jeudi 27 novembre 2008

Cadou de la Caro:

Despre sinceritate
Autor: Mircea Eliade
(1907-1986)

Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic" celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui.
Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun. Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila", de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fata de care nu putem fi "sinceri". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.
In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel. Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite.

Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti.

Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.

Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!". Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera s-au m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.

O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic.
Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.

Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el.

Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui.

Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.
--------------------------------------------
Dreapta analiza - gasesc (si) eu! Cuvintele ce o compun mi-au picurat nestanjenite pana in adancul sufletului si s-au potrivit acolo. Multumesc, Caro!

mercredi 26 novembre 2008

Unei prietene

Draga mea,
Cel mai mult si mai mult mi-a placut acolo unde spuneai:
"mi-as dori sa am mai multi prieteni si sa petrec mai mult timp relaxandu-ma"
ei, si nu numai! dar mi-a placut - nu atat pt continut, care e mai degraba trist, cat pt cat de frumos ai stiut sa le spui pe toate dintr-o suflare! Efectiv, cred ca mi-am facut o imagine de ansamblu. Vietisoara ta se desfasoara intre obligatii multe si placeri putine. Stii ceva? Ar trebui sa imparti o hartie in doua, pe lung (poti s-o indoiesti la mijloc) si sa scrii toate supararile tale de-o parte iar bucuriile in partea cealalta. Si sa vezi daca nu cumva poti face ceva ca sa ingrasi coloana a doua. Oh, vorbesc 'locuri comune', imi dau seama. Ce? parca tu nu te gandesti la toate si le rasucesti pe toate partile? Pai ce faci pe cand mergi/te intorci de la munca? Cred ca iti zbarnaie capul de atatea ganduri! Este?
Ha! pai daca este asa, atunci sa stii ca am o idee! in masina, nu te mai gandi la nimic, fa vid si pune-ti o muzica pe care s-o poti canta si tu, acolo, singurica, tare-tare!
macar asa, ai ajunge acasa fresh, caci nu numai ca ti-ai fi odihnit neuronii care dor, dar ti-ai fi oxigenat si creierul! Ce zici?
Si, uite, mai am o idee buna! Vad (nu e prima oara, sigur!) ca scrii frumos, deci ai puterea sa exprimi ce ti-ar place sa ti se intample - ce-ar fi, in linistea serii, sau cand ai tu un pic de timp liber, sa scrii, sa scrii asa cum ai scrie o carte (uau! si toata lumea s-ar mira, invidioasa sau bucuroasa, ca tu scrii o carte!!!) si in cartea aceea sa se intample ce ai vrea tu sa ti se intample tie. Nici nu ar fi nevoie sa fie un roman. Ar putea fi doar niste tablouri, niste "momente si schitze". M?

