat, asa si fara plastelina (pe care mi-o va aduce Doru vineri, ca a trebuit s-o comande), si INTRADEVAR, pot sa merg mai departe in miscare, inainte de a avea durere! yes! mi-a mai recomandat sa fac 1 baie de 10 minute, la mana, alternativ, 30'' in apa rece-rece, 30'' in apa calda - vreme de 10 minute pe zi, spunand ca 1 singura baie pe zi facuta cum trebuie, este tot ce trebuie ca sa provoace in mod mecanic vasodilatare si vasoconstrictie locale - ceea ce ar putea debloca nervii simpatici iritati care imi tin vasele de dinainte si de dupa capilare intr-o vasoconstrictie permanenta => algodistrofia. celalalt doctor zice ca sa fac mai multe pe zi, ca nu strica. atunci o sa fac 2, ca sa impac si capra si varza: una dim si alta seara. sunt foarte neplacute, mai ales baile in apa calda!
in schimb, iar mi-a spus un doctor ca NU am voie sa mai scriu cu dreapta, asa ca scriu cu stanga, asta e!
al doilea doctor mi-a dat in continuare concediu, pana pe 14 ianuarie. seful meu a spus sa nu ma ingrijorez pt munca, sa ma fac eu bine mai intai si mai intai! si ca se bucura daca sunt pe faza pe serverul de la munca in fiecare zi, ca asa nu ma desprind complet de munca si, punctiform, ii pot ajuta uneori, cand au nevoie de cunostintele mele sau de amintirile mele. in plus, am sa continui sa fac teleap-teleap, cu mana stanga, cate o procedura pe ici si colo. nu ma spetesc si de fapt, ma ajuta la moral, pt ca stiu ca departamentul meu e in criza la ora actuala, cand a plecat si Marie, la alta firma. Deci, 2 persoane in minus, cand noua DEJA ne lipseau tocmai vreo 2, cand eram in efectiv complet!
gata, am scris suficient cu stanga, in seara asta :-)
lundi 24 novembre 2008
samedi 22 novembre 2008
Charlie Chaplin alearga cu un caine agatzat de fund
Beau un ceai de lamaitza.
http://www.condimenteweb.ro/index.php?module=fisaCondiment&cid=128
Cel mai mult, ca si la cafea, imi place sa stau cu ceasca sub nas, ca sa inspir aroma.
De luni, sunt mai bine cu mana, da. Si, simtindu-ma mai bine, am starnit un moment tare neplacut, iata:
il ajutam azi la magazin pe Doru si el s-a repezit sa ma impiedice, ca stie ca ma mai doare mana, dar fara gratia pe care i-am admirat-o in ultimele luni, ci a incercat sa-mi smulga pachetul pe care il luasem intre mana stanga si bratul drept. Eu eram enervata de felul lui excesiv de brusc si nepoliticos si m-am opus, dar el mi-a smuls pachetul dintre maini, ceea ce mi-a facut...rau, si mi-a spus cu obida ca ma port ca si cum as astepta sa fiu decorata ca eroina a clasei muncitoare.
Da, stiu ca peste ceva vreme voi râde si eu de situatia asta, cum sa nu râd? Ar putea fi pusa intr-o comedie. Dar ai observat ca oamenii rad de situatiile dificile ale celorlalti? si ca o comedie este facuta tocmai din situatiile dificile ale celorlalti: un tip aluneca pe o coaja de banana, radem; Bran ramane cu capul intre pian si piciorul pianului: radem; Charlie Chaplin alearga cu un caine agatzat de fund: radem.
Et voilà, doar vorbind despre asta, m-am mai racorit. Uf!
:-)
http://www.condimenteweb.ro/index.php?module=fisaCondiment&cid=128
Cel mai mult, ca si la cafea, imi place sa stau cu ceasca sub nas, ca sa inspir aroma.
De luni, sunt mai bine cu mana, da. Si, simtindu-ma mai bine, am starnit un moment tare neplacut, iata:
il ajutam azi la magazin pe Doru si el s-a repezit sa ma impiedice, ca stie ca ma mai doare mana, dar fara gratia pe care i-am admirat-o in ultimele luni, ci a incercat sa-mi smulga pachetul pe care il luasem intre mana stanga si bratul drept. Eu eram enervata de felul lui excesiv de brusc si nepoliticos si m-am opus, dar el mi-a smuls pachetul dintre maini, ceea ce mi-a facut...rau, si mi-a spus cu obida ca ma port ca si cum as astepta sa fiu decorata ca eroina a clasei muncitoare.
Da, stiu ca peste ceva vreme voi râde si eu de situatia asta, cum sa nu râd? Ar putea fi pusa intr-o comedie. Dar ai observat ca oamenii rad de situatiile dificile ale celorlalti? si ca o comedie este facuta tocmai din situatiile dificile ale celorlalti: un tip aluneca pe o coaja de banana, radem; Bran ramane cu capul intre pian si piciorul pianului: radem; Charlie Chaplin alearga cu un caine agatzat de fund: radem.
Et voilà, doar vorbind despre asta, m-am mai racorit. Uf!
:-)
"Daydream"
In sfarsit, am regasit "Daydream" singura melodie care mi-a ramas in amintire dintre multele discuri de jazz ale (tatalui) lui Gheorf. Cred ca primul link era chiar interpretarea de pe disc. Imi placea si imi place, la aproape 30 de ani distanta, ffff mult! Multumesc, Gheorghe! Mi-ar veni tare greu sa-ti spun Razvan. Oricum, nu am ocazia. Dar daca dai de mine pe net, fa-mi un semn, te rog. Mi-ar face mare placere.
Seara buna!
http://www.youtube.com/watch?v=-iJU8ec0DWk
http://www.youtube.com/watch?v=BbvmXT5FRv4&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=DupcSYopxx0&feature=related
Seara buna!
http://www.youtube.com/watch?v=-iJU8ec0DWk
http://www.youtube.com/watch?v=BbvmXT5FRv4&feature=related
http://www.youtube.com/watch?
mercredi 19 novembre 2008
De trei zile-ncoace...
E A 3-A ZI CAND IMI ESTE MAI BINE, CLAR!
aproape ca nu mai am durerea de fond, iar atunci cand fac miscari si chiar utilizez mana, ma doare, dar de-a dreptul acceptabil, daca pot sa spun asa.
am sa reiau lista de dureri si am s-o modific, s-o aduc la zi; iata (modificarile, in rosu, evident!):
- la main est tjs. gonflée, les articulations des doigts sont marquées de rouge
OUI, la main est gonflée, mais les articulations ne sont plus marqués de rouge
- je ne peux pas m'appuyer sur cette main, ni en plan vertical, ni en plan horizontal
OUI
- les doigts sont restés dans une position courbée, surtout le petit doigt, qui m'empêche d'exécuter des opérations simples, à cause du fait qu'il traîne et que je n'arrive pas à l'entraîner dans le mouvement des autres doigts
OUI, mais je n’est plus autant de difficulté à l'entraîner dans le mouvement des autres doigts
- j'accroche fréquemment mon pouce dans les vêtements
NON
- je ne peux pas toucher le petit doigt avec mon pouce ; je peux toucher les autres doigts, mais, sauf pour l’index, cela se fait en douleur, surtout pour le pouce
OUI, toujours pareil
- l'annulaire et surtout le petit doigt sont très douloureux
OUI, mais un peu moins (si avant, 10/10, maintenant 8/10)
- quand je tire quelque chose entre l'index et le pouce, j'ai mal à l'endroit de l'épiphyse du radius
NON (si avant, 10/10, maintenant 0/10)
- je ne peux pas fermer le poing, même si j'essaye d'ignorer la douleur
OUI, quand mon poing est « fermé », le tuyau de l’aspirateur passe sans problème entre les doigts et la paume ; mais quand j’essaye de le faire, je n’ai plus autant de douleur (si avant, 10/10, maintenant 7/10)
- j'ai très mal (et la douleur est longue) du côté ventral du poignet ET du côté dorsal des métacarpes, quand j'essaye de fléchir mes doigts, un par un
NON (si avant, 10/10, maintenant 0/10)
- je ne peux pas écrire, ou alors c'est très lentement et presque illisible
NON, je peux écrire, parfaitement lisible, mais lentement et pas avec un bic, mais avec un feutre gros qui glisse facilement
- je ne peux pas tenir la main droite (dans un seul plan)
OUI, toujours pareil
-je ne peux pas plier la main - que de quelques degrés - ni du côté dorsal, ni du côté ventral, ni vers la gauche, ni vers la droite
OUI, toujours pareil
- je ne peux pas dormir la nuit sans l'attelle: je fais tjs. des mouvements qui me réveillent dans une douleur fulgurante
NON
- parfois, j'ai la sensation d'avoir un papier collant collé sur la face dorsale de la main
NON
- j'ai différentes sortes de douleurs dans d'autres positions/mouvements
OUI, mais je n’ai plus autant de douleur (si avant, 10/10, maintenant 7/10)
- je n'ai aucune douleur au repos, sauf si j'ai fait des efforts auparavant: alors là j'ai une douleur sourde quelques heures
NON, maintenant, si je bouge, si je force, j’ai mal sur le moment, mais je n’ai plus de mal des heures et des heures par après.
in plus, incet-incet, regasesc pozitiile obisnuite dinainte: imi sprijin capul intre palma, degete indoite pe jumatate si aratatorul in sus, catre tampla; noaptea, in cautarea somnului bag mana dreapta pe jumatate sub perna - chiar daca nu adorm asa, ci poate gasesc alta pozitie, mai confortabila. Pot sa imobilizez cu mana dreapta o juma' de rosie pe fundul de lemn, ca s-o tai cu stanga. Dar nu numai 1 jumatate, ci pot repeta treaba asta cu ciuperci de ex.: ieri si azi am facut ciulama de ciuperci (VGL, desigur!), iti dai seama? Bineinteles, pt toate astea si altele, am invatat sa-mi folosesc mana stanga. Avantaj servici.
Altfel, de 3 zile (de cand ma doare mai putin mana dreapta, culmea!), ma doare coapsa stanga, nu stiu de ce. E o durere familiara, daca pot spune asa, o cunosc de mai demult, dar se manifestA doar intr-o anumita conditie, nu ca acum, tot timpul. Inainte, ma durea NUMAI cand ma ridicam de pe scaun, dura vreo 8-10 secunde si disparea.
As vrea sa scriu si ceva frumos. Ce?
aproape ca nu mai am durerea de fond, iar atunci cand fac miscari si chiar utilizez mana, ma doare, dar de-a dreptul acceptabil, daca pot sa spun asa.
am sa reiau lista de dureri si am s-o modific, s-o aduc la zi; iata (modificarile, in rosu, evident!):
- la main est tjs. gonflée, les articulations des doigts sont marquées de rouge
OUI, la main est gonflée, mais les articulations ne sont plus marqués de rouge
- je ne peux pas m'appuyer sur cette main, ni en plan vertical, ni en plan horizontal
OUI
- les doigts sont restés dans une position courbée, surtout le petit doigt, qui m'empêche d'exécuter des opérations simples, à cause du fait qu'il traîne et que je n'arrive pas à l'entraîner dans le mouvement des autres doigts
OUI, mais je n’est plus autant de difficulté à l'entraîner dans le mouvement des autres doigts
- j'accroche fréquemment mon pouce dans les vêtements
NON
- je ne peux pas toucher le petit doigt avec mon pouce ; je peux toucher les autres doigts, mais, sauf pour l’index, cela se fait en douleur, surtout pour le pouce
OUI, toujours pareil
- l'annulaire et surtout le petit doigt sont très douloureux
OUI, mais un peu moins (si avant, 10/10, maintenant 8/10)
- quand je tire quelque chose entre l'index et le pouce, j'ai mal à l'endroit de l'épiphyse du radius
NON (si avant, 10/10, maintenant 0/10)
- je ne peux pas fermer le poing, même si j'essaye d'ignorer la douleur
OUI, quand mon poing est « fermé », le tuyau de l’aspirateur passe sans problème entre les doigts et la paume ; mais quand j’essaye de le faire, je n’ai plus autant de douleur (si avant, 10/10, maintenant 7/10)
- j'ai très mal (et la douleur est longue) du côté ventral du poignet ET du côté dorsal des métacarpes, quand j'essaye de fléchir mes doigts, un par un
NON (si avant, 10/10, maintenant 0/10)
- je ne peux pas écrire, ou alors c'est très lentement et presque illisible
NON, je peux écrire, parfaitement lisible, mais lentement et pas avec un bic, mais avec un feutre gros qui glisse facilement
- je ne peux pas tenir la main droite (dans un seul plan)
OUI, toujours pareil
-je ne peux pas plier la main - que de quelques degrés - ni du côté dorsal, ni du côté ventral, ni vers la gauche, ni vers la droite
OUI, toujours pareil
- je ne peux pas dormir la nuit sans l'attelle: je fais tjs. des mouvements qui me réveillent dans une douleur fulgurante
NON
- parfois, j'ai la sensation d'avoir un papier collant collé sur la face dorsale de la main
NON
- j'ai différentes sortes de douleurs dans d'autres positions/mouvements
OUI, mais je n’ai plus autant de douleur (si avant, 10/10, maintenant 7/10)
- je n'ai aucune douleur au repos, sauf si j'ai fait des efforts auparavant: alors là j'ai une douleur sourde quelques heures
NON, maintenant, si je bouge, si je force, j’ai mal sur le moment, mais je n’ai plus de mal des heures et des heures par après.
in plus, incet-incet, regasesc pozitiile obisnuite dinainte: imi sprijin capul intre palma, degete indoite pe jumatate si aratatorul in sus, catre tampla; noaptea, in cautarea somnului bag mana dreapta pe jumatate sub perna - chiar daca nu adorm asa, ci poate gasesc alta pozitie, mai confortabila. Pot sa imobilizez cu mana dreapta o juma' de rosie pe fundul de lemn, ca s-o tai cu stanga. Dar nu numai 1 jumatate, ci pot repeta treaba asta cu ciuperci de ex.: ieri si azi am facut ciulama de ciuperci (VGL, desigur!), iti dai seama? Bineinteles, pt toate astea si altele, am invatat sa-mi folosesc mana stanga. Avantaj servici.
Altfel, de 3 zile (de cand ma doare mai putin mana dreapta, culmea!), ma doare coapsa stanga, nu stiu de ce. E o durere familiara, daca pot spune asa, o cunosc de mai demult, dar se manifestA doar intr-o anumita conditie, nu ca acum, tot timpul. Inainte, ma durea NUMAI cand ma ridicam de pe scaun, dura vreo 8-10 secunde si disparea.
As vrea sa scriu si ceva frumos. Ce?
lundi 17 novembre 2008
Este a 2a oara ca mi se intampla asta, minunea asta: durerea de fond a incetat si, daca nu misc mana deloc, nu simt nici o durere (ba da, totusi simt una miiiiiiiiiiiica...). Daca misc mana, ma doare mai putin decat "normal". Chiar si culoarea mi se pare mai normala. Cealalta data cand mi s-a mai intamplat asta, am sperat ca s-a terminat, dar durerile au revenit dupa o zi.
Am sa fac un mesaj numai cu pozele mainilor, sa vedem evolutia.
Am sa fac un mesaj numai cu pozele mainilor, sa vedem evolutia.
dimanche 16 novembre 2008
algodistrofie
Ce spune un site francofon despre algodistrofie?
http://www.hopitalsaintlouis.org/Infos/main_algodystrophie.htm
L’algodystrophie (ou syndrome douloureux régional complexe de type 1, SDRC 1) est une complication imprévisible qui peut survenir après n’importe quel traumatisme de la main ou du poignet, même mineur, et après n'importe quelle intervention chirurgicale sur la main, même mineure.
Sa fréquence de survenue après une intervention chirurgicale, mal connue, est très variable ; ainsi, après une intervention pour maladie de Dupuytren, elle est estimée à 10% des cas chez l’homme, et 30% des cas chez la femme.
On sait que l’algodystrophie fait intervenir le système nerveux sympathique, mais en fait, on ignore sa cause, ce qui explique que son traitement n’est pas encore strictement codifié.
LES SIGNES de l’algodystrophie de la main sont appréciés par rapport à la main saine. Ils évoluent dans le temps. Ils associent d’une façon inconstante et variable:
1.
Une douleur, qui débute souvent de façon brutale après un intervalle libre de quelques jours à quelques semaines après l’intervention. Cette douleur est diffuse, dans un territoire qui n’est pas celui des nerfs sensitifs. Elle est profonde, et touche les articulations des doigts. Elle est souvent à type de brûlures ou de décharges électriques, et elle augmente à la moindre stimulation, au chaud ou au froid, aux émotions, aux mouvements. Certains cas d’algodystrophie sont cependant indolores.
2.
Une impotence fonctionnelle de la main, avec une réduction de la mobilité articulaire, qui est due à la douleur au début, mais qui comporte secondairement un risque d’enraidissement articulaire.
3.
Des modifications de la peau et des tissus mous, avec:
-- Un oedème de la main, qui gonfle
-- Des troubles de la coloration de la peau, qui peut être rouge, ou pâle ou légèrement bleutée
-- Des troubles de la température de la peau, avec une main chaude ou froide
-- Des troubles de la sudation, à type d’excès de transpiration (hyperidrose) puis de sécheresse de la peau (anidrose)
-- Des troubles trophiques de la peau (atrophie cutanée ou graisseuse), des ongles, des poils (hypertrichose au début, puis disparition des poils).
La radiographie de la main peut montrer des signes d’ostéoporose et de déminéralisation des os de la main. En fait, elle est inutile au diagnostic précoce, car ces signes sont inconstants et, lorsqu’ils existent, ils n’apparaissent que de façon tardive.
La scintigraphie osseuse de la main est l’examen complémentaire le plus utile pour confirmer précocement le diagnostic d’algodystrophie. Cet examen consiste à injecter dans une veine du pli du coude un produit radioactif (contenant du technétium) qui se fixe sur les os. Les mains sont alors photographiées par une gamma-caméra spéciale, en 3 temps : d’abord au moment de l’injection (pour étudier la vascularisation), puis dans les minutes qui suivent (pour étudier les tissus mous), puis quelques heures après (pour étudier les os). En cas d’algodystrophie, la main atteinte fixe plus de produit radioactif que la main saine.
L‘ÉVOLUTION de la maladie dure plusieurs mois.
Dans 60 à 75% des cas elle peut disparaître sans séquelles en 6 à 12 mois.
Dans 25 à 40% des cas, elle peut durer plus longtemps (jusqu’à 2 ans), et laisser des séquelles définitives à type de raideurs articulaires, de perte de force, et/ou de douleurs.
http://www.hopitalsaintlouis.org/Infos/main_algodystrophie.htm
L’algodystrophie (ou syndrome douloureux régional complexe de type 1, SDRC 1) est une complication imprévisible qui peut survenir après n’importe quel traumatisme de la main ou du poignet, même mineur, et après n'importe quelle intervention chirurgicale sur la main, même mineure.
