samedi 31 décembre 2011
lundi 19 décembre 2011
Alexeï Kondratiévitch Savrassov
Minunat!
Merveilleux!
FR: Alexeï Kondratiévitch Savrassov
EN: Alexei Kondratyevich Savrasov
RU: Алексе́й Кондра́тьевич Савра́сов
Merveilleux!
FR: Alexeï Kondratiévitch Savrassov
EN: Alexei Kondratyevich Savrasov
RU: Алексе́й Кондра́тьевич Савра́сов
jeudi 15 décembre 2011
Care sunt avantajele daca ai trecut de 50 de ani ?
From: Tony
Date: 2011/12/15
Subject: AMUZANT SI ADEVARAT!!!!!!
Care sunt avantajele daca ai trecut de 50 de ani ?
1. Cei care rapesc oameni nu mai sunt interesati de tine
2. In caz de luare de ostateci tu vei fi intre primii eliberati
3. Nimeni nu se asteapta de la tine ca sa alergi undeva
4. Daca seara esti sunat dupa ora 21h00 esti intrebat « Nu te-am trezit ?»
5. Oamenii nu se mai intreaba daca esti ipohondru
6. Nu mai exista nimic de invatat pe calea cea mai grea
7. Lucrurile pe care le cumperi acum nu se mai uzeaza
8. Poti cina si la 4h00 dupa-masa
9. Poti trai fara sex dar fara ochelari nu
10. Te angajezi in discutii serioase despre sistemul de pensii
11. Depasirea vitezei legale nu mai e o provocare
12. Nu mai incerci sa-ti sugi burta daca cineva intra in incapere
13. In lift canti impreuna cu difuzorul
14. Ochii nu ti se mai strica
15. Incheieturile iti prezic vremea mai corect decat Institutul National de Meteorologie
16. Platile facute catre asiguratorii de sanatate in sfarsit incep sa-si arate roadele
17. Secretele tale sunt in siguranta la prieteni deoarece nici ei nu-si mai aduc aminte de ele
18. Nu-ti mai aduci aminte cine ti-a trimis mail-ul acesta
19. Ti se pare reconfortant ca literele din acest mail sunt destul de mari
20. Te rog sa transmiti aceasta lista la toate persoanele de care iti mai aduci aminte
Oh, excelent!
:-)
In ceea ce ma priveste, cu cateva diferente notabile:
NU: Daca seara esti sunat dupa ora 21h00 esti intrebat « Nu te-am trezit ?»
PT CA: ma culc in continuare fff tarziu (zic eu), de obicei intre 0 si 1, dar deseori chiar mai tarziu. Deoarece inca functioneaza cu succes, la mine, vorba: "dar ce? am o viata - si pe aia s-o dorm?"
NU: Poti cina si la 4h00 dupa-masa
PT CA: vezi mai sus
NU: Te angajezi in discutii serioase despre sistemul de pensii
PT CA: toate discutiile despre bani, oricare ar fi ele, mi se par foarte plictisitoare; chiar daca e vorba despre banii mei, ai nostri; adica, daca e de facut ceva pt banii nostri, OK, sa facem, dar sa terminam cat mai rpd discutia (evident ca nu suntem bogati - cel putin nu la bani :-))
NU: Nu mai incerci sa-ti sugi burta daca cineva intra in incapere
PT CA: ba da, continui s-o fac - chiar daca cu (mult) mai putin succes decat inainte! :-)
Multumesc, te pup,
vio
Date: 2011/12/15
Subject: AMUZANT SI ADEVARAT!!!!!!
Care sunt avantajele daca ai trecut de 50 de ani ?
1. Cei care rapesc oameni nu mai sunt interesati de tine
2. In caz de luare de ostateci tu vei fi intre primii eliberati
3. Nimeni nu se asteapta de la tine ca sa alergi undeva
4. Daca seara esti sunat dupa ora 21h00 esti intrebat « Nu te-am trezit ?»
5. Oamenii nu se mai intreaba daca esti ipohondru
6. Nu mai exista nimic de invatat pe calea cea mai grea
7. Lucrurile pe care le cumperi acum nu se mai uzeaza
8. Poti cina si la 4h00 dupa-masa
9. Poti trai fara sex dar fara ochelari nu
10. Te angajezi in discutii serioase despre sistemul de pensii
11. Depasirea vitezei legale nu mai e o provocare
12. Nu mai incerci sa-ti sugi burta daca cineva intra in incapere
13. In lift canti impreuna cu difuzorul
14. Ochii nu ti se mai strica
15. Incheieturile iti prezic vremea mai corect decat Institutul National de Meteorologie
16. Platile facute catre asiguratorii de sanatate in sfarsit incep sa-si arate roadele
17. Secretele tale sunt in siguranta la prieteni deoarece nici ei nu-si mai aduc aminte de ele
18. Nu-ti mai aduci aminte cine ti-a trimis mail-ul acesta
19. Ti se pare reconfortant ca literele din acest mail sunt destul de mari
20. Te rog sa transmiti aceasta lista la toate persoanele de care iti mai aduci aminte
Oh, excelent!
:-)
In ceea ce ma priveste, cu cateva diferente notabile:
NU: Daca seara esti sunat dupa ora 21h00 esti intrebat « Nu te-am trezit ?»
PT CA: ma culc in continuare fff tarziu (zic eu), de obicei intre 0 si 1, dar deseori chiar mai tarziu. Deoarece inca functioneaza cu succes, la mine, vorba: "dar ce? am o viata - si pe aia s-o dorm?"
NU: Poti cina si la 4h00 dupa-masa
PT CA: vezi mai sus
NU: Te angajezi in discutii serioase despre sistemul de pensii
PT CA: toate discutiile despre bani, oricare ar fi ele, mi se par foarte plictisitoare; chiar daca e vorba despre banii mei, ai nostri; adica, daca e de facut ceva pt banii nostri, OK, sa facem, dar sa terminam cat mai rpd discutia (evident ca nu suntem bogati - cel putin nu la bani :-))
NU: Nu mai incerci sa-ti sugi burta daca cineva intra in incapere
PT CA: ba da, continui s-o fac - chiar daca cu (mult) mai putin succes decat inainte! :-)
Multumesc, te pup,
vio
mercredi 14 décembre 2011
Atentat la Liège, Sol este OK
Dragii mei, iata ce am mai aflat:
Deci, pt cine nu stia, da, Sol s-a mutat la Liège, cu iubita lui, din septembrie. Este acolo o scoala care ii permite sa termine liceul, asa adult cum e (24 de ani, va rugam frumos :-)), la zi. Si tot acolo are si Judith scoala ei.
Sol era la scoala. Au ramas inchisi in scoala, pana a zis politia "hopa!". Adica vreo 2 ore. Judith era acasa. Copiii astia sunt niste scumpi: fiecare, de indata ce a aflat ca "afara se trage", m-au informat, care prin sms, care prin viu grai. Si tare bine au facut ca au actionat rapid, pt ca, in scurt timp, caile de comunicare prin orice fel de telefonie urmau sa devina impracticabile (fie ca erau suprasolicitate - asta sigur! - si debordate, fie ca, asa cum s-a si spus la un moment dat, politia a "inchis robinetul", ca sa impiedice comunicarea intre agresori)!
Acum, stim ca Sol n-a fost in primejdie, mai ales daca intr-adevar n-a fost decat un individ (varianta oficiala), care dupa cateva explozii si rafale de mitraliera a murit. Unii spun ca s-ar fi sinucis, altii ca i-a explodat o grenada in mana, altii ca si-a tras un glont in cap... Ori poate or fi fost mai multi? Am citit pe Twitter un mesaj, trimis cu un iPhone, atunci in valtoarea evenimentelor, de catre un tip care avea sub ochi un tip care tragea cu mitraliera si altul care arunca explozive, dupa care i-a vazut indreptandu-se catre nus' ce tunel de autobuze... Asta inainte ca vreo samanta de discutie sa se infiripe in legatura cu cati au fost. Iar altul, un baiat de vreo 15 ani, intervievat chiar atunci (trebuie sa spun ca au fost ceva ziaristi care au acoperit onorabil evenimentul, via iPhone si Twitter) - dar eu l-am vazut seara la TV, care spunea "da, da, am vazut totul foarte bine, vin de acolo" - mama lui il strangea de brat, inca infricosata si fericita si baiatul a continuat: "erau doi indivizi". N-na! Zvonurile purtate chiar de politisti spuneau ca au fost 3 ori poate chiar 4 agresori - probabil ca spuneau si ei saracii ce intelegeau. Ce-i drept, treaba nu era ca in filme, cand se stie destul de bine care-s raii si care-s bunii. Aici, erau numai civili si numai politisti. Si fugeau cu totii. Politia daduse informatia, in mod neoficial, unor ziaristi sau oameni ca tine si ca mine, asa, omeneste: imi si inchipui niste politisti trantiti pe burta, sau stand pe vine, cu pistolul in fata lor si cu ochii in patru, care vorbeau cu alti oameni de langa ei. Informatia era ca un agresor s-a sinucis, altul fusese prins de politie, iar al treilea se ascundea intr-o anexa a Palatului de Justitie. Eu am citit pe Twitter asta, atunci, la cald.
Uf, bine ca s-a terminat! Ce nenorocire pt cei care au murit, pentru cei care sunt raniti si poate mutilati pe viata (au fost explozii in cateva statii de autobuz, pline de oameni, intr-o piata foarte frecventata, la vremea pranzului, cu "marché de Noël" in preajma...!) si ce nenorocire pt familiile lor! Dar, dar...! oh, asa cum zicea si sora mea, ce fericire ca ai nostri sunt vii si nevatamati! Da!
Va pup. Aveti grija de voi!
vio
Sol era la scoala. Au ramas inchisi in scoala, pana a zis politia "hopa!". Adica vreo 2 ore. Judith era acasa. Copiii astia sunt niste scumpi: fiecare, de indata ce a aflat ca "afara se trage", m-au informat, care prin sms, care prin viu grai. Si tare bine au facut ca au actionat rapid, pt ca, in scurt timp, caile de comunicare prin orice fel de telefonie urmau sa devina impracticabile (fie ca erau suprasolicitate - asta sigur! - si debordate, fie ca, asa cum s-a si spus la un moment dat, politia a "inchis robinetul", ca sa impiedice comunicarea intre agresori)!
Acum, stim ca Sol n-a fost in primejdie, mai ales daca intr-adevar n-a fost decat un individ (varianta oficiala), care dupa cateva explozii si rafale de mitraliera a murit. Unii spun ca s-ar fi sinucis, altii ca i-a explodat o grenada in mana, altii ca si-a tras un glont in cap... Ori poate or fi fost mai multi? Am citit pe Twitter un mesaj, trimis cu un iPhone, atunci in valtoarea evenimentelor, de catre un tip care avea sub ochi un tip care tragea cu mitraliera si altul care arunca explozive, dupa care i-a vazut indreptandu-se catre nus' ce tunel de autobuze... Asta inainte ca vreo samanta de discutie sa se infiripe in legatura cu cati au fost. Iar altul, un baiat de vreo 15 ani, intervievat chiar atunci (trebuie sa spun ca au fost ceva ziaristi care au acoperit onorabil evenimentul, via iPhone si Twitter) - dar eu l-am vazut seara la TV, care spunea "da, da, am vazut totul foarte bine, vin de acolo" - mama lui il strangea de brat, inca infricosata si fericita si baiatul a continuat: "erau doi indivizi". N-na! Zvonurile purtate chiar de politisti spuneau ca au fost 3 ori poate chiar 4 agresori - probabil ca spuneau si ei saracii ce intelegeau. Ce-i drept, treaba nu era ca in filme, cand se stie destul de bine care-s raii si care-s bunii. Aici, erau numai civili si numai politisti. Si fugeau cu totii. Politia daduse informatia, in mod neoficial, unor ziaristi sau oameni ca tine si ca mine, asa, omeneste: imi si inchipui niste politisti trantiti pe burta, sau stand pe vine, cu pistolul in fata lor si cu ochii in patru, care vorbeau cu alti oameni de langa ei. Informatia era ca un agresor s-a sinucis, altul fusese prins de politie, iar al treilea se ascundea intr-o anexa a Palatului de Justitie. Eu am citit pe Twitter asta, atunci, la cald.
