mardi 21 novembre 2006
O astept pe Irinuca.
Nu-i nici un bai ca n-o sa vina direct la mine; nu am si nici nu vreau sa am monopolul prezentei ei (altfel, pretioasa pt mine).
Parte de suflet si parte practica: va sta cateva zile la Gabi; si eu o iubesc pe Gabi; si eu stiu ca Gabi se da peste cap ca sa ne fie la toti bine; si p'orma, in WE, o sa vina si la noi; foarte bine; ba chiar mai bine asa, ca am fi fost un picush cam multi, ar fi trebuit sa improvizam pt dormit, acum, ca s-a intors si Sol acasa si ca vine si Grecu pe la noi. Hei, Grec, daca ajungi vreodata sa citesti asta, sa ti-o spun si-n scris, uite: ne pare fffff bine ca tot vii pe la noi, caci asa stam mai mult de vorba si mancam cu totii impreuna, si mancam multe legume, ceea ce face foarte bine si la organism si la suflet.
M-am ametit putin, de suparare - nu din cauza ca Irinuca tine telefonul ei mobil inchis - bibelou - in geanta. Sau nu in primul rand si nici cel mai tare din pricina asta. Ci dintr-alta: azi, pe drumul de intoarcere inspre casa, si in tramvai si in tren, deci mai bine de o ora, am tot avut piciorul drept asa, semi-amortit. Puteam sa-l misc cum voiam, dar aveam senzatia ca e aproape amortit. Foarte nasoala senzatia!
Altfel, ar mai fi o chestie, pe care daca nu o voi mai repeta, cum o fac deja in ultimul timp, se va pierde ca amintire, pt ca am memoria de lunga durata slaba. Este vorba despre faptul ca, atunci cand as vrea sa ma alint, atunci cand mi-e dor de ai mei - vii si/sau morti -, de prieteni, de momente de bucurie, de confort psihic, atunci ma duc la biblioteca si trag de coditza unui animalutz de plush, care incepe sa cante asa de frumoooooos.... pling-pling-pling-plang-dinga-dong...
Il cumparasem ca sa-l trimit Magdei, pt copiiii ei de la servici, dar asa de tare mi-a placut ca nu i l-am mai trimis. Si am mai cautat altul, macar asemanator, si nu am mai gasit, decat la preturi mult prea mari, cel putin pt fiecare data cand gaseam.
Gata, ma duc sa mai invartesc la aripioarele alea de pui.
Buna seara.
Nu-i nici un bai ca n-o sa vina direct la mine; nu am si nici nu vreau sa am monopolul prezentei ei (altfel, pretioasa pt mine).
Parte de suflet si parte practica: va sta cateva zile la Gabi; si eu o iubesc pe Gabi; si eu stiu ca Gabi se da peste cap ca sa ne fie la toti bine; si p'orma, in WE, o sa vina si la noi; foarte bine; ba chiar mai bine asa, ca am fi fost un picush cam multi, ar fi trebuit sa improvizam pt dormit, acum, ca s-a intors si Sol acasa si ca vine si Grecu pe la noi. Hei, Grec, daca ajungi vreodata sa citesti asta, sa ti-o spun si-n scris, uite: ne pare fffff bine ca tot vii pe la noi, caci asa stam mai mult de vorba si mancam cu totii impreuna, si mancam multe legume, ceea ce face foarte bine si la organism si la suflet.
M-am ametit putin, de suparare - nu din cauza ca Irinuca tine telefonul ei mobil inchis - bibelou - in geanta. Sau nu in primul rand si nici cel mai tare din pricina asta. Ci dintr-alta: azi, pe drumul de intoarcere inspre casa, si in tramvai si in tren, deci mai bine de o ora, am tot avut piciorul drept asa, semi-amortit. Puteam sa-l misc cum voiam, dar aveam senzatia ca e aproape amortit. Foarte nasoala senzatia!