Sa fréquence de survenue après une intervention chirurgicale, mal connue, est très variable ; ainsi, après une intervention pour maladie de Dupuytren, elle est estimée à 10% des cas chez l’homme, et 30% des cas chez la femme.
On sait que l’algodystrophie fait intervenir le système nerveux sympathique, mais en fait, on ignore sa cause, ce qui explique que son traitement n’est pas encore strictement codifié.
LES SIGNES de l’algodystrophie de la main sont appréciés par rapport à la main saine. Ils évoluent dans le temps. Ils associent d’une façon inconstante et variable:
1.
Une douleur, qui débute souvent de façon brutale après un intervalle libre de quelques jours à quelques semaines après l’intervention. Cette douleur est diffuse, dans un territoire qui n’est pas celui des nerfs sensitifs. Elle est profonde, et touche les articulations des doigts. Elle est souvent à type de brûlures ou de décharges électriques, et elle augmente à la moindre stimulation, au chaud ou au froid, aux émotions, aux mouvements. Certains cas d’algodystrophie sont cependant indolores.
2.
Une impotence fonctionnelle de la main, avec une réduction de la mobilité articulaire, qui est due à la douleur au début, mais qui comporte secondairement un risque d’enraidissement articulaire.
3.
Des modifications de la peau et des tissus mous, avec:
-- Un oedème de la main, qui gonfle
-- Des troubles de la coloration de la peau, qui peut être rouge, ou pâle ou légèrement bleutée
-- Des troubles de la température de la peau, avec une main chaude ou froide
-- Des troubles de la sudation, à type d’excès de transpiration (hyperidrose) puis de sécheresse de la peau (anidrose)
-- Des troubles trophiques de la peau (atrophie cutanée ou graisseuse), des ongles, des poils (hypertrichose au début, puis disparition des poils).
La radiographie de la main peut montrer des signes d’ostéoporose et de déminéralisation des os de la main. En fait, elle est inutile au diagnostic précoce, car ces signes sont inconstants et, lorsqu’ils existent, ils n’apparaissent que de façon tardive.
La scintigraphie osseuse de la main est l’examen complémentaire le plus utile pour confirmer précocement le diagnostic d’algodystrophie. Cet examen consiste à injecter dans une veine du pli du coude un produit radioactif (contenant du technétium) qui se fixe sur les os. Les mains sont alors photographiées par une gamma-caméra spéciale, en 3 temps : d’abord au moment de l’injection (pour étudier la vascularisation), puis dans les minutes qui suivent (pour étudier les tissus mous), puis quelques heures après (pour étudier les os). En cas d’algodystrophie, la main atteinte fixe plus de produit radioactif que la main saine.
L‘ÉVOLUTION de la maladie dure plusieurs mois.
Dans 60 à 75% des cas elle peut disparaître sans séquelles en 6 à 12 mois.
Dans 25 à 40% des cas, elle peut durer plus longtemps (jusqu’à 2 ans), et laisser des séquelles définitives à type de raideurs articulaires, de perte de force, et/ou de douleurs.
samedi 15 novembre 2008
algodistrofia (algodystrophie, algoneurodystrophie)
Incep aici un capitol nou: algodistrofia (algodystrophie, algoneurodystrophie).
Eram gata - gata sa adaug "si rau", adica sa scriu "capitol nou si rau", dar m-am oprit la timp, cu gandul la Caroline, care ma invata sa fiu pozitiva, draga de ea, multumesc frumos!
Mana mea dreapta e bolnava:
-- e mai umflata (Sol, dragut, spune ca am o mana mai tanara decat cealalta, pt ca ridurile i s-au estompat in mare parte, fiind umflata)
-- degetele sunt intepenite si curbe
-- pielea e lucioasa si mult mai putin permeabila (de ex. la crema de masaj) decat cea a mainii stangi
-- orice miscare imi da dureri
-- iar daca incerc sa indrept sau sa strang degetele, nu numai ca imi este imposibil de parca as atinge limita fizica, dar ma doare tare, iar apoi, vreme de cateva ore, ma doare mai tare decat durerea de fond obisnuita
-- durerea de fond obisnuita este suportabila, seamana cu aceea ce se instaleaza dupa ce lovesti cu mana in masa, pang!
-- in afara de durerea de fond, mai am cateva feluri de dureri, care se petrec zilnic, prin rotatie si mai ales suprapunere:
--(1) am senzatia de arsura pe partea dorsala
--(2) firele de par, mai numeroase de cand m-am imbolnavit (?!!!), fac sa ma usture pielea, la fiecare adiere
--(3) din cand in cand si din senin, adica in repaus fiind, ma trec ca niste fulgere de durere, care pleaca imediat
--(4) tot din cand in cand si din senin, dar mai rar, din fericire, parca imi strange cineva degetele sau podul palmei, sau incheietura mainii... cu usa. Aproape nici o exagerare.
Durerile si rigiditatea s-au instalat la mana si incheietura mainii drepte, inca de pe cand eram cu mana in ghips.
Am sa fac aici o recapitulare
-----------------------------
de ce? pt ca sper sa observ o evolutie in boala asta, care parca sta pe loc; ma intreaba lumea: ce mai faci? cum te mai simti? esti mai bine? - tot sperand sa spun ca da, imi este MAI bine... dar nu imi este. Imi este tt timpul la fel. Sau asa pare, de aceea vreau sa scriu, ca doar doar oi observa vreo evolutie.
24/08/08
-----------
# la plimbare cu bicicletele
# coliziune frontala cu un alt biciclist
=> mana dreapta rupta (radius si cubitus fracturate, fara deplasare, ce bine! - in partea lor distala, adica in partea lor dinspre incheietura mainii)
# la urgenta, mi-au pus un ghips din ala de 4 kile, pana la o palma de umar!!!
29/08/08
-----------
La sfatul lui Cristi, care in urma cu 2 ani a avut mana prastie iar acum are mana 90% perfecta, m-am dus la doctorul lui, specialist in microchirurgie a mainii care mi-a dat jos ghipsul-mamut si mi-a pus o rasina usoara si aerisita, luxus-classe! La vremea aceea, si de fapt chiar din momentul in care mi-am rupt mana, miscam degetele de la mana fara probleme! Evident, nu puteam sa tin nimic intre ele si nici cu ele, pt ca ma durea la locul fracturilor.
10/09/08
-----------
Dupa o noapte prost dormita, de durere de mana, ma duc din nou la doctor, iar acesta imi spune ca s-ar putea sa fi facut o algodistrofie. Era impacientat, dar eu nu intelegeam de ce. Ghipsul meu din rasina era amovibil -- mi l-au scos, ca de obicei, ca sa-mi faca radiografii -- Pana sa mi-l puna din nou, nu m-a mai durut deloc -- am banuit cu totii ca era prea strans; l-au largit si mi-au aratat cum sa faca Doru sa-l largeasca -- cateva zile nu m-a mai durut. Dar, zilele urmatoare, am remarcat ca nu mai pot sa misc degetele, decat cu mari dureri (cu ecou! iar durerea era la incheietura mainii, in partea ventrala, bizar!). In aceeasi perioada, a inceput si senzatia de arsura pe partea dorsala a mainii. Si atunci, ca si acum, am senzatia asta mai mult in a 2a parte a zilei - bizar si asta, nu?
Durere cu ecou... Ce-o mai fi si asta? Mi-e greu sa explic. E ca atunci cand... nu pot explica decat printr-o comparatie. E ca atunci cand se bate o data intr-un clopot mare de biserica: la inceput, e un sunet mare, iar apoi clopotul mai dàngàne o vreme - si se aude de departe, caci si dangàtul produce un sunet puternic. Cam asa e si durerea mea, cu ecou.
16/10/08
----------
Asa cum imi recomandase doctorul, in WE-ul acela mi-am dat jos ghipsul. Si am constatat ca mana imi este intepenita. Mi-am zis ca e normal dupa atata vreme de imobilizare. Si, cu pretul a mari dureri, m-am apucat sa spal toate paharele din casa. Ce mi-am spus eu? ca, incetul cu incetul, durerea si rigiditatea vor dispare! Cu un pic de exercitiu, sigur. Inca de pe cand mai eram cu mana in ghips, incepusem niste exercitii cu o mingiuca moale ca un balon. Si ma durea...!
22/10/08
----------
m-am dus la doctor, cu o lista de dureri, asta:
- la main est tjs. gonflée, les articulations des doigts sont marquées de rouge
- je ne peux pas m'appuyer sur cette main, ni en plan vertical, ni en plan horizontal
- les doigts sont restés dans une position courbée, surtout le petit doigt, qui m'empêche d'exécuter des opérations simples, à cause du fait qu'il traine et que je n'arrive pas à l'entrainer dans le mouvement des autres doigts
- j'accroche fréquemment mon pouce dans les vêtements
- je ne peux pas toucher le petit doigt avec mon pouce ; je peux toucher les autres doigts, mais, sauf pour l’index, cela se fait en douleur.
- l'annulaire et surtout le petit doigt sont très douloureux
- quand je tire quelque chose entre l'index et le pouce, j'ai mal à l'endroit de l'épiphyse du radius
- je ne peux pas fermer le poing, même si j'essaye d'ignorer la douleur
- j'ai très mal (et la douleur est longue) du côté ventral du poignet ET du côté dorsal des métacarpes, quand j'essaye de fléchir mes doigts, un par un
- je ne peux pas écrire, ou alors c'est tout doucement et presque illisible
- je ne peux pas tenir la main droite (dans un seul plan)
-je ne peux pas plier la main - que de quelques degrés - ni du côté dorsal, ni du côté ventral, ni vers la gauche, ni vers la droite
- je ne peux pas dormir la nuit sans l'attelle: je fais tjs. des mouvements qui me réveillent dans une douleur fulgurante
- parfois, j'ai la sensation d'avoir un papier collant collé sur la face dorsale de la main
- j'ai différentes sortes de douleurs dans d'autres positions/mouvements
- je n'ai aucune douleur au repos, sauf si j'ai fait des efforts auparavant: alors là j'ai une douleur sourde quelques heures
...la care dr. mi-a spus ca - fara indoiala - ESTE algodistrofie si mi-a interzis orice fel de exercitii care s-ar solda cu dureri: practic, orice exercitiu. Deoarece, boala se poate agrava, celelalte 2 artculatii - cotul si umarul - pot fi "prinse" si ele.
23/10/08
----------
Am facut o analiza care se numeste scintigrafie, al carei (adevarat) verdict a fost tot algodistrofie. La mana, cot si umar. Din fericire, cotul si umarul nu sunt blocate. Ma dor, dar mult mai putin si mai rar. Sper din adancul inimii sufletului meu sa nu se duca boala asta pe de-a intregul la cot si umar!
Uf, in sfarsit am ajuns la zi.
In general, sunt trista. Totusi, nu ratez nici o comedie la TV si atunci, rad de se aude pana la coltul strazii! Doru face tot ce trebuie in casa. Face cu o adevarata gratie si de mancare, si curatenie... A facut chiar si galuste cu prune!!! Le-a facut perfecte, de mai multe ori, deci nu e o intamplare. Ma giugiuleste si ma mangaie cum stie el mai bine, ceea ce ma alina la suflet. Poate ca, purtandu-se cu atata rabdare si gingasie cu mine, evita ca boala sa se agraveze: se pare ca componenta psihica a bolii nu e de neglijat. Pana acum, spuneam ca poti cunoaste oamenii pe munte, in funtie de cum se comporta acolo, in situatii dificile. Acum, stiu ca poti cunoaste oamenii si in conditii de algodistrofie.
Am sa scriu mai des aici, in speranta de a sesiza vreo schimbare, cat de mica, in rau sau in bine.
Pana una alta, ma abtin cat pot de la a lua calmante de durere, de teama ca efectul lor s-ar micsora incetul cu incetul. Mi-e teama pt ca am aflat ca sunt cazuri de algo care ajung sa fie tratate cu morfina sau alte cazuri pt care spitalizarea devine necesara.
Pe 25/11, o sa merg la alt doctor, recomandat de primul, specializat in algodistrofii. Astept ziua asta cu mare nerabdare.
Revin, zilele urmatoare, cu precizari legate de boala asta.
Totusi, cat m-ar durea degetul aratator de la stanga (caci cu el scriu), trebuie sa mai adaug ceva de necrezut pt mine, azi! Iata:
Rugaciune tibetana
Fa in asa fel incat sa intalnesc in calea mea dificultati si suferinte, astfel incat inima mea sa fie pe deplin luminata iar stradaniile mele de eliberare si compasiune sa fie duse pana la capat.
...
Eram gata - gata sa adaug "si rau", adica sa scriu "capitol nou si rau", dar m-am oprit la timp, cu gandul la Caroline, care ma invata sa fiu pozitiva, draga de ea, multumesc frumos!
Mana mea dreapta e bolnava:
-- e mai umflata (Sol, dragut, spune ca am o mana mai tanara decat cealalta, pt ca ridurile i s-au estompat in mare parte, fiind umflata)
-- degetele sunt intepenite si curbe
-- pielea e lucioasa si mult mai putin permeabila (de ex. la crema de masaj) decat cea a mainii stangi
-- orice miscare imi da dureri
-- iar daca incerc sa indrept sau sa strang degetele, nu numai ca imi este imposibil de parca as atinge limita fizica, dar ma doare tare, iar apoi, vreme de cateva ore, ma doare mai tare decat durerea de fond obisnuita
-- durerea de fond obisnuita este suportabila, seamana cu aceea ce se instaleaza dupa ce lovesti cu mana in masa, pang!
-- in afara de durerea de fond, mai am cateva feluri de dureri, care se petrec zilnic, prin rotatie si mai ales suprapunere:
--(1) am senzatia de arsura pe partea dorsala
--(2) firele de par, mai numeroase de cand m-am imbolnavit (?!!!), fac sa ma usture pielea, la fiecare adiere
--(3) din cand in cand si din senin, adica in repaus fiind, ma trec ca niste fulgere de durere, care pleaca imediat
--(4) tot din cand in cand si din senin, dar mai rar, din fericire, parca imi strange cineva degetele sau podul palmei, sau incheietura mainii... cu usa. Aproape nici o exagerare.
Durerile si rigiditatea s-au instalat la mana si incheietura mainii drepte, inca de pe cand eram cu mana in ghips.
Am sa fac aici o recapitulare
-----------------------------
de ce? pt ca sper sa observ o evolutie in boala asta, care parca sta pe loc; ma intreaba lumea: ce mai faci? cum te mai simti? esti mai bine? - tot sperand sa spun ca da, imi este MAI bine... dar nu imi este. Imi este tt timpul la fel. Sau asa pare, de aceea vreau sa scriu, ca doar doar oi observa vreo evolutie.
24/08/08
-----------
# la plimbare cu bicicletele
# coliziune frontala cu un alt biciclist
=> mana dreapta rupta (radius si cubitus fracturate, fara deplasare, ce bine! - in partea lor distala, adica in partea lor dinspre incheietura mainii)
# la urgenta, mi-au pus un ghips din ala de 4 kile, pana la o palma de umar!!!
29/08/08
-----------
La sfatul lui Cristi, care in urma cu 2 ani a avut mana prastie iar acum are mana 90% perfecta, m-am dus la doctorul lui, specialist in microchirurgie a mainii care mi-a dat jos ghipsul-mamut si mi-a pus o rasina usoara si aerisita, luxus-classe! La vremea aceea, si de fapt chiar din momentul in care mi-am rupt mana, miscam degetele de la mana fara probleme! Evident, nu puteam sa tin nimic intre ele si nici cu ele, pt ca ma durea la locul fracturilor.
10/09/08
-----------
Dupa o noapte prost dormita, de durere de mana, ma duc din nou la doctor, iar acesta imi spune ca s-ar putea sa fi facut o algodistrofie. Era impacientat, dar eu nu intelegeam de ce. Ghipsul meu din rasina era amovibil -- mi l-au scos, ca de obicei, ca sa-mi faca radiografii -- Pana sa mi-l puna din nou, nu m-a mai durut deloc -- am banuit cu totii ca era prea strans; l-au largit si mi-au aratat cum sa faca Doru sa-l largeasca -- cateva zile nu m-a mai durut. Dar, zilele urmatoare, am remarcat ca nu mai pot sa misc degetele, decat cu mari dureri (cu ecou! iar durerea era la incheietura mainii, in partea ventrala, bizar!). In aceeasi perioada, a inceput si senzatia de arsura pe partea dorsala a mainii. Si atunci, ca si acum, am senzatia asta mai mult in a 2a parte a zilei - bizar si asta, nu?
Durere cu ecou... Ce-o mai fi si asta? Mi-e greu sa explic. E ca atunci cand... nu pot explica decat printr-o comparatie. E ca atunci cand se bate o data intr-un clopot mare de biserica: la inceput, e un sunet mare, iar apoi clopotul mai dàngàne o vreme - si se aude de departe, caci si dangàtul produce un sunet puternic. Cam asa e si durerea mea, cu ecou.
16/10/08
----------
Asa cum imi recomandase doctorul, in WE-ul acela mi-am dat jos ghipsul. Si am constatat ca mana imi este intepenita. Mi-am zis ca e normal dupa atata vreme de imobilizare. Si, cu pretul a mari dureri, m-am apucat sa spal toate paharele din casa. Ce mi-am spus eu? ca, incetul cu incetul, durerea si rigiditatea vor dispare! Cu un pic de exercitiu, sigur. Inca de pe cand mai eram cu mana in ghips, incepusem niste exercitii cu o mingiuca moale ca un balon. Si ma durea...!
22/10/08
----------
m-am dus la doctor, cu o lista de dureri, asta:
- la main est tjs. gonflée, les articulations des doigts sont marquées de rouge
- je ne peux pas m'appuyer sur cette main, ni en plan vertical, ni en plan horizontal
- les doigts sont restés dans une position courbée, surtout le petit doigt, qui m'empêche d'exécuter des opérations simples, à cause du fait qu'il traine et que je n'arrive pas à l'entrainer dans le mouvement des autres doigts
- j'accroche fréquemment mon pouce dans les vêtements
- je ne peux pas toucher le petit doigt avec mon pouce ; je peux toucher les autres doigts, mais, sauf pour l’index, cela se fait en douleur.
- l'annulaire et surtout le petit doigt sont très douloureux
- quand je tire quelque chose entre l'index et le pouce, j'ai mal à l'endroit de l'épiphyse du radius
- je ne peux pas fermer le poing, même si j'essaye d'ignorer la douleur
- j'ai très mal (et la douleur est longue) du côté ventral du poignet ET du côté dorsal des métacarpes, quand j'essaye de fléchir mes doigts, un par un
- je ne peux pas écrire, ou alors c'est tout doucement et presque illisible
- je ne peux pas tenir la main droite (dans un seul plan)
-je ne peux pas plier la main - que de quelques degrés - ni du côté dorsal, ni du côté ventral, ni vers la gauche, ni vers la droite
- je ne peux pas dormir la nuit sans l'attelle: je fais tjs. des mouvements qui me réveillent dans une douleur fulgurante
- parfois, j'ai la sensation d'avoir un papier collant collé sur la face dorsale de la main
- j'ai différentes sortes de douleurs dans d'autres positions/mouvements
- je n'ai aucune douleur au repos, sauf si j'ai fait des efforts auparavant: alors là j'ai une douleur sourde quelques heures
...la care dr. mi-a spus ca - fara indoiala - ESTE algodistrofie si mi-a interzis orice fel de exercitii care s-ar solda cu dureri: practic, orice exercitiu. Deoarece, boala se poate agrava, celelalte 2 artculatii - cotul si umarul - pot fi "prinse" si ele.