Uf, bine ca s-a terminat! Ce nenorocire pt cei care au murit, pentru cei care sunt raniti si poate mutilati pe viata (au fost explozii in cateva statii de autobuz, pline de oameni, intr-o piata foarte frecventata, la vremea pranzului, cu "marché de Noël" in preajma...!) si ce nenorocire pt familiile lor! Dar, dar...! oh, asa cum zicea si sora mea, ce fericire ca ai nostri sunt vii si nevatamati! Da!
Va pup. Aveti grija de voi!
vio
---------- Forwarded message ----------
From: viorica
Date: 2011/12/13
Subject: atentat la Liège, Sol este OK
To:
From: viorica
Date: 2011/12/13
Subject: atentat la Liège, Sol este OK
To:
Dragii mei,
au fost niste explozii si niste impuscaturi la Liège, azi, la pranz.
Vreau sa va spun ca Sol si iubita lui sunt OK, s-au ales doar cu o sperietura zdravana.
Din pacate, sunt morti si raniti. Vedeti pe net, sau la TV.
Pupici la toti,
vio
Atentat à Liège, Sol est OK
Mes chers, voici ce que j'ai encore appris:
Donc, pour ceux qui ne savent pas, oui, Sol s'est installé à Liège avec sa petite amie, en Septembre. Là-bas, il y a une école qui lui permet de terminer ses humanités, adulte comme il est (24 ans, s'il vous plaît :-)), au cours du jour. Et, toujours là-bas, il y a l'école de Judith.
Sol était à l'école. L'école est restée fermée environ 2 heures, sous le conseil de la Police. Judith était à la maison. Ces enfants sont des merveilleux: chacun, dès qu'il a appris que "dehors on tire", m'ont informé l'un SMS, l'autre par vive voix. Ils ont très bien fait d'avoir agi si rapidement, puisque très vite, toutes les voies de communication téléphonique allaient devenir impraticables (soit parce qu'ils étaient surchargés – ça, sûrement! - et débordées, soit, comme on l'a dit à un moment donné, parce que la police "a fermé la vanne" pour empêcher la communication entre les agresseurs)!
Maintenant, nous savons que Sol n'était pas en danger, surtout s'il n'y a vraiment eu qu'un seul individu (=version officielle), qui, après plusieurs explosions et des rafales de mitraillette est mort. Certains disent qu'il s'est suicidé, d'autres qu'une grenade est explosée dans sa main, d'autres qu'il s'est tiré une balle dans la tête ... Ou peut-être qu'il y a eu plusieurs individus? J'ai lu sur Twitter un message envoyé depuis le milieu des événements, par quelqu'un qui voyait avec ses propres yeux un type tirer à la mitraillette et un autre type lancer des trucs explosifs, puis les a vus se diriger vers un tunnel de bus ... J'ai lu ça avant que toute discussion concernant le nombre des agresseurs soit engagée. Et un autre, un garçon d'environ 15 ans, interrogé juste alors, presque sur place (je dois dire qu'il y a eu quelques journalistes qui ont couvert l'événement d'une façon très honorable, via iPhone et Twitter) - mais je l'ai vu à la télé le soir - qui disait "oui, oui! J'ai vu tout très bien, je viens de là "-, sa mère lui serrait fortement le bras, elle était encore effrayée et heureuse - et le garçon a poursuivi:" Il y avait deux personnes ". Na! Les rumeurs, portées même par des policiers ont dit qu'ils étaient trois, voire quatre attaquants - peut-être qu'ils disaient ce qu'ils comprenait des événements. Certes, la tâche n'était pas facile comme dans les films: là c'est (presque) facile de comprendre qui sont les méchants et qui sont les bons. Tandis qu'ici, il n'y avait que des civils et des policiers. Et ils couraient, tous. J'imagine aisément des policiers à plat ventre ou accroupis, le révolver tendu à deux bras devant eux, entourés de civils effrayés... Ils ont dû parler entre eux, chacun disant ce qu'il comprenait et les rumeurs se propageaient via Twitter. Possible. L'information dont je parle était qu'il y avait au moins 3 attaquants: un s'était suicidé, un autre avait été attrapé par la police, et le troisième était caché dans une annexe du Palais de Justice. J'ai lu sur Twitter cela, pendant ces 2 heures chaudes.
Ouf, heureusement, tout est fini, maintenant! Quel malheur pour ceux qui sont morts, pour ceux qui sont blessés et peut-être mutilés à vie (il y a eu plusieurs explosions dans des abris de bus, il y avait des gens dans les abris, tout ça sur une place très fréquentée, à midi, près d'un "Marché de Noël" ...!) et quel malheur pour leurs familles! Mais, mais ...! Oh, comme ma sœur a dit, mais quel bonheur que les nôtres sont vivants et indemnes! Oui!
Donc, pour ceux qui ne savent pas, oui, Sol s'est installé à Liège avec sa petite amie, en Septembre. Là-bas, il y a une école qui lui permet de terminer ses humanités, adulte comme il est (24 ans, s'il vous plaît :-)), au cours du jour. Et, toujours là-bas, il y a l'école de Judith.
Sol était à l'école. L'école est restée fermée environ 2 heures, sous le conseil de la Police. Judith était à la maison. Ces enfants sont des merveilleux: chacun, dès qu'il a appris que "dehors on tire", m'ont informé l'un SMS, l'autre par vive voix. Ils ont très bien fait d'avoir agi si rapidement, puisque très vite, toutes les voies de communication téléphonique allaient devenir impraticables (soit parce qu'ils étaient surchargés – ça, sûrement! - et débordées, soit, comme on l'a dit à un moment donné, parce que la police "a fermé la vanne" pour empêcher la communication entre les agresseurs)!
Maintenant, nous savons que Sol n'était pas en danger, surtout s'il n'y a vraiment eu qu'un seul individu (=version officielle), qui, après plusieurs explosions et des rafales de mitraillette est mort. Certains disent qu'il s'est suicidé, d'autres qu'une grenade est explosée dans sa main, d'autres qu'il s'est tiré une balle dans la tête ... Ou peut-être qu'il y a eu plusieurs individus? J'ai lu sur Twitter un message envoyé depuis le milieu des événements, par quelqu'un qui voyait avec ses propres yeux un type tirer à la mitraillette et un autre type lancer des trucs explosifs, puis les a vus se diriger vers un tunnel de bus ... J'ai lu ça avant que toute discussion concernant le nombre des agresseurs soit engagée. Et un autre, un garçon d'environ 15 ans, interrogé juste alors, presque sur place (je dois dire qu'il y a eu quelques journalistes qui ont couvert l'événement d'une façon très honorable, via iPhone et Twitter) - mais je l'ai vu à la télé le soir - qui disait "oui, oui! J'ai vu tout très bien, je viens de là "-, sa mère lui serrait fortement le bras, elle était encore effrayée et heureuse - et le garçon a poursuivi:" Il y avait deux personnes ". Na! Les rumeurs, portées même par des policiers ont dit qu'ils étaient trois, voire quatre attaquants - peut-être qu'ils disaient ce qu'ils comprenait des événements. Certes, la tâche n'était pas facile comme dans les films: là c'est (presque) facile de comprendre qui sont les méchants et qui sont les bons. Tandis qu'ici, il n'y avait que des civils et des policiers. Et ils couraient, tous. J'imagine aisément des policiers à plat ventre ou accroupis, le révolver tendu à deux bras devant eux, entourés de civils effrayés... Ils ont dû parler entre eux, chacun disant ce qu'il comprenait et les rumeurs se propageaient via Twitter. Possible. L'information dont je parle était qu'il y avait au moins 3 attaquants: un s'était suicidé, un autre avait été attrapé par la police, et le troisième était caché dans une annexe du Palais de Justice. J'ai lu sur Twitter cela, pendant ces 2 heures chaudes.
Ouf, heureusement, tout est fini, maintenant! Quel malheur pour ceux qui sont morts, pour ceux qui sont blessés et peut-être mutilés à vie (il y a eu plusieurs explosions dans des abris de bus, il y avait des gens dans les abris, tout ça sur une place très fréquentée, à midi, près d'un "Marché de Noël" ...!) et quel malheur pour leurs familles! Mais, mais ...! Oh, comme ma sœur a dit, mais quel bonheur que les nôtres sont vivants et indemnes! Oui!
---------- Forwarded message ----------
From: viorica
Date: 2011/12/14
Subject: RE: atentat la Liège, Sol este OK
To:
From: viorica
Date: 2011/12/14
Subject: RE: atentat la Liège, Sol este OK
To:
Dragii mei, iata ce am mai aflat:
Deci, pt cine nu stia, da, Sol s-a mutat la Liège, cu iubita lui, din septembrie. Este acolo o scoala care ii permite sa termine liceul, asa adult cum e (24 de ani, va rugam frumos :-)), la zi. Si tot acolo are si Judith scoala de asistenti veterinari.
Sol era la scoala. Au ramas inchisi in scoala, pana a zis politia "hopa!". Adica vreo 2 ore. Judith era acasa. Copiii astia sunt niste scumpi: fiecare, de indata ce a aflat ca "afara se trage", m-au informat, care prin sms, care prin viu grai. Si tare bine au facut ca au actionat rapid, pt ca, in scurt timp, caile de comunicare prin orice fel de telefonie urmau sa devina impracticabile (fie ca erau suprasolicitate - asta sigur! - si debordate, fie ca, asa cum s-a si spus la un moment dat, politia a "inchis robinetul", ca sa impiedice comunicarea intre agresori)!
Acum, stim ca Sol n-a fost in primejdie, mai ales daca intr-adevar n-a fost decat un individ (varianta oficiala), care dupa cateva explozii si rafale de mitraliera a murit. Unii spun ca s-ar fi sinucis, altii ca i-a explodat o grenada in mana, altii ca si-a tras un glont in cap... Ori poate or fi fost mai multi? Am citit pe Twitter un mesaj, trimis cu un iPhone, atunci in valtoarea evenimentelor, de catre un tip care avea sub ochi un tip care tragea cu mitraliera si altul care arunca explozive, dupa care i-a vazut indreptandu-se catre nus' ce tunel de autobuze... Asta inainte ca vreo samanta de discutie sa se infiripe in legatura cu cati au fost. Iar altul, un baiat de vreo 15 ani, intervievat chiar atunci (trebuie sa spun ca au fost ceva ziaristi care au acoperit onorabil evenimentul, via iPhone si Twitter) - dar eu l-am vazut seara la TV, care spunea "da, da, am vazut totul foarte bine, vin de acolo" - mama lui il strangea de brat, inca infricosata si fericita si baiatul a continuat: "erau doi indivizi". N-na! Zvonurile purtate chiar de politisti spuneau ca au fost 3 ori poate chiar 4 agresori - probabil ca spuneau si ei saracii ce intelegeau. Ce-i drept, treaba nu era ca in filme, cand se stie destul de bine care-s raii si care-s bunii. Aici, erau numai civili si numai politisti. Si fugeau cu totii. Politia daduse informatia, in mod neoficial, unor ziaristi sau oameni ca tine si ca mine, asa, omeneste: imi si inchipui niste politisti trantiti pe burta, sau stand pe vine, cu pistolul in fata lor si cu ochii in patru, care vorbeau cu alti oameni de langa ei. Informatia era ca un agresor s-a sinucis, altul fusese prins de politie, iar al treilea se ascundea intr-o anexa a Palatului de Justitie. Eu am citit pe Twitter asta, atunci, la cald.
Uf, bine ca s-a terminat! Ce nenorocire pt cei care au murit, pentru cei care sunt raniti si poate mutilati pe viata (au fost explozii in cateva statii de autobuz, pline de oameni, intr-o piata foarte frecventata, la vremea pranzului, cu "marché de Noël" in preajma...!) si ce nenorocire pt familiile lor! Dar, dar...! oh, asa cum zicea si sora mea, ce fericire ca ai nostri sunt vii si nevatamati! Da!
