mercredi 31 janvier 2007

http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=148&cmd=articol&id=4399

http://www.humanism.ro/articles.php?page=62&article=183
(sau Dilema Veche nr. 155 (26 ianuarie - 1 februarie) la pagina 2)



Bài tatà...!
ASTA mi-a iesit din gura, si balabaneam din cap a paguba, de una singura in fata ecranului, dupa ce, in sfarsit! imi acordasem placerea - asa credeam eu, ca va fi o placere! - de a citi schimbul de mesaje dintre Plesu si Remus. Asta era fara sa imi inchipui clocoteala pe care am resimtit-o citindu-l pe primul si fara sa pun la socoteala frustrarea pe care am resimtit-o citindu-l pe al doilea dar nu pe cel din urma. Pt ca trebuie sa spun ca, frustrare sau nu, màtur pe podea cu o palarie mare, imaginara, in fata lui Remus: mamà, ce tare e!
Nu mai departe de ieri am avut o discutie cu colega mea cea noua, spaniola, pe tema "cred sau nu cred", sau mai degraba "eu nu cred, ba eu cred, treaba ta!". Marta avea aceeasi pozitie ca si Plesu! Azi, citind articolul lui Plesu nu-mi venea sa cred ca Plesu poate sa se intalneasca atat de tare cu Marta! Si unde crezi ca se intalneau? Acolo unde Marta argumenta ca "nu poti spune ca nu crezi in Dumnezeu, nu te poti declara atee fara sa fii studiat indelung pt asta". Dar de unde le vine ideea asta?! Eu incep sa cred ca nu le vine spontan ideea asta. Faptul ca am intalnit-o, nealterata, la doua persoane atat de indepartate (prin origine, instructie, experienta etc.), ma face sa cred ca e mai degraba o strategie. Chestia cu "nu poti sa fii atee fara sa cunosti - nu stiu bine ce, nu stiu care ar fi pragul de cunoastere cu incepere de la care s-ar simti satisfacuti -", pt mine e o gogoritza. Marta mergea - si ASTA m-a enervat de fapt - pana la a spune ca "nu ai dreptul". Asta-i buna! Dar cine distribuie dreptul asta? I-am spus ca eu ma simt foarte bine luandu-mi singura dreptul asta. Si ca de fapt nici nu am luptat ca sa-l dobandesc, ba din contra, mi s-a impus singur. M-as simti mult mai bine pe lumea asta daca as putea sa cred ca totul face parte dintr-un plan divin, ca nimic nu e fara rost, nici chiar uciderea pruncilor, ah! ah! si cate si mai cate altele!