23/10/08
----------
Am facut o analiza care se numeste scintigrafie, al carei (adevarat) verdict a fost tot algodistrofie. La mana, cot si umar. Din fericire, cotul si umarul nu sunt blocate. Ma dor, dar mult mai putin si mai rar. Sper din adancul inimii sufletului meu sa nu se duca boala asta pe de-a intregul la cot si umar!
Uf, in sfarsit am ajuns la zi.
In general, sunt trista. Totusi, nu ratez nici o comedie la TV si atunci, rad de se aude pana la coltul strazii! Doru face tot ce trebuie in casa. Face cu o adevarata gratie si de mancare, si curatenie... A facut chiar si galuste cu prune!!! Le-a facut perfecte, de mai multe ori, deci nu e o intamplare. Ma giugiuleste si ma mangaie cum stie el mai bine, ceea ce ma alina la suflet. Poate ca, purtandu-se cu atata rabdare si gingasie cu mine, evita ca boala sa se agraveze: se pare ca componenta psihica a bolii nu e de neglijat. Pana acum, spuneam ca poti cunoaste oamenii pe munte, in funtie de cum se comporta acolo, in situatii dificile. Acum, stiu ca poti cunoaste oamenii si in conditii de algodistrofie.
Am sa scriu mai des aici, in speranta de a sesiza vreo schimbare, cat de mica, in rau sau in bine.
Pana una alta, ma abtin cat pot de la a lua calmante de durere, de teama ca efectul lor s-ar micsora incetul cu incetul. Mi-e teama pt ca am aflat ca sunt cazuri de algo care ajung sa fie tratate cu morfina sau alte cazuri pt care spitalizarea devine necesara.
Pe 25/11, o sa merg la alt doctor, recomandat de primul, specializat in algodistrofii. Astept ziua asta cu mare nerabdare.
Revin, zilele urmatoare, cu precizari legate de boala asta.
Totusi, cat m-ar durea degetul aratator de la stanga (caci cu el scriu), trebuie sa mai adaug ceva de necrezut pt mine, azi! Iata:
Rugaciune tibetana
Fa in asa fel incat sa intalnesc in calea mea dificultati si suferinte, astfel incat inima mea sa fie pe deplin luminata iar stradaniile mele de eliberare si compasiune sa fie duse pana la capat.
...
jeudi 9 octobre 2008
APA
De : vio
À : Caroline
Envoyé le : Jeudi, 9 Octobre 2008, 17h25mn 49s
Objet : Re : APA
multi pupici cu drag,
vio
À : Caroline
Envoyé le : Jeudi, 9 Octobre 2008, 17h25mn 49s
Objet : Re : APA
Uau, Caroline: este extraordinar de frumos filmul asta! M-a facut sa inteleg - sau, dat fiind faptul ca este multa informatie si ca nu toata ajunge la intelegerea mea, cel putin nu inca, m-a facut sa banuiesc ca apa, ALATURI DE ALTE ENTITATI, este un element dintr-un sistem in care ne aflam si noi - dar nu ca si co-elemente, ci ca si elementele unui sistem ce este subordonat celui in care apa este un element... Acum am senzatia ca ajunge cel mai bine la mine ideea teoriei sistemelor (desi nu am pretentia ca o inteleg in detaliu) a lui Bertalanfy. Si tot acum am inteles intr-un mod foarte frumos, ceva. Spune, la un moment dat, rabinul acela ca "orice as fi gresit eu mi se intoarce nu ca pedeapsa ci ca rezultat." Iar eu inteleg pt prima oara de ce se spune asta: ...pt ca traim intr-un sistem compus din sub-sisteme si, acest sistem in care noi vorbim unii cu altii si ne percepem in diferite moduri, ar fi el insusi component al unui alt sistem care este element al altui sistem ce-l inglobeaza... si tot asa la infinit. Oare infinitul a-tot-globalizator sa fie dumnezeul despre care toata lumea vorbeste? Si de aceea s-o fi spunand ca dumnezeu este in toate, pt ca el ar fi rezultatul interactiunii tuturor sub-sistemelor care il compun, pana la al n-shpelea nivel, cel mai detaliat - pe care probabil ca nici nu il intrezarim (inca)?
multi pupici cu drag,
vio
----- Message d'origine ----
De : Caroline
Envoyé le : Mardi, 7 Octobre 2008, 11h05mn 41s
Objet : APA
http://video.google.com/videoplay?docid=-2933349021550318008&hl=ro
De : Caroline
Envoyé le : Mardi, 7 Octobre 2008, 11h05mn 41s
Objet : APA
http://video.google.com/videoplay?docid=-2933349021550318008&hl=ro
mercredi 23 avril 2008
doi soricei
Duminica, ne-am "distrat" foarte tare: pe cand aveam niste prieteni la noi, cine crezi ca traverseaza curtea? UN SOBOLAN! Ce-i drept, parea pe moarte, probabil ca mancase de pe undeva ceva otravit, nu stiu. Mai stam putin si apar si doi soricei (frumosi ca in desenele animate), care se bucurau sa recupereze resturile de mar pe care le pusesem eu in curte, pentru pasari. Mergeau marunt prin iarba, gaseau bucatica care ii interesa, si apoi fugeau inspre zidul cu iedera, topaind ca niste canguri in miniatura. Am stat multa vreme sa ma uit la ei (si speriata si minunata), cu Ann. Unuia dintre ei, i-am facut si o poza, uite.
Doru a inceput programul de destabilizare a soriceilor: in fiecare zi, dimineata si seara, trece cu matura prin iedera, ca sa le dea de inteles ca aici nu e un loc bun pt ei. Iar eu nu le mai dau mere pasarilor... Am sa gasesc un sistem ca sa le pot suspenda marul... ha! ce-ar fi sa-l agat in vreun copac? Multa vreme mi-a trebuit pana sa ma gandesc!
Doru a inceput programul de destabilizare a soriceilor: in fiecare zi, dimineata si seara, trece cu matura prin iedera, ca sa le dea de inteles ca aici nu e un loc bun pt ei. Iar eu nu le mai dau mere pasarilor... Am sa gasesc un sistem ca sa le pot suspenda marul... ha! ce-ar fi sa-l agat in vreun copac? Multa vreme mi-a trebuit pana sa ma gandesc!
samedi 19 avril 2008
Sol este "fUarte bine"!
Sol a plecat, luni, la Marsilia, la un prieten pe care si l-a facut pe net.
(sa mai zica cineva ca mersul pe net te face asocial!)
De atunci, a dat 2 semne de viata, ah! ce copil am! care se gandeste si la mamica lui! Multumesc, Sol! In cele 2 mesaje scrie ca e foarte bine acolo. "fuarte bine" asa scria, el nu scrie prea bine romaneste, dar scrie. Pe de alta parte, ce-i drept, nu pronuntam "fOarte bine", ci chiar "fUarte bine", este?
Sper sa se intoarca de acolo doar cu impresii placute, sau macar in majoritate! Se intoarce vineri, pe 2 mai.
Multi pupici, Sol!
(sa mai zica cineva ca mersul pe net te face asocial!)
De atunci, a dat 2 semne de viata, ah! ce copil am! care se gandeste si la mamica lui! Multumesc, Sol! In cele 2 mesaje scrie ca e foarte bine acolo. "fuarte bine" asa scria, el nu scrie prea bine romaneste, dar scrie. Pe de alta parte, ce-i drept, nu pronuntam "fOarte bine", ci chiar "fUarte bine", este?
Sper sa se intoarca de acolo doar cu impresii placute, sau macar in majoritate! Se intoarce vineri, pe 2 mai.
Multi pupici, Sol!
Cine sunt franc-masonii?
Am un moment de liniste si pace, ceea ce e cam rar. Adica stau asa, nu se aude nimic in casa decat un ticait de ceas si o mierla in curte... Mananc niste struguri negrii. Nu stiu de unde vin, ca a aruncat Doru ambalajul. Seamana la gust cu ciresele!!! Aoleu! cine stie ce manipulare genetica mancam noi!
Sa vezi ce mi se intampla: am un coleg la munca, de fapt nu e la nivelul meu ci mult mai sus, dar nu direct deasupra mea, sa zicem ca il cheama Pamfil. Pamfil este material didactic viu pt lectia despre narcisism. Pamfil ma saluta din doua in doua ocazii, ciufut fiind. Pamfil este un tip complex care poate fi cu adevarat fermecator si, in aceeasi piele, poate fi scarbos, imbecil si detestabil... Acum vreo 10 ani, Pamfil mi-a propus sa ma duc si eu, ca si el, la franc-masoni. Si eu i-am spus ca imi pare rau, dar nu ma intereseaza nici o forma de inregimentare, nici o forma de grupare. Si a lasat-o balta. Ei bine, nus' ce l-a apucat, dar zilele trecute iar mi-a propus chestia asta, de data asta cumva mai insistent. Ei, nu-ti fie teama ca nu ma inrolez eu in nimic doar pt ca cineva insista, dar zic asa, ca de data asta e mai insistent: mi-a adus 2 carti si un DVD, ca sa vad daca ma intereseaza chestia. Am incercat sa citesc cartile alea, dar, spre rusinea mea, amandoua imi par ca bat campii si ma adorm ingrozitor; pe DVD o sa-l vad, cred azi, dar intre timp, m-am dus pe net sa mai culeg informatii. Rezultat: nu ma atrage absolut deloc chestia asta! Ei se fac frati intre ei, prin ritualuri pompoase, iar eu chiar sunt constienta, fara nici un ritual, ca SUNTEM frati, inevitabil frati, chiar si cu negrii, chiar si cu rosii, chiar si cu galbenii, cu toti necunoscutii! Eu stiu ca sunt sora chiar si cu cei pe care nu-i vreau sau care nu ma vor! In plus, eu mai cred ca suntem frati si cu animalele, na! Chestia e ca nu stiu deloc cum am sa-i spun iarasi (dar am sa-i spun, don't worry) ca nu ma intereseaza, fara sa-l fac sa se simta prost. Lucram deseori impreuna, ceea ce, dat fiind narcisismul lui, nu e lucru simplu. Daca mai adaug si treaba asta... Dar nu am incotro! Ah, ma gandesc ca pot sa-i spun ceva de genul (cu tonul cel mai sincer cu putinta!!!): oh, Pamfil, imi pare asa de rau ca nu sunt la inaltimea opiniei tale despre mine! inchipuieste-ti ca am incercat sa citesc cartile tale si pur si simplu nu am reusit! trebuie ca mintea mea nu ma duce!
:-)
Eh, nu stiu ce o sa iasa. Dar, vorba mamei mele: niciodata nu a fost sa nu fie cumva. Pai nu? Ce dor imi e de mama!
Sa vezi ce mi se intampla: am un coleg la munca, de fapt nu e la nivelul meu ci mult mai sus, dar nu direct deasupra mea, sa zicem ca il cheama Pamfil. Pamfil este material didactic viu pt lectia despre narcisism. Pamfil ma saluta din doua in doua ocazii, ciufut fiind. Pamfil este un tip complex care poate fi cu adevarat fermecator si, in aceeasi piele, poate fi scarbos, imbecil si detestabil... Acum vreo 10 ani, Pamfil mi-a propus sa ma duc si eu, ca si el, la franc-masoni. Si eu i-am spus ca imi pare rau, dar nu ma intereseaza nici o forma de inregimentare, nici o forma de grupare. Si a lasat-o balta. Ei bine, nus' ce l-a apucat, dar zilele trecute iar mi-a propus chestia asta, de data asta cumva mai insistent. Ei, nu-ti fie teama ca nu ma inrolez eu in nimic doar pt ca cineva insista, dar zic asa, ca de data asta e mai insistent: mi-a adus 2 carti si un DVD, ca sa vad daca ma intereseaza chestia. Am incercat sa citesc cartile alea, dar, spre rusinea mea, amandoua imi par ca bat campii si ma adorm ingrozitor; pe DVD o sa-l vad, cred azi, dar intre timp, m-am dus pe net sa mai culeg informatii. Rezultat: nu ma atrage absolut deloc chestia asta! Ei se fac frati intre ei, prin ritualuri pompoase, iar eu chiar sunt constienta, fara nici un ritual, ca SUNTEM frati, inevitabil frati, chiar si cu negrii, chiar si cu rosii, chiar si cu galbenii, cu toti necunoscutii! Eu stiu ca sunt sora chiar si cu cei pe care nu-i vreau sau care nu ma vor! In plus, eu mai cred ca suntem frati si cu animalele, na! Chestia e ca nu stiu deloc cum am sa-i spun iarasi (dar am sa-i spun, don't worry) ca nu ma intereseaza, fara sa-l fac sa se simta prost. Lucram deseori impreuna, ceea ce, dat fiind narcisismul lui, nu e lucru simplu. Daca mai adaug si treaba asta... Dar nu am incotro! Ah, ma gandesc ca pot sa-i spun ceva de genul (cu tonul cel mai sincer cu putinta!!!): oh, Pamfil, imi pare asa de rau ca nu sunt la inaltimea opiniei tale despre mine! inchipuieste-ti ca am incercat sa citesc cartile tale si pur si simplu nu am reusit! trebuie ca mintea mea nu ma duce!
:-)
Eh, nu stiu ce o sa iasa. Dar, vorba mamei mele: niciodata nu a fost sa nu fie cumva. Pai nu? Ce dor imi e de mama!
dimanche 13 avril 2008
Ardei umpluti extraformidabilosi (si vegetaLieni)
Umplutura se face din:
1/3 fulgi de soia rehidratati (1 volum de fulgi la 1 volum de apa)
1/3 legume calite in ulei: ceapa, morcovi, ardei
1/3 orez deja fiert
sare
piper
marar
patrunjel
Se umplu ardeii, se pun "in picioare" intr-o cratita care poate fi pusa la cuptor, se pune suc de rosii, cu sare si zahar, mai mult de jumatatea inaltimii ardeilor, se pune capacul peste oala, harsht cu oala la cuptor, termostat 4-5 (la mine, unde am termostat pana la 10), o ora. Se mai drege consistenta sosului, cu niste faina, sau amidon de porumb, sau alt liant.
Gata.
Poze nu am, ca pana sa ma gandesc sa le fac poze, erau gata mancati si digerati! Saru'mana, Caroline!
1/3 fulgi de soia rehidratati (1 volum de fulgi la 1 volum de apa)
1/3 legume calite in ulei: ceapa, morcovi, ardei
1/3 orez deja fiert
sare
piper
marar
patrunjel
Se umplu ardeii, se pun "in picioare" intr-o cratita care poate fi pusa la cuptor, se pune suc de rosii, cu sare si zahar, mai mult de jumatatea inaltimii ardeilor, se pune capacul peste oala, harsht cu oala la cuptor, termostat 4-5 (la mine, unde am termostat pana la 10), o ora. Se mai drege consistenta sosului, cu niste faina, sau amidon de porumb, sau alt liant.
Gata.
Poze nu am, ca pana sa ma gandesc sa le fac poze, erau gata mancati si digerati! Saru'mana, Caroline!
Ziua Ioanei. Sol pleaca la Marsilia
M-am instalat la ordinator, pe cand toata casa doarme inca, cu un platou cu ceva de mancare (yofu adica iaurt de soia, humus libanez adica boabe de naut batute, cu seminte de sesam si, alaturi, frunze de rucola natur, pe post de salata, mmmm, noua mea descoperire!), sa scriu cu drag si in liniste.
Aoleu! vineri seara a fost de groaza! Era ziua a 2-a dupa aniversarea Ioanei Pop, care ne invitase, pt asta, la un resto, in Bruxelles.
...nu era un restaurant, ci un bar -Ioana s-a pacalit ingrozitor! Ii zice Mappa Mundo. Toti veniseram fara sa mancam inainte, asa ca ne-au cam chiorait matzele pe acolo. Sa bei pe stomacul gol, nu e chiar asa cool! Noroc ca aveau niste sucuri de fructe extra! Si ne-au dat alune la bere, a mai scos Ioana o banana din traista... Partea CEA MAI nasoala era ca, asa ca in orice bar, se fuma si era un fuuuuum! Si muzica era data tare si ne auzeam prost si nu era decat 1 singura cabina de WC unisex, pt tot barul (in care erau macar 100-150 de persoane; pe 2 niveluri) si in cabina aia trebuia sa faci contorsionism ca sa nu te atingi de toate alea... Ioana era tuflita rau: cineva ii recomandase locul, cunoscandu-l peste zi... cand se servesc chestii simple de mancare, dar bune (sandwichuri, supe, masline...) si cand nu se fumeaza, caci in localurile unde se mananca nu e voie sa se fumeze, in Belgia, prin lege. Dar daca seara regimul de mancare se schimba prin absenta totala, atunci se fumeaza. Pe la 11, am plecat, cu Alina si Catalin. Am mancat foarte bun, simplu, curat si fara fum, intr-un local grecesc, cu muzica foarte faina greceasca. Si alta chestie nasoala: o data pe an ma imbrac si eu in fusta, iar acum 'trebuia' sa fie si subtire fusta, fi-r-ar! - am tras un frig torid pana la masina, dupa ce am terminat de mancat si de vorbit cu A si C, iar acum imi cam trag nasul. Daca n-o sa fie decat un guturai, nu-i bai (chiar asa de mare)!
Ti-am spus ca, la servici, fata aceea despre care am spus ca e prietena mea, a fost angajata? Ei bine, da! O cheama Mihaela e chiar frumoasa si pare 'de-a noastra'.
Ieri, am fost cu Doru sa cautam un balonzaid pt mine, ca m-am saturat de canadiana mea rosie si a trecut iarna (sper!) dar nu am gasit decat balonzaide la moda si foarte urate, dar, intr-un tarziu, am gasit o haina ffff haioasa, ca un tricou flausat, dar cumva mai teapan, e din bumbac dens si cu o croiala stransa pe corp, cu gluga, cu fermoar si nasturi mari, bine inchisa la gat, neagra, ffff ffff faina! Si, pt ca i-a placut si lui Doru (lucru ffff rar!), am cumparat-o si acum ma mandresc cu ea. I-a placut foarte tare si lui Sol.
Ah, Sol! Unde pleaca el, luni? Cu avionul? La Marsilia, unde si-a facut un prieten prin internet! I-am cumparat biletul de avion, dus si intors, pt 2 saptamani si acuma stau cu emotii, bieinteles! Si inca ce emotii! Marsilia e un oras foarte interesant, cu locuri foarte frumoase, sper sa ii placa si lui Sol, dar unde e si un nivel de delincventa important! Bine, traiesc si acolo oameni cinstiti, care sunt marea majoritate, iar Sol e baiat mare. Sper sa fie o experienta frumoasa pt el! La un moment dat, avea de gand sa mearga pe drumul spre Compostelle, cu o fata pe care o cunoscuse tot pe net (el, de fapt, are o gramada de prieteni, cu care vorbeste mult seara - il aud , deasupra camerei mele, cand ma culc), dar a renuntat la proiectul asta, cel putin deocamdata, cum zice el.
