(schimb de mesaje, cu Cristina)
2009/5/29 Cristina Dumitrache:
Oau Viorica ma sperii. Bine ca nu a fost mai rau, dar totusi ma ingrijoreaza situatia actuala. Imi pare tare rau. Nu stiu ce as putea sa fac, sa te ajut doar cu sfaturile, ca altfel nu vad cum. Imi pare rau. Spune-mi daca pot fi de ajutor in any other way.
Cu osteoporoza daca vrei sa o mai ameliorezi sa nu mai mananci produse lactate. Cu toate ca doctorii recomanda branza de vaci si lapte pt. tratarea conditiei, paradoxal, prod. lactate elimina si putinul calciu care mai e, si inrautatesc situatia. Nici carnea nu e mai departe, practic produsele de origine animala nu sunt recomandate. Uhhh sfaturile nu ajuta cu nimic...
2009/5/29 vio rica:
Ei, Cristina, nu te speria asa! Am avut ghinion, dar, in ghinionul meu, am avut si mare noroc! puteam sa am fracturi multiple cu osteoporoza asta a mea, puteam sa-mi dizloc umarul, sa-mi sparg capul, sa-mi pierd ochiul... Pe bune!
Hai sa-ti spun o rugaciune tibetana, de-o sa ramai masca:
"Fa in asa fel incat sa intalnesc dificultati si suferinte in drumul meu, atfel incat inima mea sa fie luminata pe deplin si ca experientele mele de liberare si compasiune sa fie duse pana la capat!"
ce sa mai! trebuie sa ne schimbam doar un pic unghiul din care privim problemele cu care ne confruntam in viata si (atata timp cat nu e vorba de viata si/sau sanatatea oamenilor nostri dragi; am si eu limitele mele, Doamne ajuta!) totul capata o alta lumina! Chiar si Sol ma ajuta in a vedea pozitiv lucrurile! Imi spune: mami-mami, nu te mai necaji, ce? nu e si ceva bun in toata afacerea asta? unde mai pupai tu atata vacanta platita? uite, eu iti aduc filme (el si prietenii lui mi-au adus saptamana trecuta vreo 70 de filme, ca sa nu se plictiseasca "mama lui Sol"), mergi si iei carti de la biblioteca, te plimbi pe saturate, dormi cat vrei..." Pai nu? Iar Doru ma giugiuleste in fel si chip si imi aduce flori, imi amenajeaza gradinita... Zau ca nu pot sa ma plang. Nu fi necajita, ca iarasi se adevereste ca dracul nu e chiar asa de negru pe cat pare.
:-)
Cu ce sa ma ajuti? Cu un oftat. :-) Asa spunea mama mea, cu zambetul pe buze. Asa si eu!
:-)
Altfel, eu sunt vegetaliana, adica nu consum deloc produse de origine animala, asa ca, din pdv-ul asta, pt osteoporoza, stau bine. Doar de pe 4 mai incoace, cand mi-au spus ca am rupere de muschi, doctorul mi-a spus si ca ar fi bine, pana ma vindec, sa fiu... vegetariana, adica sa adaug niste surse mai mari de proteine in alimentatia mea. Si am adaugat: de atunci, am mancat 2 oua si vreo 500 g de branza, cu totul si cu totul. Iar azi dimineata, am cumparat niste "croissants" si "couques au chocolat", sa mananc impreuna cu Sol (contin unt si un pic de lapte, in ciocolata), si m-am scarbit mancand, culmea! Asa ca, revin imediat la regimul meu de hrana vegetaliana. Credeam ca duc mai tare dorul branzei si oualor, sunt chiar uimita sa vad ca nu. Poate ca nu mi-a stricat intermezzo-ul asta, ca sa nu-mi mai inchipui ca hrana la care am renuntat este chiar asa de gustoasa. E o fff mare parte de obisnuinta in toate astea.
Va pup tare-tare si sper ca "scrisoarea" mea sa va gaseasca sanatosi si voiosi!
vendredi 29 mai 2009
mercredi 27 mai 2009
ecografia-2...