Eu m-am enervat cu Marta 'a mea'. Motiv in plus sa-l admir pe Remus! Ma enerveaza prostia mandra, in egala masura in care ma enerveaza reaua-vointa. Si imi pierd rabdarea. Chapeau bas in fata celor ce si-o pastreaza! Si, prin aceasta, reusesc sa paseze integral mesajul: "Bài bàieti, fiecare trebuie sa poata sa creada ce vrea el. Terminati cu prostiile! Ce vreti mai curat decat asta?" Marta 'a mea' intra probabil in prima categorie, cea de prostie mandra. Ori, daca nu ea, atunci eu! Plesu - nu, el nu intra in prima categorie... Si, ah! ce dezgustatoare mi se par ne-bunele lui intentii! Felul in care, cu multa stiinta intr-ale condeiului, il ironizeaza pe Remus! Tare imi este urata atitudinea asta: sa nu fi de acord cu cineva, sa te simti sprijinit de un auditoriu important pentru tine si pentru sistemul tau de repere si, in conditiile astea, sa-ti permiti sa-ti bati joc de cel ce crede altfel decat tine. Chiar daca ai avea toata dreptatea de pe lume! Nu se face chestia asta! Sau, daca o faci, te mai respect doar pentru ca ma respect pe mine.
Ce ziar tinea Romania Mare prin '90? Nu mai stiu cum ii zicea. Poate ca tine si acum acelasi ziar. Mi se parea scarbos, dincolo de orice convingeri politice si nationale, scarbos pt ca facea chestia asta de mai sus, sistematic. Plesu este mai civilizat si de departe mai inteligent decat cei de la ziarul acela, dar face si el acelasi lucru. Ce nasol! Iar dau din cap a baguba...
Ah, si mai e o chestie care ma scoate din sarite: de aceeasi natura ca si cea cu care i se da peste nas lui... Brigitte Bardot! Si anume: "ce-are, draga, asta? ce-i tot trage cu animalele? sunt atatia copii nenorociti pe lume si ea ii trage cu animalele!" La fel si Plesu: cu spitalele. Pe lumea asta se intampla fel de fel de lucruri grave, considerate mai mult sau mai putin grave in functie de privitor, de epoca... Dar daca fiecare ar aprinde cate o lumanare, dupa indemnul lui Lao Tze, fiecare cum poate el, dupa ce-i tine mai tare la suflet, s-ar putea ca intunericul sa se destrame. Asa de bine a spus omul asta! Abia cand am citit niste vorbe de-ale lui Blaga, nu demult, am inteles mai bine ce voia sa spuna Lao Tze. Povestea Blaga cum era el intr-o noapte pe un drum, si abia daca vedea in departare, dar vedea un pic; si a aprins o lumanare si n-a mai vazut nimic in departare... Vezi? nu e suficienta o lumanare. Trebuiesc aprinse cat mai multe. Toate. Si fiecare sa aprinda DUPA CUM POATE. Dar atentie la pericolul de incendiu! Ei fi-r-ar sa fie!

dimanche 28 janvier 2007

Viitoarea noastra vacanta se profileaza asa cum mi-o doream demult (Doru tinea neparat sa nu plec in Romania, ca sa nu "prapadesc" zile de vacanta si bani fara sa fim impreuna... Mare e gradina Domnului! Acelasi om poate fi cu mine adorabil si apoi detestabil si inapoi..., poate trece de la una la alta cu o usurinta atat de mare, incat nici cand e adorabil nu este 100% adorabil, nici cand e detestabil nu este 100% detestabil, spre norocul lui si al nostru...) si nu reuseam sa-l conving pe Doru. De data asta, eu nici n-am cerut nimic. El a propus o "vacanta de aventura", adica vom pleca cu avionul, pe 10 februarie, la Faro, in sudul Portugaliei. Ne vom intoarce de acolo pe 17. Intre timp, vom inchiria o masina, si vom merge incolo si incoace prin sudul Portugaliei si al Spaniei. De fiecare data cand va veni noaptea, vom cauta un hotel nu prea scump. Astfel incat nu vom mai trebui sa ne intoarcem, in fiecare seara la un acelasi hotel. Doar ca, pe 17, trei sa fim inapoi la Faro.
Mi-e o lene ingrozitoare. Ar trebui sa ies sa fac si eu cativa pasi, dar in loc sa-l atrag pe Doru de partea mea ("trei sa ne plimbam in ritm alert o juma de ora pe zi!"), eu ma iau dupa el, sedentar si la TV. Numai ca forma mea fizica nu se compara cu a lui. Asa ca, am sa ma rup de aici si voi face plimbarea aceea. O sa citesc pe drum. Sunt spre sfarsitul cartii cu cajuni, de Jean Vautrin, "Un grand pas vers le bon Dieu". Care mi-a placut destul de tare incat sa ma duc vineri la "Pêle-Mêle" si sa-mi mai cumpar, la mana a doua deci, 9 alte carti de ale lui.
Am facut si noi un party, ieri: un "clàtite-party". Excelent! Eu am facut clatitele si am pus niste dulceturi pe masa, ceilalti au mai adus ce au mai vrut ei ca umpluturi si vin. Tatal lui Iancu ne-a povestit despre cand era el la ambasada Romaniei in Cuba, despre Fidel Castro si despre Che Guevara si despre cum s-a suparat foc Ceausescu pe Castro pt ca nu respecta programul impus, se trezea tarziu dimineata si nu semna la vreme acordurile prevazute... pt ca petrecuse toata noaptea stand de vorba cu studentii cubanezi in curtea din Primaverii... Nu stiu cum a trecut seara. In plus ce placere: niste prieteni ne-au adus un vin care era exact ca cel pe care il avea Michi, toamna, "de la mosie", ah! Numai mie mi-a placut. Sa fii fost pt ca avea valoare sentimentala? Ei, nu cred ca era numai asta :-)
Va pupam, petreceti bine!