Am sa te las, ca am vazut ca Sol nu mai are paine - eu am crezut ca are si nu i-am cumparat, ieri. Asa ca ma voi duce sa iau paine pt el.
A! sa-ti mai spun o chestie extra: saptamana asta, incurajata de Caroline si pe baza unei retete vegan pe care mi-a dat-o, am facut niste ardei umpluti extraformidabilosi, din care a mancat si Sol, cu mare pofta, de doua ori! Pe cand ii preparam, a coborat din podul lui sa-mi spuna ca miroase extra, pana in pod. Ce pregatesti de mancare? ma intreaba cu nasul in oalele mele pe aragaz. Sigur ca am profitat sa-i spun ca vezi? nu e neaprata nevoie de carne, ca sa miroasa frumos mancarea. De fapt, mirosul frumos vine mai ales de la ce punem pe langa si peste carne. Bine, bine - zice el. Ai noroc ca mor de foame, am sa incerc si eu ardeii tai umpluti. Si a incercat si a mancat cu mare pofta - ceea ce lui este EXCLUS sa i se intample: daca nu ii place, chiar daca moare de foame, prefera sa se duca in oras si sa-si cumpere un sandwich ("mitraillette" cu sunca, cascaval, maioneza, ketch-up, morcovi rasi, salata). De! Asa ca, sunt foarte bucuroasa pe tema asta.
O duminica placuta!
Aoleu! vineri seara a fost de groaza! Era ziua a 2-a dupa aniversarea Ioanei Pop, care ne invitase, pt asta, la un resto, in Bruxelles.
...nu era un restaurant, ci un bar -Ioana s-a pacalit ingrozitor! Ii zice Mappa Mundo. Toti veniseram fara sa mancam inainte, asa ca ne-au cam chiorait matzele pe acolo. Sa bei pe stomacul gol, nu e chiar asa cool! Noroc ca aveau niste sucuri de fructe extra! Si ne-au dat alune la bere, a mai scos Ioana o banana din traista... Partea CEA MAI nasoala era ca, asa ca in orice bar, se fuma si era un fuuuuum! Si muzica era data tare si ne auzeam prost si nu era decat 1 singura cabina de WC unisex, pt tot barul (in care erau macar 100-150 de persoane; pe 2 niveluri) si in cabina aia trebuia sa faci contorsionism ca sa nu te atingi de toate alea... Ioana era tuflita rau: cineva ii recomandase locul, cunoscandu-l peste zi... cand se servesc chestii simple de mancare, dar bune (sandwichuri, supe, masline...) si cand nu se fumeaza, caci in localurile unde se mananca nu e voie sa se fumeze, in Belgia, prin lege. Dar daca seara regimul de mancare se schimba prin absenta totala, atunci se fumeaza. Pe la 11, am plecat, cu Alina si Catalin. Am mancat foarte bun, simplu, curat si fara fum, intr-un local grecesc, cu muzica foarte faina greceasca. Si alta chestie nasoala: o data pe an ma imbrac si eu in fusta, iar acum 'trebuia' sa fie si subtire fusta, fi-r-ar! - am tras un frig torid pana la masina, dupa ce am terminat de mancat si de vorbit cu A si C, iar acum imi cam trag nasul. Daca n-o sa fie decat un guturai, nu-i bai (chiar asa de mare)!
Ti-am spus ca, la servici, fata aceea despre care am spus ca e prietena mea, a fost angajata? Ei bine, da! O cheama Mihaela e chiar frumoasa si pare 'de-a noastra'.
Ieri, am fost cu Doru sa cautam un balonzaid pt mine, ca m-am saturat de canadiana mea rosie si a trecut iarna (sper!) dar nu am gasit decat balonzaide la moda si foarte urate, dar, intr-un tarziu, am gasit o haina ffff haioasa, ca un tricou flausat, dar cumva mai teapan, e din bumbac dens si cu o croiala stransa pe corp, cu gluga, cu fermoar si nasturi mari, bine inchisa la gat, neagra, ffff ffff faina! Si, pt ca i-a placut si lui Doru (lucru ffff rar!), am cumparat-o si acum ma mandresc cu ea. I-a placut foarte tare si lui Sol.
Ah, Sol! Unde pleaca el, luni? Cu avionul? La Marsilia, unde si-a facut un prieten prin internet! I-am cumparat biletul de avion, dus si intors, pt 2 saptamani si acuma stau cu emotii, bieinteles! Si inca ce emotii! Marsilia e un oras foarte interesant, cu locuri foarte frumoase, sper sa ii placa si lui Sol, dar unde e si un nivel de delincventa important! Bine, traiesc si acolo oameni cinstiti, care sunt marea majoritate, iar Sol e baiat mare. Sper sa fie o experienta frumoasa pt el! La un moment dat, avea de gand sa mearga pe drumul spre Compostelle, cu o fata pe care o cunoscuse tot pe net (el, de fapt, are o gramada de prieteni, cu care vorbeste mult seara - il aud , deasupra camerei mele, cand ma culc), dar a renuntat la proiectul asta, cel putin deocamdata, cum zice el.
Am sa te las, ca am vazut ca Sol nu mai are paine - eu am crezut ca are si nu i-am cumparat, ieri. Asa ca ma voi duce sa iau paine pt el.
A! sa-ti mai spun o chestie extra: saptamana asta, incurajata de Caroline si pe baza unei retete vegan pe care mi-a dat-o, am facut niste ardei umpluti extraformidabilosi, din care a mancat si Sol, cu mare pofta, de doua ori! Pe cand ii preparam, a coborat din podul lui sa-mi spuna ca miroase extra, pana in pod. Ce pregatesti de mancare? ma intreaba cu nasul in oalele mele pe aragaz. Sigur ca am profitat sa-i spun ca vezi? nu e neaprata nevoie de carne, ca sa miroasa frumos mancarea. De fapt, mirosul frumos vine mai ales de la ce punem pe langa si peste carne. Bine, bine - zice el. Ai noroc ca mor de foame, am sa incerc si eu ardeii tai umpluti. Si a incercat si a mancat cu mare pofta - ceea ce lui este EXCLUS sa i se intample: daca nu ii place, chiar daca moare de foame, prefera sa se duca in oras si sa-si cumpere un sandwich ("mitraillette" cu sunca, cascaval, maioneza, ketch-up, morcovi rasi, salata). De! Asa ca, sunt foarte bucuroasa pe tema asta.
O duminica placuta!
jeudi 27 mars 2008
vine - totusi! - primavara (si osteoporoza)
Afara, cerul e ca un capac alb-gri pe oala care suntem. Iarba e verde, mugurii plesnesc. Dar cea mai mare minune sunt pasarile, care ciripesc parca voioase.
...despre proaspat diagnosticata mea osteoporoza , 4 chestii: 1) in mai voi merge la doctor si o sa-mi dea (dar nu vreau hormoni!) ceva pt ameliorarea metabolismului calciului. 2) eu, oricum, am inceput de ieri tratament cu calciu si vit.D - zdravan. 3) cochetez cu ideea de a face tai chi, o arta martiala chinezeasca, care cica amelioreaza musculatura si echilibrul, ceea ce diminueaza pana la 1/2 riscul de a cadea (=>fractura), dar mai vad. Mi-a adus un coleg 2 carti si o caseta despre asta, o sa citesc, o sa vad. 4) imi controlez postura cat pot de mult: drepti! ca sa nu ma cocosez, sau, daca o fi si o fi, atunci sa fie cat mai incolo!
...despre proaspat diagnosticata mea osteoporoza , 4 chestii: 1) in mai voi merge la doctor si o sa-mi dea (dar nu vreau hormoni!) ceva pt ameliorarea metabolismului calciului. 2) eu, oricum, am inceput de ieri tratament cu calciu si vit.D - zdravan. 3) cochetez cu ideea de a face tai chi, o arta martiala chinezeasca, care cica amelioreaza musculatura si echilibrul, ceea ce diminueaza pana la 1/2 riscul de a cadea (=>fractura), dar mai vad. Mi-a adus un coleg 2 carti si o caseta despre asta, o sa citesc, o sa vad. 4) imi controlez postura cat pot de mult: drepti! ca sa nu ma cocosez, sau, daca o fi si o fi, atunci sa fie cat mai incolo!
samedi 8 mars 2008
Halva! Am reusit sa fac halva! Nimic - mai simplu!
Halva
Ingrediente:
200 g seminte de floarea soarelui ( prajite, cu coaja cu tot ) [eu am pus fara coaja]
200 g faina de grau
200 g zahar
100 ml lapte de soia
50 ml ulei
[acum, ca am facut-o, stiu ca i-as mai adauga si niste zeama si coaja de lamaie]
Mod de preparare:
Se trec semintele cu coaja cu tot prin mixer.
Faina se caleste intr-un vas uscat pana cand se ingalbeneste (vag!) la culoare.
Se amesteca faina cu semintele tocate in mixer.
Se adauga apoi pe rand: zaharul, apoi laptele fierbinte, apoi uleiul si se amesteca repede totul ca sa se omogenizeze compozitia.
Compozitia astfel obtinuta se pune la racit in forme.
La aceasta compozitie se mai pot adauga, dupa gust: alune, migdale, fistic, nuci, stafide, cacao, ciocolata, etc. (ceea ce eu nu am facut; dar data viitoare...)...
Ingrediente:
200 g seminte de floarea soarelui ( prajite, cu coaja cu tot ) [eu am pus fara coaja]
200 g faina de grau
200 g zahar
100 ml lapte de soia
50 ml ulei
[acum, ca am facut-o, stiu ca i-as mai adauga si niste zeama si coaja de lamaie]
Mod de preparare:
Se trec semintele cu coaja cu tot prin mixer.
Faina se caleste intr-un vas uscat pana cand se ingalbeneste (vag!) la culoare.
Se amesteca faina cu semintele tocate in mixer.
Se adauga apoi pe rand: zaharul, apoi laptele fierbinte, apoi uleiul si se amesteca repede totul ca sa se omogenizeze compozitia.
Compozitia astfel obtinuta se pune la racit in forme.
La aceasta compozitie se mai pot adauga, dupa gust: alune, migdale, fistic, nuci, stafide, cacao, ciocolata, etc. (ceea ce eu nu am facut; dar data viitoare...)...
Despre influenta a ceea ce credem noi despre lucruri - asupra perceptiei nostre a lucrurilor
Aseara, Sol a plecat la o petrecere.
Cand m-am culcat eu, pe la 12, el nu se intorsese, normal.
Dimineata, m-am saturat de somn pe la 9 fara zece. M-am trezit, am coborat sa mananc, cu Doru, care se trezise deja, dar mi-am amintit ca Sol plecase cu o seara inainte si voiam sa vad daca s-a intors. Am urcat din nou, pana la el. Ca sa vezi ce chestie: cand stiu ca e treaz, bat la usa, nu dau buzna niciodata. Dar cand stiu ca doarme, cu acordul lui, nu bat la usa (dar va trebui sa revizuim conventia). Tot asa si acum. Intru, ma linistesc vazand ca e in pat, dau sa ies, dar imi dau seama ca plapuma lui e de-a latul, de aceea ii ieseau picioarele afara. Si fac un pas spre patul lui si dau sa ii aranjez plapuma, usurel. Si el a bolborosit ceva. Tot ce zic eu aici s-a petrecut in cateva scurte fractiuni de secunda. Noroc ca a mai bolborosit o data - de fapt el nu bolborosea, ci doar eu nu intelegeam, convinsa fiind ca nu am ce intelege, devreme ce - tot eu eram convinsa ca - dormea!!!
-- Mami, NU sunt singur!
Vorbea incet dar raspicat. Mi-a stat inima in loc. Am dat drumul la capatul de plapuma pe care il aveam in maini. Inca nu apucasem sa fac nimic cu el. Sol reusise sa ma opreasca la timp. Uf!
-- Pardon.
In momentul acela, imi dau seama ca intr-adevar, inainte sa inteleg ce vedeam, vazusem un cap de fata langa al lui.
Si am iesit. In franceza, "Pardon", are aceeasi valoare ca si "te rog sa ma scuzi".
Cand m-am culcat eu, pe la 12, el nu se intorsese, normal.
Dimineata, m-am saturat de somn pe la 9 fara zece. M-am trezit, am coborat sa mananc, cu Doru, care se trezise deja, dar mi-am amintit ca Sol plecase cu o seara inainte si voiam sa vad daca s-a intors. Am urcat din nou, pana la el. Ca sa vezi ce chestie: cand stiu ca e treaz, bat la usa, nu dau buzna niciodata. Dar cand stiu ca doarme, cu acordul lui, nu bat la usa (dar va trebui sa revizuim conventia). Tot asa si acum. Intru, ma linistesc vazand ca e in pat, dau sa ies, dar imi dau seama ca plapuma lui e de-a latul, de aceea ii ieseau picioarele afara. Si fac un pas spre patul lui si dau sa ii aranjez plapuma, usurel. Si el a bolborosit ceva. Tot ce zic eu aici s-a petrecut in cateva scurte fractiuni de secunda. Noroc ca a mai bolborosit o data - de fapt el nu bolborosea, ci doar eu nu intelegeam, convinsa fiind ca nu am ce intelege, devreme ce - tot eu eram convinsa ca - dormea!!!
-- Mami, NU sunt singur!
Vorbea incet dar raspicat. Mi-a stat inima in loc. Am dat drumul la capatul de plapuma pe care il aveam in maini. Inca nu apucasem sa fac nimic cu el. Sol reusise sa ma opreasca la timp. Uf!
-- Pardon.
In momentul acela, imi dau seama ca intr-adevar, inainte sa inteleg ce vedeam, vazusem un cap de fata langa al lui.
Si am iesit. In franceza, "Pardon", are aceeasi valoare ca si "te rog sa ma scuzi".
jeudi 6 mars 2008
mutarea, la munca
Sunt obosita maxim!
Am avuto zi ffff grea: mutarea.
Cand am sa ma culc, am sa iau cu mine in pat un scaun, ca sa-mi pun picioarele pe el, in sus, caci am impresia ca am sangele coagulat in glezne. Am stat toata ziua in picioare, m-am fatzait in toate partile, am ridicat greutati, am coborat greutati, uf! bine ca s-a terminat! Toate lucrurile si documentele mele sunt, acum, in noul meu birou - o minune de birou! Dar maine, am de gand sa ma intorc sa-l mai ajut pe seful meu, care a ramas ultimul sa se mute, desi munceste pt treaba asta inca de luni (azi e joi, nu?). Dar are enorm de multe dosare, pe care are ambitia sa le purice pe fiecare, ca sa nu mute toata hartagoria adunata de 25 de ani sau chiar mai mult! Si mi-e mila sa-l las singur acolo (deja ne-am mutat cu totii), printre atatea dosare. Prea bine ne intelegem, ca sa nu-mi dau seama ca chiar are nevoie de ajutor.
Mi-am pus in bagaj, pt luat - maine - la noul meu birou, asa:
1) - o sticla foarte lunguiata, ca sa-mi pun inauntru in fiecare saptamana - o floare (imi amintesc despre cele 3 zile de examen pe care le-am avut de dat la facultatea de biologie, din Bucuresti, in 1980. In fiecare zi, treceam prin Piata 1 Mai si imi cumparam cate o floare: o margareta, o jerbera, un ochiul boului. La facultate, inca nu era facultatea mea, nu aveam unde s-o pun in apa, dar in amfiteatrul in care se tineau examenele se afla un acvariu; o puneam in acvariu, cu capul sprijinit de margine; a treia zi, o fata m-a intrebat aproape cu invidie: "dar tu primesti flori in fiecare zi?" "nu, mi le cumpar singura." A crezut ca o iau la misto; nu am avut-o ca si colega, pt ca nu a intrat la facultate).
2) - o tavita si 2 cani, ca sa-mi fac cate ceaiuri oi vrea eu, pt ca mi-am luat si...
3) - un mic termos
4) - o cutie cu bomboane de ciocolata pt toti colegii
5) - vreo 5 mere
Am sa ma retrag acum, usurel-usurel, caci mi-e foarte somn.
vendredi 29 février 2008
Des cercles non concentriques, Falluja, médias...
Je vais regarder ton film, ça a l’air très intéressant
Voici un autre film concernant les médias http://www.reopen911.info/11-septembre/orwell-se-retourne-dans-sa-tombe-vo-st-fr/
-----Original Message-----
From: Vio
Sent: vendredi 29 février 2008 10:13
To: Christophe
Subject: J'avais deviné
Salut Christophe,
J'ai lu l'article. J'avais deviné correctement... malheureusement. En fait, je n'avais jamais cru à l'histoire genre "cela peut arriver à tout le monde" de Clinton et Monica. J'ai un penchement vers le "principe du domino" (t'as vu ce film?) vers la "théorie du complot". En fait, non: c'est encore plus simple. Je suis consciente du fait que, tout comme à notre niveau, on ne se soucie vraiment ni du bien-être des animaux ni de la souffrance qu'on leur inflige pour qu'ils arrivent, tranchés ou hachés ou saucissonnés dans nos assiettes, il existe d'autres niveaux, au-dessus de nous (et pourtant pas supérieurs!) où l'on ne se soucie du bien-être et/ou de la souffrance des individus, des communautés et des peuples QUE dans la mesure où ceux-ci doivent être contenus et manipulés pour qu'ils puissent tjs produire. Il n'y a pas de coeur, là-dedans. En reprenant l'expression d'un jazzman roumain: "Ils n'ont pas de coeur; ils ont une pompe." Et ces autres niveaux ne sont pas concentriques et ils s'entre-choquent, intra- et inter-. Voir les Etats Unis, voir la Russie, voir la Chine...
En fin...
Je reprendrai tout de suite mon boulot (j'allait dire mon bouleau...! j'en ai un, à la maison!), il ne faut pas s'apitoyer sur notre sort. Tant que l'éléphant ne nous marche pas dessus, on peut respirer, aimer, rire. Dommage que je ne peux ni respirer ni aimer ni rire - sans avoir comme une arrête dans la gorge. Si un jour je meurs dans une attaque ± terroriste, je ne penserai sûrement pas: "Mais pour quoi?! Nous étions des innocents!" Sauf les enfants. En fin, passons.
Envoie-moi d'autres: il y aura tjs un écho.
A! et hier soir, j'ai trouvé ça:
http://www.legrandsoir.info/spip.php?article2865
http://www.rainews24.rai.it/ran24/inchiesta/video.asp
A la 1e adresse, passe directement à la 1/2e moitié de la page, à l'article concernant Falluja.
Et puis, va voir le film dont il est question dans l'article (2e adresse).
Mais fais ça chez toi. C'est affreux!
