Gery, uau! Ce bine imi pare!!!
Daca iti spun ca unul dintre motivele pt care mi-am facut blog a fost tocmai acela - pt care aveam o speranta taaaare firava - de a da de tine? MA crezi? Sigur, fara nici un scop. Doar de dragul tau.
Aoleu! nici nu stiu cum sa mai scriu! Sunt foarte emotionata! De fapt, am si lacrimi in ochi, de bucurie!
Ce mai faci tu? - sa-mi scrii vreo 10 pagini despre tine, dintr-o data, neaparat, te rog!
Ce mai face Cati? Cum ii scrieti voi numele? Roag-o sa ma scuze daca i-am scris aiurea numele. Dar ce conteaza numele, zau asa!
Ai vesti despre Socrate? Da, "nu conteaza numele", vezi? si uite asa am uitat care era numele lui de familie! Buna treaba!
Ai tai sunt bine, sanatosi? Locuiti in continuare in Baraolt?
Tu lucrezi, sigur ca lucrezi... CE lucrezi? Iti place?
Esti fericita, Gery?
Te imbratisez cu foarte mare drag si iti urez o seara buna si TOATE bune!
(sper sa-mi scrii rpd!!!)
vio
PS: asa de tare imi gâlgâie bucuria in gât incat sa stii ca postez mesajul asta si pe blog, asa ca sa stie toata lumea ce tare ma bucur!
lundi 22 octobre 2007
samedi 20 octobre 2007
M-am hotarat sa ma trezesc (mult) mai devereme dimineata, ca sa ajung la gara inainte de rush, ca sa nu mai respir atata si atata gaz de esapament!!!
Mi-e greu sa n-o lãlãi dimineata si sa plec cu adevarat mai devreme, dar trrrrrrrrrrrebuie!
Si, de trei zile, reusesc.
Am avut parte de 3 zile senine, astfel incat, in loc sa dorm in tren, am admirat rasaritul soarelui. Am niste peisaje splendide, in drum spre Bxl. Pacat ca e lumina in compartiment, lumina care se reflecta in geamuri, astfel incat mi-e imposibil sa fac poze. Altfel...
Ei bine, tot de 3 zile, patzesc o chestie care tare nu-mi place - mi-e un pic rusine s-o spun, dar o spun, ca sa râd de ea mai tarziu - in statia de tramvai, la Bxl.
Ma asez pe o banca, in asteptarea tramvaiului. De fiecare data, a venit din stanga. Nu tramvaiul. Adica, da, si tramavaiul tot din stanga vine, dar nu despre el voiam sa vorbesc. Ci despre un cersetor. Nu stiu ce mi-a venit sa fiu asa de marinimoasa prima data: i-am dat 5 euro. Sigur, 5 euro e o chestie! Dar asa mi-a venit. Si atunci, el s-a inclinat in fata mea, cu un zambet imens si mi-a intins mana. Pe care eu am luat-o, magulita ca acest cersetor se bucura de ceea ce-i dadusem. De obicei, cersetorii imi raspund cu un fel de multumesc mecanic. Si atunci eu imi spun, cu atat mai bine! insemna ca sunt obisnuiti, ca multa lume le da de pomana. In sfarsit, sa revin la cersetorul "meu". A doua zi, in acelasi moment al zilei, a trecut din nou prin fata mea. De data asta, i-am dat "doar" 1 euro. Zic "doar", pt ca in afara de rarele ocazii cand le dau cate un cec-mancare de 6 euro, nu ajung niciodata la 1 euro. Si nici sa nu-ti inchipui ca le dau tot timpul. Cand ma impresioneaza, cand ma fac sa ma gandesc ca, daca au ajuns sa ceara, as fi o scarba sa-i ignor, cand ei au trebuit sa depaseasca un moment atat de dificil, punandu-se pe strada, cu mana intinsa!