Va pup. Aveti grija de voi!
vio
Sol era la scoala. Au ramas inchisi in scoala, pana a zis politia "hopa!". Adica vreo 2 ore. Judith era acasa. Copiii astia sunt niste scumpi: fiecare, de indata ce a aflat ca "afara se trage", m-au informat, care prin sms, care prin viu grai. Si tare bine au facut ca au actionat rapid, pt ca, in scurt timp, caile de comunicare prin orice fel de telefonie urmau sa devina impracticabile (fie ca erau suprasolicitate - asta sigur! - si debordate, fie ca, asa cum s-a si spus la un moment dat, politia a "inchis robinetul", ca sa impiedice comunicarea intre agresori)!
Acum, stim ca Sol n-a fost in primejdie, mai ales daca intr-adevar n-a fost decat un individ (varianta oficiala), care dupa cateva explozii si rafale de mitraliera a murit. Unii spun ca s-ar fi sinucis, altii ca i-a explodat o grenada in mana, altii ca si-a tras un glont in cap... Ori poate or fi fost mai multi? Am citit pe Twitter un mesaj, trimis cu un iPhone, atunci in valtoarea evenimentelor, de catre un tip care avea sub ochi un tip care tragea cu mitraliera si altul care arunca explozive, dupa care i-a vazut indreptandu-se catre nus' ce tunel de autobuze... Asta inainte ca vreo samanta de discutie sa se infiripe in legatura cu cati au fost. Iar altul, un baiat de vreo 15 ani, intervievat chiar atunci (trebuie sa spun ca au fost ceva ziaristi care au acoperit onorabil evenimentul, via iPhone si Twitter) - dar eu l-am vazut seara la TV, care spunea "da, da, am vazut totul foarte bine, vin de acolo" - mama lui il strangea de brat, inca infricosata si fericita si baiatul a continuat: "erau doi indivizi". N-na! Zvonurile purtate chiar de politisti spuneau ca au fost 3 ori poate chiar 4 agresori - probabil ca spuneau si ei saracii ce intelegeau. Ce-i drept, treaba nu era ca in filme, cand se stie destul de bine care-s raii si care-s bunii. Aici, erau numai civili si numai politisti. Si fugeau cu totii. Politia daduse informatia, in mod neoficial, unor ziaristi sau oameni ca tine si ca mine, asa, omeneste: imi si inchipui niste politisti trantiti pe burta, sau stand pe vine, cu pistolul in fata lor si cu ochii in patru, care vorbeau cu alti oameni de langa ei. Informatia era ca un agresor s-a sinucis, altul fusese prins de politie, iar al treilea se ascundea intr-o anexa a Palatului de Justitie. Eu am citit pe Twitter asta, atunci, la cald.
Uf, bine ca s-a terminat! Ce nenorocire pt cei care au murit, pentru cei care sunt raniti si poate mutilati pe viata (au fost explozii in cateva statii de autobuz, pline de oameni, intr-o piata foarte frecventata, la vremea pranzului, cu "marché de Noël" in preajma...!) si ce nenorocire pt familiile lor! Dar, dar...! oh, asa cum zicea si sora mea, ce fericire ca ai nostri sunt vii si nevatamati! Da!
Va pup. Aveti grija de voi!
vio
---------- Forwarded message ----------
From: viorica
From: viorica
Date: 2011/12/13
Subject: atentat la Liège, Sol este OK
To:
Subject: atentat la Liège, Sol este OK
To:
Dragii mei,
au fost niste explozii si niste impuscaturi la Liège, azi, la pranz.
Vreau sa va spun ca Sol si iubita lui sunt OK, s-au ales doar cu o sperietura zdravana.
Din pacate, sunt morti si raniti. Vedeti pe net, sau la TV.
Pupici la toti,
vio
Le solstice d'hiver est à moins de 10 jours
Ciel jaunâtre, pluie acide aux gouttes acérées et vent hurlant bas...
Et les branches du boulot qui frappent à la fenêtre, inlassablement, comme pour me dire: "nous sommes là-ààààh...! ouvre-eeeh...! sinon, toutes nos feuilles sont perdues!" Chaque année, il y a, comme ça, une nuit et un jour quand le vent arrache les dernières feuilles des arbres. Les plus tristes 24 heures de l'année. Heureusement, le solstice d'hiver est à moins de 10 jours! Courage!
J'entends quelqu'un rire, au loin.
jurnal de pe frontul foamei - 2
Dumnezeule, am in sertar gaufrele alea de Liège si sunt ametita de pofta sa mananc una!!!
Rezist!
Asta e din cauza ca ieri am mancat mai mult decat in celelalte zile ale saptamanii trecute si stomacul meu s-a obraznicit iar!
Ah! ah! mai am putin si plang de pofta. In orice caz, am un nod in gat.
Dar rezist!
mercredi 7 décembre 2011
Toamna trecuta ne-au cumparat niste japonezi
(un peu plus bas, en français)
Toamna trecuta, firma la care lucrez a fost cumparata de o mare firma japoneza:
"suntem" din ce in ce mai mari si mai multi; imi place din ce in ce mai putin... as vrea sa lucrez undeva unde sa ma cunosc cu toata lumea,sa stiu de ce este capabil fiecare, iar ei sa stie ce pot face eu, sa ne spunem pe nume, sa nu mai folosim abrevieri pt diferitele chestii pe care le avem de facut, samd...
L'automne dernier, l'entreprise où je travaille a été rachetée par une grande entreprise japonaise: "nous sommes" de plus en plus grands et de plus en plus nombreux; j'aime de moins en moins travailler ici... J'aimerais travailler dans une société où je connaitrais tout le monde, où je saurais ce dont chacun est capable et où tout le monde saurait ce dont moi je suis capable. Un endroit ou l'on pourrait s'appeler par son nom (ici, on le peut aussi, sauf qu'en étant tellement nombreux, on ne se connait pas), où l'on n'utiliserait pas des abréviations pour dire les différentes choses que nous avons à faire, etc.
vendredi 25 novembre 2011
Jurnal de pe frontul foamei - 1
Asadar, am avut 2 zile extra, in care reuseam – fara sa fac un effort infernal – sa mananc doar 1 data pe zi, la pranz: o supa calda si un bol de cruditati (morcovi, varza, fasole verde, castraveti) + 1 mic ou fiert + 1 lingura de ulei de masline + 1 lingura de otzet.
Ei bine, ieri seara, ajungand in intarziere la gara, in drum spre casa si avand o mare ghiortzãialã de foame in burta (de fapt, ASTA e elemental nou, in rapport cu primele 2 zile) eram gata-gata sa cedez si sa-mi cumpar niste biscuiti bio pe care-i stiu eu... Dar am fugit spre trenul urmator si am lasat naibii biscuitii!
Acasa, Doru parca il avea pe dracu' in el, ma tot imbia cu fructul ala galben exotic, nu stiu cum ii zice – seamana un pic cu marul la consistenta, forma si dimensiuni si nu mai stiu cu ce...
Dar am rezistat eroic. Am baut ceai de urzici si ceai verde.
Partea nasoala e ca si acum mi-e parca mai foame decat zilele trecute. Ma cam ustura in gat de atata inghitzit in gol.
Oh, si, diseara, vin G&G la noi, dar nu vreau sa ma dau eroina ca eu fac cura de slabire, drept pt care, vom manca cu totii. Si as fi vrut, atunci, sa nu mananc la pranz... Intr-o ora, ar trebui sa merg la masa. Oare voi reusi sa rezist foamei asteia?
...dar am slabit deja! Nu m-am pus pe cantar – o voi face abia dupa o saptamana de regim. Dar simt la pantaloni. :-)
Hai, curaj!
Dans la série "les mots qui me manquent": "Hé!"
On traduit en roumain le "hé!" français par "hei!".
Je trouve que le "hei!" roumain est plus joyeux, plus chaud, plus amical et il couvre plus de sens que le "hé!" français. J'hésite toujours avant d'utiliser ce dernier. Et j'ai raison d'hésiter, voilà pourquoi:
Hé !
Définition de l'Académie française (éd. 1986)
XI e siècle, e. Onomatopée. Employé seul ou utilisé pour former des locutions interjectives.
1. Fam. Sert à attirer l'attention, à interpeller. Hé ! l'ami.
2. Pour exprimer l'étonnement, la pitié, le regret, etc. Hé ! qu'allez-vous faire ? Hé ! vous voilà ? En combinaison avec quoi, avec oui. Hé quoi ! vous n'êtes pas encore parti ? Hé oui ! voilà ce qui s'est passé. Loc. vieillie. Hé bien ! (on utilise aujourd'hui Eh bien ! voir ). Fam. Répété, pour marquer une sorte d'adhésion gourmande, de complicité, parfois railleuse ou ironique. Hé, hé, je ne dis pas non. http://www.ptidico.com/definition/h%C3%A9-!.htm
Hei!
Definitie luata de pe dexonline.ro
HEI interj. 1. Exclamație care exprimă o chemare sau prin care se atrage cuiva atenția. 2. Exclamație care exprimă: voie bună, satisfacție, plăcere, admirație, nerăbdare, rezervă, contrarietate, surprindere, regret etc. ♦ (Adesea repetat) Exclamație care lasă să se înțeleagă că lucrurile sunt mult mai complicate decât par sau decât le crede cineva. [Var.: he, hehé interj.] – Onomatopee.
Sursa: DEX '98 Adăugată de gall
http://dexonline.ro/definitie/hei
Traduction
1. Exclamation exprimant un appel ou à l'aide de laquelle on attire l'attention de quelqu'un. 2. Exclamation exprimant: la joie, la satisfaction, le plaisir, l'admiration, l'impatience, la réserve, la contrariété, la surprise, le regret, etc. ♦ (Souvent répétés) Exclamation qui laisse comprendre que les choses sont plus compliquées qu'ils ont l'air ou plus compliquées que quelqu'un pense.
hey (h
)
interj.
Used to attract attention or to express surprise, appreciation, wonder, or pleasure.
Regional Note: Traditionally, hey was just an exclamation. Sometimes it expressed delight, sometimes a warning. Nowadays we find it used for emphasis as well, especially in the expression but hey. It is also a greeting. It is a short, colloquial version of How are you? and thus close kin to the informal salutation hi, which it seems to be replacing in many situations. Until recently, this greeting had a distinctly Southern flavor. The national survey conducted in the 1960s by the Dictionary of American Regional English found hey as a greeting restricted chiefly to Arkansas, Louisiana, Mississippi, Florida, Georgia, and the Carolinas. The friendly hey has since spread throughout the United States.
Din seria "cuvintele care-mi lipsesc": Hei!
"Hei!"-ul romanesc este mai vesel, mai cald, mai prietenesc si acopera mai multe sensuri decat "hé!"-ul francez. Ezit intotdeauna inaite de a-l utiliza pe acesta din urma. Si am dreptate sa ezit, iata de ce:
Traducere:
1. Fam. Serveste la atragerea atentiei, la strigarea cuiva. Hei! amice.
2. Pentru a exprima mirarea, mila, regretul, etc.(*) Hei! ce o sa faceti? Hei! iata-va? En combinatie cu 'ce', cu 'da'. Hei ce! n-ati plecat inca? Hei da! iata ce s-a intamplat. Loc. invechita Hei bine! (azi, se utilizeaza "Eh bine!...). Fam. Repetat, pentru a marca un fel de adeziune gurmanda, de complicitate, uneori glumeata sau ironica. Hei, hei, nu spun nu.
- - - - - - - - -
(*) hm, ce chestie, in franceza, spre deosebire de romaneste, "etc." este intotdeauna precedat de virgula, desi nu ar trebui, dat fiind faptul ca "etc." inseamna "et caetera" (in latina: "si celelalte lucruri" sau cum am spune noi azi, pe romaneste, "si altele'), deci in "etc." numai "caetera" este abreviat. "Et" inseamna "si". Si nu punem virgula inaintea lui "si". Cel putin nu intr-o enumerare.
Hei!
Definitie luata de pe dexonline.ro
HEI interj. 1. Exclamație care exprimă o chemare sau prin care se atrage cuiva atenția. 2. Exclamație care exprimă: voie bună, satisfacție, plăcere, admirație, nerăbdare, rezervă, contrarietate, surprindere, regret etc. ♦ (Adesea repetat) Exclamație care lasă să se înțeleagă că lucrurile sunt mult mai complicate decât par sau decât le crede cineva. [Var.: he, hehé interj.] – Onomatopee.
