mercredi 23 avril 2008

doi soricei

Duminica, ne-am "distrat" foarte tare: pe cand aveam niste prieteni la noi, cine crezi ca traverseaza curtea? UN SOBOLAN! Ce-i drept, parea pe moarte, probabil ca mancase de pe undeva ceva otravit, nu stiu. Mai stam putin si apar si doi soricei (frumosi ca in desenele animate), care se bucurau sa recupereze resturile de mar pe care le pusesem eu in curte, pentru pasari. Mergeau marunt prin iarba, gaseau bucatica care ii interesa, si apoi fugeau inspre zidul cu iedera, topaind ca niste canguri in miniatura. Am stat multa vreme sa ma uit la ei (si speriata si minunata), cu Ann. Unuia dintre ei, i-am facut si o poza, uite.

Doru a inceput programul de destabilizare a soriceilor: in fiecare zi, dimineata si seara, trece cu matura prin iedera, ca sa le dea de inteles ca aici nu e un loc bun pt ei. Iar eu nu le mai dau mere pasarilor... Am sa gasesc un sistem ca sa le pot suspenda marul... ha! ce-ar fi sa-l agat in vreun copac? Multa vreme mi-a trebuit pana sa ma gandesc!

samedi 19 avril 2008

Sol este "fUarte bine"!

Sol a plecat, luni, la Marsilia, la un prieten pe care si l-a facut pe net.
(sa mai zica cineva ca mersul pe net te face asocial!)
De atunci, a dat 2 semne de viata, ah! ce copil am! care se gandeste si la mamica lui! Multumesc, Sol! In cele 2 mesaje scrie ca e foarte bine acolo. "fuarte bine" asa scria, el nu scrie prea bine romaneste, dar scrie. Pe de alta parte, ce-i drept, nu pronuntam "fOarte bine", ci chiar "fUarte bine", este?
Sper sa se intoarca de acolo doar cu impresii placute, sau macar in majoritate! Se intoarce vineri, pe 2 mai.
Multi pupici, Sol!

Cine sunt franc-masonii?

Am un moment de liniste si pace, ceea ce e cam rar. Adica stau asa, nu se aude nimic in casa decat un ticait de ceas si o mierla in curte... Mananc niste struguri negrii. Nu stiu de unde vin, ca a aruncat Doru ambalajul. Seamana la gust cu ciresele!!! Aoleu! cine stie ce manipulare genetica mancam noi!

Sa vezi ce mi se intampla: am un coleg la munca, de fapt nu e la nivelul meu ci mult mai sus, dar nu direct deasupra mea, sa zicem ca il cheama Pamfil. Pamfil este material didactic viu pt lectia despre narcisism. Pamfil ma saluta din doua in doua ocazii, ciufut fiind. Pamfil este un tip complex care poate fi cu adevarat fermecator si, in aceeasi piele, poate fi scarbos, imbecil si detestabil... Acum vreo 10 ani, Pamfil mi-a propus sa ma duc si eu, ca si el, la franc-masoni. Si eu i-am spus ca imi pare rau, dar nu ma intereseaza nici o forma de inregimentare, nici o forma de grupare. Si a lasat-o balta. Ei bine, nus' ce l-a apucat, dar zilele trecute iar mi-a propus chestia asta, de data asta cumva mai insistent. Ei, nu-ti fie teama ca nu ma inrolez eu in nimic doar pt ca cineva insista, dar zic asa, ca de data asta e mai insistent: mi-a adus 2 carti si un DVD, ca sa vad daca ma intereseaza chestia. Am incercat sa citesc cartile alea, dar, spre rusinea mea, amandoua imi par ca bat campii si ma adorm ingrozitor; pe DVD o sa-l vad, cred azi, dar intre timp, m-am dus pe net sa mai culeg informatii. Rezultat: nu ma atrage absolut deloc chestia asta! Ei se fac frati intre ei, prin ritualuri pompoase, iar eu chiar sunt constienta, fara nici un ritual, ca SUNTEM frati, inevitabil frati, chiar si cu negrii, chiar si cu rosii, chiar si cu galbenii, cu toti necunoscutii! Eu stiu ca sunt sora chiar si cu cei pe care nu-i vreau sau care nu ma vor! In plus, eu mai cred ca suntem frati si cu animalele, na! Chestia e ca nu stiu deloc cum am sa-i spun iarasi (dar am sa-i spun, don't worry) ca nu ma intereseaza, fara sa-l fac sa se simta prost. Lucram deseori impreuna, ceea ce, dat fiind narcisismul lui, nu e lucru simplu. Daca mai adaug si treaba asta... Dar nu am incotro! Ah, ma gandesc ca pot sa-i spun ceva de genul (cu tonul cel mai sincer cu putinta!!!): oh, Pamfil, imi pare asa de rau ca nu sunt la inaltimea opiniei tale despre mine! inchipuieste-ti ca am incercat sa citesc cartile tale si pur si simplu nu am reusit! trebuie ca mintea mea nu ma duce!
:-)
Eh, nu stiu ce o sa iasa. Dar, vorba mamei mele: niciodata nu a fost sa nu fie cumva. Pai nu? Ce dor imi e de mama!

