Doru-picioru'

De necrezut! i-au scos ghipsul dupa numai 3 sapt! uau! ce forta! cica poate sa inceapa cu sedintele de reeducare! Chapeau bas! Ce incantat e Doru! Cred si eu! M-a ajuns din urma, si chiar m-a depasit! Si eu rad de bucurie!

ai, ai, ai, trece luna si...

...si eu nu am scris nici un rand aici! Cu toate acestea, s-au intamplat multe luna asta. Printre altele, mana mea dreapta e din ce in ce mai bine(*), dar as scrie mai degraba despre Doru, care se vindeca vazand cu ochii, ca voinicul din poveste!!!. Luni se duce din nou la dr. Altfel, e extraordinar de activ in casa, merge peste tot... cu scaunul de birou! Drrrrum! Drrrrum! in toate partile: face patul, spala vasele, le pune la loc, ma ajuta sa distribui prin dulapuri cumparaturile... Prefera sa "ruleze" cu scaunul, deoarece asta ii lasa bratele si mainile libere. Altfel, cu carjele, e mai greu. Dar face exercitii fizice la picioare incontinuu, cu sau fara greutati, cred ca o sa iasa mai musculos din incercarea asta decat era pe cand a intrat in ea. :-) In orice caz, are o vointa admirabila! Si, in fiecare zi, ma asteapta cu drag sa vin de la munca, cu cate o salata de fructe.


(*)De acuma, pot:
- sa beau apa din causul mainii
- sa-mi inchei sutienul la spate
- sa ma leg la sireturi
- chiar si sa deschid sticlele de apa (in afara de vreuna mai rebela...)
- una si mai tare: sa deschid borcanele (cu ajutorul manusilor de cauciuc, dar si inainte faceam de multe ori asa)
- sa ma spal cu palma, ci nu cu dosul degetelor mainii drepte, la subtioara stanga
- ma rog, tot felul de chestii din astea "mici", care imi revin de foarte departe
De pe la mijlocul lui februarie si pana spre sfarsitul lui martie (36 de zile), am purtat 8 ore pe zi (de la 8 la 20) o piatra fermecata la gat, un bornit, care trebuia sa ma vindece. N-as putea spune ca m-a vindecat, dar in timpul asta durerea pe care o resimteam cand imi atingeam mana sau cand incordam muschii mainii, a diminuat sa zicem de la 10/10, la 4/10. Ceea ce e maaaaaare lucru!
Dar degetele imi raman curbate deocamdata. Cel mai mult degetul mic (5), cel mai putin (aproape deloc) degetul mare (1).
Joia trecuta, m-am dus din nou la doctor si mi-a dat sa port cate 10 minute pe ora o atela cu niste lame de care-mi agat degetele 5, 4 si 3, deci cele mai curbate. Chestia se numeste atela de extensie si cauta sa oblige mai de voie mai de nevoie tendoanele retractate (responsabile de degetele mele curbate) sa se destinda. De necrezut, dar in mai putin de 24 de ore, deja simt rezultate favorabile. Si nici nu e absolut insuportabil atunci cand imi pun nazdravania aia pe mana. Chiar asa, trei s-o pun.
Am sa-l rog pe Doru sa-mi faca o poza, dar acum se uita la un film.
Hai, sanatate!

Ah, e randul lui Doru...!

A fost Doru la schi si s-a intors de acolo sambata cu glezna dureroasa. Mai intai, a zis el ca e o luxatie. Si eu - dupa el, devreme ce-l vedeam ca poate sa mearga... In capul meu, nimic nu e mai grav decat o fractura! Si - doar e lucru stiut! - cu o fractura nu poti merge. Dar ne inselam!
...azi s-a dus la munca. Glezna lui si piciorul erau umflate fff tare. Pe colegii lui i-a ascultat (nu pe mine si nici pe Alina si Cata), din fericire, si s-a dus la spital. L-au oprit acolo si in seara asta l-au si operat!!! Era fractura de peroneu (ceea ce iti permite sa mergi, cu dificultate, dar e posibil!). I-au fixat peroneul cu o placa si nu stiu cate suruburi!!! 6 sapt. de ghips si alte 2 de recuperare.
nu-mi inchipuiam ca pot suferi atat de tare la gandul ca au sa taie din carnitza lui Doru, ca sa ajunga la os si sa-l repare. Asteptand sfarsitul operatiei, mi-a fost foarte greu. Am baut si niste Grapa, sa-mi treaca mai usor gandurile, dar nimic! Am ramas treaza si speriata, infricosata la culme! Mi-era teama, in plus, sa nu fie vreo premonitie... Of, gata, bine ca s-a terminat! Doru doarme la spital, dar maine revine acasa. Mi-am luat liber pt maine.