Sursa: DEX '98 Adăugată de gall
http://dexonline.ro/definitie/hei
...si in engleza (gratie lui J.):
hey (h)
Hé !
Définition de l'Académie française (éd. 1986)
XI e siècle, e. Onomatopée. Employé seul ou utilisé pour former des locutions interjectives.
1. Fam. Sert à attirer l'attention, à interpeller. Hé ! l'ami.
2. Pour exprimer l'étonnement, la pitié, le regret, etc. Hé ! qu'allez-vous faire ? Hé ! vous voilà ? En combinaison avec quoi, avec oui. Hé quoi ! vous n'êtes pas encore parti ? Hé oui ! voilà ce qui s'est passé. Loc. vieillie. Hé bien ! (on utilise aujourd'hui Eh bien ! voir ). Fam. Répété, pour marquer une sorte d'adhésion gourmande, de complicité, parfois railleuse ou ironique. Hé, hé, je ne dis pas non.
http://www.ptidico.com/definition/h%C3%A9-!.htmTraducere:
1. Fam. Serveste la atragerea atentiei, la strigarea cuiva. Hei! amice.
2. Pentru a exprima mirarea, mila, regretul, etc.(*) Hei! ce o sa faceti? Hei! iata-va? En combinatie cu 'ce', cu 'da'. Hei ce! n-ati plecat inca? Hei da! iata ce s-a intamplat. Loc. invechita Hei bine! (azi, se utilizeaza "Eh bine!...). Fam. Repetat, pentru a marca un fel de adeziune gurmanda, de complicitate, uneori glumeata sau ironica. Hei, hei, nu spun nu.
- - - - - - - - -
(*) hm, ce chestie, in franceza, spre deosebire de romaneste, "etc." este intotdeauna precedat de virgula, desi nu ar trebui, dat fiind faptul ca "etc." inseamna "et caetera" (in latina: "si celelalte lucruri" sau cum am spune noi azi, pe romaneste, "si altele'), deci in "etc." numai "caetera" este abreviat. "Et" inseamna "si". Si nu punem virgula inaintea lui "si". Cel putin nu intr-o enumerare.
Hei!
Definitie luata de pe dexonline.ro
HEI interj. 1. Exclamație care exprimă o chemare sau prin care se atrage cuiva atenția. 2. Exclamație care exprimă: voie bună, satisfacție, plăcere, admirație, nerăbdare, rezervă, contrarietate, surprindere, regret etc. ♦ (Adesea repetat) Exclamație care lasă să se înțeleagă că lucrurile sunt mult mai complicate decât par sau decât le crede cineva. [Var.: he, hehé interj.] – Onomatopee.
Sursa: DEX '98 Adăugată de gall
http://dexonline.ro/definitie/hei
...si in engleza (gratie lui J.):
hey (h
)
interj.
Used to attract attention or to express surprise, appreciation, wonder, or pleasure.
Regional Note: Traditionally, hey was just an exclamation. Sometimes it expressed delight, sometimes a warning. Nowadays we find it used for emphasis as well, especially in the expression but hey. It is also a greeting. It is a short, colloquial version of How are you? and thus close kin to the informal salutation hi, which it seems to be replacing in many situations. Until recently, this greeting had a distinctly Southern flavor. The national survey conducted in the 1960s by the Dictionary of American Regional English found hey as a greeting restricted chiefly to Arkansas, Louisiana, Mississippi, Florida, Georgia, and the Carolinas. The friendly hey has since spread throughout the United States.
jeudi 24 novembre 2011
jurnal de pe frontul foamei - 0
Miercuri, 23/11/2011
Ieri m-am hotarat sa slabesc. Astfel, voi avea mai putine probleme cu platfusul meu (ma dor picioarele), imi voi pierde mai putin suflul si voi fi mai multumita de mine.
Mai intai, m-am gandit sa nu mai mananc nimic seara. Ieri am fost curajoasa si, de la 14:30 pana la 00:30 (in loc sa ma culc mai devreme, ce fraiera!) n-am mancat nimic. Nici dupa aceea, pt ca m-am culcat. In mod bizar, nu mi-era foame.
Dimineata, la trezire, credeam ca o sa mananc crud frigiderul, dar, surpriza – tot nu-mi era foame. Ce inseamna asta, dom'ne! Cum spunea mama: "totul se petrece in capul omului", chiar asa!
Am plecat la munca, si am avut o problema cu tramvaiul, de fapt cu toate tramvaiele care ar fi trebuit sa ruleze in sensul serviciului meu: adica nu era nici un tramvai in sensul in care-mi trebuia mie. Tot asteptand ca proasta in statie, ce mi-am zis eu: "eh, cand o sa ajung la servici, ce-ar fi – ca recompensa ca am stat aici in frig si ploaie – ce-ar fi, deci, sa-mi administrez un croissant si o cafea calda? Asa ca, am intrat la Delhaize-ul din statie si, mai rau! mi-am cumparat un pachet cu patru gaufres de Liège !!! sa fie,sa existe, cica! Dar, cand am ajuns la munca, tot nu-mi era suficient de foame incat sa stric frumusetea de efort din ajun (hm, acelasi mecanism psihic ca si atunci cand m-am lasat de fumat). Asa ca, am pus pachetul nedesfacut de gofre in sertar si mi-am spus: "dar ce-ar fi sa mananc doar o data pe zi?" La pranz. O supa calda si un castronas de cruditati, cu o lingura de ulei de masline si cu otet. Voilà!
La naiba, m-am cantarit aseara si am 68 de kile!!! Mai pun un kil si fac cat aveam la sfarsitul sarcinii cu Sol! Nu! Trebuie sa slabesc MACAR 13 kile!
In legatura cu suflul, am de gand ca, peste vreo saptamana, sa reiau treptat (10' – 15' – 20' samd, pe zi) bicicleta aia eliptica de apartament, pe care a facut-o Doru cuier.
mercredi 23 novembre 2011
De l'éducation
Oh, un petit film que Sol m'a envoyé - une critique du système d'enseignement et d'éducation - trrrrrrrrès intéressant!
... j'ai failli me perdre dans des considérations et appréciations, mais le meilleur à faire c'est de (re-)voir le film.
En anglais: Changing Education Paradigms
http://www.youtube.com/watch?v=zDZFcDGpL4U&feature=player_embedded
Et en français: DU PARADIGME DE L'EDUCATION
http://www.youtube.com/watch?v=e1LRrVYb8IE
Mais qui sont ces RSA Animate? A! non, c'est RSA tout court d'abord = Royal Society of Arts; et puis RSA Animate.
Je crois que j'ai pas mal à apprendre de leurs petits films.
Je vais, de ce pas, chercher "RSA Animate" sur You Tube.
Merci Sol!
... j'ai failli me perdre dans des considérations et appréciations, mais le meilleur à faire c'est de (re-)voir le film.
En anglais: Changing Education Paradigms
http://www.youtube.com/watch?v=zDZFcDGpL4U&feature=player_embedded
Et en français: DU PARADIGME DE L'EDUCATION
http://www.youtube.com/watch?v=e1LRrVYb8IE
Mais qui sont ces RSA Animate? A! non, c'est RSA tout court d'abord = Royal Society of Arts; et puis RSA Animate.
Je crois que j'ai pas mal à apprendre de leurs petits films.
Je vais, de ce pas, chercher "RSA Animate" sur You Tube.
Merci Sol!
Despre educatie
Phiiii, un filmulet pe care mi l-a trimis Sol - o critica a sistemului de invatamant si educatie - fffff interesant!
...oh, eram gata-gata sa ma pierd in consideratii si aprecieri, dar cel mai bun lucru de facut este sa (re-)vedem filmul.
In engleza:Changing Education Paradigms
http://www.youtube.com/watch?v=zDZFcDGpL4U&feature=player_embedded
Si in franceza: DU PARADIGME DE L'EDUCATION
http://www.youtube.com/watch?v=e1LRrVYb8IE
Dar cine sunt RSA Animate? A! nu, sunt mai intai RSA = Royal Society of Arts; si abia apoi RSA Animate.
Cred ca am multe de invatat din filmuletele lor.
Merg si dau clic pe "RSA Animate" pe You Tube.
Multumesc, Sol!
...oh, eram gata-gata sa ma pierd in consideratii si aprecieri, dar cel mai bun lucru de facut este sa (re-)vedem filmul.
In engleza:Changing Education Paradigms
http://www.youtube.com/watch?v=zDZFcDGpL4U&feature=player_embedded
Si in franceza: DU PARADIGME DE L'EDUCATION
http://www.youtube.com/watch?v=e1LRrVYb8IE
Dar cine sunt RSA Animate? A! nu, sunt mai intai RSA = Royal Society of Arts; si abia apoi RSA Animate.
Cred ca am multe de invatat din filmuletele lor.
Merg si dau clic pe "RSA Animate" pe You Tube.
Multumesc, Sol!
bancurile de vineri
Oh, Andreea, sunt excelente! Mai mult am ras, dar la unele am picat tare pe ganduri. Uite, de pilda la asta:
-Viaţa se compune din zilele pe care le ţii minte, nu din zilele care au trecut.
Multumesc, esti o scumpa!
Seara buna!
vio
2011/11/22 Andreea
El alerga dupa orice fusta. Si totul ar fi fost ok, daca nu se intampla in Scotia.
Vreau sa merg la spovedanie. In 40 de ani am adunat atatea pacate... Of, ce amintiri placute!
Savantii au descoperit, in sfarsit, ce vrea femeia. Dar aceasta s-a razgandit...
Orice corp omenesc asezat pe WC face sa sune soneria de la intrare.
- Draga mea, trebuie sa-ti marturisesc ceva...- Ce?
- Sunt casatorit.
- Pfff, ce m-ai speriat … Credeam ca BMW-ul nu e al tau
Nu poţi îngenunchea un popor deprins să se târâie.
Nu-i greu să ademeneşti soţia altuia. Greu e să i-o dai înapoi.
Prietenia care nu cunoaşte hotare se cheamă expansiune.
Oficierea căsătoriei este o formalitate absolut necesară pentru pronunţarea divorţului.
Alcoolism e atunci când nu vrei să bei, dar trebuie. (filiera ruseasca)
Bărbaţii şi femeile sunt de acord într-o singură privinţă: n-au încredere în femei.
Dacă munceşti din greu şi te remarci opt ore zilnic, ajungi şef şi munceşti şaisprezece ore.
Banii pentru salariile şi pensiile mari ajung întodeauna. Nu ajung banii pentru salariile şi pensiile mici.
În viaţă, e loc şi pentru eroism. Totul e să te ţii departe de el.
Omul care crede că dragostea poate fi cumpărată cu bani n-a avut niciodată câine în casă.
Avem un singur fel de a ne naşte şi milioane de feluri de a muri.
Oglinda este lucrul care o ajută pe femeie să întârzie.
Cei mai buni zece ani din viaţa unei femei sunt între 28 şi 30.
Computerele rezolvă toate problemele pe care nu le-am avea dacă n-ar exista computerele.
Fiecare om are dreptul să trăiască atât cât poate.
Ţara noastră a avut nevoie de când e ea de alt popor.
Furtul ideilor unei persoane e plagiat, iar al mai multor persoane, cercetare ştiinţifică.
Toţi ne naştem uzi, goi şi flămânzi. Şi acesta e doar începutul.
Copilăria grea nu se termină niciodată.
Un prieten adevărat nu poate fi cumpărat, dar poate fi vândut.
Cumpără deodată trei sticle de votcă şi n-o să te trimită nimeni după a doua.
Dacă n-ar pune întrebări, copiii n-ar afla niciodată cât de puţin ştiu părinţii.
O ţigară scurtează viaţa cu o oră, o sticlă de votcă o scurtează cu trei, iar o zi de muncă o scurtează cu opt...
Viaţa se compune din zilele pe care le ţii minte, nu din zilele care au trecut.
De orice fel ţi-ar fi sănătatea, ea îţi ajunge până la sfârşitul vieţii.
Dacă vrei să ai o nevastă deşteaptă, frumoasă şi bogată trebuie să te însori de trei ori.
Posibilităţile medicinii sunt nelimitate, limitate sunt doar posibilităţile pacienţilor.