dimanche 13 avril 2008

Ardei umpluti extraformidabilosi (si vegetaLieni)

Umplutura se face din:
1/3 fulgi de soia rehidratati (1 volum de fulgi la 1 volum de apa)
1/3 legume calite in ulei: ceapa, morcovi, ardei
1/3 orez deja fiert
sare
piper
marar
patrunjel

Se umplu ardeii, se pun "in picioare" intr-o cratita care poate fi pusa la cuptor, se pune suc de rosii, cu sare si zahar, mai mult de jumatatea inaltimii ardeilor, se pune capacul peste oala, harsht cu oala la cuptor, termostat 4-5 (la mine, unde am termostat pana la 10), o ora. Se mai drege consistenta sosului, cu niste faina, sau amidon de porumb, sau alt liant.
Gata.
Poze nu am, ca pana sa ma gandesc sa le fac poze, erau gata mancati si digerati! Saru'mana, Caroline!

Ziua Ioanei. Sol pleaca la Marsilia

M-am instalat la ordinator, pe cand toata casa doarme inca, cu un platou cu ceva de mancare (yofu adica iaurt de soia, humus libanez adica boabe de naut batute, cu seminte de sesam si, alaturi, frunze de rucola natur, pe post de salata, mmmm, noua mea descoperire!), sa scriu cu drag si in liniste.
Aoleu! vineri seara a fost de groaza! Era ziua a 2-a dupa aniversarea Ioanei Pop, care ne invitase, pt asta, la un resto, in Bruxelles.
...nu era un restaurant, ci un bar -Ioana s-a pacalit ingrozitor! Ii zice Mappa Mundo. Toti veniseram fara sa mancam inainte, asa ca ne-au cam chiorait matzele pe acolo. Sa bei pe stomacul gol, nu e chiar asa cool! Noroc ca aveau niste sucuri de fructe extra! Si ne-au dat alune la bere, a mai scos Ioana o banana din traista... Partea CEA MAI nasoala era ca, asa ca in orice bar, se fuma si era un fuuuuum! Si muzica era data tare si ne auzeam prost si nu era decat 1 singura cabina de WC unisex, pt tot barul (in care erau macar 100-150 de persoane; pe 2 niveluri) si in cabina aia trebuia sa faci contorsionism ca sa nu te atingi de toate alea... Ioana era tuflita rau: cineva ii recomandase locul, cunoscandu-l peste zi... cand se servesc chestii simple de mancare, dar bune (sandwichuri, supe, masline...) si cand nu se fumeaza, caci in localurile unde se mananca nu e voie sa se fumeze, in Belgia, prin lege. Dar daca seara regimul de mancare se schimba prin absenta totala, atunci se fumeaza. Pe la 11, am plecat, cu Alina si Catalin. Am mancat foarte bun, simplu, curat si fara fum, intr-un local grecesc, cu muzica foarte faina greceasca. Si alta chestie nasoala: o data pe an ma imbrac si eu in fusta, iar acum 'trebuia' sa fie si subtire fusta, fi-r-ar! - am tras un frig torid pana la masina, dupa ce am terminat de mancat si de vorbit cu A si C, iar acum imi cam trag nasul. Daca n-o sa fie decat un guturai, nu-i bai (chiar asa de mare)!