...zice ca este dezinsertie a lui supra-spinatus, dar ca nu i se pare ca e totala, na!
ha-ha!!! e mai bine, deci, decat parea!
am fost la medicul meu generalist, o bomboana de medic si primul din toata seria din ultimul timp care m-a pus sa fac miscarile care sa-i spuna daca muschiul ala e desprins de tot sau nu. si pot!!! :-))) cu oaresce dificultati, mai ales cand trebuie sa duc mana la spate, dar fac miscari care sunt imposibile daca muschiul ala e desprins. asa ca nu e desprins - in orice caz nu total. medicul meu spunea (ca si kinezoterapeutul) ca daca nu e desprindere totala, atunci nu ar trebui operat. pacat ca ortopedul nu a facut distinctia asta: pt el, chiar si asa trebuie operat. poate ca asa e, dar eu am sa mai merg si la alt ortoped, la Braine-l'Alleud, deja am luat rendez-vous, sa vedem. cei 2 ortopezi sunt SIGUR de scoli diferite: unul e tanar (cel de la Nivelles, primul) iar celalalt e in varsta, cu enorm de multa experienta (cel de la Braine-l'Alleud). allez, sa vedem!
ha-ha!!! e mai bine, deci, decat parea!
am fost la medicul meu generalist, o bomboana de medic si primul din toata seria din ultimul timp care m-a pus sa fac miscarile care sa-i spuna daca muschiul ala e desprins de tot sau nu. si pot!!! :-))) cu oaresce dificultati, mai ales cand trebuie sa duc mana la spate, dar fac miscari care sunt imposibile daca muschiul ala e desprins. asa ca nu e desprins - in orice caz nu total. medicul meu spunea (ca si kinezoterapeutul) ca daca nu e desprindere totala, atunci nu ar trebui operat. pacat ca ortopedul nu a facut distinctia asta: pt el, chiar si asa trebuie operat. poate ca asa e, dar eu am sa mai merg si la alt ortoped, la Braine-l'Alleud, deja am luat rendez-vous, sa vedem. cei 2 ortopezi sunt SIGUR de scoli diferite: unul e tanar (cel de la Nivelles, primul) iar celalalt e in varsta, cu enorm de multa experienta (cel de la Braine-l'Alleud). allez, sa vedem!
lundi 25 mai 2009
am fost din nou la ortoped si...
...m-a certat ca n-am purtat esarfa (desi ii spusesem ca doar de sambata n-o mai purtam).
(continui sa cred ca am facut bine ca nu am purtat-o deloc, dar lui m-am aratat pocaita...)
dar se pare ca fractura e pe calea cea buna, chiar daca nu e gata.
problema e ca in sfarsit a primit rezultatul ecografiei-1, unde scrie ca am un muschi smuls din insertia de pe marea protuberanta a humerusului (supra-spinatus, in FR: sus-épineux). daca e asa, a spus ca trebuie operat. dar poate nu e asa. poate ca cu tot hematomul care era acolo chiar si la 2 saptamani dupa accident, nu s-a putut vedea bine. drept pt care, dr
m-a trimis sa mai fac o ecografie-2. am s-o fac miercuri dim. eu cred ca nu s-a vazut bine. nu cred ca as putea evolua atat de clar pozitiv (chiar daca incet), cum mi se intampla mie, daca muschiul ala ar fi smuls cu totul. eh, vom vedea. daca va fi vorba de operatie, inainte s-o fac, ORICUM am sa ma duc si la alt ortoped (sau chiar ortopezi), sa culeg si alte pareri.
:-/
(continui sa cred ca am facut bine ca nu am purtat-o deloc, dar lui m-am aratat pocaita...)
dar se pare ca fractura e pe calea cea buna, chiar daca nu e gata.
problema e ca in sfarsit a primit rezultatul ecografiei-1, unde scrie ca am un muschi smuls din insertia de pe marea protuberanta a humerusului (supra-spinatus, in FR: sus-épineux). daca e asa, a spus ca trebuie operat. dar poate nu e asa. poate ca cu tot hematomul care era acolo chiar si la 2 saptamani dupa accident, nu s-a putut vedea bine. drept pt care, dr
m-a trimis sa mai fac o ecografie-2. am s-o fac miercuri dim. eu cred ca nu s-a vazut bine. nu cred ca as putea evolua atat de clar pozitiv (chiar daca incet), cum mi se intampla mie, daca muschiul ala ar fi smuls cu totul. eh, vom vedea. daca va fi vorba de operatie, inainte s-o fac, ORICUM am sa ma duc si la alt ortoped (sau chiar ortopezi), sa culeg si alte pareri.
:-/
Un WE lung si fain
Azi m-am trezit pe la 10, mi-am preparat 2 sandwichuri, mi-am pus un mare pahar de suc de sfecla, scriu un pic aici si apoi pe la 13 merg la spital:
- mai intai dau sange sa vedem cum stau cu productia de hormon tiroidian
- pe urma fac radiografie de control la umar
- pe urma, spre 15, merg la ortoped.