...ii dau 1 euro, spuneam. Ce mai zambet luminos! Si iarasi imi intinde mana. Si iarasi ne scuturam mainile cu putere si ne uram reciproc "o zi buna!" El, doar din priviri, ca nu vorbeste. Problema mea e ca am oaresce gãrgãuni in cap si nu-mi prieste daca nu ma pot spala pe maini imediat dupa ce dau mana cu cineva despre a carui curatenie am dubii. Si uite asa, merg cate 25 de minute in fiecare dimineata, cu mana in aer (parca as cere si eu de pomana), evitand s-o duc la fata sau chiar la cealalta mana (ca sa-mi ramana macar una despre care sa pastrez iluzia ca e curata)...
Ieri, a treia zi, il vad din nou ca se apropie si, pur si simplu ma hotarasc sa nu-i mai dau nimic, mintindu-l ca nu am la mine nimic. Dar el, cu acelasi zambet extraordinar, imi face semn ca nu e nimic daca nu am ce sa-i dau... si-mi intinde mana.
:-)
Pana la urma, am sa iau ce-i bun din episoadele astea si poate ma mai si dezvatz, cu ocazia asta, de obisnuinta de a fi neaparat curata pe maini. Pai nu?
Mi-e greu sa n-o lãlãi dimineata si sa plec cu adevarat mai devreme, dar trrrrrrrrrrrebuie!
Si, de trei zile, reusesc.
Am avut parte de 3 zile senine, astfel incat, in loc sa dorm in tren, am admirat rasaritul soarelui. Am niste peisaje splendide, in drum spre Bxl. Pacat ca e lumina in compartiment, lumina care se reflecta in geamuri, astfel incat mi-e imposibil sa fac poze. Altfel...
Ei bine, tot de 3 zile, patzesc o chestie care tare nu-mi place - mi-e un pic rusine s-o spun, dar o spun, ca sa râd de ea mai tarziu - in statia de tramvai, la Bxl.
Ma asez pe o banca, in asteptarea tramvaiului. De fiecare data, a venit din stanga. Nu tramvaiul. Adica, da, si tramavaiul tot din stanga vine, dar nu despre el voiam sa vorbesc. Ci despre un cersetor. Nu stiu ce mi-a venit sa fiu asa de marinimoasa prima data: i-am dat 5 euro. Sigur, 5 euro e o chestie! Dar asa mi-a venit. Si atunci, el s-a inclinat in fata mea, cu un zambet imens si mi-a intins mana. Pe care eu am luat-o, magulita ca acest cersetor se bucura de ceea ce-i dadusem. De obicei, cersetorii imi raspund cu un fel de multumesc mecanic. Si atunci eu imi spun, cu atat mai bine! insemna ca sunt obisnuiti, ca multa lume le da de pomana. In sfarsit, sa revin la cersetorul "meu". A doua zi, in acelasi moment al zilei, a trecut din nou prin fata mea. De data asta, i-am dat "doar" 1 euro. Zic "doar", pt ca in afara de rarele ocazii cand le dau cate un cec-mancare de 6 euro, nu ajung niciodata la 1 euro. Si nici sa nu-ti inchipui ca le dau tot timpul. Cand ma impresioneaza, cand ma fac sa ma gandesc ca, daca au ajuns sa ceara, as fi o scarba sa-i ignor, cand ei au trebuit sa depaseasca un moment atat de dificil, punandu-se pe strada, cu mana intinsa!
...ii dau 1 euro, spuneam. Ce mai zambet luminos! Si iarasi imi intinde mana. Si iarasi ne scuturam mainile cu putere si ne uram reciproc "o zi buna!" El, doar din priviri, ca nu vorbeste. Problema mea e ca am oaresce gãrgãuni in cap si nu-mi prieste daca nu ma pot spala pe maini imediat dupa ce dau mana cu cineva despre a carui curatenie am dubii. Si uite asa, merg cate 25 de minute in fiecare dimineata, cu mana in aer (parca as cere si eu de pomana), evitand s-o duc la fata sau chiar la cealalta mana (ca sa-mi ramana macar una despre care sa pastrez iluzia ca e curata)...