Altfel, ar mai fi o chestie, pe care daca nu o voi mai repeta, cum o fac deja in ultimul timp, se va pierde ca amintire, pt ca am memoria de lunga durata slaba. Este vorba despre faptul ca, atunci cand as vrea sa ma alint, atunci cand mi-e dor de ai mei - vii si/sau morti -, de prieteni, de momente de bucurie, de confort psihic, atunci ma duc la biblioteca si trag de coditza unui animalutz de plush, care incepe sa cante asa de frumoooooos.... pling-pling-pling-plang-dinga-dong...
Il cumparasem ca sa-l trimit Magdei, pt copiiii ei de la servici, dar asa de tare mi-a placut ca nu i l-am mai trimis. Si am mai cautat altul, macar asemanator, si nu am mai gasit, decat la preturi mult prea mari, cel putin pt fiecare data cand gaseam.
Gata, ma duc sa mai invartesc la aripioarele alea de pui.
Buna seara.
lundi 20 novembre 2006
Ninetusca-dragulusca
Ninetusca-dragulusca,
CE ma bucur sa te vad! Dar ce TARE ma bucur! Mi-a fost dor de tine! Ce mai faci? Cum a fost peste mari si tari? Abia-abia astept sa ne revedem (si nu stiu cand, ca o sa avem musafiri astea doua saptamani, dar poate ne vedem si asa, vad eu cum, dar tare as vrea sa ne vedem...! Gata, am inchis robinetul... uf!
stii, eu, intre timp, mi-am facut un blog, in care nu am scris inca ce tare mi-a fost dor de tine, dar stai c-o fac acum - si ma gandeam ce bine ti-ar sade si tie sa-ti faci unul, ca sa scrii in el din cand in cand, ca sa mai stie omul (adica eu, cel putin) cu ce ganduri te mai lupti, cu ce ganduri te mai legeni...
Blogu' meu e la:
http://notevio.blogspot.com/
si te pup tare si-ti urez o zi extraordinara si o saptamana iesita si ea din comun de buna ce o sa fie! Am zis!
cu drag,
vio
CE ma bucur sa te vad! Dar ce TARE ma bucur! Mi-a fost dor de tine! Ce mai faci? Cum a fost peste mari si tari? Abia-abia astept sa ne revedem (si nu stiu cand, ca o sa avem musafiri astea doua saptamani, dar poate ne vedem si asa, vad eu cum, dar tare as vrea sa ne vedem...! Gata, am inchis robinetul... uf!
stii, eu, intre timp, mi-am facut un blog, in care nu am scris inca ce tare mi-a fost dor de tine, dar stai c-o fac acum - si ma gandeam ce bine ti-ar sade si tie sa-ti faci unul, ca sa scrii in el din cand in cand, ca sa mai stie omul (adica eu, cel putin) cu ce ganduri te mai lupti, cu ce ganduri te mai legeni...
Blogu' meu e la:
http://notevio.blogspot.com/
si te pup tare si-ti urez o zi extraordinara si o saptamana iesita si ea din comun de buna ce o sa fie! Am zis!
cu drag,
vio
jeudi 16 novembre 2006
Aseara, a venit si Grecu cu noi, la alergat. Doru a avut cu el o lanterna, ceea ce a fost bine, ca e un intuneric... Noroc ca drumul acela e foarte bun!
...din cauza asta, visul din noaptea asta: ca intr-o seara, ies pe drumul (eu am sa-l numesc altfel, caci nu-mi place "le beau vélo de Ravel"; am sa-i spun "drumul din spatele caselor din fata", sau, mai scurt, "drumul din spate") din spate si - ce sa vezi? o feerie! De-o parte si de alta a drumului, lumanarici mici, aprinse, clipocind. Foarte frumos!
Aseara, premiera: mi-am cusut petice la subrat, la un tricou de care mi-e mie foarte drag si pe care il cam port.