Burta mare nu e de la bere, e pentru bere.
Femeia poate să-l facă repede milionar pe orice miliardar.
Între primul şi al doilea pahar, e destul timp ca să mai bei vreo şase.
Un semn rău de tot e când îţi taie calea o pisică neagră cu căldările goale.
Ignoranţa e de trei feluri: când nu ştii nimic, când ştii numai prostii şi când ştii ce nu trebuie.
-Viaţa se compune din zilele pe care le ţii minte, nu din zilele care au trecut.
Multumesc, esti o scumpa!
Seara buna!
vio
2011/11/22 Andreea
El alerga dupa orice fusta. Si totul ar fi fost ok, daca nu se intampla in Scotia.
Vreau sa merg la spovedanie. In 40 de ani am adunat atatea pacate... Of, ce amintiri placute!
Savantii au descoperit, in sfarsit, ce vrea femeia. Dar aceasta s-a razgandit...
Orice corp omenesc asezat pe WC face sa sune soneria de la intrare.
- Draga mea, trebuie sa-ti marturisesc ceva...- Ce?
- Sunt casatorit.
- Pfff, ce m-ai speriat … Credeam ca BMW-ul nu e al tau
Nu poţi îngenunchea un popor deprins să se târâie.
Nu-i greu să ademeneşti soţia altuia. Greu e să i-o dai înapoi.
Prietenia care nu cunoaşte hotare se cheamă expansiune.
Oficierea căsătoriei este o formalitate absolut necesară pentru pronunţarea divorţului.
Alcoolism e atunci când nu vrei să bei, dar trebuie. (filiera ruseasca)
Bărbaţii şi femeile sunt de acord într-o singură privinţă: n-au încredere în femei.
Dacă munceşti din greu şi te remarci opt ore zilnic, ajungi şef şi munceşti şaisprezece ore.
Banii pentru salariile şi pensiile mari ajung întodeauna. Nu ajung banii pentru salariile şi pensiile mici.
În viaţă, e loc şi pentru eroism. Totul e să te ţii departe de el.
Omul care crede că dragostea poate fi cumpărată cu bani n-a avut niciodată câine în casă.
Avem un singur fel de a ne naşte şi milioane de feluri de a muri.
Oglinda este lucrul care o ajută pe femeie să întârzie.
Cei mai buni zece ani din viaţa unei femei sunt între 28 şi 30.
Computerele rezolvă toate problemele pe care nu le-am avea dacă n-ar exista computerele.
Fiecare om are dreptul să trăiască atât cât poate.
Ţara noastră a avut nevoie de când e ea de alt popor.
Furtul ideilor unei persoane e plagiat, iar al mai multor persoane, cercetare ştiinţifică.
Toţi ne naştem uzi, goi şi flămânzi. Şi acesta e doar începutul.
Copilăria grea nu se termină niciodată.
Un prieten adevărat nu poate fi cumpărat, dar poate fi vândut.
Cumpără deodată trei sticle de votcă şi n-o să te trimită nimeni după a doua.
Dacă n-ar pune întrebări, copiii n-ar afla niciodată cât de puţin ştiu părinţii.
O ţigară scurtează viaţa cu o oră, o sticlă de votcă o scurtează cu trei, iar o zi de muncă o scurtează cu opt...
Viaţa se compune din zilele pe care le ţii minte, nu din zilele care au trecut.
De orice fel ţi-ar fi sănătatea, ea îţi ajunge până la sfârşitul vieţii.
Dacă vrei să ai o nevastă deşteaptă, frumoasă şi bogată trebuie să te însori de trei ori.
Posibilităţile medicinii sunt nelimitate, limitate sunt doar posibilităţile pacienţilor.
Burta mare nu e de la bere, e pentru bere.
Femeia poate să-l facă repede milionar pe orice miliardar.
Între primul şi al doilea pahar, e destul timp ca să mai bei vreo şase.
Un semn rău de tot e când îţi taie calea o pisică neagră cu căldările goale.
Ignoranţa e de trei feluri: când nu ştii nimic, când ştii numai prostii şi când ştii ce nu trebuie.
Folosit sau iubit
2011/11/21 Andreea
Mânios, barbatul a luat mâna copilului şi l-a lovit peste ea de multe ori, fără să-şi dea seama ca avea în mână o cheie.
La spital, copilul si-a pierdut toate degetele din cauza numeroaselor fracturi. Când si-a văzut tatal... copilul a intrebat cu ochii plini de durere: „Tati, imi vor creşte degetele la loc?”.
Barbatul a ramas impietrit de durere; s-a intors la masina si a lovit-o de mai multe ori. Devastat de propriile lui fapte... stand in fata masinii s-a uitat la zgarieturi; baietelul scrisese: „TATI, TE IUBESC”.
Mânia si Dragostea nu au limite; alege-o pe cea din urma pentru a avea o viata minunata... Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oamenii pentru a fi iubiti.
Dar problema lumii de astazi este ca oamenii sunt folositi si lucrurile sunt iubite... Haideti sa fim atenti si sa ne amintim:
Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oamenii pentru a fi iubiti.
---Sfârsit---
Aoleu, ce sinistra povestire! Sper ca nu e adevarata! Bine, vorbesc prostii: nenumarate variante adevarate are povestirea aceasta, din pacate! Mai mult sau mai putin fizice. Ah, ah, ce prosti suntem! Foarte bine ai facut ca mi-ai trimis mesajul acesta: cumva, daca uit ca oamenii sunt buni de iubit iar lucrurile sunt facute pt a fi folosite - poate voi auzi un semnal de alarma in capul meu - caci sa stii ca si mie mi-au dat lacrimile citind randurile acestea! Hm, si inca imi mai dau...
Hai ca o sa fie bine! Sa ne gandim bine la povestirea asta si sa ne impunem sa ne gandim - de fiecare data cand obtinem un obiect, indiferent de pretul pe care il are - "este doar un obiect, deci poate fi inlocuit, pierdut, deteriorat..."
Noapte buna!
"În timp ce un om isi schimba roata la maşina nouă, baietelul lui de 4 ani a luat o piatra ascuţită si a inceput sa zgârie aripa maşinii.Nu stiu voi, dar mie mi-au dat un pic lacrimile cand am citit aceste randuri…Cat de adevarate le gasesc !!!! cat de tare ne-am pierdut in aceste vremuri…Parca ma si vad tipand la Tiago fara sa ma uit, intr-adevar, ce a scris pe masina, pe mobila sau alt lucru pe care om fi dat cine stie cat de mult…
Mânios, barbatul a luat mâna copilului şi l-a lovit peste ea de multe ori, fără să-şi dea seama ca avea în mână o cheie.
La spital, copilul si-a pierdut toate degetele din cauza numeroaselor fracturi. Când si-a văzut tatal... copilul a intrebat cu ochii plini de durere: „Tati, imi vor creşte degetele la loc?”.
Barbatul a ramas impietrit de durere; s-a intors la masina si a lovit-o de mai multe ori. Devastat de propriile lui fapte... stand in fata masinii s-a uitat la zgarieturi; baietelul scrisese: „TATI, TE IUBESC”.
Mânia si Dragostea nu au limite; alege-o pe cea din urma pentru a avea o viata minunata... Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oamenii pentru a fi iubiti.
Dar problema lumii de astazi este ca oamenii sunt folositi si lucrurile sunt iubite... Haideti sa fim atenti si sa ne amintim:
Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oamenii pentru a fi iubiti.
---Sfârsit---
Aoleu, ce sinistra povestire! Sper ca nu e adevarata! Bine, vorbesc prostii: nenumarate variante adevarate are povestirea aceasta, din pacate! Mai mult sau mai putin fizice. Ah, ah, ce prosti suntem! Foarte bine ai facut ca mi-ai trimis mesajul acesta: cumva, daca uit ca oamenii sunt buni de iubit iar lucrurile sunt facute pt a fi folosite - poate voi auzi un semnal de alarma in capul meu - caci sa stii ca si mie mi-au dat lacrimile citind randurile acestea! Hm, si inca imi mai dau...
Hai ca o sa fie bine! Sa ne gandim bine la povestirea asta si sa ne impunem sa ne gandim - de fiecare data cand obtinem un obiect, indiferent de pretul pe care il are - "este doar un obiect, deci poate fi inlocuit, pierdut, deteriorat..."
Noapte buna!
mardi 22 novembre 2011
...azi, am mai hotarat ceva: ...
...azi, am mai hotarat ceva: ...
Dar mai bine nu spun inca ce am hotarat, ca, daca nu reusesc sa ma tin de hotarare, o sa-mi fie rusine dupa aia. :-/ O sa spun intr-o saptamana, daca reusesc.
Dar mai bine nu spun inca ce am hotarat, ca, daca nu reusesc sa ma tin de hotarare, o sa-mi fie rusine dupa aia. :-/ O sa spun intr-o saptamana, daca reusesc.
Draga Wikipedia - Chère Wikipédia - Dear Wikipedia
(un peu plus bas, en français)
Azi, m-am hotarat sa nu mai fiu scârtzarã si sa dau si eu un banutz la Wikipedia. Pai cum sa nu dau, cand ma servesc atat de des si cu folos de situl acesta? Ce fericire cand, in toiul unei discutii, pic peste un subiect despre care nu stiu prea multe sau mai nimic, dar stiu ca pot sa ma duc la Wikipedia ca o sa ma lamureasca ea...! Gratis. Si repede, si bine si gratis. Super!Evident ca daca nu exista Wikipedia am fi gasit cum sa ne descurcam altfel, cu atat mai usor cu cat avem la indemana Internetul. Sau asa cum ne-am descurcat inaintea Internetului, dar mult mai putin complet in aceeasi unitate de timp - sa recunoastem. Eu recunosc, sa traiti! Pe de alta parte, evident ca nu ma astept ca Wikipedia sa epuizeze tot ce se stie despre vreun subiect sau altul. Dar ea are darul nepretuit de a-mi astampara "foamea", de cele mai multe ori.
Aujourd'hui, j'ai décidé d'arrêter d'être radine et de donner, moi aussi, un peu d'argent à Wikipédia. Mais comment ne pas en donner (si j'en ai) en sachant que je m'en sert si souvent et d'une façon si profitable?
Quel bonheur lorsque, au beau milieu d'une discussion, lorsque je tombe sur un sujet dont je ne sais pas grand-chose ou rien, mais je sais que je peux aller chez Wikipédia et qu'elle elle me le dira...! Gratuitement. Et vite et gratuitement. Super!
Evidemment, s'il n'y avait pas Wikipedia, on aurait trouvé une autre façon de nous débrouiller, surtout en ayant à notre disposition l'Internet. Ou bien, comme nous le faisions avant l'Internet, mais d'une manière beaucoup moins complète dans la même unité de temps - avouons-le. Je l'avoue, chef! :-) D'autre part, évidemment, je ne m'attends pas à ce que Wikipedia dise tout ce qui est connu sur tel ou tel sujet. Mais elle a le don inestimable d'étancher ma "faim", la plupart du temps.
Simplitatea voluntară
# Simplitatea voluntara sau sobrietatea fericita este un mod de viaţă care constă în reducerea voluntară a consumatiei proprii şi a impactului acesteia din urmă, cu scopul de a trăi axat mai mult pe valori "esenţiale".
Acest angajament personal şi / sau asociativ rezultă din mai multe motivatii care vor da prioritate, de obicei, valorilor familiei, comunităţii şi / sau ecologice.
# Freeganismul este un stil de viată alternativ, anticonsumist, caracterizat prin participare limitată la economia convențională si consum minim de resurse naturale.
Freeganienii consideră că ceea ce este important în viată sunt "comunitatea, generozitatea, îngrijirea socială, liberatatea, cooperarea si împărtitul cu altii, în opozitie fată de o societate bazată pe materialism, apatie morală, competitie, conformitate si lăcomie."[1] Acest stil de viată înseamnă, printre altele, luatul produselor alimentare încă comestibile aruncate la gunoi de supermarketuri. Unii freeganieni iau aceste produse nu neapărat pentru că sunt săraci, ci ca formă de protest politic.Acest angajament personal şi / sau asociativ rezultă din mai multe motivatii care vor da prioritate, de obicei, valorilor familiei, comunităţii şi / sau ecologice.