Ieri, a treia zi, il vad din nou ca se apropie si, pur si simplu ma hotarasc sa nu-i mai dau nimic, mintindu-l ca nu am la mine nimic. Dar el, cu acelasi zambet extraordinar, imi face semn ca nu e nimic daca nu am ce sa-i dau... si-mi intinde mana.
:-)
Pana la urma, am sa iau ce-i bun din episoadele astea si poate ma mai si dezvatz, cu ocazia asta, de obisnuinta de a fi neaparat curata pe maini. Pai nu?
CONSTIENTA, de Anthony de Mello
Magdutz,
Tot citind* (si stand incomod pe un sezlong de rahat - o sa merg pe canapea... dar acolo mi-e ca ma ia somnul!), am mancat juma' de pachet mare de chipsuri, iar acum mi-e rau! Iti scriu pana mi se face un ceai.
Ca sa-ti spun ca am ajuns acolo unde spune ca nu trebuie sa incercam sa "reparam" lucrurile, in viata asta. Pt ca lucrurile nu trebuiesc "reparate", ele trebuiesc in schimb intelese! Ah, ah!!!, chestia asta m-a dat pe spate, pe bune!
Mi s-a facut ceaiul.
Pana acolo, tot ce a spus nu-mi era nou si deloc strain, adica de fapt stiam lucrurile astea si mi se par atat de valabile, incat mi-e greu sa vad inauntru si afara altfel decat prin prisma lor. Ma "iluminase" (adica pus pe ganduri), mai demult -- cred ca ti-am scris si tie despre asta -- La Rochefoucauld. Cea mai pregnanta maxima a lui (in sensul ca cele mai multe dintre ele mi se par variatiuni pe aceeasi tema) este:
"Nos vertus ne sont, le plus souvent, que des vices déguisés."
adica: virtutile noastre sunt cela mai adesea doar vicii deghizate.
E?
Deja mi se raceste ceaiul...
Te las, cu bine.
Seara buna!
Tot citind* (si stand incomod pe un sezlong de rahat - o sa merg pe canapea... dar acolo mi-e ca ma ia somnul!), am mancat juma' de pachet mare de chipsuri, iar acum mi-e rau! Iti scriu pana mi se face un ceai.
Ca sa-ti spun ca am ajuns acolo unde spune ca nu trebuie sa incercam sa "reparam" lucrurile, in viata asta. Pt ca lucrurile nu trebuiesc "reparate", ele trebuiesc in schimb intelese! Ah, ah!!!, chestia asta m-a dat pe spate, pe bune!
Mi s-a facut ceaiul.
Pana acolo, tot ce a spus nu-mi era nou si deloc strain, adica de fapt stiam lucrurile astea si mi se par atat de valabile, incat mi-e greu sa vad inauntru si afara altfel decat prin prisma lor. Ma "iluminase" (adica pus pe ganduri), mai demult -- cred ca ti-am scris si tie despre asta -- La Rochefoucauld. Cea mai pregnanta maxima a lui (in sensul ca cele mai multe dintre ele mi se par variatiuni pe aceeasi tema) este:
"Nos vertus ne sont, le plus souvent, que des vices déguisés."
adica: virtutile noastre sunt cela mai adesea doar vicii deghizate.
E?
Deja mi se raceste ceaiul...
Te las, cu bine.
Seara buna!
vendredi 19 octobre 2007
ziua mea, 2007
Azi este ziua mea.
Am o gramada de ani..., dar tot degeaba!
:-)
Colegii mei mi-au facut cadou o carte despre care am auzit ca e extra: "Les bienveillantes" de Jonathan Littell:
http://fr.wikipedia.org/wiki/Les_Bienveillantes
M-am bucurat foarte tare, mai ales ca cred ca Marie este cea care s-a ocupat de cadoul meu. Ceea ce insemana, cred, ca -- incet-incet -- Marie renunta sa mai manance sarma ghimpata. Chiar asa! O gasesc mai in largul ei, in ultimul timp. Foarte mare lucru, asta!