Altceva? La munca, ieri, dupa o reuniune de 4 ore cu colega mea cea noua, Rocio, mi-am pierdut rabdarea, pe cand ea se impotrivea intr-un amanunt si iarasi i-am spus: "Ah, j'en ai marre! je ne supporte plus cette discussion, il faut qu'on reprenne demain!!!" Nu atat pentru continut imi pare rau, cat pt cele trei semne de exclamare, care chiar daca nu s-au simtit foarte deslusit in vocea mea, sagetau cu siguranta din ochi. Ca sa-mi spal pacatele, caci nu vreau s-o fac sa se simta prost, am invitat-o maine la o pizza. Ne vom amuza... daca nu vorbim despre munca.
...din cauza asta, visul din noaptea asta: ca intr-o seara, ies pe drumul (eu am sa-l numesc altfel, caci nu-mi place "le beau vélo de Ravel"; am sa-i spun "drumul din spatele caselor din fata", sau, mai scurt, "drumul din spate") din spate si - ce sa vezi? o feerie! De-o parte si de alta a drumului, lumanarici mici, aprinse, clipocind. Foarte frumos!
Aseara, premiera: mi-am cusut petice la subrat, la un tricou de care mi-e mie foarte drag si pe care il cam port.
Altceva? La munca, ieri, dupa o reuniune de 4 ore cu colega mea cea noua, Rocio, mi-am pierdut rabdarea, pe cand ea se impotrivea intr-un amanunt si iarasi i-am spus: "Ah, j'en ai marre! je ne supporte plus cette discussion, il faut qu'on reprenne demain!!!" Nu atat pentru continut imi pare rau, cat pt cele trei semne de exclamare, care chiar daca nu s-au simtit foarte deslusit in vocea mea, sagetau cu siguranta din ochi. Ca sa-mi spal pacatele, caci nu vreau s-o fac sa se simta prost, am invitat-o maine la o pizza. Ne vom amuza... daca nu vorbim despre munca.
mardi 14 novembre 2006
Am avut WE lung, am stat si luni acasa, in contul lui 11/11, adica ziua Armistitiului din primul razboi mondial, care aici se sarbatoreste. Ce am facut zilele astea? Nu mai stiu, zau. Ceea ce mi-a ramas in minte sunt momentele in care alergam pe drumul din spatele casei, o minune de nu stiu cati km de drum inaltat si pietruit, care chiar si cand ploua mult si/sau tare, nu se noroieste. Are mesteceni si alti copaci si tufisuri inalte, de o parte si de alta si e special facut pt pietoni, biciclisti, calareti, ci NU pt masini. Am reusit sa fug in fiecare zi cate o juma de ora incheiata. Mi-ar place sa o pot face in fiecare zi. Chiar mi-ar place, ca e foarte fain drumul, cu toate fosnetele lui, cu vuietul autostrazii pe care o intersecteaza de 2 ori (o data pe deasupra si o data pe dedesubt), vuietul asta parca ar fi o cascada.
Citesc o carte faina, de Erik Orsenna, n-am mai citit nimic de omul asta. E o carte autobiografica, ce fain e scrisa! Jumate vis, jumate realitate. Dar oare realitatea e reala?
Citesc o carte faina, de Erik Orsenna, n-am mai citit nimic de omul asta. E o carte autobiografica, ce fain e scrisa! Jumate vis, jumate realitate. Dar oare realitatea e reala?
lundi 13 novembre 2006
dimanche 12 novembre 2006
idei pt cadouri
Sunt in cautare de idei pt cadouri. Apoi voi fi in cautare de cadouri.
In fiecare an, pentru prietenii de departe, ma trezesc prea tarziu. Anul asta, m-am hotarat: incep de pe acum.
Cel mai greu este, asa cum ii spuneam irinucai, sa imi inving propria pofta de cadouri, atunci cand cumpar ceva pt altcineva. Eu le-as cumpara tuturor: carti, ceasuri, albume cu poze splendide, lumanari parfumate, cani de cafea (nu servicii de cafea, ci cani disparate), dictionare, lanterne...
Allez, courage!
In fiecare an, pentru prietenii de departe, ma trezesc prea tarziu. Anul asta, m-am hotarat: incep de pe acum.