See you,
vio
Voici un autre film concernant les médias http://www.reopen911.info/11-septembre/orwell-se-retourne-dans-sa-tombe-vo-st-fr/
-----Original Message-----
From: Vio
Sent: vendredi 29 février 2008 10:13
To: Christophe
Subject: J'avais deviné
Salut Christophe,
J'ai lu l'article. J'avais deviné correctement... malheureusement. En fait, je n'avais jamais cru à l'histoire genre "cela peut arriver à tout le monde" de Clinton et Monica. J'ai un penchement vers le "principe du domino" (t'as vu ce film?) vers la "théorie du complot". En fait, non: c'est encore plus simple. Je suis consciente du fait que, tout comme à notre niveau, on ne se soucie vraiment ni du bien-être des animaux ni de la souffrance qu'on leur inflige pour qu'ils arrivent, tranchés ou hachés ou saucissonnés dans nos assiettes, il existe d'autres niveaux, au-dessus de nous (et pourtant pas supérieurs!) où l'on ne se soucie du bien-être et/ou de la souffrance des individus, des communautés et des peuples QUE dans la mesure où ceux-ci doivent être contenus et manipulés pour qu'ils puissent tjs produire. Il n'y a pas de coeur, là-dedans. En reprenant l'expression d'un jazzman roumain: "Ils n'ont pas de coeur; ils ont une pompe." Et ces autres niveaux ne sont pas concentriques et ils s'entre-choquent, intra- et inter-. Voir les Etats Unis, voir la Russie, voir la Chine...
En fin...
Je reprendrai tout de suite mon boulot (j'allait dire mon bouleau...! j'en ai un, à la maison!), il ne faut pas s'apitoyer sur notre sort. Tant que l'éléphant ne nous marche pas dessus, on peut respirer, aimer, rire. Dommage que je ne peux ni respirer ni aimer ni rire - sans avoir comme une arrête dans la gorge. Si un jour je meurs dans une attaque ± terroriste, je ne penserai sûrement pas: "Mais pour quoi?! Nous étions des innocents!" Sauf les enfants. En fin, passons.
Envoie-moi d'autres: il y aura tjs un écho.
A! et hier soir, j'ai trouvé ça:
http://www.legrandsoir.info/spip.php?article2865
http://www.rainews24.rai.it/ran24/inchiesta/video.asp
A la 1e adresse, passe directement à la 1/2e moitié de la page, à l'article concernant Falluja.
Et puis, va voir le film dont il est question dans l'article (2e adresse).
Mais fais ça chez toi. C'est affreux!
See you,
vio
lundi 21 janvier 2008
Gery-Vio-Gery
Hei, buna seara, draga Gery!
Abia acum am vazut mesajul tau. Imi cer scuze de intarziere.
Multumesc frumos de apreciere. Cum sa nu ma fi gandit la a scrie o carte? :-) Sigur ca m-am gandit. Dar pe de o parte nu gasesc vreme ca sa o scriu, iar pe de alta parte, cred ca mi-ar fi teama sa ma apuc de scris: nu cumva sa aflu ca nu sunt in stare.
...dar cand mai citeai, ce iti placea sa citesti? Ce fel de carti?
De ce naiba insist? Nu stiu. Ca doar stiu ca se poate trai foarte bine si fara carti. Si ca de fapt, toti cei ce citesc carti de literatura o fac nu numai pt a afla lucruri noi, ci si - mai ales! - pentru a iesi din propria lor viata, din cand in cand. Astfel incat cred ca cei carora nu le place sa citeasca se simt foarte bine in viata lor. Este?
Mi-ar place sa merg si eu in Timisoara. O sa vina timpul si pt asta.
Multumim muuuult de urari asa frumoase! Si voua sa va fie bine pe unde sunteti si peste tot unde va duceti cu picioarele si cu gandul!
Acum am sa te las cu bine (si cu o foameeee...!).
Seara buna!
vio
2007/12/16, Gery:
>
>
> Buna ziua,
>
> am vazut ca iti actualizezi blogul chiar azi. Intr-una din zile, cand am
> avut timp mai mult m-am apucat si l-am citit aproape pe tot. cu sufletul la
> gura...nu te-ai gandit niciodata sa scrii o carte? despre orice....cred ca
> ai putea sa scrii despre orice. imi place sa citesc tot ceea ce ai scris
> acolo...pentru ca m-ai intrebat ce am citit in ultimul timp. mi-e rusine sa
> spun ca in ultimii ani chiar nu am citit prea mult. poate pe internet despre
> o carte despre care am auzit. sau o poezie care mi-a placut.
> ai scris despre decembrie 89. au trecut multi ani de atunci. Eu am fost in
> Timisoara cateva zile la o expozitie de ape minerale acum multi ani. e un
> oras frumos tare.
> si uite e din nou decembrie si e iarna iar. O iarna frumoasa, cu zapada mare
> cum nu a mai fost de prea mult timp.
> te pup dulce, si iti doresc tie si familiei tale sarbatori fericite, multa
> fericire, dragoste si sanatate.
> dar iti mai scriu pana atunci,
> Gery
Abia acum am vazut mesajul tau. Imi cer scuze de intarziere.
Multumesc frumos de apreciere. Cum sa nu ma fi gandit la a scrie o carte? :-) Sigur ca m-am gandit. Dar pe de o parte nu gasesc vreme ca sa o scriu, iar pe de alta parte, cred ca mi-ar fi teama sa ma apuc de scris: nu cumva sa aflu ca nu sunt in stare.
...dar cand mai citeai, ce iti placea sa citesti? Ce fel de carti?
De ce naiba insist? Nu stiu. Ca doar stiu ca se poate trai foarte bine si fara carti. Si ca de fapt, toti cei ce citesc carti de literatura o fac nu numai pt a afla lucruri noi, ci si - mai ales! - pentru a iesi din propria lor viata, din cand in cand. Astfel incat cred ca cei carora nu le place sa citeasca se simt foarte bine in viata lor. Este?
Mi-ar place sa merg si eu in Timisoara. O sa vina timpul si pt asta.
Multumim muuuult de urari asa frumoase! Si voua sa va fie bine pe unde sunteti si peste tot unde va duceti cu picioarele si cu gandul!
Acum am sa te las cu bine (si cu o foameeee...!).
Seara buna!
vio
2007/12/16, Gery
>
>
> Buna ziua,
>
> am vazut ca iti actualizezi blogul chiar azi. Intr-una din zile, cand am
> avut timp mai mult m-am apucat si l-am citit aproape pe tot. cu sufletul la
> gura...nu te-ai gandit niciodata sa scrii o carte? despre orice....cred ca
> ai putea sa scrii despre orice. imi place sa citesc tot ceea ce ai scris
> acolo...pentru ca m-ai intrebat ce am citit in ultimul timp. mi-e rusine sa
> spun ca in ultimii ani chiar nu am citit prea mult. poate pe internet despre
> o carte despre care am auzit. sau o poezie care mi-a placut.
> ai scris despre decembrie 89. au trecut multi ani de atunci. Eu am fost in
> Timisoara cateva zile la o expozitie de ape minerale acum multi ani. e un
> oras frumos tare.
> si uite e din nou decembrie si e iarna iar. O iarna frumoasa, cu zapada mare
> cum nu a mai fost de prea mult timp.
> te pup dulce, si iti doresc tie si familiei tale sarbatori fericite, multa
> fericire, dragoste si sanatate.
> dar iti mai scriu pana atunci,
> Gery
dimanche 16 décembre 2007
Decembrie 1989
...un gand trist pentru decembrie '89, vesnic in amintirea mea.
...si nici pana in ziua de azi NU am vazut Timisoara, acolo unde inima mea a tremurat cateva zile, cu obida, in decembrie 89.
Azi am gasit de vanzare niste blugi care - minune mare! - imi vin bine! Asa de bine, incat mi-am spus ca trrrrrrrrrrrrrrebuie sa am doua perechi! Dar nu-mi convenea saam doua perechi chiar la fel, asa ca, in momentul acesta, una dintre perechi e in masina de spalat... la vopsit.
...de fapt, intrasem in magazin ca sa cumpar cadouri pt copiii din familie si anturaj. Doamne, ce sec si rece suna: "din anturaj". Mai ales ca, prin asta, ma refer la Ioana, o fetita extraordinara! Am mai scris despre ea. Dar acum spun ca este extraordinara pt ca cu cateva saptamani inainte de eczema mea, s-a aratat dintr-o data ingrijorata pt cotul meu stang, care nu avea nici o problema. Dar ea a dat la o parte maneca, cu grija, ca si cum as fi avut o rana sau asa ceva. Si, nu stiu de ce, mi-a dat un pupic pe cot. Ca si cum voia sa-mi faca bine acolo. Ei bine, dupa ce eczema mi-a trecut, coatele mele au ramas cu o piele ffff sensibila: ma ustura cand sprijin coatele pe masa, chiarsi prin haine ma ustura. Acum vreo 2 saptamani, am fost pe la ea acasa, si iarasi mi-a cerut sa-mi ridic maneca, tinea manutzele desfacute in jurul bratului meu, sugerandu-mi sa ridic usor, cu blandete, parea foarte preocupata de ce urma sa vada. Vazand cotul meu rosu (stangul este efectiv mai afectat decat dreptul), a dat din cap cu inteles, ca si cum: "vezi? ti-am spus eu."
...de fapt, intrasem in magazin ca sa cumpar cadouri pt copiii din familie si anturaj. Doamne, ce sec si rece suna: "din anturaj". Mai ales ca, prin asta, ma refer la Ioana, o fetita extraordinara! Am mai scris despre ea. Dar acum spun ca este extraordinara pt ca cu cateva saptamani inainte de eczema mea, s-a aratat dintr-o data ingrijorata pt cotul meu stang, care nu avea nici o problema. Dar ea a dat la o parte maneca, cu grija, ca si cum as fi avut o rana sau asa ceva. Si, nu stiu de ce, mi-a dat un pupic pe cot. Ca si cum voia sa-mi faca bine acolo. Ei bine, dupa ce eczema mi-a trecut, coatele mele au ramas cu o piele ffff sensibila: ma ustura cand sprijin coatele pe masa, chiarsi prin haine ma ustura. Acum vreo 2 saptamani, am fost pe la ea acasa, si iarasi mi-a cerut sa-mi ridic maneca, tinea manutzele desfacute in jurul bratului meu, sugerandu-mi sa ridic usor, cu blandete, parea foarte preocupata de ce urma sa vada. Vazand cotul meu rosu (stangul este efectiv mai afectat decat dreptul), a dat din cap cu inteles, ca si cum: "vezi? ti-am spus eu."
mardi 4 décembre 2007
Miorita...
Pe-un picior de plai,
Pe-o gura de rai,
Iata vin in cale,
Se cobor la vale
Trei turme de miei
Cu trei ciobanei
Unu-i Moldovean
Unu-i Ungurean
Si unu-i Vrancean.
Iar cel Ungurean,
Si cu cel Vrancean,
Mari se vorbira,
Si se sfatuira
Pe l'apus de soare
Ca sa mi-l omoare
Pe cel Moldovan
Ca-i mai ortoman
Si-are oi mai multe,
Mandre si cornute,
Si cai invatati
Si cani mai barbati!...
Dar cea Miorita
Cu lana plavita
De trei zile-ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place.
- Miorita laie,
Laie, bucalaie,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ti mai tace!
Ori iarba nu-ti place,
Ori esti bolnavioara,
Draguta Mioara?
- Dragutule bace!
Da-ti oile-ncoace
La negru zavoi,
Ca-i iarba de noi
Si umbra de voi.
Stapane, stapane,
Iti cheama si-un cane
Cel mai barbatesc
Si cel mai fratesc,
Ca l-apus de soare
Vreau sa mi te-omoare
Baciul Ungurean
Si cu cel Vrancean!
- Oita barsana,
De esti nazdravana
Si de-a fi sa mor
In camp de mohor,
Sa spui lui Vrancean
Si lui Ungurean
Ca sa ma ingroape
Aice pe-aproape
In strunga de oi,
Sa fiu tot cu voi;
In dosul stanii,
Sa-mi aud canii,
Aste sa le spui,
Iar la cap sa-mi pui
Fluieras de fag,
Mult zice cu drag!
Fluieras de os,
Mult zice duios!
Fluieras de soc,
Mult zice cu foc!
Vantul cand a bate
Prin ele-a razbate,
Si-oile s-or strange
Pe mine m-or plange
Cu lacrimi de sange!
Iar tu de omor
Sa nu le spui lor.
Sa le spui curat
Ca m-am insurat
Cu-o mandra craiasa,
A lumei mireasa;
Ca la nunta mea
A cazut o stea;
Soarele si luna
Mi-au tinut cununa;
Brazi si paltinasi
I-am avut nuntasi;
Preoti, muntii mari,
Paseri, lautari,
Pasarele mii,
Si stele faclii!
Iar daca-i zarii,
Daca-i întalnii
Maicuta batrana
Cu braul de lana,
Din ochi lacrimand,
Pe culmi alergand,
Pe toti intreband
Si la toti zicand:
Cine-au cunoscut,
Cine mi-au vazut
Mandru ciobanel
Tras printr-un inel?
Fetisoara lui,
Spuma laptelui;
Mustecioara lui,
Spicul graului;
Perisorul lui,
Peana corbului;
Ochisorii lui,
Mura campului!...
Tu Mioara mea,
Sa te-nduri de ea
Si-i spune curat
Ca m-am insurat
Cu-o fata de crai,
Pe-o gura de rai.
Iar la cea maicuta
Sa nu spui, draguta,
Ca la nunta mea
A cazut o stea,
C-am avut nuntasi
Brazi si paltinasi,
Preoti, muntii mari,
Paseri, lautari,
Pasarele mii,
Si stele faclii!...
(varianta Vasile Alecsandri)
Pe-o gura de rai,
Iata vin in cale,
Se cobor la vale
Trei turme de miei
Cu trei ciobanei
Unu-i Moldovean
Unu-i Ungurean
Si unu-i Vrancean.
Iar cel Ungurean,
Si cu cel Vrancean,
Mari se vorbira,
Si se sfatuira
Pe l'apus de soare
Ca sa mi-l omoare
Pe cel Moldovan
Ca-i mai ortoman
Si-are oi mai multe,
Mandre si cornute,
Si cai invatati
Si cani mai barbati!...
Dar cea Miorita
Cu lana plavita
De trei zile-ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place.
- Miorita laie,
Laie, bucalaie,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ti mai tace!
Ori iarba nu-ti place,
Ori esti bolnavioara,
Draguta Mioara?
- Dragutule bace!
Da-ti oile-ncoace
La negru zavoi,
Ca-i iarba de noi
Si umbra de voi.
Stapane, stapane,
Iti cheama si-un cane
Cel mai barbatesc
Si cel mai fratesc,
Ca l-apus de soare
Vreau sa mi te-omoare
Baciul Ungurean
Si cu cel Vrancean!
- Oita barsana,
De esti nazdravana
Si de-a fi sa mor
In camp de mohor,
Sa spui lui Vrancean
Si lui Ungurean
Ca sa ma ingroape
Aice pe-aproape
In strunga de oi,
Sa fiu tot cu voi;
In dosul stanii,
Sa-mi aud canii,
Aste sa le spui,
Iar la cap sa-mi pui
Fluieras de fag,
Mult zice cu drag!
Fluieras de os,
Mult zice duios!
Fluieras de soc,
Mult zice cu foc!
Vantul cand a bate
Prin ele-a razbate,
Si-oile s-or strange
Pe mine m-or plange
Cu lacrimi de sange!
Iar tu de omor
Sa nu le spui lor.
Sa le spui curat
Ca m-am insurat
Cu-o mandra craiasa,
A lumei mireasa;
Ca la nunta mea
A cazut o stea;
Soarele si luna
Mi-au tinut cununa;
Brazi si paltinasi
I-am avut nuntasi;
Preoti, muntii mari,
Paseri, lautari,
Pasarele mii,
Si stele faclii!
Iar daca-i zarii,
Daca-i întalnii
Maicuta batrana
Cu braul de lana,
Din ochi lacrimand,
Pe culmi alergand,
Pe toti intreband
Si la toti zicand:
Cine-au cunoscut,
Cine mi-au vazut
Mandru ciobanel
Tras printr-un inel?
Fetisoara lui,
Spuma laptelui;
Mustecioara lui,
Spicul graului;
Perisorul lui,
Peana corbului;
Ochisorii lui,
Mura campului!...
Tu Mioara mea,
Sa te-nduri de ea
Si-i spune curat
Ca m-am insurat
Cu-o fata de crai,
Pe-o gura de rai.
Iar la cea maicuta
Sa nu spui, draguta,
Ca la nunta mea
A cazut o stea,
C-am avut nuntasi
Brazi si paltinasi,
Preoti, muntii mari,
Paseri, lautari,
Pasarele mii,
Si stele faclii!...
(varianta Vasile Alecsandri)
lundi 3 décembre 2007
Le liseur, de Bernhard Schlink
Despre nazisti, parti bune si parti rele. Nimic nu e negru. Nimic nu e alb.
Foarte interesanta cartea si pt ca vorbeste despre sentimentul de vinovatie difuz al poporului german legat de lagarele de concentrare/exterminare. Scuzati, dar nu am inteles niciodata, sau uit tot timpul: care este sensul expresiei "lagar de concentrare"? Ce concentrau? uah!!!
Parfumul, de Süskind
Parfumul, de Süskind
Extraordinara carte! Dar trebuie s-o mai citesc, macar o data! Presimt ca aceasta carte spune mult mai multe decat la prima vedere!
dimanche 2 décembre 2007
alergia
Schimb de mesaje, Gabi-Eu, pe cand cu alergia (ca sa nu uit):
Le complexe anti-allergique : http://www.feh.be/fsc_allergique.htm
L’unitaire qui est cortisone-like : http://www.feh.be/fsu_ribes.htm
(despre ASTA imi vorbise si colega mea)
Pour l’effet anti-viral :http://www.huiles-essentielles.tv/index.php?page=fiche_produit&id=RAV013
Pt ca efectul antiviral sa fie luxus classe, zice ca:Usage externe: [...] 1 goutte (+ 1 goutte de Niaouli) contre l’herpès. ...dar cred ca trei sa iei in cantitati astronomice, data fiind suprafata afectata, nus' ce sa zic! Mai intreab-o pe colega ta, sau pe farmacist.
In plus, colega mea spunea ca pe ea a usurat-o aplicarea de argila (+ saruri de la Marea Moarta) din gama Seaderm. Sigur ca nu pot aplica peste tot, dar macar acolo unde ma gadila mai tare!te rog, spune-mi daca sa raman la munca sa te astept si pana cand.Inca o data multumesc foarte tare.Pupici,vio
Vioricut, am o colega care face cursuri de diférite chestii: gemotérapie, uleiuri esentiale. Am întrebat pentru tine si mi-a dat referintele urmatoare: arunca un ochi si spune repede, am de unde sa cumpar ce trebuie acum cînd ies de la munca si ti le aduc direct la tine la munca. Pupici, Gabi
Gabi,
Ci-après le site de référence pour les remèdes de gemmothérapie(bourgeons) : http://www.feh.be/index.html
Le complexe anti-allergique : http://www.feh.be/fsc_allergique.htm
L’unitaire qui est cortisone-like : http://www.feh.be/fsu_ribes.htm
Pour l’effet anti-viral :
http://www.huiles-essentielles.tv/index.php?page=fiche_produit&id=RAV013
N’hésite pas à me contacter pour plus d’infos.