mardi 25 novembre 2008

Am fost la 2 doctori azi

am mers si asteptat pe la autobuze si tramvaie - in frig si mi-a facut rau la mana chestia asta! in seara asta, am mana mai fierbinte si mai des dureroasa decat saptamana trecuta... :-(
dar, cum stiu ca cel putin 99% din dureri sunt din cauza frigului, ma gandesc ca, daca stau cuminte sau mai bine imi confectionez odata manusile alea pe care mi le-am propus si pe care nu le-am facut inca; maine le fac, promis juré! - atunci o sa-mi treaca.
amandoi doctorii mi-au spus acelasi lucru: ca boala asta depinde intr-o masura enorma de moralul pacientului. cred ca TOATE bolile depind de moralul pacientului (vorba mamii, totul este in cap), dar se pare ca boala asta are un motz, in privinta asta.
de la specialistul de algodistrofii, am primit explicatii si o recomandare pt o plastelina speciala, care e cea mai elastica dintr-o serie de plasteline special concepute pt recuperarea mainilor dupa diferite traumatisme; plasteline colorate diferit, in functie de gradul de elasticitate. va trebui sa lucrez singura cu ea, pt ca un kinetoterapeut poate, inca, sa-mi faca rau, deoarece nu e voie cu nici un chip sa fac exercitii cu durere. or, in situatia de fatza, durerea e la un fir de par de distanta de fiecare miscare. sfatul major pe care mi l-a dat este sa fac exercitii inceeeeeeet de tot; ceea ce-mi va permite sa inchid si sa deschid mai tare degetele decat daca o fac repede, asa cum faceam eu pe cand mai eram in ghips, cu un balonas. deja am incercat, asa si fara plastelina (pe care mi-o va aduce Doru vineri, ca a trebuit s-o comande), si INTRADEVAR, pot sa merg mai departe in miscare, inainte de a avea durere! yes! mi-a mai recomandat sa fac 1 baie de 10 minute, la mana, alternativ, 30'' in apa rece-rece, 30'' in apa calda - vreme de 10 minute pe zi, spunand ca 1 singura baie pe zi facuta cum trebuie, este tot ce trebuie ca sa provoace in mod mecanic vasodilatare si vasoconstrictie locale - ceea ce ar putea debloca nervii simpatici iritati care imi tin vasele de dinainte si de dupa capilare intr-o vasoconstrictie permanenta => algodistrofia. celalalt doctor zice ca sa fac mai multe pe zi, ca nu strica. atunci o sa fac 2, ca sa impac si capra si varza: una dim si alta seara. sunt foarte neplacute, mai ales baile in apa calda!
in schimb, iar mi-a spus un doctor ca NU am voie sa mai scriu cu dreapta, asa ca scriu cu stanga, asta e!
al doilea doctor mi-a dat in continuare concediu, pana pe 14 ianuarie. seful meu a spus sa nu ma ingrijorez pt munca, sa ma fac eu bine mai intai si mai intai! si ca se bucura daca sunt pe faza pe serverul de la munca in fiecare zi, ca asa nu ma desprind complet de munca si, punctiform, ii pot ajuta uneori, cand au nevoie de cunostintele mele sau de amintirile mele. in plus, am sa continui sa fac teleap-teleap, cu mana stanga, cate o procedura pe ici si colo. nu ma spetesc si de fapt, ma ajuta la moral, pt ca stiu ca departamentul meu e in criza la ora actuala, cand a plecat si Marie, la alta firma. Deci, 2 persoane in minus, cand noua DEJA ne lipseau tocmai vreo 2, cand eram in efectiv complet!

gata, am scris suficient cu stanga, in seara asta :-)

samedi 22 novembre 2008

Charlie Chaplin alearga cu un caine agatzat de fund

Beau un ceai de lamaitza.
http://www.condimenteweb.ro/index.php?module=fisaCondiment&cid=128
Cel mai mult, ca si la cafea, imi place sa stau cu ceasca sub nas, ca sa inspir aroma.

De luni, sunt mai bine cu mana, da. Si, simtindu-ma mai bine, am starnit un moment tare neplacut, iata:
il ajutam azi la magazin pe Doru si el s-a repezit sa ma impiedice, ca stie ca ma mai doare mana, dar fara gratia pe care i-am admirat-o in ultimele luni, ci a incercat sa-mi smulga pachetul pe care il luasem intre mana stanga si bratul drept. Eu eram enervata de felul lui excesiv de brusc si nepoliticos si m-am opus, dar el mi-a smuls pachetul dintre maini, ceea ce mi-a facut...rau, si mi-a spus cu obida ca ma port ca si cum as astepta sa fiu decorata ca eroina a clasei muncitoare.
Da, stiu ca peste ceva vreme voi râde si eu de situatia asta, cum sa nu râd? Ar putea fi pusa intr-o comedie. Dar ai observat ca oamenii rad de situatiile dificile ale celorlalti? si ca o comedie este facuta tocmai din situatiile dificile ale celorlalti: un tip aluneca pe o coaja de banana, radem; Bran ramane cu capul intre pian si piciorul pianului: radem; Charlie Chaplin alearga cu un caine agatzat de fund: radem.
Et voilà, doar vorbind despre asta, m-am mai racorit. Uf!
:-)