# Freeganismul este un stil de viată alternativ, anticonsumist, caracterizat prin participare limitată la economia convențională si consum minim de resurse naturale.
(Sursa: Wikipedia)
Frumos, nu-i aşa?
Simplicité volontaire
# La simplicité volontaire ou sobriété heureuse est un mode de vie consistant à réduire volontairement sa consommation, ainsi que les impacts de cette dernière, en vue de mener une vie davantage centrée sur des valeurs "essentielles".
Cet engagement personnel et/ou associatif découle de multiples motivations (voir section : Motivations) qui vont habituellement accorder la priorité aux valeurs familiales, communautaires et/ou écologiques.
# Le freeganisme (en anglais freeganism), ou glanage alimentaire, est un mode de vie alternatif dont le but est de limiter sa participation dans le système économique ou la société de consommation.
Cela consiste par exemple à récupérer des aliments encore consommables dans les poubelles des magasins de grande distribution et des restaurants, et plus généralement, à moins consommer en récupérant et réutilisant les déchets quand c'est possible, en abandonnant la voiture (à moins de covoiturage) et en adoptant des modes de transport alternatifs, en se logeant sans propriétaire, se soignant par les plantes, en travaillant moins…
(source: Wikipédia)
C'est beau, n'est-ce pas?
Cet engagement personnel et/ou associatif découle de multiples motivations (voir section : Motivations) qui vont habituellement accorder la priorité aux valeurs familiales, communautaires et/ou écologiques.
# Le freeganisme (en anglais freeganism), ou glanage alimentaire, est un mode de vie alternatif dont le but est de limiter sa participation dans le système économique ou la société de consommation.
Cela consiste par exemple à récupérer des aliments encore consommables dans les poubelles des magasins de grande distribution et des restaurants, et plus généralement, à moins consommer en récupérant et réutilisant les déchets quand c'est possible, en abandonnant la voiture (à moins de covoiturage) et en adoptant des modes de transport alternatifs, en se logeant sans propriétaire, se soignant par les plantes, en travaillant moins…
(source: Wikipédia)
C'est beau, n'est-ce pas?
Ampoule de 60 W, à partir de presque rien -- Bec de 60 W, din aproape nimic
(in romaneste, putin mai jos)
De l’eau, de l’eau de javel et une bouteille - pour 60 W de lumière durant 5 ans! Posté par Ema Sandron le Aug 7, 2011, sur http://www.humanosphere.info/
Lumière – Bouteille : Je voudrais vous montrer une vidéo extraordinaire qui montre que l’on peut faire une ampoule avec une bouteille de plastique dans laquelle, on mélange de l’eau avec de l’eau de javel.
La technologie simple peut être installée en moins d’une heure, le système dure cinq ans et la luminosité offerte est équivalente à une ampoule de 60 watts.
Merci au M.I.T. qui a inventé le système!
Apa, (apa de) clor si o sticla - pentru lumina echivalenta unui bec de 60 W pentru 5 ani!
Postat de Ema Sandron, 7 aug. 2011, pe http://www.humanosphere.info
Lumina - Sticla: As vrea sa va arat un video extraordinar care arata ca putem face un bec dintr-o sticla de plastic in care se amesteca apa cu apa de clor ("eau de Javel", in franceza).
Tehnologia e simpla si poate fi instalata in mai putin de o ora, sistemul dureaza cinci ani si lumina obtinuta este echivalenta cu cea a unui bec de 60 de wati.
Multumim lui M.I.T. care a inventat sistemul!
http://www.humanosphere.info/2011/08/de-leau-de-leau-de-javel-et-une-bouteille-pour-60-watts-de-lumiere-durant-5-ans/
samedi 5 novembre 2011
samedi 15 octobre 2011
vendredi 1 juillet 2011
jeudi 30 juin 2011
RE: Singapore
Ah bon, deci vineri o sa fie racorica la alde Gradea...!
:-)
Salut, Danielushka, Nicoleta!
Ma gandesc cu nespus (chiar ca nespus! :-)) drag la momentele faine petrecute impreuna in primavara. Cand am mancat "clatitele" alea, la indieni, la nivelul strazii; plimbarea in jungla sub ploaie, sunetul gras pe care-l fac picaturile de ploaie pe frunzele atator si atator etaje de vegetatie, aburul deasupra lacului (pe care l-am fotografiat de nenumarate ori, incercand sa surprind senzatia de curatzenie si inceput al Pamantului – dar n'am surprins nimic, evident!), catzeaua care nu se sinchisea de ploaie, partzul nesuferit al lui Doru, aleile de lemn cu nume de copaci; ah, masajul la picioare care m-a facut sa sufar cateva zile dupa aceea; Julie buna si zambareatza (inca tot nu am facut paine, asa cum m-a invatat ea, dar zilele astea, negresit!...); copiii vostri, asa de frumosi!; si voi la fel – si plini de povesti si experiente interesante; prietenii vostri; plimbarea pe strazi, seara dupa ploaie, Nicoleta ne explica despre cat de repede se inalta casele acelea cu copaci pe acoperis; ah, luna in seara aceea!; vizita la scoala; cele cateva cine pe care le-am luat impreuna; ceremonia de ceai pe care ne-a explicat-o Nicoleta; cojile de alune pe jos, in inima unuia dintre cele mai frumoase hotele in care am intrat vreodata; brunch-ul de la Shangri La... Si multe, multe altele, pt care tot nu v-am multumit indeajuns!
Dintre atatea si atatea amintiri despre locuri, oameni si natura cu care probabil ca nu ma voi mai intalni niciodata (cu exceptia voastra, sper!), totusi cea mai frumoasa amintire, sau cea mai draga mie este una din seara plecarii: eram deja la aeroport, nostalgica in urma despartirii de voi si in acelasi timp fericita la gandul ca urma sa-l revad curand pe Sol. Dintre toate sunetele aeroportului, am distins clipocitul unui pian, ne-a placut melodia si ne-am apropiat de sursa ei. De fapt, nu era un difuzor, ci chiar un pianist adevarat, care canta la un pian adevarat!,Pe cand canta, se uita de jur imprejurul lui la oameni. Am zambit de incantare si el mi-a raspuns cu un zambet – adevarat si el – si cu o inclinare a capului. Nu m-am simtit obiectul unui tratament de favoare, caci zambea la fel de fermecator si altora, atrasi de muzica, ca si noi, in preajma lui. Incantarea mea venea, cred, din faptul ca am simtit ca intrasem intr-un soi de armonie cu pianistul si cu toti ceilalti care ascultau melodia lui un pic trista, un pic jazzy...
Acumuland atatea si atatea amintiri si impresii in voiajul nostru, luna martie mi s-a parut mai lunga ca de obicei. Pentru mine, a fost ca o frumoasa vara fierbinte. Apoi, cand am revenit in Belgia, am tot dus-o intr-o uimire toata primavara care mai ramasese (aprilie, mai) pentru ca aveam senzatia foarte placuta ca – in sfarsit! – anotimpul care a urmat verii nu a fost toamna, ci DIN NOU primavara!
Va pup pe toti, cu mare drag,
Vio
From: Ion ROSCA [mailto:iro@ibgebim.be]
Sent: mercredi 29 juin 2011 14:46
To: ion.rosca@yahoo.com; Constantinescu, Viorica
Subject:
Sent: mercredi 29 juin 2011 14:46
To: ion.rosca@yahoo.com; Constantinescu, Viorica
Subject:
mardi 24 mai 2011
despre ochelarii cu lentile progresive
Trebuiesc platiti toti banii pe care-i poti plati, ca sa elimini cat mai mult din probabilitatea de a avea necazuri cu lentilele din cauza calitatii lor.
Vei auzi de la tt lumea ca trebuie sa intorci capul catre ce vrei sa vezi. Dar nu e suficient sa intorci capul. Trebuie si sa renunti la a mai face "acordul fin" trimitand ochii in sus, jos, dreapta, stanga. S-a terminat cu chestia asta: TOTUL se regleaza din miscarea capului. Ca sa intelegi mai bine: cand citeai fara lentile progresive, tineai cartea imobila in fata, stateai cu capul intr-o pozitie fixa, oricare ar fi fost ea, si miscai ochii pt a parcurge textul pe toata lungimea randurilor. Ei bine, acuma, cu lentile progresive, NU mai misti ochii, ci capul. Asta e o obisnuinta greu de invins, devreme ce ai functionat in sistemul "misc ochii" zeci de ani inainte. Dar ASTA e cheia succesului. Trebuie sa ai tot timpul clar in cap ca noii ochelari progresivi pe care ti i-ai cumparat au undeva pe suprafata lentilelor lor zone (unele sunt foarte mici, dar ele sunt acolo, negresit!) cu ajutorul carora poti vedea perfect, la diferite distante. Totul e sa te obisnuiesti cu ideea si miscarile necesare aplicarii ei, de a nu mai face acordul fin cu ochii, ci cu capul.
dimanche 1 mai 2011
2011/03: prin Asia de SE
- MESAJ LA CARE LUCREZ INCA -
Cateva cuvinte despre vacanta aceasta:Si Doru si eu suntem convinsi ca tarile in care am fost sunt mult mai vaste decat doar punctele turistice consacrate. Pe noi ne cam sperie locurile cu multa lume. Astfel incat, peste tot pe unde ne-am dus noi, erau putini turisti, sau deloc. Asa am ales noi.
-- Cald, foarte cald, turtitor de cald (sfarsitul anotimpului ploios...)
Singapore
= un oras atat de curat, incat in cele vreo 10 zile cand am locuit acolo, am vazut DOAR 2 mucuri de tigari pe jos!!! Caca de catzel nu exista. Ambalaje, hartii, gunoaie etc., nu exista pe jos!
-- o gramada de zgarie-nori, despre care ACOLO am inteles ca pot fi si frumosi, nu numai foarte inalti
-- multe parcuri frumoase, foarte multa vegetatie, foarte bine ingrijita, peste tot, chiar si in interiorul cladirilor - se intampla sa mai vezi cate un copac!
-- Little India, o mare de indieni! Foarte putine femei. Altfel, am vazut indience splendid imbracate, la aeroport: matase, catifea, voal, paiete si fir auriu, toate splendid imbinate, culori vii ca de pesti sau fluturi tropicali
-- Gradina Botanica - de vis!
-- Gradina Japoneza si Gradina Chineza
Bali
-- am locuit intr- o casutza din stuf, pamant (beton lucrat ca si cum ar fi pamant?), lemn si multe ferestre (180° de geam), intr-o orezarie, intre un vulcan (in departare) si Oceanul Indian (in apropiere).
-- ziua auzeam: valurile oceanului, apa scurgandu-se dintr-un etaj intr-altul in orezarie, pasari
-- noaptea auzeam: valurile oceanului, apa scurgandu-se dintr-un etaj intr-altul in orezarie, broaste, cate un chitzcait de geko (foarte simpatic), greieri, ploaia pe acoperis...
-- experienta noastra la Bali: o simfonie de sunete ale naturii, un nesfarsit concert de mirosuri, parfumuri, arome...