Joia trecuta a fost zi libera pe aici. Pe la pranz, am fost la Nineta, la un mare barbechiu (mie mi-a preparat separat bunatati vegetale), unde era si sotul ei Marc, bineinteles, dar a fost invitat si Iancu, cu prietena lui Nadia si cu cei 2 copii ai ei si muuuulti altii: Maria, Cristi & Eddy, Ioana & Luigi (aoleu, imi dau seama ca trebuie sa-mi pun la punct colectia de portrete!), Iencuta & Helena, Pavel & Else si noi 2. De fapt, Nineta si Iancu au ramas in relatii foarte bune si se apreciaza si se ajuta unul pe altul, cam cum erau parintii mei. Sunt formidabili! Si, ce e si mai formidabil este ca si perechile lor respective se inteleg foarte bine intre ele! Pentru ei, e foarte bine ca si Nadia si Marc sunt flamanzi. Pt noi astilalti, romanii din gasca, e un pic mai greu, pacat! Dar ce conteaza cu adevarat, este sa se inteleaga EI bine.
Vineri seara am fost invitati la Judith acasa si astfel i-am cunoscut pe parintii ei, o seara foarte frumoasa! Au o casa fff frumoasa, facuta aproape exact pe gustul nostru adica cum ar fi gustul nostru daca am avea mai multi bani. Ea este psiholog, el este medic generalist si, impreuna cu copiii (Judith 22 ani si Adrian 10 ani), fac o familie deosebit de frumoasa!
Sambata, pe la pranz, au venit A & C si l-au luat pe Doru la plimbare cu bicicletele, in timp ce eu am ramas la povesti cu Sol, care se pregatea sa mearga la o nunta de italieni (sa le faca muzica si animatia). Apoi, biciclistii s-au intors, Sol a plecat si, in loc sa facem un gratar cum spuneau inainte de plecare, mai bine ne-am facut niste pizze (trebuia doar sa le incalzim, in cuptor) si am baut bere, pana pe la 8 seara, cand ne-a venit ideea sa mergem pe la ei sa ne uitam la niste filme. Ne-am intors acasa pe la 2 jumate...
Ieri dimineata, m-a luat Doru de aripa buna si ne-am dus sa alegem o umbrela, pt gradina, ca scosese masa in gradina si nu puteam sa stam la masa, la micul dejun, pt ca ne batea prea tare soarele in cap. Asa ca, acum avem si umbreluta si putem sta ore in sir afara, in aer liber. O incantare!
Altfel, mi-au adus prietenii lui Sol vreo 70 (da, da, saptezeci!) de filme, sa nu ma plictisesc, unele dintre ele foarte faine!, iar Nineta m-a aprovizionat in carti de aventuri. Primavara asta e prea frumoasa ca sa incerc sa patrund in tainele lumii asteia (toaaaate cartile pe care le-am incarcat de pe net, prin iarna), caci "cata luciditate, atata drama", dupa cum preabine stim. Lasa ca va veni si timpul cartilor alora. Daca va veni.
Cu mana, se amelioreaza treaba, incet-incet. In orice caz, indiferent de ce spune doctorul azi, saptamana ce vine am sa reiau munca.
- mai intai dau sange sa vedem cum stau cu productia de hormon tiroidian
- pe urma fac radiografie de control la umar
- pe urma, spre 15, merg la ortoped.
Joia trecuta a fost zi libera pe aici. Pe la pranz, am fost la Nineta, la un mare barbechiu (mie mi-a preparat separat bunatati vegetale), unde era si sotul ei Marc, bineinteles, dar a fost invitat si Iancu, cu prietena lui Nadia si cu cei 2 copii ai ei si muuuulti altii: Maria, Cristi & Eddy, Ioana & Luigi (aoleu, imi dau seama ca trebuie sa-mi pun la punct colectia de portrete!), Iencuta & Helena, Pavel & Else si noi 2. De fapt, Nineta si Iancu au ramas in relatii foarte bune si se apreciaza si se ajuta unul pe altul, cam cum erau parintii mei. Sunt formidabili! Si, ce e si mai formidabil este ca si perechile lor respective se inteleg foarte bine intre ele! Pentru ei, e foarte bine ca si Nadia si Marc sunt flamanzi. Pt noi astilalti, romanii din gasca, e un pic mai greu, pacat! Dar ce conteaza cu adevarat, este sa se inteleaga EI bine.
Vineri seara am fost invitati la Judith acasa si astfel i-am cunoscut pe parintii ei, o seara foarte frumoasa! Au o casa fff frumoasa, facuta aproape exact pe gustul nostru adica cum ar fi gustul nostru daca am avea mai multi bani. Ea este psiholog, el este medic generalist si, impreuna cu copiii (Judith 22 ani si Adrian 10 ani), fac o familie deosebit de frumoasa!