Sol nu se preocupa inca de zilele de nastere. Daca nu-i spun eu ca "e ziua lui tati", el habar nu are. Pe de alta parte, nici Doru nu stie prea bine cand e ziua mea. Ei, nu e nici o suparare, zau! Iar Doru, anul asta, s-a descurcat foarte fain: ne-am dus intr-o zi, pe la sfarsitul lui septembrie, la masaje fel de fel (mmmm, extra!), asa, in chip de cadou reciproc pt ziua lui, in septembrie si a mea, in octombrie. Voilà!
Am primit de la Magda o carte foarte interesanta pe care am devorat-o in 2 zile: "Constientza" de Anthony de Mello. Am sa copiez aici cateva pasaje, cand am sa gasesc ceva timp. Treziti-va!
Si am mai primit, a doua zi, de la Caroline si Cristi, niste halva adevarata de floarea soarelui, ah! imi ploua in gura! dar mi-e lene sa ma mai spal inca o data pe dinti, de!
Si am mai primit cateva telefoane, de la Gabi, de la Ingrid...
Am o gramada de ani..., dar tot degeaba!
:-)
Colegii mei mi-au facut cadou o carte despre care am auzit ca e extra: "Les bienveillantes" de Jonathan Littell:
http://fr.wikipedia.org/wiki/Les_Bienveillantes
M-am bucurat foarte tare, mai ales ca cred ca Marie este cea care s-a ocupat de cadoul meu. Ceea ce insemana, cred, ca -- incet-incet -- Marie renunta sa mai manance sarma ghimpata. Chiar asa! O gasesc mai in largul ei, in ultimul timp. Foarte mare lucru, asta!
Sol nu se preocupa inca de zilele de nastere. Daca nu-i spun eu ca "e ziua lui tati", el habar nu are. Pe de alta parte, nici Doru nu stie prea bine cand e ziua mea. Ei, nu e nici o suparare, zau! Iar Doru, anul asta, s-a descurcat foarte fain: ne-am dus intr-o zi, pe la sfarsitul lui septembrie, la masaje fel de fel (mmmm, extra!), asa, in chip de cadou reciproc pt ziua lui, in septembrie si a mea, in octombrie. Voilà!
Am primit de la Magda o carte foarte interesanta pe care am devorat-o in 2 zile: "Constientza" de Anthony de Mello. Am sa copiez aici cateva pasaje, cand am sa gasesc ceva timp. Treziti-va!
Si am mai primit, a doua zi, de la Caroline si Cristi, niste halva adevarata de floarea soarelui, ah! imi ploua in gura! dar mi-e lene sa ma mai spal inca o data pe dinti, de!
Si am mai primit cateva telefoane, de la Gabi, de la Ingrid...
mercredi 17 octobre 2007
Aici, e o zi splendida : nori roz pe cer albastru. Nici nu e prea frig : 12-13 grade, dimineata (in ultimul timp, se intampla ceva bizar : deseori, lui Doru ii este frig, cand mie nu-mi este.).
La munca, am toate bune si frumoase. Inspectia aia, desi ne-a pus pe jaratec, a fost foarte bine venita : in felul acesta, cei ce lucreaza in alte departamente decat al nostru, au mai vazut o data ca noi nu putem face mare lucru daca ei nu colaboreaza cu noi. Si asta se vede foarte bine la inspectie...!
Asa cum iti spuneam, am imens de mult de munca, din ce in ce mai mult. De multe ori, lucrez si acasa. Seful meu munceste in asa hal (si noi vedem asta), incat ma stimuleaza si pe mine. Din fericire, asa cum ti-am mai spus, imi place tot ce fac. E mult, dar treaba asta parca ma intărâta si mai tare!
Acasa, toate bune si frumoase, de asemenea. Suntem sanatosi si voiosi. Si fiecare se simte iubit. Frumoasa perioada! Cred ca am invatat cu totii ceva din intamplarea din 15 spre 16 septembrie. Ti-am spus ca ORL-ista l-a gasit foarte bine pe Sol? Si ca nici ea nu i-a dat trimitere sa faca scan. Astfel, Sol mi-a declarat ca el ia drept bun avizul a doi medici (unul neurolog, la spital si ORL-ista) si ca nu vrea sa mai mearga sa faca scan. Asa ca, pot sa stau eu si-n fund si-n cap, daca el nu mai vrea, e clara treaba. Sper sa fie bine!
