eu am facut poezia asta: ce bine imi pare!

Pe cand ningea tare, prin februarie si batea vantul si incretea tare apa lacului din fata geamului de la munca.
http://www.youtube.com/watch?v=ClX8aC7N2Ko


Peste zi, colega mea spaniola mi-a adus un paianjen viu, intr-o punga cu gaurele, sa vad despre ce paianjen e vorba. Am vazut si, la sfarsitul orelor de lucru, in drum spre casa, i-am dat drumul pe o ramura de brad. Nu l-am pus pe zapada, asa cum reiese din poezie.


Ce freamat  pe apa!
E frig.
Alb si negru.
E fum.
Ce multe stele cad de odata:
Au cazut toate stelele-n drum.

Cerul e singur,
E gros si tacut.
Un paianjen merge pe jos,
Printre stele pierdut.