Sambata, pe la pranz, au venit A & C si l-au luat pe Doru la plimbare cu bicicletele, in timp ce eu am ramas la povesti cu Sol, care se pregatea sa mearga la o nunta de italieni (sa le faca muzica si animatia). Apoi, biciclistii s-au intors, Sol a plecat si, in loc sa facem un gratar cum spuneau inainte de plecare, mai bine ne-am facut niste pizze (trebuia doar sa le incalzim, in cuptor) si am baut bere, pana pe la 8 seara, cand ne-a venit ideea sa mergem pe la ei sa ne uitam la niste filme. Ne-am intors acasa pe la 2 jumate...
Ieri dimineata, m-a luat Doru de aripa buna si ne-am dus sa alegem o umbrela, pt gradina, ca scosese masa in gradina si nu puteam sa stam la masa, la micul dejun, pt ca ne batea prea tare soarele in cap. Asa ca, acum avem si umbreluta si putem sta ore in sir afara, in aer liber. O incantare!
Altfel, mi-au adus prietenii lui Sol vreo 70 (da, da, saptezeci!) de filme, sa nu ma plictisesc, unele dintre ele foarte faine!, iar Nineta m-a aprovizionat in carti de aventuri. Primavara asta e prea frumoasa ca sa incerc sa patrund in tainele lumii asteia (toaaaate cartile pe care le-am incarcat de pe net, prin iarna), caci "cata luciditate, atata drama", dupa cum preabine stim. Lasa ca va veni si timpul cartilor alora. Daca va veni.
Cu mana, se amelioreaza treaba, incet-incet. In orice caz, indiferent de ce spune doctorul azi, saptamana ce vine am sa reiau munca.
vendredi 15 mai 2009
Cand mi-a spus dr ca am fractura, mi-a picat iar lumea in cap. De unde ma simteam mai bine, dupa aproape 2 saptamani de la accident, vestea ca am fractura TOTUSI, mi-a dat chiar o senzatie de lesin (imi tiuiau urechile si auzeam ca prin vata). De ce? Nu stiu sa explic. Poate din cauza ca fiecare fractura din asta imi arata cat de slaba sunt. Chiar m-am gandit ca, in mod bizar, fracturile astea, una-doua, imi reduc increderea in mine, pur si simplu. In afara de suferinta fizica resimt si o suferinta psihica.
DAR!
Dupa o zi de stat cu mana in esarfa, m-am gandit ca e stupid sa fiu mai precauta acum, la 10 zile dupa accid, la naiba! Si, intrigata de faptul ca, desi aveam fractura, puteam executa destul de multe miscari, chiar si fara durere, m-am dus pe net sa vad cum sta treaba cu tipul asta de fractura, la care nu se pune ghips.
Si am aflat ca, in cazul meu, daca s-ar fi stiut de la inceput ce am, mi s-ar fi pus bratul intr-o esarfa ANTALGICA (deci se urmareste nu atat imobilizarea cat atenuarea durerii) - ceea ce ei au facut presupunand ca am ruptura de muschi, dar eu, gandind ca in felul acesta cotul imi va anchiloza, nu am purtat-o, iar durerea a fost pe barba mea.
Am mai aflat ca, dupa 8-15 zile de imobilizare in esarfa, in functie de subiect, trebuie inceputa ceea ce se numeste "auto-mobilizarea pasiva", adica iesirea din esarfa si practicarea de exercitii, acasa, cum ar fi sprijinirea cu membrul sanatos de o masa, trunchiul aplecat si balansat in gol bratul afectat; sau culcat pe spate, sa iau cu mana stanga incheietura mainii drepte si incetisor s-o duc deasupra capului. Insa, tinand cont de faptul ca eu din primele 3 zile am reinceput remobilizarea mainii, cu succes, acum ar fi fost stupid sa ma prefac ca abia ies din esarfa! Nu? Astfel incat am continuat sa ma comport ca si cum NU ar fi fractura, cu grija sa nu ma doara, fara miscari bruste, totul controlat la maximum (lucru intens pe reflexe), dar cu miscari LENTE din ce in ce mai indraznete si cu consolidarea lor.
Si iata ca acum scriu cu amandoua mainile! :-)))) Deci, reusesc fara prea mare efort sa-mi mentin mana suspendata deasupra clavierului. Mai am ceva dificultati la scrisul de mana. As putea sa reiau munca, dar am sa merg pana la capatul concediului, ca sa consolidez maxim victoria asta impotriva noii fracturi! Na!