Le complexe anti-allergique : http://www.feh.be/fsc_allergique.htm
L’unitaire qui est cortisone-like : http://www.feh.be/fsu_ribes.htm
(despre ASTA imi vorbise si colega mea)
Pour l’effet anti-viral :http://www.huiles-essentielles.tv/index.php?page=fiche_produit&id=RAV013
Pt ca efectul antiviral sa fie luxus classe, zice ca:Usage externe: [...] 1 goutte (+ 1 goutte de Niaouli) contre l’herpès. ...dar cred ca trei sa iei in cantitati astronomice, data fiind suprafata afectata, nus' ce sa zic! Mai intreab-o pe colega ta, sau pe farmacist.
In plus, colega mea spunea ca pe ea a usurat-o aplicarea de argila (+ saruri de la Marea Moarta) din gama Seaderm. Sigur ca nu pot aplica peste tot, dar macar acolo unde ma gadila mai tare!te rog, spune-mi daca sa raman la munca sa te astept si pana cand.Inca o data multumesc foarte tare.Pupici,vio
Vioricut, am o colega care face cursuri de diférite chestii: gemotérapie, uleiuri esentiale. Am întrebat pentru tine si mi-a dat referintele urmatoare: arunca un ochi si spune repede, am de unde sa cumpar ce trebuie acum cînd ies de la munca si ti le aduc direct la tine la munca. Pupici, Gabi
Gabi,
Ci-après le site de référence pour les remèdes de gemmothérapie(bourgeons) : http://www.feh.be/index.html
Le complexe anti-allergique : http://www.feh.be/fsc_allergique.htm
L’unitaire qui est cortisone-like : http://www.feh.be/fsu_ribes.htm
Pour l’effet anti-viral :
http://www.huiles-essentielles.tv/index.php?page=fiche_produit&id=RAV013
N’hésite pas à me contacter pour plus d’infos.
Tunisia
Acum o saptamana ne-am intors din Tunisia. Tare nu mi-a placut! Saracia e atat de mare, incat o vezi in orisice. Imi pare tare rau de ei. Uneori, anumite situatii, imi aminteau, parca, de Romania! Desi, din fericire pt romani, sunt mai bogati decat tunisienii. Poate ca e urat din partea mea, dar cel mai bine m-am simtit in camera de hotel, chiar daca pe hol era halimai mare (se purtau discutii mai mult sau mai putin animate intre femeile de serviciu, care de fapt erau barbati; si isi strigau unii altora, dintr-un capat intr-altul al holului...). Am citit foarte mult. Printre altele, "Parfumul", de Suskind. Extraordinara cartea, gasesc eu. In rest, nisip alb (alb-alb!) si fin, marea foarte blanda in diferite nuante de albastru, in jurul hotelului era un parc foarte frumos, cu palmieri, ficusi, trandafiri japonezi... Am mancat bine, dimineata si seara. Cam atat.
lundi 26 novembre 2007
Draga Michulica
Draga Michulica, imi esti foarte draga!
NU sunt suparata nici cat negrul sub o unghie taiata foarte scurt!
Pai eu de aia mi-am facut blogul acela: ca sa scriu o singura data ganduri si informatii despre noi. Nu la fiecare. Pt ca nu am rabdare. In schimb, daca ma "provoci" la e-mail, sigur ca iti raspund.
Sunt si eu prinsa pana peste cap, la munca (si mi-e si rusine ca, in mai putin de o luna, voi pleca iarasi in vacanta, vacanta de Craciun si Anul Nou, cand vom pleca in Austria, cu niste prieteni).
Te pup tare. Sa fii cuminte si linistita, ca daca ma supar cu ceva pe cineva, eu ii spun omului. Nu atat ca sa stie, ci ca sa ne lamurim, ca pote m-am inselat si m-am suparat degeaba... :-)
Cand a fost Michi pe la tine, Sandu s-a simtit nu stiu cum ca nu a trecut si pe la noi. Dar nu are de ce sa se simta prost, i-am spus. Si nici tu, daca cumva ti-a trecut prin cap asa ceva. Suntem oameni mari. Cum sa ma supar pe Michi ca are alte preferinte decat cele la care se astepta Sandu? Nici macar eu nu ma asteptam sa ma prefere (si) pe mine. Ei, Michulici, aici e un mister mare: noi doua am fost tare bune prietene. Si la un moment dat, cu multi ani in urma, lui Michi i s-a pus supararea pe mine, drept sa-ti spun nu stiu de ce. Dar daca in saptamana pe care Michi a petrecut-o impreuna cu tine, legatura voastra s-a strans destul de tare incat sa-i poti pune intrebarea in legatura cu non prietenia noastra, te rog, nu ezita si pune-i-o. Iar apoi, te rog sa-mi spui si mie. :-)
Te pup tare, cu drag si iti urez muuuuuuuuult spor la treaba, ceea ce-mi doresc si mie!
vio
NU sunt suparata nici cat negrul sub o unghie taiata foarte scurt!
Pai eu de aia mi-am facut blogul acela: ca sa scriu o singura data ganduri si informatii despre noi. Nu la fiecare. Pt ca nu am rabdare. In schimb, daca ma "provoci" la e-mail, sigur ca iti raspund.
Sunt si eu prinsa pana peste cap, la munca (si mi-e si rusine ca, in mai putin de o luna, voi pleca iarasi in vacanta, vacanta de Craciun si Anul Nou, cand vom pleca in Austria, cu niste prieteni).
Te pup tare. Sa fii cuminte si linistita, ca daca ma supar cu ceva pe cineva, eu ii spun omului. Nu atat ca sa stie, ci ca sa ne lamurim, ca pote m-am inselat si m-am suparat degeaba... :-)
Cand a fost Michi pe la tine, Sandu s-a simtit nu stiu cum ca nu a trecut si pe la noi. Dar nu are de ce sa se simta prost, i-am spus. Si nici tu, daca cumva ti-a trecut prin cap asa ceva. Suntem oameni mari. Cum sa ma supar pe Michi ca are alte preferinte decat cele la care se astepta Sandu? Nici macar eu nu ma asteptam sa ma prefere (si) pe mine. Ei, Michulici, aici e un mister mare: noi doua am fost tare bune prietene. Si la un moment dat, cu multi ani in urma, lui Michi i s-a pus supararea pe mine, drept sa-ti spun nu stiu de ce. Dar daca in saptamana pe care Michi a petrecut-o impreuna cu tine, legatura voastra s-a strans destul de tare incat sa-i poti pune intrebarea in legatura cu non prietenia noastra, te rog, nu ezita si pune-i-o. Iar apoi, te rog sa-mi spui si mie. :-)
Te pup tare, cu drag si iti urez muuuuuuuuult spor la treaba, ceea ce-mi doresc si mie!
vio
lundi 12 novembre 2007
Nu e pityriasis rosé al lui Gibert. Urrrrraaa!!!
Vinerea trecuta, eram disperata, la munca, din cauza mancarimii.
Avusesem impresia ca anti-histaminicul pe care il luam nu are efect si
atunci imi spusesem ca nu are rost sa ma intoxic cu el si nu
luasem...! Dezastru! De fapt, facea si el ce putea, chiar daca
nu se vedea prea bine.
...si ma scarpinam intr-o veselie. Mai intai, am
avut grija sa-mi tai foarte scurt unghiile, ca sa nu
fac pagube prea mari. :-)
Am o colega care se ocupa cu homeopatia si m-a
sfatuit sa iau diferite chestii, capabile sa ma
ajute.
Si mai am o alta colega, care cunoaste ceea ce se
numeste un geo-biolog si care mi-a promis ca va
vorbi cu individul si o sa-mi spuna daca poate face
ceva...
Vineri, in drum spre casa, imi venea sa arunc toate
hainele de pe mine si sa ma tavalesc pe jos ca sa ma
pot scarpina mai bine peste tot. Dar nu am facut
nimic din toate astea. Am suferit, cumine si
imbracata. Insa la interior, temperatura si
presiunea erau mai ceva ca la un vulcan in
activitate.
Vineri seara, Gabi mi-a adus ce cumparase pt mine,
homeopatic. Mi-a spus sa nu ma astept la minuni, ca
ele nu se infaptuiesc asa de repede, cu homeopatia,
dar se infaptuiesc. Bine. Am inghitit de trei ori pe
zi extracte de camfor, lavanda, niauli si afine si
mi-am facut frectii, tot de 3 ori pe zi, cu ulei de
masline cu extract de sunatoare, de camfor, de
lavanda si de niauli. Foarte placuta homeopatia! Si
imi facea bine, dar numai pe loc. O data la 3-4 ore,
fie ziua fi noaptea, trebuia neaparat sa fac cate un dus rece, ca
sa ma calmez, altfel nu se putea trai. Noaptea, aveam 17 °C in camera si
domeam dezvelita, pt ca frigul ma usura. Duminica
dimineata mi-am dat seama ca boala mea nu mai are
nici cea mai mica urma de asemanare cu ceea ce imi
diagnosticase medicum meu generalist (pai la EL m-am
dus mai intai, pt ca ma gandeam ca e o alergie si pt
ca el era disponibil, iar dermatoloaga ba): bubitele
confluasera si se umflasera, pe maini, brate,
sub-brate, ceafa, fese, abdomen, coapse, jambe,
glezne... Si mi-am zis ca, oricata placere imi fac
frectiile cu uleiuri, am sa le intrerup, ca sa pot
merge luni in urgenta la dermatoloaga si pt ca
aspectul pielii mele sa fie cat mai putin modificat
de uleiuri si alte cele. Duminica spre luni, am
facut numai un dus peste noapte. Minune! Iar dimineata,
mi-am dat seama cu imensa bucurie ca apogeul bolii
trecuse! Petele se aplatizasera peste tot. Erau zone
care fusesera chinuite inainte dar acum aratau ca si
cum nimic nu le-ar fi deranjat!!! Si mancarimea se
redusese foarte mult! Puteam sa ma stapanesc, sa nu ma mai scarpin!
Extraordinar! Totusi, mi-am luat randez-vous la
dermatoloaga. Pana sa merg la RV, mi-a dat telefon
colega care imi vorbise despre geo-biolog si mi-a
spus ca individul raspunsese pozitiv, ca a facut
farmece nu stiu cum si ca are sa-mi dea o piatra de
turmalina roz pe care s-o port pe piele dar ca,
oricum simptomele bolii trebuie sa fie acum reduse
cam la 50% - Asa e?, ma intreaba colega. Da, mãi,
asa e!, raspund eu uimita. Si colega mea draga adauga: ca
nu e pityriasis rose de Gibert, ci este o alergie
provocata de faptul ca nu imi place sa fiu atinsa,
fizic vorbind. Am ramas masca! Cred ca are mare dreptate...!I-am spus fetii
ca mi-a facut o minune geo-biologul ei. Dupa care,
m-am dus la dermatoloaga. Care mi-a spus ca am facut
eczema, din cauza unei alergii (oh!) si a incercat sa
determine cu mine cam care ar putea fi cauza. Nu am
reusit sa gasim nimic. Sigur, nu i-am spus care a
fost concluzia geo-biologului! Si mi-a dat o pomada
cu un corticoid, despre care spune ca ma va vindeca
in 2-3 zile! Yupiiiiiiiiiiiiiiiii!!!!
Multa vreme imi voi aduce aminte de boala asta! A fost ingrozitoare!
Avusesem impresia ca anti-histaminicul pe care il luam nu are efect si
atunci imi spusesem ca nu are rost sa ma intoxic cu el si nu
luasem...! Dezastru! De fapt, facea si el ce putea, chiar daca
nu se vedea prea bine.
...si ma scarpinam intr-o veselie. Mai intai, am
avut grija sa-mi tai foarte scurt unghiile, ca sa nu
fac pagube prea mari. :-)
Am o colega care se ocupa cu homeopatia si m-a
sfatuit sa iau diferite chestii, capabile sa ma
ajute.
Si mai am o alta colega, care cunoaste ceea ce se
numeste un geo-biolog si care mi-a promis ca va
vorbi cu individul si o sa-mi spuna daca poate face
ceva...
Vineri, in drum spre casa, imi venea sa arunc toate
hainele de pe mine si sa ma tavalesc pe jos ca sa ma
pot scarpina mai bine peste tot. Dar nu am facut
nimic din toate astea. Am suferit, cumine si
imbracata. Insa la interior, temperatura si
presiunea erau mai ceva ca la un vulcan in
activitate.
Vineri seara, Gabi mi-a adus ce cumparase pt mine,
homeopatic. Mi-a spus sa nu ma astept la minuni, ca
ele nu se infaptuiesc asa de repede, cu homeopatia,
dar se infaptuiesc. Bine. Am inghitit de trei ori pe
zi extracte de camfor, lavanda, niauli si afine si
mi-am facut frectii, tot de 3 ori pe zi, cu ulei de
masline cu extract de sunatoare, de camfor, de
lavanda si de niauli. Foarte placuta homeopatia! Si
imi facea bine, dar numai pe loc. O data la 3-4 ore,
fie ziua fi noaptea, trebuia neaparat sa fac cate un dus rece, ca
sa ma calmez, altfel nu se putea trai. Noaptea, aveam 17 °C in camera si
domeam dezvelita, pt ca frigul ma usura. Duminica
dimineata mi-am dat seama ca boala mea nu mai are
nici cea mai mica urma de asemanare cu ceea ce imi
diagnosticase medicum meu generalist (pai la EL m-am
dus mai intai, pt ca ma gandeam ca e o alergie si pt
ca el era disponibil, iar dermatoloaga ba): bubitele
confluasera si se umflasera, pe maini, brate,
sub-brate, ceafa, fese, abdomen, coapse, jambe,
glezne... Si mi-am zis ca, oricata placere imi fac
frectiile cu uleiuri, am sa le intrerup, ca sa pot
merge luni in urgenta la dermatoloaga si pt ca
aspectul pielii mele sa fie cat mai putin modificat
de uleiuri si alte cele. Duminica spre luni, am
facut numai un dus peste noapte. Minune! Iar dimineata,
mi-am dat seama cu imensa bucurie ca apogeul bolii
trecuse! Petele se aplatizasera peste tot. Erau zone
care fusesera chinuite inainte dar acum aratau ca si
cum nimic nu le-ar fi deranjat!!! Si mancarimea se
redusese foarte mult! Puteam sa ma stapanesc, sa nu ma mai scarpin!
Extraordinar! Totusi, mi-am luat randez-vous la
dermatoloaga. Pana sa merg la RV, mi-a dat telefon
colega care imi vorbise despre geo-biolog si mi-a
spus ca individul raspunsese pozitiv, ca a facut
farmece nu stiu cum si ca are sa-mi dea o piatra de
turmalina roz pe care s-o port pe piele dar ca,
oricum simptomele bolii trebuie sa fie acum reduse
cam la 50% - Asa e?, ma intreaba colega. Da, mãi,
asa e!, raspund eu uimita. Si colega mea draga adauga: ca
nu e pityriasis rose de Gibert, ci este o alergie
provocata de faptul ca nu imi place sa fiu atinsa,
fizic vorbind. Am ramas masca! Cred ca are mare dreptate...!I-am spus fetii
ca mi-a facut o minune geo-biologul ei. Dupa care,
m-am dus la dermatoloaga. Care mi-a spus ca am facut
eczema, din cauza unei alergii (oh!) si a incercat sa
determine cu mine cam care ar putea fi cauza. Nu am
reusit sa gasim nimic. Sigur, nu i-am spus care a
fost concluzia geo-biologului! Si mi-a dat o pomada
cu un corticoid, despre care spune ca ma va vindeca
in 2-3 zile! Yupiiiiiiiiiiiiiiiii!!!!
Multa vreme imi voi aduce aminte de boala asta! A fost ingrozitoare!
vendredi 9 novembre 2007
No comment... (despre tiganii din Italia toamnei lui 2007)
...ba da, eu am de comentat, in sensul ca mi se pare ca Courrier International si ziarele citate dau dovada de minte la cap.
http://europe.courrierinternational.com/eurotopics/article.asp?langue=fr&publication=08/11/2007&cat=DOSSIER
Eu NU pot sa-mi explic cum de a fost posibil ca oameni politici si de drept, mari ca cei din Italia sa se lase luati de val in felul acesta!!! Din pozitia lor NU iti poti permite sa fii rasist, sau macar nu iti poti permite s-o arati. Exclus! Ca de obicei, pentru probleme de genul acesta SI pt valul de rasism pe care il provoaca, de vina este politia, care NU aplica asa cum trebuie legile locale (sau nu denunta piedicile eventuale care i se pun). Orice abatere de la lege trebuie sanctionata pt ceea ce este ea. Nu ai voie, ca om de drept, sa faci procese de constiinta nimanui. Dar ce spun eu? Cine a facut vreun proces? I-au impachetat si i-au trimis in Romania, nu?
http://europe.courrierinternational.com/eurotopics/article.asp?langue=fr&publication=08/11/2007&cat=DOSSIER
Eu NU pot sa-mi explic cum de a fost posibil ca oameni politici si de drept, mari ca cei din Italia sa se lase luati de val in felul acesta!!! Din pozitia lor NU iti poti permite sa fii rasist, sau macar nu iti poti permite s-o arati. Exclus! Ca de obicei, pentru probleme de genul acesta SI pt valul de rasism pe care il provoaca, de vina este politia, care NU aplica asa cum trebuie legile locale (sau nu denunta piedicile eventuale care i se pun). Orice abatere de la lege trebuie sanctionata pt ceea ce este ea. Nu ai voie, ca om de drept, sa faci procese de constiinta nimanui. Dar ce spun eu? Cine a facut vreun proces? I-au impachetat si i-au trimis in Romania, nu?
jeudi 8 novembre 2007
pityriasis rosé al lui Gibert :-(
Nu sunt deloc in apele mele: am ceea ce se numeste pityriasis rosé al lui Gibert. Hei, stai! daca te uiti pe net la cum arata asta, sa stii ca oribilitatile acelea rosii si mari se fac din cauza ca te scarpini. Dar eu NU ma scarpin (din cand in cand ma mangai mai apasat, e tot ce-mi permit), astfel incat bubitele sunt chiar roz, de unde vine numele bolii. Dar le am de la baza capului, peste tot, pana la piciore. In palme si pe talpi, nu am. Dar e ceva…! Cel mai nasol e noaptea. Si cica trece in vreo 6 saptamani...!
lundi 22 octobre 2007
Draga Gery,
Gery, uau! Ce bine imi pare!!!
Daca iti spun ca unul dintre motivele pt care mi-am facut blog a fost tocmai acela - pt care aveam o speranta taaaare firava - de a da de tine? MA crezi? Sigur, fara nici un scop. Doar de dragul tau.
Aoleu! nici nu stiu cum sa mai scriu! Sunt foarte emotionata! De fapt, am si lacrimi in ochi, de bucurie!