mercredi 24 janvier 2007

"Journal de bord"?

Spun ce se intampla in mine.
Spun ce se intampla cu mine.
Spun ce nu-mi place si ce nu-mi merge si incerc sa gasesc modalitati de a trece prin situatia neplacuta. Imi pun intrebari, chiar si "idioate". Imi dau raspunsuri. Ma iau peste picior, dar stiu ca ma iau peste picior si imi permit adica imi dau voie s-o fac.
Spun ce imi place si ce imi merge bine si incerc sa gasesc modalitati de a prelungi starea buna.

Noile mele colege

Ce mai fac eu oare?
Ma doare deseori capul, in diferite feluri. De la frig, de la cate vreo emotie violenta, de la noul ecran de ordinator de la munca...? Habar nu am. Dar sa nu mai vorbim despre asta acum, devreme ce acum nici nu ma doare (doar ma incearca).
La munca, am una, doua, trei! colege noi.
Rocio
Prima, in ordinea venirii - in august trecut - este spaniola, nici nu vorbeste inca bine franceza. In schimb, vorbeste foarte bine engleza si... daneza! 30-33 de ani. Este foarte priceputa in meseria noastra, dar ii vine tare greu sa faca compromisurile necesare. Inteligenta tare, dar, scuzati, cam pisaloaga, uf! Cred ca, cu timpul, poate deveni o colega buna pt mine.
Amandine
A doua, in ordinea venirii - in noiembrie parca, este mica, frumoasa, desteapta, prietenoasa, deloc fandosita si stagiara in secretariat. 20 de ani. Nu va ramane, probabil, la noi la munca, ci face doar un stagiu. Este inca in ultimul an de liceu. M-as bucura sa revina dupa terminarea scolii. In plus, lucru asa de rar pe aici, ii place sa citeasca. In scurt timp, i-am pasat doua carti.
Marie
A treia, tot in ordinea venirii - in ianuarie, anul acesta nou. 23 de ani. Primul ei loc de munca. Credeam ca am epuizat dracii cu Rocio, cu pisalogeala pe care mi-a administrat-o, in primele saptamani... Ei bine, nu! Desi, cu Marie, este vorba despre extrema cealalta. Bine, o spun deindata: prefer de departe tacerea, decat vorbaria. Numai ca...
... nu stiu cum am facut, dar m-am trezit ca Marie si Amandine vin cu mine la masa, la pranz
(ah, adio jumatatea mea de ora de aur, singura la masa, mancand si citind linistita!),
si - nu! nu sunt cu totul asociala! - tacem toate trei incontinuu!
Nu mi s-a mai intamplat asta niciodata.
De fapt, ar fi foarte usor sa mi se intample asa ceva, pt ca nu stiu si nu pot sa fac conversatie. Dintr-o data fac carcei la fata si la limba si nu pot continua, chiar daca am reusit sa articulez vreo intrebare dintr-acelea passe-par-tout, gen: "Si, unde v-ati petrecut ultima vacanta?" sau "Care este hobby-ul dumneavoastra?"
Zic ar fi foarte usor, din partea mea, sa tac impreuna cu oricati interlocutori as avea. Numai ca, pana acum, ori am avut noroc, ori aveam in preajma pe careva care stia sa faca conversatie, ori aveam interlocutor(i) interesant(i).
Ei bine, cu Marie si Amandine - cateva zile la masa de pranz + cate 10 minute in fiecare dimineata, la cafea, taceam de zor toate trei, cu privirile duse departe, dupa mustele moarte asta toamna...
Ah, ingrozitor!
Ingrozitor, pt ca desi nu vorbeam nimic-nimic-nimic