"Daydream"

In sfarsit, am regasit "Daydream" singura melodie care mi-a ramas in amintire dintre multele discuri de jazz ale (tatalui) lui Gheorf. Cred ca primul link era chiar interpretarea de pe disc. Imi placea si imi place, la aproape 30 de ani distanta, ffff mult! Multumesc, Gheorghe! Mi-ar veni tare greu sa-ti spun Razvan. Oricum, nu am ocazia. Dar daca dai de mine pe net, fa-mi un semn, te rog. Mi-ar face mare placere.
Seara buna!
http://www.youtube.com/watch?v=-iJU8ec0DWk

http://www.youtube.com/watch?v=BbvmXT5FRv4&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=DupcSYopxx0&feature=related

mercredi 19 novembre 2008

De trei zile-ncoace...

E A 3-A ZI CAND IMI ESTE MAI BINE, CLAR!
aproape ca nu mai am durerea de fond, iar atunci cand fac miscari si chiar utilizez mana, ma doare, dar de-a dreptul acceptabil, daca pot sa spun asa.
am sa reiau lista de dureri si am s-o modific, s-o aduc la zi; iata (modificarile, in rosu, evident!):

- la main est tjs. gonflée, les articulations des doigts sont marquées de rouge
OUI, la main est gonflée, mais les articulations ne sont plus marqués de rouge

- je ne peux pas m'appuyer sur cette main, ni en plan vertical, ni en plan horizontal
OUI

- les doigts sont restés dans une position courbée, surtout le petit doigt, qui m'empêche d'exécuter des opérations simples, à cause du fait qu'il traîne et que je n'arrive pas à l'entraîner dans le mouvement des autres doigts
OUI, mais je n’est plus autant de difficulté à l'entraîner dans le mouvement des autres doigts

- j'accroche fréquemment mon pouce dans les vêtements
NON

- je ne peux pas toucher le petit doigt avec mon pouce ; je peux toucher les autres doigts, mais, sauf pour l’index, cela se fait en douleur, surtout pour le pouce
OUI, toujours pareil

- l'annulaire et surtout le petit doigt sont très douloureux
OUI, mais un peu moins (si avant, 10/10, maintenant 8/10)

- quand je tire quelque chose entre l'index et le pouce, j'ai mal à l'endroit de l'épiphyse du radius
NON (si avant, 10/10, maintenant 0/10)

- je ne peux pas fermer le poing, même si j'essaye d'ignorer la douleur
OUI, quand mon poing est « fermé », le tuyau de l’aspirateur passe sans problème entre les doigts et la paume ; mais quand j’essaye de le faire, je n’ai plus autant de douleur (si avant, 10/10, maintenant 7/10)

- j'ai très mal (et la douleur est longue) du côté ventral du poignet ET du côté dorsal des métacarpes, quand j'essaye de fléchir mes doigts, un par un
NON (si avant, 10/10, maintenant 0/10)

- je ne peux pas écrire, ou alors c'est très lentement et presque illisible
NON, je peux écrire, parfaitement lisible, mais lentement et pas avec un bic, mais avec un feutre gros qui glisse facilement

- je ne peux pas tenir la main droite (dans un seul plan)
OUI, toujours pareil

-je ne peux pas plier la main - que de quelques degrés - ni du côté dorsal, ni du côté ventral, ni vers la gauche, ni vers la droite
OUI, toujours pareil

- je ne peux pas dormir la nuit sans l'attelle: je fais tjs. des mouvements qui me réveillent dans une douleur fulgurante
NON

- parfois, j'ai la sensation d'avoir un papier collant collé sur la face dorsale de la main
NON

- j'ai différentes sortes de douleurs dans d'autres positions/mouvements
OUI, mais je n’ai plus autant de douleur (si avant, 10/10, maintenant 7/10)