Ti-am spus ca, la servici, fata aceea despre care am spus ca e prietena mea, a fost angajata? Ei bine, da! O cheama Mihaela e chiar frumoasa si pare 'de-a noastra'.

Ieri, am fost cu Doru sa cautam un balonzaid pt mine, ca m-am saturat de canadiana mea rosie si a trecut iarna (sper!) dar nu am gasit decat balonzaide la moda si foarte urate, dar, intr-un tarziu, am gasit o haina ffff haioasa, ca un tricou flausat, dar cumva mai teapan, e din bumbac dens si cu o croiala stransa pe corp, cu gluga, cu fermoar si nasturi mari, bine inchisa la gat, neagra, ffff ffff faina! Si, pt ca i-a placut si lui Doru (lucru ffff rar!), am cumparat-o si acum ma mandresc cu ea. I-a placut foarte tare si lui Sol.

Ah, Sol! Unde pleaca el, luni? Cu avionul? La Marsilia, unde si-a facut un prieten prin internet! I-am cumparat biletul de avion, dus si intors, pt 2 saptamani si acuma stau cu emotii, bieinteles! Si inca ce emotii! Marsilia e un oras foarte interesant, cu locuri foarte frumoase, sper sa ii placa si lui Sol, dar unde e si un nivel de delincventa important! Bine, traiesc si acolo oameni cinstiti, care sunt marea majoritate, iar Sol e baiat mare. Sper sa fie o experienta frumoasa pt el! La un moment dat, avea de gand sa mearga pe drumul spre Compostelle, cu o fata pe care o cunoscuse tot pe net (el, de fapt, are o gramada de prieteni, cu care vorbeste mult seara - il aud , deasupra camerei mele, cand ma culc), dar a renuntat la proiectul asta, cel putin deocamdata, cum zice el.

Am sa te las, ca am vazut ca Sol nu mai are paine - eu am crezut ca are si nu i-am cumparat, ieri. Asa ca ma voi duce sa iau paine pt el.
A! sa-ti mai spun o chestie extra: saptamana asta, incurajata de Caroline si pe baza unei retete vegan pe care mi-a dat-o, am facut niste ardei umpluti extraformidabilosi, din care a mancat si Sol, cu mare pofta, de doua ori! Pe cand ii preparam, a coborat din podul lui sa-mi spuna ca miroase extra, pana in pod. Ce pregatesti de mancare? ma intreaba cu nasul in oalele mele pe aragaz. Sigur ca am profitat sa-i spun ca vezi? nu e neaprata nevoie de carne, ca sa miroasa frumos mancarea. De fapt, mirosul frumos vine mai ales de la ce punem pe langa si peste carne. Bine, bine - zice el. Ai noroc ca mor de foame, am sa incerc si eu ardeii tai umpluti. Si a incercat si a mancat cu mare pofta - ceea ce lui este EXCLUS sa i se intample: daca nu ii place, chiar daca moare de foame, prefera sa se duca in oras si sa-si cumpere un sandwich ("mitraillette" cu sunca, cascaval, maioneza, ketch-up, morcovi rasi, salata). De! Asa ca, sunt foarte bucuroasa pe tema asta.

O duminica placuta!