Cel mai greu este, asa cum ii spuneam irinucai, sa imi inving propria pofta de cadouri, atunci cand cumpar ceva pt altcineva. Eu le-as cumpara tuturor: carti, ceasuri, albume cu poze splendide, lumanari parfumate, cani de cafea (nu servicii de cafea, ci cani disparate), dictionare, lanterne...
Allez, courage!
"L'Exposition coloniale" de Erik Orsenna
Citesc "L'Exposition coloniale" de Erik Orsenna.
Un pasaj:
"Gabriel l'a cherchée partout, la machine à fabriquer nos rêves, et il croit l'avoir trouvée, là, derrière le miroir, derrière les visages, derrière les vrais et les faux visages, les visages que l'on a vraiment, ceux qui vous regardent, les yeaux grands ouverts, un peu apitoyés, eh oui mon vieux tu as cette tête-là, et puis les faux visages, les faux et beaux visages, ceux qui viennent à la place des vrais, dès que l'on ferme les yeux."
Azi am fugit fain, cu Doru, pe un drum excelent, unde nu mi-a fost frica, asa cum imi este pe "turul mare". Am alergat 30 de minute fix. Sunt tare. Adica vreau sa spun ca mi-a placut de mine ca am tinut atata. Pe drumul asta il cheama "le beau vélo de Ravel". Foarte frumos. Pot sa merg pe acolo, cand ma apuca, si sa citesc plimbandu-ma. Parinti si copii, oameni care-si plimba cainii... Azi am vazut o fata care plimba un ponei! De ce nu?
Doru vrea sa se lase de fumat. De 4 zile nu a fumat. Ah, stiu si eu cum este!
Un pasaj:
"Gabriel l'a cherchée partout, la machine à fabriquer nos rêves, et il croit l'avoir trouvée, là, derrière le miroir, derrière les visages, derrière les vrais et les faux visages, les visages que l'on a vraiment, ceux qui vous regardent, les yeaux grands ouverts, un peu apitoyés, eh oui mon vieux tu as cette tête-là, et puis les faux visages, les faux et beaux visages, ceux qui viennent à la place des vrais, dès que l'on ferme les yeux."
Azi am fugit fain, cu Doru, pe un drum excelent, unde nu mi-a fost frica, asa cum imi este pe "turul mare". Am alergat 30 de minute fix. Sunt tare. Adica vreau sa spun ca mi-a placut de mine ca am tinut atata. Pe drumul asta il cheama "le beau vélo de Ravel". Foarte frumos. Pot sa merg pe acolo, cand ma apuca, si sa citesc plimbandu-ma. Parinti si copii, oameni care-si plimba cainii... Azi am vazut o fata care plimba un ponei! De ce nu?
Doru vrea sa se lase de fumat. De 4 zile nu a fumat. Ah, stiu si eu cum este!
dimanche 5 novembre 2006
Draga Sandu,
Draga Sandu,
Eu m-am mutat la alta adresa, cu blogul:
http://notevio.blogspot.com/
"Blogspot" reactioneaza mult mai rapid la toate modificarile mele. Celalalt site avea un timp de reactie mult prea lent.
Am sa raman aici si, asa cum scriam prin nu mai stiu care nota, am de gand sa scriu asa, ca intr-un jurnal sau asa cum vorbesc eu cu voi in gand (cu tine, cu Irinuca, cu ai mei de aici, cu prieteni din Romania sau din alta parte).
Ma doare drept in cot daca oameni pe care nu-i cunosc vin si citesc notele mele sau chiar lasa si mesaje. Pur si simplu nu ma intereseaza aspectul acesta. Cel putin nu deocamdata. Iar cand vom avea sa ne comunicam ceva confidential, ne vom scrie prin e-mail. Ca si pana acum. Stii, tu ai situl tau - eu scriu in el dar ma supara tare faptul ca nu pot accede schimburile noastre de mesaje. Asa ca, am optat pentru a scrie intr-un blog, unde pot sa pun si poze, pe ici pe colo, pot sa fac giumbuslucuri cu tagguri si altele.