- je n'ai aucune douleur au repos, sauf si j'ai fait des efforts auparavant: alors là j'ai une douleur sourde quelques heures
NON, maintenant, si je bouge, si je force, j’ai mal sur le moment, mais je n’ai plus de mal des heures et des heures par après.

in plus, incet-incet, regasesc pozitiile obisnuite dinainte: imi sprijin capul intre palma, degete indoite pe jumatate si aratatorul in sus, catre tampla; noaptea, in cautarea somnului bag mana dreapta pe jumatate sub perna - chiar daca nu adorm asa, ci poate gasesc alta pozitie, mai confortabila. Pot sa imobilizez cu mana dreapta o juma' de rosie pe fundul de lemn, ca s-o tai cu stanga. Dar nu numai 1 jumatate, ci pot repeta treaba asta cu ciuperci de ex.: ieri si azi am facut ciulama de ciuperci (VGL, desigur!), iti dai seama? Bineinteles, pt toate astea si altele, am invatat sa-mi folosesc mana stanga. Avantaj servici.

Altfel, de 3 zile (de cand ma doare mai putin mana dreapta, culmea!), ma doare coapsa stanga, nu stiu de ce. E o durere familiara, daca pot spune asa, o cunosc de mai demult, dar se manifestA doar intr-o anumita conditie, nu ca acum, tot timpul. Inainte, ma durea NUMAI cand ma ridicam de pe scaun, dura vreo 8-10 secunde si disparea.

As vrea sa scriu si ceva frumos. Ce?

lundi 17 novembre 2008

Este a 2a oara ca mi se intampla asta, minunea asta: durerea de fond a incetat si, daca nu misc mana deloc, nu simt nici o durere (ba da, totusi simt una miiiiiiiiiiiica...). Daca misc mana, ma doare mai putin decat "normal". Chiar si culoarea mi se pare mai normala. Cealalta data cand mi s-a mai intamplat asta, am sperat ca s-a terminat, dar durerile au revenit dupa o zi.
Am sa fac un mesaj numai cu pozele mainilor, sa vedem evolutia.

dimanche 16 novembre 2008

algodistrofie

Ce spune un site francofon despre algodistrofie?
http://www.hopitalsaintlouis.org/Infos/main_algodystrophie.htm

L’algodystrophie (ou syndrome douloureux régional complexe de type 1, SDRC 1) est une complication imprévisible qui peut survenir après n’importe quel traumatisme de la main ou du poignet, même mineur, et après n'importe quelle intervention chirurgicale sur la main, même mineure.

Sa fréquence de survenue après une intervention chirurgicale, mal connue, est très variable ; ainsi, après une intervention pour maladie de Dupuytren, elle est estimée à 10% des cas chez l’homme, et 30% des cas chez la femme.

On sait que l’algodystrophie fait intervenir le système nerveux sympathique, mais en fait, on ignore sa cause, ce qui explique que son traitement n’est pas encore strictement codifié.

LES SIGNES de l’algodystrophie de la main sont appréciés par rapport à la main saine. Ils évoluent dans le temps. Ils associent d’une façon inconstante et variable:

1.
Une douleur, qui débute souvent de façon brutale après un intervalle libre de quelques jours à quelques semaines après l’intervention. Cette douleur est diffuse, dans un territoire qui n’est pas celui des nerfs sensitifs. Elle est profonde, et touche les articulations des doigts. Elle est souvent à type de brûlures ou de décharges électriques, et elle augmente à la moindre stimulation, au chaud ou au froid, aux émotions, aux mouvements. Certains cas d’algodystrophie sont cependant indolores.
2.
Une impotence fonctionnelle de la main, avec une réduction de la mobilité articulaire, qui est due à la douleur au début, mais qui comporte secondairement un risque d’enraidissement articulaire.
3.
Des modifications de la peau et des tissus mous, avec:
-- Un oedème de la main, qui gonfle
-- Des troubles de la coloration de la peau, qui peut être rouge, ou pâle ou légèrement bleutée
-- Des troubles de la température de la peau, avec une main chaude ou froide
-- Des troubles de la sudation, à type d’excès de transpiration (hyperidrose) puis de sécheresse de la peau (anidrose)
-- Des troubles trophiques de la peau (atrophie cutanée ou graisseuse), des ongles, des poils (hypertrichose au début, puis disparition des poils).