Si, bineinteles, esarfa (despre care dr imi spunea ca trebuie purtata "zi si noapte", Doamne!) e pusa bine intr-o punga, in pivnita!
Voilà!
Bun, reusesc sa fac miscari usoare, ca munca de birou, care imediat dupa accident imi erau strict interzise de durere. Raman insa multe alte miscari pe care nu le pot face, sau pe care le fac cu durere si prefer deci sa nu le fac. De indata ce indepartez mana de corp, totul devine mai dificil: sa imping, sa trag - nu pot inca. Nu-i nimic, rabdare! Sunt pe calea cea buna.
:-)
Iar algodistrofia, cel putin deocamdata, sta pe loc.
DAR!
Dupa o zi de stat cu mana in esarfa, m-am gandit ca e stupid sa fiu mai precauta acum, la 10 zile dupa accid, la naiba! Si, intrigata de faptul ca, desi aveam fractura, puteam executa destul de multe miscari, chiar si fara durere, m-am dus pe net sa vad cum sta treaba cu tipul asta de fractura, la care nu se pune ghips.
Si am aflat ca, in cazul meu, daca s-ar fi stiut de la inceput ce am, mi s-ar fi pus bratul intr-o esarfa ANTALGICA (deci se urmareste nu atat imobilizarea cat atenuarea durerii) - ceea ce ei au facut presupunand ca am ruptura de muschi, dar eu, gandind ca in felul acesta cotul imi va anchiloza, nu am purtat-o, iar durerea a fost pe barba mea.
Am mai aflat ca, dupa 8-15 zile de imobilizare in esarfa, in functie de subiect, trebuie inceputa ceea ce se numeste "auto-mobilizarea pasiva", adica iesirea din esarfa si practicarea de exercitii, acasa, cum ar fi sprijinirea cu membrul sanatos de o masa, trunchiul aplecat si balansat in gol bratul afectat; sau culcat pe spate, sa iau cu mana stanga incheietura mainii drepte si incetisor s-o duc deasupra capului. Insa, tinand cont de faptul ca eu din primele 3 zile am reinceput remobilizarea mainii, cu succes, acum ar fi fost stupid sa ma prefac ca abia ies din esarfa! Nu? Astfel incat am continuat sa ma comport ca si cum NU ar fi fractura, cu grija sa nu ma doara, fara miscari bruste, totul controlat la maximum (lucru intens pe reflexe), dar cu miscari LENTE din ce in ce mai indraznete si cu consolidarea lor.
Si iata ca acum scriu cu amandoua mainile! :-)))) Deci, reusesc fara prea mare efort sa-mi mentin mana suspendata deasupra clavierului. Mai am ceva dificultati la scrisul de mana. As putea sa reiau munca, dar am sa merg pana la capatul concediului, ca sa consolidez maxim victoria asta impotriva noii fracturi! Na!
Si, bineinteles, esarfa (despre care dr imi spunea ca trebuie purtata "zi si noapte", Doamne!) e pusa bine intr-o punga, in pivnita!
Voilà!
Bun, reusesc sa fac miscari usoare, ca munca de birou, care imediat dupa accident imi erau strict interzise de durere. Raman insa multe alte miscari pe care nu le pot face, sau pe care le fac cu durere si prefer deci sa nu le fac. De indata ce indepartez mana de corp, totul devine mai dificil: sa imping, sa trag - nu pot inca. Nu-i nimic, rabdare! Sunt pe calea cea buna.
:-)
Iar algodistrofia, cel putin deocamdata, sta pe loc.
mardi 12 mai 2009
am fost la ortoped si... e fractura!
am fost la ortoped si... e fractura, fi-r-ar sa fie! fractura fara deplasare a unei mici portiuni din marea protuberanta a humerusului, in afara articulatiei.
Si mi-a aratat dr pe ordi (de altfel, ca sa elimine orice posibilitate de confuzie - caci si el se mira ca cei de la urgente nu au vazut - am facut o noua radiografie): sare in ochi!!! Sa innebunesti, nu alta!
(1) ca iar am de asteptat pana se face bine
(2) cum naiba au putut sa NU vada o fractura atat de evidenta?!
(3) de frica sa nu se reactiveze algodistrofia mai tare decat s-a reactivat deja (rezonabil)
in sfarsit, asta e. A! si, in plus, nici nu gaseau echografia mea. Dar mi-a zis dr ca oricum, tratamentul e acelasi: repaus absolut. 6 sapt., daca tt merge bine. Au trecut deja aproape 2 (miercuri se fac doua).
ma gandesc serios sa nu mai merg cu bicicleta.