(Doru nu are aerul sa ma creada ca efectiv nu vorbeam nimic; ce-i drept, situatia este monstruos de penibila si e greu de inchipuit),
efortul de a ma gandi totusi la ceva
(nu ca sa vorbim, ci ca sa FAC ceva!),
esecul continuu de a ma gandi la ceva - parca toate gandurile posibile imi erau aspirate de gaura aceea neagra a tacerii absolute! - deci efortul acesta ma obosea foarte tare.
Ei, dar intr-o zi ploioasa si cu vant foarte mare, a intrat o colega in cantina, suparata tare ca vantul ii smulsese un teanc de hartii din maini si i le rostogolise prin baltoacele din curte. Le recuperase pana la urma, dar erau toate leoarca. Am dat fuga sa o ajut sa le usuce.
Sigur ca eram si usurata sa parasesc tacerea aceea asa de apasatoare. Fetele au ramas la masa, mai departe si...
... si au inceput sa vorbeasca! Si au vorbit, au ras, iarasi au vorbit, iar...
A! deci EU eram cauza tacerii! Nu numai ca nu stiu sa fac conversatie, dar le si inhib pe fetele astea!
In aceeasi dupa-amiaza, am aranjat cu ele sa mearga ele mai devreme la masa, impreuna
(cafeaua, dimineata, o bem totusi impreuna, dar mai vin si alti colegi cu noi, in ultimul timp, uf!),
ca sa poata vorbi despre o gramada de chestii comune pe care le au.
Iar eu merg mai tarziu, singura ca de obicei... daca nu vine si Rocio la masa cu mine. Rocio, uneori, nu vine, atunci pot citi.
Din fericire, fetele nu sunt suparaciose. Au zis - amandoua au avut reactii similare, de altfel am impresia ca se inteleg deosebit de bine (iar eu stateam intre ele ca musca in lapte!) - au zis deci "Bine, dar nu te superi?" Sigur ca nu ma supar :-)))
Doru zice ca sunt "speciala": cum pot vorbi asa pe sleau despre astfel de chestii jenante, cu ele? Zice el ca in astfel de situatii se inventeaza scuze, aranjamente, chestii, trestii. Pe cuvant ca nu le vad nici utilitatea, nici frumusetea. Pai ce? Doru isi inchipuie ca doar eu vedeam penibilul situatiei?
Gata, am sa fac niste gimnastica, asa, fara chef, ca de obicei.
Buna seara!

mardi 16 janvier 2007

Légumes farcies

Légumes farcies
----------------
(pour 6 personnes)
6 légumes qui peuvent être coupés en deux et dans lesquels on peut pratiquer, à l'aide d'une petite cuillère, des creux,
exemples:
** tomates (on leur pratique un "couvercle" et puis on vide la chair, qu'on réserve pour la sauce dont on parlera ultérieurement)
** poivrons (on les coupe en deux, dans le sens de la longueur et on nettoie leur intérieur)
** aubergines (on leur coupe la queue et la partie verte et puis on les coupe en deux, dans le sens de la longueur et on creuse un trou dans leur chair en réservant la chair pour la sauce dont on parlera ultérieurement)
** courgettes (on leur coupe la queue et la partie verte et puis on les coupe en deux, dans le sens de la longueur et on creuse un trou dans leur chair en réservant la chair pour la sauce dont on parlera ultérieurement)
** pommes de terre (on les coupe en deux, dans le sens de la longueur et on creuse un trou dans leur chair en réservant la chair pour la sauce dont on parlera ultérieurement)
** etc.