La radiographie de la main peut montrer des signes d’ostéoporose et de déminéralisation des os de la main. En fait, elle est inutile au diagnostic précoce, car ces signes sont inconstants et, lorsqu’ils existent, ils n’apparaissent que de façon tardive.

La scintigraphie osseuse de la main est l’examen complémentaire le plus utile pour confirmer précocement le diagnostic d’algodystrophie. Cet examen consiste à injecter dans une veine du pli du coude un produit radioactif (contenant du technétium) qui se fixe sur les os. Les mains sont alors photographiées par une gamma-caméra spéciale, en 3 temps : d’abord au moment de l’injection (pour étudier la vascularisation), puis dans les minutes qui suivent (pour étudier les tissus mous), puis quelques heures après (pour étudier les os). En cas d’algodystrophie, la main atteinte fixe plus de produit radioactif que la main saine.

L‘ÉVOLUTION de la maladie dure plusieurs mois.

Dans 60 à 75% des cas elle peut disparaître sans séquelles en 6 à 12 mois.

Dans 25 à 40% des cas, elle peut durer plus longtemps (jusqu’à 2 ans), et laisser des séquelles définitives à type de raideurs articulaires, de perte de force, et/ou de douleurs.

samedi 15 novembre 2008

algodistrofia (algodystrophie, algoneurodystrophie)

Incep aici un capitol nou: algodistrofia (algodystrophie, algoneurodystrophie).
Eram gata - gata sa adaug "si rau", adica sa scriu "capitol nou si rau", dar m-am oprit la timp, cu gandul la Caroline, care ma invata sa fiu pozitiva, draga de ea, multumesc frumos!
Mana mea dreapta e bolnava:
-- e mai umflata (Sol, dragut, spune ca am o mana mai tanara decat cealalta, pt ca ridurile i s-au estompat in mare parte, fiind umflata)
-- degetele sunt intepenite si curbe
-- pielea e lucioasa si mult mai putin permeabila (de ex. la crema de masaj) decat cea a mainii stangi
-- orice miscare imi da dureri
-- iar daca incerc sa indrept sau sa strang degetele, nu numai ca imi este imposibil de parca as atinge limita fizica, dar ma doare tare, iar apoi, vreme de cateva ore, ma doare mai tare decat durerea de fond obisnuita
-- durerea de fond obisnuita este suportabila, seamana cu aceea ce se instaleaza dupa ce lovesti cu mana in masa, pang!
-- in afara de durerea de fond, mai am cateva feluri de dureri, care se petrec zilnic, prin rotatie si mai ales suprapunere:
--(1) am senzatia de arsura pe partea dorsala
--(2) firele de par, mai numeroase de cand m-am imbolnavit (?!!!), fac sa ma usture pielea, la fiecare adiere
--(3) din cand in cand si din senin, adica in repaus fiind, ma trec ca niste fulgere de durere, care pleaca imediat
--(4) tot din cand in cand si din senin, dar mai rar, din fericire, parca imi strange cineva degetele sau podul palmei, sau incheietura mainii... cu usa. Aproape nici o exagerare.

Durerile si rigiditatea s-au instalat la mana si incheietura mainii drepte, inca de pe cand eram cu mana in ghips.