Si mi-a aratat dr pe ordi (de altfel, ca sa elimine orice posibilitate de confuzie - caci si el se mira ca cei de la urgente nu au vazut - am facut o noua radiografie): sare in ochi!!! Sa innebunesti, nu alta!
(1) ca iar am de asteptat pana se face bine
(2) cum naiba au putut sa NU vada o fractura atat de evidenta?!
(3) de frica sa nu se reactiveze algodistrofia mai tare decat s-a reactivat deja (rezonabil)
in sfarsit, asta e. A! si, in plus, nici nu gaseau echografia mea. Dar mi-a zis dr ca oricum, tratamentul e acelasi: repaus absolut. 6 sapt., daca tt merge bine. Au trecut deja aproape 2 (miercuri se fac doua).
ma gandesc serios sa nu mai merg cu bicicleta.
mercredi 6 mai 2009
Of, of, of, medicii astia!
azi am facut echographia, cu o tipa mai constipata, asa, care daca i-a scris dr; pe hartie sa se uite la UMARUL meu, ea nu are de ce sa se uite mai jos, chiar daca pe mine NU ma doare umarul si chiar daca pe mine ma doare mai jos, pe brat.
confuzia vine de la faptul ca noi romanii spunem umar chiar si la partea superioara dinspre umar a bratului.
si, pe cand eram la Urgente, acum o saptamana (deja!), am spus ca ma doare foarte tare "umarul". de umflat, se umflase partea superioara a bratului (ceea ce noi, romanii, numim...). Dr a tras concluzia (dupa oaresce pipaieli prin zona, unele dureroase altele nu), ca tb sa fac echogr;... unde? la umar, evident!...
tipa care mi-a facut echogr; vorbea, printre altele, despre o rupere de muschi nu stiu unde si despre "arrachement de l'insertion" al unui muschi implicat 100% in rotirea umarului, pe care eu o fac ABSOLUT fara nici o problema, nici durere. uite, daca e sa ma refer la poza de aici:
http://fr.wikipedia.org/wiki/Fichier:Arm_muscles_back_numbers.png
ea zicea ca "l'arrachement de l'insertion" este la muschiul 7, din figura din linkul de mai sus (adica muscle supra-épineux).
cred sincer ca nu e usor sa interpretezi o echographie.
dar e sigur ca daca muschiul 7 ar avea insertia smulsa, as avea dureri mai sus decat le am eu (eu le am in treimea sup. a bratului, nu la umar) si NU ar fi posibil sa-mi invart umarul in tt planurile, cum o fac eu.
uitandu-ma cu atentie la fig; de mai sus, pot sa afirm cu un mare procent de certitudine ca problema mea se situeaza la nivelul muschiului 13 (la longue portion du triceps). ceea ce corespunde si felului in care am cazut.
desteapta de azi dimineata, nici nu m-a intrebat CUM am cazut. i-am aratat totusi, dar era clar ca nu o interesa. foarte ciudata "specialista"! noroc ca mie, cu tot diagnosticul ei, imi este din ce in ce mai bine!
iar, pana luni pm, cand ma voi duce la ortoped, situatia va continua sa se amelioreze. medicul ma va consulta si va constata ca miscari imposibil de facut dupa diagnosticul tipei - eu pot sa le fac. => tipa se inseala royalement.
sunt foarte optimista, pt ca adaug in fiecare zi tot mai multa si mai multa mobilitate la manutza mea (dar algodistrofia se reactiveaza, incet-incet... totusi, nu mai plang de frica, pt ca am mai fost pe "acolo".).
am sa-l rog pe Doru sa mai facem impachetari cu foi zdrobite de varza. parerea mea este ca varza m-a ajutat foarte mult, cele 3 zile din WE-ul trecut, in ciuda parerii condescendente a medicului de la Urgente, luni. Of, of, of, medicii astia! CE anume ii face ATAT de siguri de vorbele lor? EI, MAI MULT DECAT ORICINE, ar trebui sa fie constienti de procentul de nesiguranta pe care-l implica orice diagnostic. de ce naiba se dau mari, asa?
altfel, acasa - tt bune! D; e din ce in ce mai sprinten. am uitat sa scriu ca vineri, de 1 Mai, a facut o plimbare cu BiciCloanta si ca i-a placut. S-o pastreze sa-na-tos! :-) Cred ca eu...
confuzia vine de la faptul ca noi romanii spunem umar chiar si la partea superioara dinspre umar a bratului.