Cu Marie, colega mea ciufuta, parca-parca s-ar ameliora nitzelush atmosfera. Sper sa nu fie o iluzie, creata de dorinta mea de a face echipa cu colegii mei.
Cu Rocio, merge treaba asa si asa : am descoperit ca are mari ganduri de marire, ceea ce nu e rau in sine. Dar il sapa pe seful nostru. Ceea ce e eminamente urat. Cu prima ocazie, am sa-i spun. N-o mai las sa evolueze liber. De altfel, e si in interesul ei personal. Toata lumea il iubeste pe seful nostru.
Altfel, cu barbatii (?!) ma inteleg foarte bine : seful si Christophe.
Gata, acum am sa te las, in viteza, ca am cateva vrafuri de probleme de rezolvat.
La munca, am toate bune si frumoase. Inspectia aia, desi ne-a pus pe jaratec, a fost foarte bine venita : in felul acesta, cei ce lucreaza in alte departamente decat al nostru, au mai vazut o data ca noi nu putem face mare lucru daca ei nu colaboreaza cu noi. Si asta se vede foarte bine la inspectie...!
Asa cum iti spuneam, am imens de mult de munca, din ce in ce mai mult. De multe ori, lucrez si acasa. Seful meu munceste in asa hal (si noi vedem asta), incat ma stimuleaza si pe mine. Din fericire, asa cum ti-am mai spus, imi place tot ce fac. E mult, dar treaba asta parca ma intărâta si mai tare!
Acasa, toate bune si frumoase, de asemenea. Suntem sanatosi si voiosi. Si fiecare se simte iubit. Frumoasa perioada! Cred ca am invatat cu totii ceva din intamplarea din 15 spre 16 septembrie. Ti-am spus ca ORL-ista l-a gasit foarte bine pe Sol? Si ca nici ea nu i-a dat trimitere sa faca scan. Astfel, Sol mi-a declarat ca el ia drept bun avizul a doi medici (unul neurolog, la spital si ORL-ista) si ca nu vrea sa mai mearga sa faca scan. Asa ca, pot sa stau eu si-n fund si-n cap, daca el nu mai vrea, e clara treaba. Sper sa fie bine!
Cu Marie, colega mea ciufuta, parca-parca s-ar ameliora nitzelush atmosfera. Sper sa nu fie o iluzie, creata de dorinta mea de a face echipa cu colegii mei.
Cu Rocio, merge treaba asa si asa : am descoperit ca are mari ganduri de marire, ceea ce nu e rau in sine. Dar il sapa pe seful nostru. Ceea ce e eminamente urat. Cu prima ocazie, am sa-i spun. N-o mai las sa evolueze liber. De altfel, e si in interesul ei personal. Toata lumea il iubeste pe seful nostru.
Altfel, cu barbatii (?!) ma inteleg foarte bine : seful si Christophe.
Gata, acum am sa te las, in viteza, ca am cateva vrafuri de probleme de rezolvat.
lundi 15 octobre 2007
lundi 8 octobre 2007
Campania pentru eliberarea ursului Martinica
Campania pentru eliberarea ursului Martinica detinut ilegal la Manastirea Cotmeana din judetul Valcea.
Campania este sustinuta de organizatiile neguvernamentale "Milioane de prieteni" si "Solidaritatea pentru libertatea de constiinta"
http://www.humanism.ro/articles.php?page=62&article=206
Remus Cernea
Director executiv
Solidaritatea pentru libertatea de constiinta
www.humanism.ro
tualegi.eu@gmail.com
0727.583.594
--------------------------------------------
...suna caraghios "eliberati-l pe ursul Martinica..." - chiar credeam ca e vorba despre o gluma. Cand colo, e serios si grav! Chestia nasoala - cea mai nasoala! - este ca suntem inconjurati din toate partile de prostie si indiferenta si de produsele lor care se dezvolta in mod exponential.