Ma intrebai de tata Nicu. Da, mai, a murit cu totul pe neasteptate, fara sa aiba vreo boala din care se moare. Asta daca nu punem la socoteala viata insasi! A murit seara, la televizor, pe cand se pregatea sa-si maseze salele cu o crema, pentru ca il cam dureau. Si gata! Doctorul le-a spus lui Gabi si lui Costelus ca foarte probabil ca a fost vreun cheag de sange care a provocat un accident cerebral - dar nu stiu sigur, pt ca nu au vrut sa-i faca autopsie. Cred ca medicii raspund intotdeauna "NU" la intrebarea: "Doctore, oare si-a dat seama ce i se intampla? Oare a suferit?" si atunci toata lumea e linistita si nu mai simte nevoia sa faca cercetari.
Tata Nicu avea 75 de ani. Era inca puternic si avea viata sportiva. Vrand nevrand facea sport in fiecare zi: cobora si urca cele 4 etaje cel putin o data, altfel nu se putea ingriji de gainile pe care le avea, in apropiere de bloc, pe un deal - urcat si coborat si el, voiniceste. Iar daca avea ceva de cumparat din oras, avea o gramada de trepte de urcat si coborat, caci blocul lui era cocotzat pe un deal fata de nivelul orasului Busteni.
Isi pregatise din timp, alaturi de mama Filica, un loc de veci. L-au ingropat acolo. Mai demult, imi spunea ca e cam nemultumit, ca intra noaptea ursul in cimitir, la mama Filica. Asa era, intra. Din fericire, era doar un loc de pasaj pt Mos Martin. N-a facut niciodata nici o nefacuta, acolo.
Toate bune,
vio
Eu m-am mutat la alta adresa, cu blogul:
http://notevio.blogspot.com/
"Blogspot" reactioneaza mult mai rapid la toate modificarile mele. Celalalt site avea un timp de reactie mult prea lent.
Am sa raman aici si, asa cum scriam prin nu mai stiu care nota, am de gand sa scriu asa, ca intr-un jurnal sau asa cum vorbesc eu cu voi in gand (cu tine, cu Irinuca, cu ai mei de aici, cu prieteni din Romania sau din alta parte).
Ma doare drept in cot daca oameni pe care nu-i cunosc vin si citesc notele mele sau chiar lasa si mesaje. Pur si simplu nu ma intereseaza aspectul acesta. Cel putin nu deocamdata. Iar cand vom avea sa ne comunicam ceva confidential, ne vom scrie prin e-mail. Ca si pana acum. Stii, tu ai situl tau - eu scriu in el dar ma supara tare faptul ca nu pot accede schimburile noastre de mesaje. Asa ca, am optat pentru a scrie intr-un blog, unde pot sa pun si poze, pe ici pe colo, pot sa fac giumbuslucuri cu tagguri si altele.
Ma intrebai de tata Nicu. Da, mai, a murit cu totul pe neasteptate, fara sa aiba vreo boala din care se moare. Asta daca nu punem la socoteala viata insasi! A murit seara, la televizor, pe cand se pregatea sa-si maseze salele cu o crema, pentru ca il cam dureau. Si gata! Doctorul le-a spus lui Gabi si lui Costelus ca foarte probabil ca a fost vreun cheag de sange care a provocat un accident cerebral - dar nu stiu sigur, pt ca nu au vrut sa-i faca autopsie. Cred ca medicii raspund intotdeauna "NU" la intrebarea: "Doctore, oare si-a dat seama ce i se intampla? Oare a suferit?" si atunci toata lumea e linistita si nu mai simte nevoia sa faca cercetari.
Tata Nicu avea 75 de ani. Era inca puternic si avea viata sportiva. Vrand nevrand facea sport in fiecare zi: cobora si urca cele 4 etaje cel putin o data, altfel nu se putea ingriji de gainile pe care le avea, in apropiere de bloc, pe un deal - urcat si coborat si el, voiniceste. Iar daca avea ceva de cumparat din oras, avea o gramada de trepte de urcat si coborat, caci blocul lui era cocotzat pe un deal fata de nivelul orasului Busteni.