si, pe cand eram la Urgente, acum o saptamana (deja!), am spus ca ma doare foarte tare "umarul". de umflat, se umflase partea superioara a bratului (ceea ce noi, romanii, numim...). Dr a tras concluzia (dupa oaresce pipaieli prin zona, unele dureroase altele nu), ca tb sa fac echogr;... unde? la umar, evident!...
tipa care mi-a facut echogr; vorbea, printre altele, despre o rupere de muschi nu stiu unde si despre "arrachement de l'insertion" al unui muschi implicat 100% in rotirea umarului, pe care eu o fac ABSOLUT fara nici o problema, nici durere. uite, daca e sa ma refer la poza de aici:
http://fr.wikipedia.org/wiki/Fichier:Arm_muscles_back_numbers.png
ea zicea ca "l'arrachement de l'insertion" este la muschiul 7, din figura din linkul de mai sus (adica muscle supra-épineux).
cred sincer ca nu e usor sa interpretezi o echographie.
dar e sigur ca daca muschiul 7 ar avea insertia smulsa, as avea dureri mai sus decat le am eu (eu le am in treimea sup. a bratului, nu la umar) si NU ar fi posibil sa-mi invart umarul in tt planurile, cum o fac eu.
uitandu-ma cu atentie la fig; de mai sus, pot sa afirm cu un mare procent de certitudine ca problema mea se situeaza la nivelul muschiului 13 (la longue portion du triceps). ceea ce corespunde si felului in care am cazut.
desteapta de azi dimineata, nici nu m-a intrebat CUM am cazut. i-am aratat totusi, dar era clar ca nu o interesa. foarte ciudata "specialista"! noroc ca mie, cu tot diagnosticul ei, imi este din ce in ce mai bine!
iar, pana luni pm, cand ma voi duce la ortoped, situatia va continua sa se amelioreze. medicul ma va consulta si va constata ca miscari imposibil de facut dupa diagnosticul tipei - eu pot sa le fac. => tipa se inseala royalement.
sunt foarte optimista, pt ca adaug in fiecare zi tot mai multa si mai multa mobilitate la manutza mea (dar algodistrofia se reactiveaza, incet-incet... totusi, nu mai plang de frica, pt ca am mai fost pe "acolo".).
am sa-l rog pe Doru sa mai facem impachetari cu foi zdrobite de varza. parerea mea este ca varza m-a ajutat foarte mult, cele 3 zile din WE-ul trecut, in ciuda parerii condescendente a medicului de la Urgente, luni. Of, of, of, medicii astia! CE anume ii face ATAT de siguri de vorbele lor? EI, MAI MULT DECAT ORICINE, ar trebui sa fie constienti de procentul de nesiguranta pe care-l implica orice diagnostic. de ce naiba se dau mari, asa?
altfel, acasa - tt bune! D; e din ce in ce mai sprinten. am uitat sa scriu ca vineri, de 1 Mai, a facut o plimbare cu BiciCloanta si ca i-a placut. S-o pastreze sa-na-tos! :-) Cred ca eu...
lundi 4 mai 2009
am ramas acasa, in concediu de boala, IAR
ziua de joi a fost de-a dreptul infioratoare, la munca: nu pot munci, asa cum credeam! fiecare miscare cu mana dreapta era un chin si nici macar nu puteam duce pana la capat miscarea! m-am indopat cu paracetamoale si anti-inflamatoare! Billy Gates a fost nebun cand a ales combinatia Ctr-Alt-Del pt deblocaj pe ordi! Ce tur de forta ca sa-l fac pe "Del" cu mana dreapta! - incapabila sa stea suspendata deasupta clavierului! De fapt, "simplu", imi tineam mana cat mai aproape de corp (pozitia in care nu ma doare), sprijinita de masa, si apasam pe "Del" cu un creion cu guma.
din pacate, si algodistrofia imi revine: mana si degetele mi s-au umflat din 9, am dureri cand le misc, mai mari decat inainte de accidentul de miercuri, dar durerea nu are ecou si nici nu am durerea de fond. nu-mi mai pun atela aia ortopedica cu lamele de otzel, ca sa nu-mi chinuiesc algodistrofia si mai tare...
asadar, de data asta CHIAR ca scriu numai cu stanga, asa ca voi evita, pe cat posibil, majusculele si voi prescurta la maxim, dar sa nu te astepti sa vezi un punct (.) dupa abrevieri, ci un pct si o virgula (;) ca pe clavierul meu e mai simlpu asa, ok?
iara asta, DOAR daca consider ca nu se intelege din context.
daca mi se pare clar (cum e cazul cu "rpd=repede", sau "pt=pentru"), nici (;) n-o sa mai pun.