Eu tocmai am citit o carte cutremuratoare despre Guantanamo. Dar ce? mi-a fost posibil sa uit de mutilarea sexuala a femeilor? sau de animalele tinute in captivitate (ca sa nu mai vorbim despre cele pe care le mananca oamenii)? sau de scolile care in marea lor majoritate angajeaza profesori pe baza de diploma dar nu de aptitudini? de copiii nenorociti in diverse feluri? si muuuuulte altele. TOATE astea sunt legate. Insensibilitatea statelor asa-zis civilizate vis-a-vis de popoarele care mor de foame, literalmente... Oh, si insensibilitatea noastra, a asa zisilor "oameni de rand" din tarile asa-zis civilizate, fata de oamenii care mor de foame sau de alte cele! Si pe urma, daca Doamne fereste! se intampla vreun atentat la stanga sau la dreapta, ne indignam rosii de suparare ca "au murit oameni nevinovati!" Sariti, oameni buni, ca au murit oameni nevinovati! Dar ce? sare cineva? Aiurea! Si eu, eu ce fac? Eu sar?! Nu, dar...
Aoleu, ce suparare duc cu mine!
Il admir foarte tare pe Remus si pe cei ca el care cred ca se poate face ceva, stii asta, ti-am mai spus.
Ei, si acum, sa reintru in lumea "normala", sa ma vopsesc la par, sa fac cumparaturi, sa merg la un vernisaj...
Campania este sustinuta de organizatiile neguvernamentale "Milioane de prieteni" si "Solidaritatea pentru libertatea de constiinta"
http://www.humanism.ro/articles.php?page=62&article=206
Remus Cernea
Director executiv
Solidaritatea pentru libertatea de constiinta
www.humanism.ro
tualegi.eu@gmail.com
0727.583.594
--------------------------------------------
...suna caraghios "eliberati-l pe ursul Martinica..." - chiar credeam ca e vorba despre o gluma. Cand colo, e serios si grav! Chestia nasoala - cea mai nasoala! - este ca suntem inconjurati din toate partile de prostie si indiferenta si de produsele lor care se dezvolta in mod exponential.
Eu tocmai am citit o carte cutremuratoare despre Guantanamo. Dar ce? mi-a fost posibil sa uit de mutilarea sexuala a femeilor? sau de animalele tinute in captivitate (ca sa nu mai vorbim despre cele pe care le mananca oamenii)? sau de scolile care in marea lor majoritate angajeaza profesori pe baza de diploma dar nu de aptitudini? de copiii nenorociti in diverse feluri? si muuuuulte altele. TOATE astea sunt legate. Insensibilitatea statelor asa-zis civilizate vis-a-vis de popoarele care mor de foame, literalmente... Oh, si insensibilitatea noastra, a asa zisilor "oameni de rand" din tarile asa-zis civilizate, fata de oamenii care mor de foame sau de alte cele! Si pe urma, daca Doamne fereste! se intampla vreun atentat la stanga sau la dreapta, ne indignam rosii de suparare ca "au murit oameni nevinovati!" Sariti, oameni buni, ca au murit oameni nevinovati! Dar ce? sare cineva? Aiurea! Si eu, eu ce fac? Eu sar?! Nu, dar...
Aoleu, ce suparare duc cu mine!
Il admir foarte tare pe Remus si pe cei ca el care cred ca se poate face ceva, stii asta, ti-am mai spus.
Ei, si acum, sa reintru in lumea "normala", sa ma vopsesc la par, sa fac cumparaturi, sa merg la un vernisaj...
samedi 6 octobre 2007
Orez cu lapte... de orez
Yes!
Am indraznit!
Aseara, am facut orez cu lapte de orez (Rice Dream) natur, cu margarina si cu zahar lichid... tot de orez! Si un pic de sare.
A iesit asa de bun, incat nu mi-a mai ramas nimic de fotografiat! L-am "bagat la ghiozdanel", impreuna cu Doru, cat ai zice "peste"! Excelent.
Inscription à :
Articles (Atom)