Isi pregatise din timp, alaturi de mama Filica, un loc de veci. L-au ingropat acolo. Mai demult, imi spunea ca e cam nemultumit, ca intra noaptea ursul in cimitir, la mama Filica. Asa era, intra. Din fericire, era doar un loc de pasaj pt Mos Martin. N-a facut niciodata nici o nefacuta, acolo.
Toate bune,
vio
Ieri si azi, Sol a fost pe la noi
A fost foarte bine sa ne regasim in trei.
Cel mai mult si mai mult mi-a placut pe cand eu imi vopseam parul, la baie, si-i auzeam pe ei, Doru si Sol, discutand chestii serioase: despre moarte, despre dupa aceea... Apoi pe cand ii auzeam razand, la ordinator, la niste gaguri filmate si redate pe nus' ce site. Sau cand Sol statea tolanit pe canapea, citind, iar noi, prin casa, la una alta.
Acum inchei, provizoriu, ca mancam cu pofta niste spaghetti bologneze. Mmmmmm...!!!
OK, excelent, am revenit:
Sol ar vrea sa se desprinda din situatia actuala: munca platita asa si asa (mai mult asa) dar plictisitoare; sedere in colocatie la prieteni care chiar daca raman prieteni nu mai au entuziasmul de la inceput; frig in casa; diferente enervante de educatie (unul e obisnuit cu ordinea si curatenia, altul doar cu ordinea, altul nici cu curatenia...); plictiseala de jocul in linie, pe ordinator (ah, slava Domnului!). In plus, spune ca acum intelege altfel ce-i tot spuneam noi, spune ca acum intelege pur si simplu. Ca indepartarea asta geografica de noi l-a facut sa ne vada altfel, mai bine... Ca, ah! ce tare i-au lipsit discutiile interesante, asa cum poate discuta cu noi! Sigur ca mi se cam umfla inima de multumire, dar i-am explicat ca absenta confera calitati celui absent, sau accentueaza calitatile reale. El, insa, e bucuros ca ne vede asa bine cum ne vede acum si nu vrea sa isi tempereze bucuria. Oricum, nu asta e foarte important, ci dorinta lui de a relua scoala. ASTA e ceva foarte important! Primul pas: maine merge la o chestie care se numeste SIEP si vrea sa zica Service d'Information sur les Etudes et les Professions, o chestie oficiala, care stie tot despre reteaua de invatamant din Belgia si despre meseriile existente aici si despre toate formatiunile, ca sa afle unde si cum poate studia mai bine.
In plus, va reveni, in curand acasa. Ei, sigur ca or sa mai fie, pe ici pe colo, mici certuri. Dar la noi certurile trec repede.
Cel mai mult si mai mult mi-a placut pe cand eu imi vopseam parul, la baie, si-i auzeam pe ei, Doru si Sol, discutand chestii serioase: despre moarte, despre dupa aceea... Apoi pe cand ii auzeam razand, la ordinator, la niste gaguri filmate si redate pe nus' ce site. Sau cand Sol statea tolanit pe canapea, citind, iar noi, prin casa, la una alta.
Acum inchei, provizoriu, ca mancam cu pofta niste spaghetti bologneze. Mmmmmm...!!!