-- patul nostru, imens si f confortabil - in mijlocul casutzei, exact sub culmea acoperisului f inalt; "la moustiquaire" lasata noaptea peste pat, era fixata de virful acoperisului si urma profilul celor patru laturi ale lui, astfel incat noaptea dormeam sub o piramida alba
-- apusul soarelui, pe cerul rosu cu nori negrii, care formau desene fantastice
-- rasaritul soarelui cumva, nu stiu cum, timid
-- plaja cu nisipul gri inchis, valuri mici, apa calda
-- cerul aproape tot timpul voalat, lumina puternica, dar difuza
-- Kadek soferul, care ne-a plimbat o zi intreaga pe insula, ba chiar si juma' de noapte! Templul si padurea maimutelor, muzeul Antonio Blanco, piata de la Ubud, dar mai ales ceremonia religioasa la care ne-a dus pt ca ne picaseram cu tronc. La sfarsitul zilei, in loc sa ne conduca la hotel ne-a dus la el acasa (bunica lui frumoasa, 70 de ani, fosta dansatoare), el si mama lui ne-au dat haine de ceremonie si am asistat la un spectacol total: haine, lumini, muzica, cantece taraganate religioase, dans executat de un tip cu diferite masti (un talent colosal! isi descompunea miscarile de parca il vedeai in lumina stroboscopica, iar cele 10 degete de la maini dansau fiecare partea lui de coregrafie, Doamne! de neuitat! iar la urma, cand s-a terminat partea de dans, tipul s-a schimbat in haine normale si a iesit din culise: era singur si a plecat singur fara sa-l aclame nimeni, nu-mi venea sa cred! A! sa nu uit! dupa fiecare parte din spectacol, muzica sau dans, oamenii nu aplaudau, la ei nu exista asa ceva), fumuri parfumate, cald cald, cald, imi curgea transpiratia din cap pana in picioare, dar nu mi-a parut rau deloc, experienta a fost extraordinara! Nu am baut nimic toata seara, de frica microbilor cu care nu suntem obisnuiti. :-( Momentul cand trebuia sa fim cu totii sfintiti - tot cu apa sfintita ca si la crestini. Pe langa apa, boabe albe de orez, pe care si le lipeau pe frunte si la baza gatului (cu apa sfintita). Mersul meu impiedicat de fusta stramta. Berea cu gheatza pe care noi NU am baut-o. Copiii care zburataceau in toate partile. Nici unul dintre adulti nu se supara pt nazdravaniile lor, nici chiar atunci cand in cultura crestina ar fi luat-o pe coaja negresit.
Jurnal de pe loc, foarte scurt (n-am avut timp sa-l tin):
joi, 03/03/2011
Scriu ca din mijlocul unei jungle minunate (parafraza la "dumbrava minunata"): e foarte cald si foarte umed - dar si foarte placut, ca in mijlocul unei naturi iubitoare, se aud greieri, gaze si broaste de tot felul... E drept ca merge si climatizorul - nici nu stiu cum ii zice pe rom., chestia aia care raceste aerul -, ca eu scriu pe o tastatura de ordinator racordat la curentul electric si ca am in sufrageria asta imensa 11 becuri aprinse (din cauza ca nu stiu cum sa le sting doar pe unele...)... toate astea pt ca, de fapt, sunt in casa prietenilor nostri, mi-a pus Doru la ordi sa-mi cante greieri, gaze si broaste de tot felul, de pe mai multe continente si e foarte cald si umed. Ei, nu, nu am pic de alcool in mine sau vreo alta substanta care te face s-o iei razna. Am scris si eu asa, de-a valma.
Azi, cand am ajuns la Singapore, ni s-a intamplat prima oara sa ne astepte cineva la un aeroport, cu o pancarta cu numele noastre. Ce placuta senzatie! Imediat se stabileste o punte in filigran, intre tine si persoana care, fara sa te cunosaca, te asteapta. Foarte placut! Karin o cheama pe cea care ne-a asteptat si era pt prima oara ca astepta pe cineva la aeroport, cu o pancarta... :-)
In incinta aeroportului, nu ni se parea ca aerul e tratat pt temperatura si umiditate. Ne-am dat seama ca asa era, atunci cand am iesit din aeroport. Lui Doru i se parea cam prea cald si cam prea umed si simtea un miros neplacut, peste tot in aer. Imi parea rau pt el. Cu atat mai mult cu cat mie mi s-a parut ca, din aeroport, am trecut direct in bratele cuiva care parca ma astepta de mult si cu mare drag. Oh, nu, nu, nu exagerez deloc. Chiar am spus la un moment dat ca trebuie ca, intr-o alta viata, am trait bine prin partile astea, ca prea imi plac asa, din prima! Acum 2 ani, am fost vara, in iulie, in Toscana. Cred ca acolo si atunci nu era nici asa cald, nici asa umed - deci mult mai aproape de parametrii mei. Cu toate acestea, acolo m-a chinuit caldura. Sa mai intelegi ceva, daca poti!
...in plus, nu ma resimt absoluti deloc din cauza schimbarii fusului orar. Anul trecut, in toamna, am fost la Sandu si Michi, in Canada: m-am resimtit si la dus si la intors. E clar: intr-o alta viata, nu am trait nici in Toscana, nici in Canada.
Acum e noapte, aici. Mi s-a facut somn. Toti ceilalti ai casei dorm. Merg si eu la culcare.
vineri, 04/03/2011
"ceilalti ai casei" sunt Doru si Julie. Julie este 'the house maid', o fata din Filipine, mica, harnica, iute si zambareata. Nicoleta si Daniel se intorc abia maine sara, din Australia.
Seara.
Azi ne-am aventurat cu autobuzul si metroul in cartierul 'little India' care mi s-a parut chiar foarte mica, dar se pare ca nu am vazut-o la adevarata ei valoare, care se desfasoara in lung si-n lat duminica. Case mici colorate viu. Foarte multe magazine mici. Restaurantul acela plin de mirosuri, in care predomina mirosul de prajeala. Afara plouase ffff tare, pe cand noi eram la metro. Mirosurile si culorile erau accentuate.
Singapore e foarte curat, cel mai curat oras pe care l-am vazut vreodata! Cica pe aici sunt niste amenzi imense pt oricine face cumva murdarie pe strada. Nici mucuri de tigara nu sunt pe jos! Oh, ba da, azi am vazut UN muc de tigara!!!
Dupa 'little India', am fost la 'Marina Bay', unde am vazut si Lionmerul lor. Sau Merlion? Am baut o imensa cafea neagra la 'Starboek Cafe', la o terasa, pe marginea apei. O gramada de buildinguri, care mai de care mai inalt. Langa statia de metrou, un imens santier, cu muncitori indieni. Biciclete multe si ruginite.
sambata, 05/03/2011
... (aici se opreste jurnalul de pe loc)
Bali:
http://s.joomeo.com/4f4f89cb2e49b
Singapore, Gradina Botanica:
http://s.joomeo.com/4f4f8ba435d3c
Singapore:
http://s.joomeo.com/4f4f62d19d103
In continuare, filmuletze:
1) La asta, te prapadesti de ras (eu cel putin...):
http://www.youtube.com/watch?v=CyNf2lrv_oo
2) Urmatorul,
http://www.youtube.com/watch?v=R3RTpllkHA8&feature=related
arata o orezarie, aproape la malul Oceanului Indian, in departare se vede un vulcan (stins?), dar - ce-mi place foarte mult - se aude sunetul molcolm facut de apa cazand, zi si noapte, de la o terasa la alta a orezariei; mi-ar place mult sa pot extrage zgomotul de fond (care, de fapt, este un artefact sau probabil ca se aude "masinaria" care filmeaza ?!), dar nu stiu cum s-o fac :-(
2011/03: Asie de SE (Singapour, Bali, Thaïlande)
MESSAGE AUQUEL JE TRAVAILLE ENCORE
Les photos, ici:Bali:
http://s.joomeo.fr/4eb722b26bff2
Singapour, Jardin Botanique:
http://s.joomeo.com/4f4f613eb8005
Singapour:
http://s.joomeo.com/4f4f62d19d103
Les films, ensuite:
1) Celui-ci, c'est à se rouler par terre de rire:
http://www.youtube.com/watch?v=CyNf2lrv_oo
2) L'autre montre une rizière, presque au bord de l'Océan Indien, au loin un volcan (éteint ?), mais surtout on entend un peu le son fait par l'eau, jour et nuit, d'une terrasse à l'autre de la rizière; j'aimerais bcp.pouvoir enlever le bruit de fond, mais je ne sais pas comment le faire :-(
http://www.youtube.com/watch?v=R3RTpllkHA8&feature=related
lundi 25 avril 2011
Cateva cuvinte despre vacanta noastra in SE-ul Asiei
-- Cald, foarte cald, turtitor de cald (sfarsitul anotimpului ploios...)
Singapore
# un oras atat de curat, incat in cele vreo 10 zile cand am locuit acolo, am vazut DOAR 2 mucuri de tigari pe jos!!! Caca de catzel nu exista pe jos. Ambalaje, hartii, etc., nu exista pe jos!
# o gramada de zgarie-nori, despre care ACOLO am inteles ca pot fi si frumosi, nu numai foarte inalti
# multe parcuri frumoase, foarte multa vegetatie, foarte bine ingrijita, peste tot, chiar si in interiorul cladirilor se intampla sa mai vezi cate un copac!
# Little India, o mare de indieni! Foarte putine femei. Altfel, am vazut indience splendid imbracate, la aeroport: matase, catifea, voal, paiete si fir auriu, toate splendid imbinate, culori vii ca de pesti sau fluturi tropicali
# Gradina Botanica - de vis!
# Gradina Japoneza si Gradina Chineza: ah!
Bali
# am locuit intr- o casutza din stuf, pamant (beton lucrat ca si cum ar fi pamant?), lemn si multe ferestre (180° de geam), intr-o orezarie, intre un vulcan (in departare) si Oceanul Indian (in apropiere).
# ziua auzeam: valurile oceanului, apa scurgandu-se dintr-un etaj intr-altul in orezarie, pasari
# noaptea auzeam: valurile oceanului, apa scurgandu-se dintr-un etaj intr-altul in orezarie, broaste, cate un chitzcait de geko (foarte simpatic), greieri, ploaia pe acoperis...
# experienta noastra la Bali: o simfonie de sunete ale naturii
# patul nostru, imens si f confortabil - in mijlocul casutzei, exact sub culmea acoperisului f inalt; "la moustiquaire" lasata noaptea peste pat, era fixata de virful acoperisului si urma profilul celor patru laturi ale lui, astfel incat noaptea dormeam ca intr-o piramida alba
# apusul soarelui, pe cerul rosu cu nori negrii, care formau desene fantastice
# rasaritul soarelui cumva, nu stiu cum, timid
# plaja cu nisipul gri inchis, valuri mici, apa calda
# Kadek soferul, care ne-a plimbat o zi intreaga pe insula, ba chiar si juma' de noapte!
* Templul si padurea maimutelor
* muzeul Antonio Blanco
* piata de la Ubud
* dar mai ales ceremonia religioasa la care ne-a dus pt ca ii picasem cu tronc. La sfarsitul zilei, in loc sa ne conduca la hotel ne-a dus la el acasa (bunica lui frumoasa, 70 de ani, fosta dansatoare), el si mama lui ne-au dat haine de ceremonie si am asistat la un spectacol total: haine, lumini, muzica, cantece taraganate religioase, dans executat de un tip cu diferite masti (un talent colosal! isi descompunea miscarile de parca il vedeai in lumina stroboscopica, iar cele 10 degete de la maini dansau parca independente unele de celelalte, Doamne! de neuitat! iar la urma, cand s-a terminat partea de dans, tipul s-a schimbat in haine normale si a iesit din culise: era singur si a plecat singur fara sa-l aclame nimeni, nu-mi venea sa cred! A! sa nu uit! dupa fiecare parte din spectacol, muzica sau dans, oamenii nu aplaudau, la ei nu exista asa ceva), fumuri parfumate, cald cald, CALD, imi curgea transpiratia din cap pana in picioare (nu e o figura de stil: firicele subtiri dar continue de transpiratie mi se scurgeau pe tot corpul; ceafa imi era uda; din cand in cand, imi stergeam cu o batista sprancenele, ca sa nu-mi intre transpiratia in ochi!), dar nu mi-a parut rau deloc, experienta a fost extraordinara! Partea si mai proasta decat caldura: nu am baut nimic toata seara, de frica microbilor cu care nu suntem obisnuiti. :-((( Momentul cand trebuia sa fim cu totii sfintiti - tot cu apa sfintita ca si la crestini. Pe langa apa, boabe albe de orez, pe care si le lipeau pe frunte si la baza gatului (cu apa sfintita). Mersul meu impiedicat de fusta stramta. Berea cu gheatza pe care noi nu am baut-o. Copiii care zburataceau in toate partile. Nici unul dintre adulti nu se supara pt nazdravaniile lor, nici chiar atunci cand in cultura crestina ar fi luat-o pe coaja negresit.
Thailanda
# prima impresie: m-am simtit ranita de ceea ce cred eu ca e saracie (dar nu sunt sigura) - si despre care nu ma asteptam s-o gasesc acolo. De ce nu ma asteptam? Nu stiu, asa, prosteste. Probabil ca nu am citit suficient despre Thailanda, inainte de a ajunge acolo, sau am citit cu mintea aiurea, sau nu am citit ce trebuia... As fi vrut sa plec imediat inapoi, cu toate ca marea era foarte frumoasa, plaja era o splendoare si avea pietre frumos colorate.
