Întregul aparataj tehnic utilizat la începuturileTeleviziunii Române era rusesc. Fusese realizat de un institut de cercetări din Leningrad (actualul Sankt Petersburg). Câteva zeci de specialişti ruşi veniseră să participe la montaj şi la instruirea personalului nostru tehnic. Totul echipamentul era realizat cu sute de mii de lămpi electronice. Ruşii spuneau că tranzistoarele, nou apărute, erau folosite doar la instalaţiile militare.
Majoritatea ruşilor erau foarte tineri (fuseseră copii în timpul războiului) şi erau prietenoşi. Cei mai vârstnici păstrau amintiri sinistre din timpul războiului.
Dintre aceştia din urmă, se detaşa unul care participase la cucerirea Berlinului şi făcuse parte mai mulţi ani din trupele de ocupaţie din Germania. Gherman Kedrin devenise un admirator al germanilor. Cu prilejul sărbătoririi zilei de naştere a unuia din ei, după mai multe pahare de votcă, Kedrin şi-a exprimat convingerea că Germania va redeveni o mare putere economică. “Nemţii nu se prefac ca voi că sunt comunişti, ei pun cu toţii umărul să repare distrugerile. Rabdă cu stoicism foamea şi greutăţile şi nu dau vina numai pe Hitler, ci zic că au fost părtaşi la dorinţa de a fi stăpânii lumii şi plătesc preţul greşelilor făcute. Îşi pun mintea la contribuţie pentru ca tot ce fac să fie bine făcut. Apoi a povestit despre un mic local din Berlin în care toată lumea mânca doar cartofi fierţi. În dreptul fiecărui scaun era un tubuleţ de cauciuc. Puneai tubuleţul într-o nară, deschideai un robinet, mâncai cartofi fierţi şi simţeai mirosul singurei fripturi care se prepara în bucătărie, doar pentru a răspândi mirosul. La noi nu s-ar obosi nimeni să caute o idee ca asta, care recunoaşte sărăcia ca mod de viaţă. La voi, nici atât”, a încheiat el.
@ @
@
La care eu am spus:@
Pur si simplu de necrezut! Intamplarea asta cu restaurantul cu cartofi fierti si miros de friptura care vine pe un tub de vârât in nas - este ca intr-un roman! Adica pare inchipuirea unui singur om. Sunt plina de admiratie la gandul ca cineva a avut ideea asta si ca s-a gandit ca merita s-o impartaseasca si altora si ca ei toti au pus-o in aplicare si ca veneau oamenii, ba chiar unii reveneau, la un astfel de restaurant. Avea dreptate Gherman: chapeau bas pour les Allemands!