Ce mai faci tu? - sa-mi scrii vreo 10 pagini despre tine, dintr-o data, neaparat, te rog!
Ce mai face Cati? Cum ii scrieti voi numele? Roag-o sa ma scuze daca i-am scris aiurea numele. Dar ce conteaza numele, zau asa!
Ai vesti despre Socrate? Da, "nu conteaza numele", vezi? si uite asa am uitat care era numele lui de familie! Buna treaba!
Ai tai sunt bine, sanatosi? Locuiti in continuare in Baraolt?
Tu lucrezi, sigur ca lucrezi... CE lucrezi? Iti place?
Esti fericita, Gery?
Te imbratisez cu foarte mare drag si iti urez o seara buna si TOATE bune!
(sper sa-mi scrii rpd!!!)
vio
PS: asa de tare imi gâlgâie bucuria in gât incat sa stii ca postez mesajul asta si pe blog, asa ca sa stie toata lumea ce tare ma bucur!
Daca iti spun ca unul dintre motivele pt care mi-am facut blog a fost tocmai acela - pt care aveam o speranta taaaare firava - de a da de tine? MA crezi? Sigur, fara nici un scop. Doar de dragul tau.
Aoleu! nici nu stiu cum sa mai scriu! Sunt foarte emotionata! De fapt, am si lacrimi in ochi, de bucurie!
Ce mai faci tu? - sa-mi scrii vreo 10 pagini despre tine, dintr-o data, neaparat, te rog!
Ce mai face Cati? Cum ii scrieti voi numele? Roag-o sa ma scuze daca i-am scris aiurea numele. Dar ce conteaza numele, zau asa!
Ai vesti despre Socrate? Da, "nu conteaza numele", vezi? si uite asa am uitat care era numele lui de familie! Buna treaba!
Ai tai sunt bine, sanatosi? Locuiti in continuare in Baraolt?
Tu lucrezi, sigur ca lucrezi... CE lucrezi? Iti place?
Esti fericita, Gery?
Te imbratisez cu foarte mare drag si iti urez o seara buna si TOATE bune!
(sper sa-mi scrii rpd!!!)
vio
PS: asa de tare imi gâlgâie bucuria in gât incat sa stii ca postez mesajul asta si pe blog, asa ca sa stie toata lumea ce tare ma bucur!
samedi 20 octobre 2007
M-am hotarat sa ma trezesc (mult) mai devereme dimineata, ca sa ajung la gara inainte de rush, ca sa nu mai respir atata si atata gaz de esapament!!!
Mi-e greu sa n-o lãlãi dimineata si sa plec cu adevarat mai devreme, dar trrrrrrrrrrrebuie!
Si, de trei zile, reusesc.
Am avut parte de 3 zile senine, astfel incat, in loc sa dorm in tren, am admirat rasaritul soarelui. Am niste peisaje splendide, in drum spre Bxl. Pacat ca e lumina in compartiment, lumina care se reflecta in geamuri, astfel incat mi-e imposibil sa fac poze. Altfel...
Ei bine, tot de 3 zile, patzesc o chestie care tare nu-mi place - mi-e un pic rusine s-o spun, dar o spun, ca sa râd de ea mai tarziu - in statia de tramvai, la Bxl.
Ma asez pe o banca, in asteptarea tramvaiului. De fiecare data, a venit din stanga. Nu tramvaiul. Adica, da, si tramavaiul tot din stanga vine, dar nu despre el voiam sa vorbesc. Ci despre un cersetor. Nu stiu ce mi-a venit sa fiu asa de marinimoasa prima data: i-am dat 5 euro. Sigur, 5 euro e o chestie! Dar asa mi-a venit. Si atunci, el s-a inclinat in fata mea, cu un zambet imens si mi-a intins mana. Pe care eu am luat-o, magulita ca acest cersetor se bucura de ceea ce-i dadusem. De obicei, cersetorii imi raspund cu un fel de multumesc mecanic. Si atunci eu imi spun, cu atat mai bine! insemna ca sunt obisnuiti, ca multa lume le da de pomana. In sfarsit, sa revin la cersetorul "meu". A doua zi, in acelasi moment al zilei, a trecut din nou prin fata mea. De data asta, i-am dat "doar" 1 euro. Zic "doar", pt ca in afara de rarele ocazii cand le dau cate un cec-mancare de 6 euro, nu ajung niciodata la 1 euro. Si nici sa nu-ti inchipui ca le dau tot timpul. Cand ma impresioneaza, cand ma fac sa ma gandesc ca, daca au ajuns sa ceara, as fi o scarba sa-i ignor, cand ei au trebuit sa depaseasca un moment atat de dificil, punandu-se pe strada, cu mana intinsa!
...ii dau 1 euro, spuneam. Ce mai zambet luminos! Si iarasi imi intinde mana. Si iarasi ne scuturam mainile cu putere si ne uram reciproc "o zi buna!" El, doar din priviri, ca nu vorbeste. Problema mea e ca am oaresce gãrgãuni in cap si nu-mi prieste daca nu ma pot spala pe maini imediat dupa ce dau mana cu cineva despre a carui curatenie am dubii. Si uite asa, merg cate 25 de minute in fiecare dimineata, cu mana in aer (parca as cere si eu de pomana), evitand s-o duc la fata sau chiar la cealalta mana (ca sa-mi ramana macar una despre care sa pastrez iluzia ca e curata)...
Ieri, a treia zi, il vad din nou ca se apropie si, pur si simplu ma hotarasc sa nu-i mai dau nimic, mintindu-l ca nu am la mine nimic. Dar el, cu acelasi zambet extraordinar, imi face semn ca nu e nimic daca nu am ce sa-i dau... si-mi intinde mana.
:-)
Pana la urma, am sa iau ce-i bun din episoadele astea si poate ma mai si dezvatz, cu ocazia asta, de obisnuinta de a fi neaparat curata pe maini. Pai nu?
Mi-e greu sa n-o lãlãi dimineata si sa plec cu adevarat mai devreme, dar trrrrrrrrrrrebuie!
Si, de trei zile, reusesc.
Am avut parte de 3 zile senine, astfel incat, in loc sa dorm in tren, am admirat rasaritul soarelui. Am niste peisaje splendide, in drum spre Bxl. Pacat ca e lumina in compartiment, lumina care se reflecta in geamuri, astfel incat mi-e imposibil sa fac poze. Altfel...
Ei bine, tot de 3 zile, patzesc o chestie care tare nu-mi place - mi-e un pic rusine s-o spun, dar o spun, ca sa râd de ea mai tarziu - in statia de tramvai, la Bxl.
Ma asez pe o banca, in asteptarea tramvaiului. De fiecare data, a venit din stanga. Nu tramvaiul. Adica, da, si tramavaiul tot din stanga vine, dar nu despre el voiam sa vorbesc. Ci despre un cersetor. Nu stiu ce mi-a venit sa fiu asa de marinimoasa prima data: i-am dat 5 euro. Sigur, 5 euro e o chestie! Dar asa mi-a venit. Si atunci, el s-a inclinat in fata mea, cu un zambet imens si mi-a intins mana. Pe care eu am luat-o, magulita ca acest cersetor se bucura de ceea ce-i dadusem. De obicei, cersetorii imi raspund cu un fel de multumesc mecanic. Si atunci eu imi spun, cu atat mai bine! insemna ca sunt obisnuiti, ca multa lume le da de pomana. In sfarsit, sa revin la cersetorul "meu". A doua zi, in acelasi moment al zilei, a trecut din nou prin fata mea. De data asta, i-am dat "doar" 1 euro. Zic "doar", pt ca in afara de rarele ocazii cand le dau cate un cec-mancare de 6 euro, nu ajung niciodata la 1 euro. Si nici sa nu-ti inchipui ca le dau tot timpul. Cand ma impresioneaza, cand ma fac sa ma gandesc ca, daca au ajuns sa ceara, as fi o scarba sa-i ignor, cand ei au trebuit sa depaseasca un moment atat de dificil, punandu-se pe strada, cu mana intinsa!
...ii dau 1 euro, spuneam. Ce mai zambet luminos! Si iarasi imi intinde mana. Si iarasi ne scuturam mainile cu putere si ne uram reciproc "o zi buna!" El, doar din priviri, ca nu vorbeste. Problema mea e ca am oaresce gãrgãuni in cap si nu-mi prieste daca nu ma pot spala pe maini imediat dupa ce dau mana cu cineva despre a carui curatenie am dubii. Si uite asa, merg cate 25 de minute in fiecare dimineata, cu mana in aer (parca as cere si eu de pomana), evitand s-o duc la fata sau chiar la cealalta mana (ca sa-mi ramana macar una despre care sa pastrez iluzia ca e curata)...
Ieri, a treia zi, il vad din nou ca se apropie si, pur si simplu ma hotarasc sa nu-i mai dau nimic, mintindu-l ca nu am la mine nimic. Dar el, cu acelasi zambet extraordinar, imi face semn ca nu e nimic daca nu am ce sa-i dau... si-mi intinde mana.
:-)
Pana la urma, am sa iau ce-i bun din episoadele astea si poate ma mai si dezvatz, cu ocazia asta, de obisnuinta de a fi neaparat curata pe maini. Pai nu?
CONSTIENTA, de Anthony de Mello
Magdutz,
Tot citind* (si stand incomod pe un sezlong de rahat - o sa merg pe canapea... dar acolo mi-e ca ma ia somnul!), am mancat juma' de pachet mare de chipsuri, iar acum mi-e rau! Iti scriu pana mi se face un ceai.
Ca sa-ti spun ca am ajuns acolo unde spune ca nu trebuie sa incercam sa "reparam" lucrurile, in viata asta. Pt ca lucrurile nu trebuiesc "reparate", ele trebuiesc in schimb intelese! Ah, ah!!!, chestia asta m-a dat pe spate, pe bune!
Mi s-a facut ceaiul.
Pana acolo, tot ce a spus nu-mi era nou si deloc strain, adica de fapt stiam lucrurile astea si mi se par atat de valabile, incat mi-e greu sa vad inauntru si afara altfel decat prin prisma lor. Ma "iluminase" (adica pus pe ganduri), mai demult -- cred ca ti-am scris si tie despre asta -- La Rochefoucauld. Cea mai pregnanta maxima a lui (in sensul ca cele mai multe dintre ele mi se par variatiuni pe aceeasi tema) este:
"Nos vertus ne sont, le plus souvent, que des vices déguisés."
adica: virtutile noastre sunt cela mai adesea doar vicii deghizate.
E?
Deja mi se raceste ceaiul...
Te las, cu bine.
Seara buna!
Tot citind* (si stand incomod pe un sezlong de rahat - o sa merg pe canapea... dar acolo mi-e ca ma ia somnul!), am mancat juma' de pachet mare de chipsuri, iar acum mi-e rau! Iti scriu pana mi se face un ceai.
Ca sa-ti spun ca am ajuns acolo unde spune ca nu trebuie sa incercam sa "reparam" lucrurile, in viata asta. Pt ca lucrurile nu trebuiesc "reparate", ele trebuiesc in schimb intelese! Ah, ah!!!, chestia asta m-a dat pe spate, pe bune!
Mi s-a facut ceaiul.
Pana acolo, tot ce a spus nu-mi era nou si deloc strain, adica de fapt stiam lucrurile astea si mi se par atat de valabile, incat mi-e greu sa vad inauntru si afara altfel decat prin prisma lor. Ma "iluminase" (adica pus pe ganduri), mai demult -- cred ca ti-am scris si tie despre asta -- La Rochefoucauld. Cea mai pregnanta maxima a lui (in sensul ca cele mai multe dintre ele mi se par variatiuni pe aceeasi tema) este:
"Nos vertus ne sont, le plus souvent, que des vices déguisés."
adica: virtutile noastre sunt cela mai adesea doar vicii deghizate.
E?
Deja mi se raceste ceaiul...
Te las, cu bine.
Seara buna!
vendredi 19 octobre 2007
ziua mea, 2007
Azi este ziua mea.
Am o gramada de ani..., dar tot degeaba!
:-)
Colegii mei mi-au facut cadou o carte despre care am auzit ca e extra: "Les bienveillantes" de Jonathan Littell:
http://fr.wikipedia.org/wiki/Les_Bienveillantes
M-am bucurat foarte tare, mai ales ca cred ca Marie este cea care s-a ocupat de cadoul meu. Ceea ce insemana, cred, ca -- incet-incet -- Marie renunta sa mai manance sarma ghimpata. Chiar asa! O gasesc mai in largul ei, in ultimul timp. Foarte mare lucru, asta!
Sol nu se preocupa inca de zilele de nastere. Daca nu-i spun eu ca "e ziua lui tati", el habar nu are. Pe de alta parte, nici Doru nu stie prea bine cand e ziua mea. Ei, nu e nici o suparare, zau! Iar Doru, anul asta, s-a descurcat foarte fain: ne-am dus intr-o zi, pe la sfarsitul lui septembrie, la masaje fel de fel (mmmm, extra!), asa, in chip de cadou reciproc pt ziua lui, in septembrie si a mea, in octombrie. Voilà!
Am primit de la Magda o carte foarte interesanta pe care am devorat-o in 2 zile: "Constientza" de Anthony de Mello. Am sa copiez aici cateva pasaje, cand am sa gasesc ceva timp. Treziti-va!
Si am mai primit, a doua zi, de la Caroline si Cristi, niste halva adevarata de floarea soarelui, ah! imi ploua in gura! dar mi-e lene sa ma mai spal inca o data pe dinti, de!
Si am mai primit cateva telefoane, de la Gabi, de la Ingrid...
Am o gramada de ani..., dar tot degeaba!
:-)
Colegii mei mi-au facut cadou o carte despre care am auzit ca e extra: "Les bienveillantes" de Jonathan Littell:
http://fr.wikipedia.org/wiki/Les_Bienveillantes
M-am bucurat foarte tare, mai ales ca cred ca Marie este cea care s-a ocupat de cadoul meu. Ceea ce insemana, cred, ca -- incet-incet -- Marie renunta sa mai manance sarma ghimpata. Chiar asa! O gasesc mai in largul ei, in ultimul timp. Foarte mare lucru, asta!
Sol nu se preocupa inca de zilele de nastere. Daca nu-i spun eu ca "e ziua lui tati", el habar nu are. Pe de alta parte, nici Doru nu stie prea bine cand e ziua mea. Ei, nu e nici o suparare, zau! Iar Doru, anul asta, s-a descurcat foarte fain: ne-am dus intr-o zi, pe la sfarsitul lui septembrie, la masaje fel de fel (mmmm, extra!), asa, in chip de cadou reciproc pt ziua lui, in septembrie si a mea, in octombrie. Voilà!
Am primit de la Magda o carte foarte interesanta pe care am devorat-o in 2 zile: "Constientza" de Anthony de Mello. Am sa copiez aici cateva pasaje, cand am sa gasesc ceva timp. Treziti-va!
Si am mai primit, a doua zi, de la Caroline si Cristi, niste halva adevarata de floarea soarelui, ah! imi ploua in gura! dar mi-e lene sa ma mai spal inca o data pe dinti, de!
Si am mai primit cateva telefoane, de la Gabi, de la Ingrid...
mercredi 17 octobre 2007
Aici, e o zi splendida : nori roz pe cer albastru. Nici nu e prea frig : 12-13 grade, dimineata (in ultimul timp, se intampla ceva bizar : deseori, lui Doru ii este frig, cand mie nu-mi este.).
La munca, am toate bune si frumoase. Inspectia aia, desi ne-a pus pe jaratec, a fost foarte bine venita : in felul acesta, cei ce lucreaza in alte departamente decat al nostru, au mai vazut o data ca noi nu putem face mare lucru daca ei nu colaboreaza cu noi. Si asta se vede foarte bine la inspectie...!
Asa cum iti spuneam, am imens de mult de munca, din ce in ce mai mult. De multe ori, lucrez si acasa. Seful meu munceste in asa hal (si noi vedem asta), incat ma stimuleaza si pe mine. Din fericire, asa cum ti-am mai spus, imi place tot ce fac. E mult, dar treaba asta parca ma intărâta si mai tare!
Acasa, toate bune si frumoase, de asemenea. Suntem sanatosi si voiosi. Si fiecare se simte iubit. Frumoasa perioada! Cred ca am invatat cu totii ceva din intamplarea din 15 spre 16 septembrie. Ti-am spus ca ORL-ista l-a gasit foarte bine pe Sol? Si ca nici ea nu i-a dat trimitere sa faca scan. Astfel, Sol mi-a declarat ca el ia drept bun avizul a doi medici (unul neurolog, la spital si ORL-ista) si ca nu vrea sa mai mearga sa faca scan. Asa ca, pot sa stau eu si-n fund si-n cap, daca el nu mai vrea, e clara treaba. Sper sa fie bine!
Cu Marie, colega mea ciufuta, parca-parca s-ar ameliora nitzelush atmosfera. Sper sa nu fie o iluzie, creata de dorinta mea de a face echipa cu colegii mei.
Cu Rocio, merge treaba asa si asa : am descoperit ca are mari ganduri de marire, ceea ce nu e rau in sine. Dar il sapa pe seful nostru. Ceea ce e eminamente urat. Cu prima ocazie, am sa-i spun. N-o mai las sa evolueze liber. De altfel, e si in interesul ei personal. Toata lumea il iubeste pe seful nostru.
Altfel, cu barbatii (?!) ma inteleg foarte bine : seful si Christophe.
Gata, acum am sa te las, in viteza, ca am cateva vrafuri de probleme de rezolvat.
La munca, am toate bune si frumoase. Inspectia aia, desi ne-a pus pe jaratec, a fost foarte bine venita : in felul acesta, cei ce lucreaza in alte departamente decat al nostru, au mai vazut o data ca noi nu putem face mare lucru daca ei nu colaboreaza cu noi. Si asta se vede foarte bine la inspectie...!
Asa cum iti spuneam, am imens de mult de munca, din ce in ce mai mult. De multe ori, lucrez si acasa. Seful meu munceste in asa hal (si noi vedem asta), incat ma stimuleaza si pe mine. Din fericire, asa cum ti-am mai spus, imi place tot ce fac. E mult, dar treaba asta parca ma intărâta si mai tare!
Acasa, toate bune si frumoase, de asemenea. Suntem sanatosi si voiosi. Si fiecare se simte iubit. Frumoasa perioada! Cred ca am invatat cu totii ceva din intamplarea din 15 spre 16 septembrie. Ti-am spus ca ORL-ista l-a gasit foarte bine pe Sol? Si ca nici ea nu i-a dat trimitere sa faca scan. Astfel, Sol mi-a declarat ca el ia drept bun avizul a doi medici (unul neurolog, la spital si ORL-ista) si ca nu vrea sa mai mearga sa faca scan. Asa ca, pot sa stau eu si-n fund si-n cap, daca el nu mai vrea, e clara treaba. Sper sa fie bine!
Cu Marie, colega mea ciufuta, parca-parca s-ar ameliora nitzelush atmosfera. Sper sa nu fie o iluzie, creata de dorinta mea de a face echipa cu colegii mei.