# a doua zi dimineata, impresia rea din ajun disparuse, ramasese numai incantarea in fata marii... care era in fata camerei noastre, la vreo 30-40 de metri.
# restaurantul in aer liber, pe plaja
# la fiecare masa, incepeam cu cate o mare portie de fructe
# bucataria thailandeza - o bunatate, pt mine, - o oroare pt Doru. Pana la urma, am reusit sa gasim un numitor comun, dar astfel a disparut o mare parte din farmecul local, de! Doru a cerut sa nu i se mai puna coriandru in toate alea, eu am precizat ca pot sa-mi puna mie coriandrul lui, dar bucatarul a inteles ca nu NE place coriandrul si nu ni l-a mai pus in mancare... :-(
# plimbarea cu caiacul pe mare, pe furtuna
* turna cu... nu cu galeata, ci cu furtunul!!!
* tipul de pe vapor, care a vrut sa ne ridice la bord, dar noi am preferat sa ramanem pe mare, in bataia vantului cald si a ploii calde, chiar daca cuvantul "bataie" e intr-adevar potrivit!
* luaseram aparatul de fotografiat cu noi dar nu am facut nici o poza, de frica apei.
# plimbarea pe malul marii, in lumina lunii, care era asa de puternica incat as fi putut citi fara nici un efort. Aveam umbrele ca ziua, perfect clare, splendida senzatie!
# cald, cald, cald; umed, umed, umed...
# sedintele de masaj, pe terasa acoperita, langa mare; primul masaj s-a terminat pe inserat, ultima pozitie era turceste, nu mai stiu ce-mi facea femeia aceea, dar stiu ca eram cu fata la un deal, pe care se aprinsesera lumini si lampioane colorate, oh, ce frumos! a! si un pic mai devreme, se auzise - pe fondul valurilor - un cantec, a capella, barbatesc, probabil religios, nu stiu, dar TOT ce ma inconjura mi se parea deosebit de frumos! si linistea mea interioara, care tremura usor, in cercuri concentrice, am oftat. Acum.
# multe barci colorate pe mare, in fata hotelului
# crabii de pe plaja, de culoarea nisipului, de la 1 cm, la 10 cm cu tot cu picioare, care fugeau intr-o parte, intr-o liniste deplina
# pietre foarte frumos colorate, imbinari de culori ca roz, gri, alb-galbui, portocaliu, iarasi gri, roz...
# copacul de pe coasta, exact ca cei din stampele chinezesti
# ceaiul negru, de Assam
...si din nou Singapore (aici, mai am de completat)
# prietenii nostrii
# aeroportul la plecare
Singapore
# un oras atat de curat, incat in cele vreo 10 zile cand am locuit acolo, am vazut DOAR 2 mucuri de tigari pe jos!!! Caca de catzel nu exista pe jos. Ambalaje, hartii, etc., nu exista pe jos!
# o gramada de zgarie-nori, despre care ACOLO am inteles ca pot fi si frumosi, nu numai foarte inalti
# multe parcuri frumoase, foarte multa vegetatie, foarte bine ingrijita, peste tot, chiar si in interiorul cladirilor se intampla sa mai vezi cate un copac!
# Little India, o mare de indieni! Foarte putine femei. Altfel, am vazut indience splendid imbracate, la aeroport: matase, catifea, voal, paiete si fir auriu, toate splendid imbinate, culori vii ca de pesti sau fluturi tropicali
# Gradina Botanica - de vis!
# Gradina Japoneza si Gradina Chineza: ah!
Bali
# am locuit intr- o casutza din stuf, pamant (beton lucrat ca si cum ar fi pamant?), lemn si multe ferestre (180° de geam), intr-o orezarie, intre un vulcan (in departare) si Oceanul Indian (in apropiere).
# ziua auzeam: valurile oceanului, apa scurgandu-se dintr-un etaj intr-altul in orezarie, pasari
# noaptea auzeam: valurile oceanului, apa scurgandu-se dintr-un etaj intr-altul in orezarie, broaste, cate un chitzcait de geko (foarte simpatic), greieri, ploaia pe acoperis...
# experienta noastra la Bali: o simfonie de sunete ale naturii
# patul nostru, imens si f confortabil - in mijlocul casutzei, exact sub culmea acoperisului f inalt; "la moustiquaire" lasata noaptea peste pat, era fixata de virful acoperisului si urma profilul celor patru laturi ale lui, astfel incat noaptea dormeam ca intr-o piramida alba
# apusul soarelui, pe cerul rosu cu nori negrii, care formau desene fantastice
# rasaritul soarelui cumva, nu stiu cum, timid
# plaja cu nisipul gri inchis, valuri mici, apa calda
# Kadek soferul, care ne-a plimbat o zi intreaga pe insula, ba chiar si juma' de noapte!
* Templul si padurea maimutelor
* muzeul Antonio Blanco
* piata de la Ubud
* dar mai ales ceremonia religioasa la care ne-a dus pt ca ii picasem cu tronc. La sfarsitul zilei, in loc sa ne conduca la hotel ne-a dus la el acasa (bunica lui frumoasa, 70 de ani, fosta dansatoare), el si mama lui ne-au dat haine de ceremonie si am asistat la un spectacol total: haine, lumini, muzica, cantece taraganate religioase, dans executat de un tip cu diferite masti (un talent colosal! isi descompunea miscarile de parca il vedeai in lumina stroboscopica, iar cele 10 degete de la maini dansau parca independente unele de celelalte, Doamne! de neuitat! iar la urma, cand s-a terminat partea de dans, tipul s-a schimbat in haine normale si a iesit din culise: era singur si a plecat singur fara sa-l aclame nimeni, nu-mi venea sa cred! A! sa nu uit! dupa fiecare parte din spectacol, muzica sau dans, oamenii nu aplaudau, la ei nu exista asa ceva), fumuri parfumate, cald cald, CALD, imi curgea transpiratia din cap pana in picioare (nu e o figura de stil: firicele subtiri dar continue de transpiratie mi se scurgeau pe tot corpul; ceafa imi era uda; din cand in cand, imi stergeam cu o batista sprancenele, ca sa nu-mi intre transpiratia in ochi!), dar nu mi-a parut rau deloc, experienta a fost extraordinara! Partea si mai proasta decat caldura: nu am baut nimic toata seara, de frica microbilor cu care nu suntem obisnuiti. :-((( Momentul cand trebuia sa fim cu totii sfintiti - tot cu apa sfintita ca si la crestini. Pe langa apa, boabe albe de orez, pe care si le lipeau pe frunte si la baza gatului (cu apa sfintita). Mersul meu impiedicat de fusta stramta. Berea cu gheatza pe care noi nu am baut-o. Copiii care zburataceau in toate partile. Nici unul dintre adulti nu se supara pt nazdravaniile lor, nici chiar atunci cand in cultura crestina ar fi luat-o pe coaja negresit.
Thailanda
# prima impresie: m-am simtit ranita de ceea ce cred eu ca e saracie (dar nu sunt sigura) - si despre care nu ma asteptam s-o gasesc acolo. De ce nu ma asteptam? Nu stiu, asa, prosteste. Probabil ca nu am citit suficient despre Thailanda, inainte de a ajunge acolo, sau am citit cu mintea aiurea, sau nu am citit ce trebuia... As fi vrut sa plec imediat inapoi, cu toate ca marea era foarte frumoasa, plaja era o splendoare si avea pietre frumos colorate.
# a doua zi dimineata, impresia rea din ajun disparuse, ramasese numai incantarea in fata marii... care era in fata camerei noastre, la vreo 30-40 de metri.
# restaurantul in aer liber, pe plaja
# la fiecare masa, incepeam cu cate o mare portie de fructe
# bucataria thailandeza - o bunatate, pt mine, - o oroare pt Doru. Pana la urma, am reusit sa gasim un numitor comun, dar astfel a disparut o mare parte din farmecul local, de! Doru a cerut sa nu i se mai puna coriandru in toate alea, eu am precizat ca pot sa-mi puna mie coriandrul lui, dar bucatarul a inteles ca nu NE place coriandrul si nu ni l-a mai pus in mancare... :-(
# plimbarea cu caiacul pe mare, pe furtuna
* turna cu... nu cu galeata, ci cu furtunul!!!
* tipul de pe vapor, care a vrut sa ne ridice la bord, dar noi am preferat sa ramanem pe mare, in bataia vantului cald si a ploii calde, chiar daca cuvantul "bataie" e intr-adevar potrivit!
* luaseram aparatul de fotografiat cu noi dar nu am facut nici o poza, de frica apei.
# plimbarea pe malul marii, in lumina lunii, care era asa de puternica incat as fi putut citi fara nici un efort. Aveam umbrele ca ziua, perfect clare, splendida senzatie!
# cald, cald, cald; umed, umed, umed...
# sedintele de masaj, pe terasa acoperita, langa mare; primul masaj s-a terminat pe inserat, ultima pozitie era turceste, nu mai stiu ce-mi facea femeia aceea, dar stiu ca eram cu fata la un deal, pe care se aprinsesera lumini si lampioane colorate, oh, ce frumos! a! si un pic mai devreme, se auzise - pe fondul valurilor - un cantec, a capella, barbatesc, probabil religios, nu stiu, dar TOT ce ma inconjura mi se parea deosebit de frumos! si linistea mea interioara, care tremura usor, in cercuri concentrice, am oftat. Acum.
# multe barci colorate pe mare, in fata hotelului
# crabii de pe plaja, de culoarea nisipului, de la 1 cm, la 10 cm cu tot cu picioare, care fugeau intr-o parte, intr-o liniste deplina
# pietre foarte frumos colorate, imbinari de culori ca roz, gri, alb-galbui, portocaliu, iarasi gri, roz...
# copacul de pe coasta, exact ca cei din stampele chinezesti
# ceaiul negru, de Assam
...si din nou Singapore (aici, mai am de completat)
# prietenii nostrii
# aeroportul la plecare
mardi 19 avril 2011
Odata, de Paste
Buna dimineata, Gabontzash!
:-)
Ai tot timpul sa te gandesti, nu e nici o problema cu mine.
Eu zic asa:
pai tocmai, daca te-ai saturat sa tot ai rabdare, n-ar fi mai bine sa-ti compui situatii de viata cat mai simple?
Eu asta fac.
De aceea prefer sa ne vedem dimineata, tu, fetele, Doru si eventual Sol (daca se trezeste, dar putin probabil). Suntem noi intre noi, putini, deci atenti unii la altii – intr-o situatie simpla. Doua ore de delasare, in gradina, la soare, cu mancare simpla si o cafea EXTRA, din Guatemala.
Nu stiu Doru, ca vad ca tace mâlc, dar eu nu am chef de masa mare, cu "cu Elena cu Marc iar Guy are copiii. un peu too much. " – ai dreptate! :-)
Deci, duminica dimineata, la 10, la Nivelles? Sau la 9? Dar raspunde-mi à l'aise, cand poti/vrei tu.
(Hm, probabil ca la tine situatia e complicata de faptul ca tu si Elena o sa vreti sa faceti de mancare impreuna, de pe vremea diminetii, asa-i? De!...)
Pupici,
Vio
PS, intre timp, am aflat, Pastele e duminica asta ce vine
Pupici multi,
Bye
De : Vio
À : Gabi
Envoyé le : Lun 18 avril 2011, 14h 28min 50s
Objet : RE: pt pauza de prînz // si Paste
À : Gabi
Envoyé le : Lun 18 avril 2011, 14h 28min 50s
Objet : RE: pt pauza de prînz // si Paste
:-)))
Cea mai tare mi s-a parut asta:
La un cabinet stomatologic particular are loc urmatorul schimb de replici:
- Imi cereti cinci sute de mii de lei pentru extractia unei masele, doar pentru cinci minute de munca?
- Daca doriti, o extrag intr-o ora.
- Imi cereti cinci sute de mii de lei pentru extractia unei masele, doar pentru cinci minute de munca?
- Daca doriti, o extrag intr-o ora.
Inscription à :
Articles (Atom)