Farcir les légumes avec un mélange de:
+ 600 g bœuf pur haché, cuit et refroidi
+ 2 oeufs
+ 1 tasse de 200 ml de riz basmati, cuit et refroidi
+ persil
+ aneth
+ sel (ou, à la place du sel, du Maggi - Bouillon Viande), poivre
Déposer les légumes farcis dans un récipient beurré allant au fur.


Hacher ou râper les parties réservés de légumes , rajouter :
+ tomates en cubes (2 conserves)
+ sel (ou, à la place du sel, du Maggi - Legumes), poivre
+ 2 pommes râpées
=> une sauce assez épaisse; la verser entre les légumes.

Rajouter +/- 200 g de crème fraîche et 300 g fromage râpé (spécial gratin); bien couvrir les légumes farcis avec le fromage.
Si la sauce + la crème fraîche n'arrivent pas à PRESQUE couvrir les légumes farcis, rajouter un peu d'eau.

Mettre au four préchauffé, thermostat 4-5 (200°C) une heure. Il faut que les légumes deviennent tendres et qu'il se forme une croûte dorée à la surface. Bien surveiller la cuisson, surtout parce que je ne suis pas sure du temps que j'ai donné. Moi, je regarde, j'aime bien voir comment tout cela se transforme...

Allez, bon appétit!

lundi 15 janvier 2007

Poulet à l'ananas et à l'estragon

Poulet à l'ananas et à l'estragon
---------------------------------
(pour 4 personnes)

ON MELANGE DANS UNE CASSEROLE:

+/- 500 g filet de poulet coupé en cubes et préalablement cuit (légèrement doré) dans un peu d'huile

+/- 350 g ananas égoutté coupé en cubes

2 grands oignons émincés et préalablement cuits (légèrement dorés) dans un peu d'huile (ou bien deux mains de "oignons cuits")

sel (ou, à la place du sel, du Maggi - Bouillon Legumes), poivre

3-4 branches d'estragon vert

ON CUIT LE MELANGE, COUVERT, 10 MINUTES, A PETIT FEU.

ON SERT LA PREPARATION DANS DES ASSIETTES CREUSES, SUR DE LA SALADE VERTE, AVEC 1/4 DE CITRON SUR CHAQUE ASSIETTE

+ RIZ OU PAIN

tarte au pommes



Tarte aux pommes, mmmm...!

Ingrédients:
----------------
5-6 pommes
Pâte feuilletée
cannelle moulue
2 oeufs
150-200 ml crème fluide
3 cuillères à soupe de SUCRE
sel
Préparation:
----------------
Mettre la pâte dans un récipient adéquat qui peut aller au four (d'abord mettre le papier, s'il y en a).
Pratiquer des trous dans la pâte, à l'aide d'une fourchette (beaucoup, sans peur).
Couper les pommes en tranches (je ne les pèle jamais) et disposer les tranches sur la pâte, de telle manière que pour mettre le maximum de pommes sur la surface donnée, tout en évitant de superposer les tranches).
Saupoudrer de cannelle.
Mettre au four thermostat 5, pour 15 minutes.
Sortir du four, mettre au-dessus le mélange obtenu des oeufs, la crème, le sel et le sucre.
Remettre au four, thermostat 4, pour 30 minutes.
-------------------------
Faites-la une fois, vous la ferez toutes les dimanches!

ca sa nu mai uit siturile mele cu poze

vioricoo
escale
colegas
fotovio
strada
respiro
-----------------
...desi incerc sa concentrez totul pe
http://www.fotothing.com/vioricoo/

mercredi 3 janvier 2007

DACA voi reusi sa ma tin de ele primele 10 zile din an, am sa scriu aici care sunt "bunele mele rezolutii" pentru anul nou 2007.
Pana atunci insa, shshshshsh..., ca sa nu ma dezumflu!
La Multi Ani si sa ne fie la toti de bine!