OK, excelent, am revenit:
Sol ar vrea sa se desprinda din situatia actuala: munca platita asa si asa (mai mult asa) dar plictisitoare; sedere in colocatie la prieteni care chiar daca raman prieteni nu mai au entuziasmul de la inceput; frig in casa; diferente enervante de educatie (unul e obisnuit cu ordinea si curatenia, altul doar cu ordinea, altul nici cu curatenia...); plictiseala de jocul in linie, pe ordinator (ah, slava Domnului!). In plus, spune ca acum intelege altfel ce-i tot spuneam noi, spune ca acum intelege pur si simplu. Ca indepartarea asta geografica de noi l-a facut sa ne vada altfel, mai bine... Ca, ah! ce tare i-au lipsit discutiile interesante, asa cum poate discuta cu noi! Sigur ca mi se cam umfla inima de multumire, dar i-am explicat ca absenta confera calitati celui absent, sau accentueaza calitatile reale. El, insa, e bucuros ca ne vede asa bine cum ne vede acum si nu vrea sa isi tempereze bucuria. Oricum, nu asta e foarte important, ci dorinta lui de a relua scoala. ASTA e ceva foarte important! Primul pas: maine merge la o chestie care se numeste SIEP si vrea sa zica Service d'Information sur les Etudes et les Professions, o chestie oficiala, care stie tot despre reteaua de invatamant din Belgia si despre meseriile existente aici si despre toate formatiunile, ca sa afle unde si cum poate studia mai bine.
In plus, va reveni, in curand acasa. Ei, sigur ca or sa mai fie, pe ici pe colo, mici certuri. Dar la noi certurile trec repede.
samedi 4 novembre 2006
asa...
Dar pe mine nici nu ma intereseaza daca vine careva sa citeasca ce am scris eu aici!
Ba din contra: poate ca as avea, din cand in cand, de scris chestii pe care - tocmai! - as vrea in mod special sa nu le poata citi nimeni altcineva decat eu!
Am ramas de-a dreptul masca citind un articol despre cum sa faci sa maresti afluenta inspre blogul tau... hm, blog-barlog... Pt mine, treaba asta e ca si jurnalul intim pe care l-am tinut ceva ani, pe la sfarsitul liceului si pana sa intru la facultate (unde nu am intrat nici din prima nici din a doua, ci din a 3-a).
Ba din contra: poate ca as avea, din cand in cand, de scris chestii pe care - tocmai! - as vrea in mod special sa nu le poata citi nimeni altcineva decat eu!
Am ramas de-a dreptul masca citind un articol despre cum sa faci sa maresti afluenta inspre blogul tau... hm, blog-barlog... Pt mine, treaba asta e ca si jurnalul intim pe care l-am tinut ceva ani, pe la sfarsitul liceului si pana sa intru la facultate (unde nu am intrat nici din prima nici din a doua, ci din a 3-a).
mercredi 1 novembre 2006
Tata Nicu
01/11/2006 13:19
Dragii mei, imi pare foarte rau ca a murit tatal vostru! Ca si pentru mama voastra, am avut privilegiul sa-l cunosc in ceea ce avea el cel mai bun (fara sa-i fi cunoscut toate laturile pozitive, stiu): bucatar extra, povestitor talentat si pasionat(*), sensibilitate rara, mare calator - chiar daca a calatorit cu muuuult mai putin decat ar fi vrut sufletul lui... si, si ma simteam iubita si de el. Ah, ce placere mare nu voi mai avea sa-i aud glasul bucuros, la telefon! Ce placere mare nu voi mai avea sa ne pupam cu drag, cand ma intorceam de la servici - ceea ce cu Doru nu facea, ca de! asa e intre barbati!
Cea mai recenta scrisoare de la el... Stiti, eu ma feresc sa spun, cand vorbesc despre elementele unei corespondente, "ultima scrisoare" pt ca NU vreau sa fie ultima. Si atunci, intotdeauna folosesc expresia "cea mai recenta scrisoare". Ei bine, asta e: cea mai recenta scrisoare de la el e si ultima, gata.
...si toate astea, fara sa spun nimic despre toate bucuriile si necazurile invinse pe care credeam cu tarie ca le avea pt multa vreme in fata! Imi pare foarte rau pt el, pt ceea ce nu mai are el, pt ceea ce nu mai este el.
------------------------------
(*) oh, da! cu o dictie imposibila...! Imposibila - la inceput, cand il cunosti, vreau sa spun "cand il cunosteai"; dar care se ameliora ca prin farmec, cand te lua cu el pe o aripa, sa-ti povesteasca ce le facea lor cand erau la armata, sau cum mergeau ei, cand erau mici, la scoala - asa de saraci, incat un frate mergea dimineata, iar altul dupa-amiaza, amandoi incaltati cu aceiasi pantofi! E-hei! si cate si mai cate...!