Cu Rocio, merge treaba asa si asa : am descoperit ca are mari ganduri de marire, ceea ce nu e rau in sine. Dar il sapa pe seful nostru. Ceea ce e eminamente urat. Cu prima ocazie, am sa-i spun. N-o mai las sa evolueze liber. De altfel, e si in interesul ei personal. Toata lumea il iubeste pe seful nostru.
Altfel, cu barbatii (?!) ma inteleg foarte bine : seful si Christophe.
Gata, acum am sa te las, in viteza, ca am cateva vrafuri de probleme de rezolvat.
lundi 15 octobre 2007
lundi 8 octobre 2007
Campania pentru eliberarea ursului Martinica
Campania pentru eliberarea ursului Martinica detinut ilegal la Manastirea Cotmeana din judetul Valcea.
Campania este sustinuta de organizatiile neguvernamentale "Milioane de prieteni" si "Solidaritatea pentru libertatea de constiinta"
http://www.humanism.ro/articles.php?page=62&article=206
Remus Cernea
Director executiv
Solidaritatea pentru libertatea de constiinta
www.humanism.ro
tualegi.eu@gmail.com
0727.583.594
--------------------------------------------
...suna caraghios "eliberati-l pe ursul Martinica..." - chiar credeam ca e vorba despre o gluma. Cand colo, e serios si grav! Chestia nasoala - cea mai nasoala! - este ca suntem inconjurati din toate partile de prostie si indiferenta si de produsele lor care se dezvolta in mod exponential.
Eu tocmai am citit o carte cutremuratoare despre Guantanamo. Dar ce? mi-a fost posibil sa uit de mutilarea sexuala a femeilor? sau de animalele tinute in captivitate (ca sa nu mai vorbim despre cele pe care le mananca oamenii)? sau de scolile care in marea lor majoritate angajeaza profesori pe baza de diploma dar nu de aptitudini? de copiii nenorociti in diverse feluri? si muuuuulte altele. TOATE astea sunt legate. Insensibilitatea statelor asa-zis civilizate vis-a-vis de popoarele care mor de foame, literalmente... Oh, si insensibilitatea noastra, a asa zisilor "oameni de rand" din tarile asa-zis civilizate, fata de oamenii care mor de foame sau de alte cele! Si pe urma, daca Doamne fereste! se intampla vreun atentat la stanga sau la dreapta, ne indignam rosii de suparare ca "au murit oameni nevinovati!" Sariti, oameni buni, ca au murit oameni nevinovati! Dar ce? sare cineva? Aiurea! Si eu, eu ce fac? Eu sar?! Nu, dar...
Aoleu, ce suparare duc cu mine!
Il admir foarte tare pe Remus si pe cei ca el care cred ca se poate face ceva, stii asta, ti-am mai spus.
Ei, si acum, sa reintru in lumea "normala", sa ma vopsesc la par, sa fac cumparaturi, sa merg la un vernisaj...
Campania este sustinuta de organizatiile neguvernamentale "Milioane de prieteni" si "Solidaritatea pentru libertatea de constiinta"
http://www.humanism.ro/articles.php?page=62&article=206
Remus Cernea
Director executiv
Solidaritatea pentru libertatea de constiinta
www.humanism.ro
tualegi.eu@gmail.com
0727.583.594
--------------------------------------------
...suna caraghios "eliberati-l pe ursul Martinica..." - chiar credeam ca e vorba despre o gluma. Cand colo, e serios si grav! Chestia nasoala - cea mai nasoala! - este ca suntem inconjurati din toate partile de prostie si indiferenta si de produsele lor care se dezvolta in mod exponential.
Eu tocmai am citit o carte cutremuratoare despre Guantanamo. Dar ce? mi-a fost posibil sa uit de mutilarea sexuala a femeilor? sau de animalele tinute in captivitate (ca sa nu mai vorbim despre cele pe care le mananca oamenii)? sau de scolile care in marea lor majoritate angajeaza profesori pe baza de diploma dar nu de aptitudini? de copiii nenorociti in diverse feluri? si muuuuulte altele. TOATE astea sunt legate. Insensibilitatea statelor asa-zis civilizate vis-a-vis de popoarele care mor de foame, literalmente... Oh, si insensibilitatea noastra, a asa zisilor "oameni de rand" din tarile asa-zis civilizate, fata de oamenii care mor de foame sau de alte cele! Si pe urma, daca Doamne fereste! se intampla vreun atentat la stanga sau la dreapta, ne indignam rosii de suparare ca "au murit oameni nevinovati!" Sariti, oameni buni, ca au murit oameni nevinovati! Dar ce? sare cineva? Aiurea! Si eu, eu ce fac? Eu sar?! Nu, dar...
Aoleu, ce suparare duc cu mine!
Il admir foarte tare pe Remus si pe cei ca el care cred ca se poate face ceva, stii asta, ti-am mai spus.
Ei, si acum, sa reintru in lumea "normala", sa ma vopsesc la par, sa fac cumparaturi, sa merg la un vernisaj...
samedi 6 octobre 2007
Orez cu lapte... de orez
Yes!
Am indraznit!
Aseara, am facut orez cu lapte de orez (Rice Dream) natur, cu margarina si cu zahar lichid... tot de orez! Si un pic de sare.
A iesit asa de bun, incat nu mi-a mai ramas nimic de fotografiat! L-am "bagat la ghiozdanel", impreuna cu Doru, cat ai zice "peste"! Excelent.
vendredi 21 septembre 2007
Draga Magda, multumesc pt incurajari!
Da, da, tot raul e spre bine: parca ne-a tras cineva o palma zdravana sau un pumn in moalele capului (de fapt, la Sol, chiar asa a fost!), iar acum ne-am desteptat cu totii si suntem o familie extra! Numai ca, tare as vrea sa inventez ceva (numai la asta ma gandesc acum) care sa poata proteja pe cei care sunt atacati asa, ca Sol. Ceva extraordinar de repulsiv sau ceva extraordinar de atragator, care sa schimbe gandurile vrajmase ale atacatorilor... La asta ma gandesc. Pt ca e clar ca Sol nu vrea sa schimbe prea multe dintre obiceiurile lui. De fapt, inteleg ca are dreptate si repet ca ma straduiesc sa iau exemplu de la el, pt ca pozitia lui e mai valoroasa decat frica mea, da rasta presupune, obligatoriu, ca conditiile care s-au reunit sambata noaptea se vor mai putea reuni de multe ori. Ceea ce inseamna probabilitate mare sa mai fie atacat. Gata, incetez! OK.
Ieri s-a tuns: arata ca un copil, inca. Ochiul i se innegreste tot mai tare, dar culmea! si nasul umflat si ochiul negru - nu l-au uratit deloc. Mda, trebuie ca bat eu campii, ca doar sunt mama lui!
Ieri s-a tuns: arata ca un copil, inca. Ochiul i se innegreste tot mai tare, dar culmea! si nasul umflat si ochiul negru - nu l-au uratit deloc. Mda, trebuie ca bat eu campii, ca doar sunt mama lui!
mercredi 19 septembre 2007
Nu ma mai supar in vecii vecilor
Sol merge la munca, azi.
M-am hotarat din rasputeri sa nu ma mai supar in vecii vecilor nici pe Sol nici pe Doru si pe nimeni de care mi-e drag. Ca sa nu mai pierd timpul si sa nu-i mai oblig nici pe ei sa-l piarda…! Regret toate supararile trecute, dar din ele imi voi trage determinarea sa NU ma mai supar pe nimeni ce-mi e drag. Am zis!
:-)
Tremuratul meu a diminuat in amplitudine, dar ma surprind constatand ca e tot acolo, mic si tenace.
Am vorbit ieri cu Sol. In momentul acesta, diferenta majora dintre noi este ca eu ma gandesc aproape numai la intamplarea de sambata noaptea si eventualele ei urmari de tot felul, pe cand el – fericitul! trebuie neaparat sa iau exemplu de la el! – vrea sa uite cat mai repede si sa nu se gandeasca deloc.E clar, nici vorba sa se gandeasca sa-si ia, pt viitor, masuri de precautie cat mai aproape de 100%. Eu asa as face, cred. Dar, cum spuneam, suntem diferiti si, dintre noi doi, e sigur ca EL traieste pe un fond muuuuult mai pozitiv decat al meu, ceea ce nu poate fi decat bine.
...iar eu voi lua exemplu de la el. Am zis! Am zis-o si pe asta… :-)
Azi, cand ne-am intors acasa, Doru si cu mine, ne-am intalnit cu vecinul nostru, John, un tip ffff de treaba. Din pacate, Sol il mai supara din cand in cand, cu muzica lui (ah, ah, am ascultat aseara niste muzici, la Sol, in pod, EXTRA!). Ne-a spus si azi.
(dar ce, isi inchiupuie cineva ca eu ma mai pot supara pe Sol? hm...!)
Am intrat in casa si mie au inceput sa mi invarteasca rotitele si am si scos-o: "Dorule, dar ce-ar fi sa izolam podul?" Imi inchipui ca ar fi mult de munca, imi inchipui ca izolarea fonica nu ar fi completa, dar cred ca merita sa facem asta, chiar daca se reduce "zgomotul" doar cu 75%. Poate ca chiar si 50% ar fi suficient. Doru - chiar nu stiu de ce! - s-a suparat. Probabil ca s-a suparat din pricina ca isi inchipuie ca vorbesc prostii. El nu prea e bricoleur, dar eu - da, adica nici eu prea tare, dar totusi, mai mult decat el. Cand s-a intors Sol acasa, de la munca, impreuna cu Maxime, si le-am povestit ca John e iarasi necajit din pricina "zgomotului", aceeasi idee au avut-o si tinerii: "pai sa izolam podul!"
Ia sa ma interesez eu de materialele de care as avea nevoie!
Seara buna!
M-am hotarat din rasputeri sa nu ma mai supar in vecii vecilor nici pe Sol nici pe Doru si pe nimeni de care mi-e drag. Ca sa nu mai pierd timpul si sa nu-i mai oblig nici pe ei sa-l piarda…! Regret toate supararile trecute, dar din ele imi voi trage determinarea sa NU ma mai supar pe nimeni ce-mi e drag. Am zis!
:-)
Tremuratul meu a diminuat in amplitudine, dar ma surprind constatand ca e tot acolo, mic si tenace.
Am vorbit ieri cu Sol. In momentul acesta, diferenta majora dintre noi este ca eu ma gandesc aproape numai la intamplarea de sambata noaptea si eventualele ei urmari de tot felul, pe cand el – fericitul! trebuie neaparat sa iau exemplu de la el! – vrea sa uite cat mai repede si sa nu se gandeasca deloc.E clar, nici vorba sa se gandeasca sa-si ia, pt viitor, masuri de precautie cat mai aproape de 100%. Eu asa as face, cred. Dar, cum spuneam, suntem diferiti si, dintre noi doi, e sigur ca EL traieste pe un fond muuuuult mai pozitiv decat al meu, ceea ce nu poate fi decat bine.
...iar eu voi lua exemplu de la el. Am zis! Am zis-o si pe asta… :-)
Azi, cand ne-am intors acasa, Doru si cu mine, ne-am intalnit cu vecinul nostru, John, un tip ffff de treaba. Din pacate, Sol il mai supara din cand in cand, cu muzica lui (ah, ah, am ascultat aseara niste muzici, la Sol, in pod, EXTRA!). Ne-a spus si azi.
(dar ce, isi inchiupuie cineva ca eu ma mai pot supara pe Sol? hm...!)
Am intrat in casa si mie au inceput sa mi invarteasca rotitele si am si scos-o: "Dorule, dar ce-ar fi sa izolam podul?" Imi inchipui ca ar fi mult de munca, imi inchipui ca izolarea fonica nu ar fi completa, dar cred ca merita sa facem asta, chiar daca se reduce "zgomotul" doar cu 75%. Poate ca chiar si 50% ar fi suficient. Doru - chiar nu stiu de ce! - s-a suparat. Probabil ca s-a suparat din pricina ca isi inchipuie ca vorbesc prostii. El nu prea e bricoleur, dar eu - da, adica nici eu prea tare, dar totusi, mai mult decat el. Cand s-a intors Sol acasa, de la munca, impreuna cu Maxime, si le-am povestit ca John e iarasi necajit din pricina "zgomotului", aceeasi idee au avut-o si tinerii: "pai sa izolam podul!"
Ia sa ma interesez eu de materialele de care as avea nevoie!
Seara buna!
mardi 18 septembre 2007
muuuuuuuuuuuuult mai bine decat ieri!
Draga Vio,
Abia acum am citit scrisorica ta. E absolut groaznic ce s-a intamplat, dar eu zic multumesc lui Dumnezeu ca e acasa pe piciorusele lui. Si eu cred ca un scan ar trebui facut, chiar daca medicul spune ca nu e cazul, e mai bine sa fii sigur.
Incearca sa nu te mai gandesti la toate lucrurile rele intamplate altora, fiecare dintre noi avem calea noastra, asa ca ceea ce se intampla altora nu este acelasi lucru cu viata noastra. Stiu ca e mai usor de zis decat de pus in practica dar incearca putin, alunga gandurile nefavorabile atunci cand vin si pune altele frumoase in loc. :)
Acum ce face? E mai bine , nu-i asa? mai da-mi vesti te rog, cand ai timp.
va imbratisez cu drag,
c
Draga Caroline,
Sa stii ca bucuria de a-l vedea mai bine si vesel ca intotdeauna e mai buna decat orice incurajare pe care mi-as putea-o prodiga eu insami sau tu sau altcineva. Dar multumesc pt gandul bun! :-)
Ieri seara, la insistentele lui Doru si rugamintile mele, am reusit sa-l bibilesc la ranile de pe cap si din spatele urechii (cei de la urgenta nu au facut-o; inteleg din ce in ce mai bine ca, la urgenta, tipii nu se ocupa decat strict de ceea ce ar putea sa-ti puna viata in pericol, in rest, te descurci; acum intelg mai bine de ce l-am gasit manjit cu sange pe gat, dupa atatea ore petrecute la urgenta: il stersesera atat cat sa vada daca nu avea si acolo rani, dar il stersesera cu un servetel sau un pansament uscat... In sfarsit, mai bine sa incerc sa uit tot ce am vazut atunci!). Mai are 2 rani si pe pavilionul urechii, pe dinauntru, mici, dar NU m-a lasat sa umblu la ele cu nici un chip. Poate diseara. Apropo, gandindu-ma ca-i e teama de alte dureri si nu vrea nici macar o mica usturime de dezinfectant, am petrecut vreun sfert de ora in raionul "Pansamente si dezinfectante" de la Delhaize si am gasit acolo o chestie fff practica (sper sa fie si eficienta): cate un mic recipient de plastic individual, mic cat unghia de la degetul mijlociu, in care se afla un lichid dezinfectant, care in contact cu aerul face o pojghita transparenta dar impermeabila pt apa si bacterii, practic un pansament. Cu chestia asta am reusit sa-l pansez pe Sol la cap, fara sa-l usture si fara sa-l deranjeze.
Ei, si ca un facut, tot ieri i-a venit lui un pachet din Germania, o nazdravanie pt mixat muzica, ceva extraordinar, cadoul lui de ziua lui. Si nu-si mai incapea in piele de bucurie ieri seara.
Deci, lucrurile reintra in normal atat de bine, incat mi-e si teama deja ca n-o sa mai vrea sa mearga la O.R.L.-ista vineri. Asa e el. Dar o sa-l conving eu, daca o fi asa, don't worry (be happy)! Ah, ce bine imi pare ce bine imi pare ce bine imi pare ca e o natura asa de pozitiva! Are nasul cat un cartofior, ochiul stang e mic si negru, dar mixeaza si se bucura de prietenii care vin sa-l vada.
Concluzie: sunt muuuuuuuuuuuuult mai bine decat ieri!
Abia acum am citit scrisorica ta. E absolut groaznic ce s-a intamplat, dar eu zic multumesc lui Dumnezeu ca e acasa pe piciorusele lui. Si eu cred ca un scan ar trebui facut, chiar daca medicul spune ca nu e cazul, e mai bine sa fii sigur.
Incearca sa nu te mai gandesti la toate lucrurile rele intamplate altora, fiecare dintre noi avem calea noastra, asa ca ceea ce se intampla altora nu este acelasi lucru cu viata noastra. Stiu ca e mai usor de zis decat de pus in practica dar incearca putin, alunga gandurile nefavorabile atunci cand vin si pune altele frumoase in loc. :)
Acum ce face? E mai bine , nu-i asa? mai da-mi vesti te rog, cand ai timp.
va imbratisez cu drag,
c
Draga Caroline,
Sa stii ca bucuria de a-l vedea mai bine si vesel ca intotdeauna e mai buna decat orice incurajare pe care mi-as putea-o prodiga eu insami sau tu sau altcineva. Dar multumesc pt gandul bun! :-)
Ieri seara, la insistentele lui Doru si rugamintile mele, am reusit sa-l bibilesc la ranile de pe cap si din spatele urechii (cei de la urgenta nu au facut-o; inteleg din ce in ce mai bine ca, la urgenta, tipii nu se ocupa decat strict de ceea ce ar putea sa-ti puna viata in pericol, in rest, te descurci; acum intelg mai bine de ce l-am gasit manjit cu sange pe gat, dupa atatea ore petrecute la urgenta: il stersesera atat cat sa vada daca nu avea si acolo rani, dar il stersesera cu un servetel sau un pansament uscat... In sfarsit, mai bine sa incerc sa uit tot ce am vazut atunci!). Mai are 2 rani si pe pavilionul urechii, pe dinauntru, mici, dar NU m-a lasat sa umblu la ele cu nici un chip. Poate diseara. Apropo, gandindu-ma ca-i e teama de alte dureri si nu vrea nici macar o mica usturime de dezinfectant, am petrecut vreun sfert de ora in raionul "Pansamente si dezinfectante" de la Delhaize si am gasit acolo o chestie fff practica (sper sa fie si eficienta): cate un mic recipient de plastic individual, mic cat unghia de la degetul mijlociu, in care se afla un lichid dezinfectant, care in contact cu aerul face o pojghita transparenta dar impermeabila pt apa si bacterii, practic un pansament. Cu chestia asta am reusit sa-l pansez pe Sol la cap, fara sa-l usture si fara sa-l deranjeze.
Ei, si ca un facut, tot ieri i-a venit lui un pachet din Germania, o nazdravanie pt mixat muzica, ceva extraordinar, cadoul lui de ziua lui. Si nu-si mai incapea in piele de bucurie ieri seara.
Deci, lucrurile reintra in normal atat de bine, incat mi-e si teama deja ca n-o sa mai vrea sa mearga la O.R.L.-ista vineri. Asa e el. Dar o sa-l conving eu, daca o fi asa, don't worry (be happy)! Ah, ce bine imi pare ce bine imi pare ce bine imi pare ca e o natura asa de pozitiva! Are nasul cat un cartofior, ochiul stang e mic si negru, dar mixeaza si se bucura de prietenii care vin sa-l vada.
Concluzie: sunt muuuuuuuuuuuuult mai bine decat ieri!
Inscription à :
Articles (Atom)