:-)
sit e urmatoarea:
ieri seara, am hot; ca nu pot sa ii insel pe cei de la munca si sa ma duc sa muncesc la 1/4 din capacit;, asa ca, azi dim am plecat voiniceste din 9 (adica "din nou") la Urgente, sa le cer certificatul pe care ei au vrut sa mi-l dea, iar eu l-am refuzat cu nonshalantza inconstienta.
acolo, m'a reconsultat med; de garda, care mi-a confirmat ca nu e graba sa fac echografia (trebuia SA LAS macar 2 zile inainte s-o fac, in rest, ea poate fi facuta si intr-un an. problema, daca e vreuna, ramane vizibila), ca e bine plasata miercuri, dar ca sigur ca nu pot pretinde sa muncesc in starea in care se prezinta bratul meu (e tot doar o vanataie, ce-i drept frumos colorata de la frunzele de varza pe care mi le-au pus Cristina si Doru ca sa ajute vindecarea, ceea ce s-a si intamplat -- in ciuda faptului ca dr spunea ca asta e o prostie...) si mi-a dat scutire (macar) pana pe 11/05, cand, cu rezultatul de la echo, voi merge la alt ortoped, aici la Nivelles (Niv;).
-----------------
acum, pt Magda:
da, Magdutz, asa am si eu impresia: ca parca ar trebui sa inteleg ceva. De fapt, o colega mi-a spus asa: "dar ce mai, tu nu vezi ca astea sunt niste semne? nu se poate sa nu vezi!" Cum spui si tu: poate ca cineva ma tot trage de maneca - si eu nu pricep! Poate ca n-o sa mai merg cu bicicleta. Cred ca ar fi mult mai cuminte. Ma rog, acum, o vreme, voi avea tot timpul sa ma gandesc... din nou!
din pacate, si algodistrofia imi revine: mana si degetele mi s-au umflat din 9, am dureri cand le misc, mai mari decat inainte de accidentul de miercuri, dar durerea nu are ecou si nici nu am durerea de fond. nu-mi mai pun atela aia ortopedica cu lamele de otzel, ca sa nu-mi chinuiesc algodistrofia si mai tare...
asadar, de data asta CHIAR ca scriu numai cu stanga, asa ca voi evita, pe cat posibil, majusculele si voi prescurta la maxim, dar sa nu te astepti sa vezi un punct (.) dupa abrevieri, ci un pct si o virgula (;) ca pe clavierul meu e mai simlpu asa, ok?
iara asta, DOAR daca consider ca nu se intelege din context.
daca mi se pare clar (cum e cazul cu "rpd=repede", sau "pt=pentru"), nici (;) n-o sa mai pun.
:-)
sit e urmatoarea:
ieri seara, am hot; ca nu pot sa ii insel pe cei de la munca si sa ma duc sa muncesc la 1/4 din capacit;, asa ca, azi dim am plecat voiniceste din 9 (adica "din nou") la Urgente, sa le cer certificatul pe care ei au vrut sa mi-l dea, iar eu l-am refuzat cu nonshalantza inconstienta.
acolo, m'a reconsultat med; de garda, care mi-a confirmat ca nu e graba sa fac echografia (trebuia SA LAS macar 2 zile inainte s-o fac, in rest, ea poate fi facuta si intr-un an. problema, daca e vreuna, ramane vizibila), ca e bine plasata miercuri, dar ca sigur ca nu pot pretinde sa muncesc in starea in care se prezinta bratul meu (e tot doar o vanataie, ce-i drept frumos colorata de la frunzele de varza pe care mi le-au pus Cristina si Doru ca sa ajute vindecarea, ceea ce s-a si intamplat -- in ciuda faptului ca dr spunea ca asta e o prostie...) si mi-a dat scutire (macar) pana pe 11/05, cand, cu rezultatul de la echo, voi merge la alt ortoped, aici la Nivelles (Niv;).
-----------------
acum, pt Magda:
da, Magdutz, asa am si eu impresia: ca parca ar trebui sa inteleg ceva. De fapt, o colega mi-a spus asa: "dar ce mai, tu nu vezi ca astea sunt niste semne? nu se poate sa nu vezi!" Cum spui si tu: poate ca cineva ma tot trage de maneca - si eu nu pricep! Poate ca n-o sa mai merg cu bicicleta. Cred ca ar fi mult mai cuminte. Ma rog, acum, o vreme, voi avea tot timpul sa ma gandesc... din nou!
Inscription à :
Articles (Atom)