A fost ffff misto la mare! Saptamana trecuta, am fost cu Doru si Nineta. Ieri am fost cu Doru. Am o gramada de poze.
La intrebarea lui Sandu daca suntem la curent cu nenorocirile din Liban:
Ne intereseaza, sigur, nenorocirile din Liban, ca si cele din Palestina, ca si cele din Cecenia, ca si cele... Dar toate "interesele" de genul asta sunt impregante cu o senzatie de neputinta ingrozitor de tenace. Din care cauza, eu mai mult, Doru mai putin, cautam sa nu ne mai lasam ambalati afectiv intr-o istorie - fie ea si a lumii intregi - in care sa nu avem nici un cuvant de spus. Plus ca a devenit acuta constiinta faptului ca oricum nu avem acces la totalitatea informatiilor. Mie mi s-a pus pata rau de tot, si vad ca mi-a ramas, de cand cu invazia Irakului, in 2003. De fapt, aceeasi pata mi s-a pus in Romania, in vara lui '90, cu ocazia minerilor si a urmarilor lor. Apoi, mi s-a mai pus pata in '97-'98, cand cu Dutroux si autoritatile belgiene, apoi, asa cum spuneam, in 2003... Din cand in cand, ma dezgust maxim. Apoi, am nevoie de ceva ani ca sa ma mai las inflamata de vreo cauza pe care tot n-o pot influenta... Intelegi? Pe de alta parte, ma gandesc ca viata noastra e asa de scurta si ea se tot scurteaza, si cred ca meritam sa dam mai multa atentie propriei noastre povesti: o plimbare la mare, vazut, mirosit, mancat clatite la marginea marii, sau branza si rosii, in masina, "ai grija sa nu patezi scaunul", o plimbare cu bicicletele, pe marginea canalului Bruxelles...