Commentaires
Stii ce regret? Regret ca m-am crezut atat de tanar convins fiind ca am tot timpul si sansa sa ma mai vad cu el. Sint un mizerabil...
Ecrit par : Sandu | 02.11.2006
Noi suntem asa si asa
01.11.2006
10:00
Noi suntem asa si asa:
Asa - pt ca in Creta a fost deosebit de frumos (da, am poze multe, le organizez si le pun pe situl meu cu poze de la http://www.fotothing.com/vioricoo/).
Asa - pt ca a murit tata lui Doru. A murit in timp ce noi eram in Creta. Doru nu s-a dus la inmormantare. A plecat acum, pt 3 zile, in Romania. Chiar adineauri m-am intors de la aeroport, unde l-am condus.
Sunt singurica acasa. Acasa, pt ca azi e... Ziua Mortilor! 1 noiembrie. Liber de la munca. Eu nu ma ocup de morti. Am sa ma ocup de poze, de carnetul meu cu insemnari personale, de o lista exhaustiva de articole de cumparaturi curente, ca sa nu-mi mai bat capul cand am de mers la cumparaturi, am sa fug, am sa citesc, poate mai fac niste poze... Apropo de poze, du-te la situl meu caci vei avea niste surprize ffff placute, cu poze din copilaria noastra, cu poze cu mama si tata, cu mamamare si tatamare, cu Irinuca, fugi si vezi!
Ma uit cu mare placere la pozele altora, pt ca in fiecare poza e un mesaj, dincolo de imaginea vizibila si gasesc ca asta e foarte interesant, chiar daca eu nu descifrez intotdeauna mesajul, nici macar nu-l descifrez deseori, sau poate ca sunt pe langa, dar totusi activitatea asta mi se pare fff interesanta.
Mi-am facut un blog, unde intentionez sa scriu tot felul de chestii. Nu pt placerea de moment, care nu e foarte mare, ci pt placerea de a reciti, peste vreme, chestii intamplate/gandite/dorite/exprimate mai demult.
Adresa este:
http://notevio.blogspot.com/
10:00
Noi suntem asa si asa:
Asa - pt ca in Creta a fost deosebit de frumos (da, am poze multe, le organizez si le pun pe situl meu cu poze de la http://www.fotothing.com/vioricoo/).
Asa - pt ca a murit tata lui Doru. A murit in timp ce noi eram in Creta. Doru nu s-a dus la inmormantare. A plecat acum, pt 3 zile, in Romania. Chiar adineauri m-am intors de la aeroport, unde l-am condus.
Sunt singurica acasa. Acasa, pt ca azi e... Ziua Mortilor! 1 noiembrie. Liber de la munca. Eu nu ma ocup de morti. Am sa ma ocup de poze, de carnetul meu cu insemnari personale, de o lista exhaustiva de articole de cumparaturi curente, ca sa nu-mi mai bat capul cand am de mers la cumparaturi, am sa fug, am sa citesc, poate mai fac niste poze... Apropo de poze, du-te la situl meu caci vei avea niste surprize ffff placute, cu poze din copilaria noastra, cu poze cu mama si tata, cu mamamare si tatamare, cu Irinuca, fugi si vezi!
Ma uit cu mare placere la pozele altora, pt ca in fiecare poza e un mesaj, dincolo de imaginea vizibila si gasesc ca asta e foarte interesant, chiar daca eu nu descifrez intotdeauna mesajul, nici macar nu-l descifrez deseori, sau poate ca sunt pe langa, dar totusi activitatea asta mi se pare fff interesanta.
Mi-am facut un blog, unde intentionez sa scriu tot felul de chestii. Nu pt placerea de moment, care nu e foarte mare, ci pt placerea de a reciti, peste vreme, chestii intamplate/gandite/dorite/exprimate mai demult.
Adresa este:
http://notevio.blogspot.com/
Inscription à :
Articles (Atom)