Am sa fac aici o recapitulare
-----------------------------
de ce? pt ca sper sa observ o evolutie in boala asta, care parca sta pe loc; ma intreaba lumea: ce mai faci? cum te mai simti? esti mai bine? - tot sperand sa spun ca da, imi este MAI bine... dar nu imi este. Imi este tt timpul la fel. Sau asa pare, de aceea vreau sa scriu, ca doar doar oi observa vreo evolutie.
24/08/08
-----------
# la plimbare cu bicicletele
# coliziune frontala cu un alt biciclist
=> mana dreapta rupta (radius si cubitus fracturate, fara deplasare, ce bine! - in partea lor distala, adica in partea lor dinspre incheietura mainii)
# la urgenta, mi-au pus un ghips din ala de 4 kile, pana la o palma de umar!!!
29/08/08
-----------
La sfatul lui Cristi, care in urma cu 2 ani a avut mana prastie iar acum are mana 90% perfecta, m-am dus la doctorul lui, specialist in microchirurgie a mainii care mi-a dat jos ghipsul-mamut si mi-a pus o rasina usoara si aerisita, luxus-classe! La vremea aceea, si de fapt chiar din momentul in care mi-am rupt mana, miscam degetele de la mana fara probleme! Evident, nu puteam sa tin nimic intre ele si nici cu ele, pt ca ma durea la locul fracturilor.
10/09/08
-----------
Dupa o noapte prost dormita, de durere de mana, ma duc din nou la doctor, iar acesta imi spune ca s-ar putea sa fi facut o algodistrofie. Era impacientat, dar eu nu intelegeam de ce. Ghipsul meu din rasina era amovibil -- mi l-au scos, ca de obicei, ca sa-mi faca radiografii -- Pana sa mi-l puna din nou, nu m-a mai durut deloc -- am banuit cu totii ca era prea strans; l-au largit si mi-au aratat cum sa faca Doru sa-l largeasca -- cateva zile nu m-a mai durut. Dar, zilele urmatoare, am remarcat ca nu mai pot sa misc degetele, decat cu mari dureri (cu ecou! iar durerea era la incheietura mainii, in partea ventrala, bizar!). In aceeasi perioada, a inceput si senzatia de arsura pe partea dorsala a mainii. Si atunci, ca si acum, am senzatia asta mai mult in a 2a parte a zilei - bizar si asta, nu?
Durere cu ecou... Ce-o mai fi si asta? Mi-e greu sa explic. E ca atunci cand... nu pot explica decat printr-o comparatie. E ca atunci cand se bate o data intr-un clopot mare de biserica: la inceput, e un sunet mare, iar apoi clopotul mai dàngàne o vreme - si se aude de departe, caci si dangàtul produce un sunet puternic. Cam asa e si durerea mea, cu ecou.
16/10/08
----------
Asa cum imi recomandase doctorul, in WE-ul acela mi-am dat jos ghipsul. Si am constatat ca mana imi este intepenita. Mi-am zis ca e normal dupa atata vreme de imobilizare. Si, cu pretul a mari dureri, m-am apucat sa spal toate paharele din casa. Ce mi-am spus eu? ca, incetul cu incetul, durerea si rigiditatea vor dispare! Cu un pic de exercitiu, sigur. Inca de pe cand mai eram cu mana in ghips, incepusem niste exercitii cu o mingiuca moale ca un balon. Si ma durea...!
22/10/08
----------
m-am dus la doctor, cu o lista de dureri, asta:
- la main est tjs. gonflée, les articulations des doigts sont marquées de rouge
- je ne peux pas m'appuyer sur cette main, ni en plan vertical, ni en plan horizontal
- les doigts sont restés dans une position courbée, surtout le petit doigt, qui m'empêche d'exécuter des opérations simples, à cause du fait qu'il traine et que je n'arrive pas à l'entrainer dans le mouvement des autres doigts
- j'accroche fréquemment mon pouce dans les vêtements
- je ne peux pas toucher le petit doigt avec mon pouce ; je peux toucher les autres doigts, mais, sauf pour l’index, cela se fait en douleur.
- l'annulaire et surtout le petit doigt sont très douloureux
- quand je tire quelque chose entre l'index et le pouce, j'ai mal à l'endroit de l'épiphyse du radius
- je ne peux pas fermer le poing, même si j'essaye d'ignorer la douleur
- j'ai très mal (et la douleur est longue) du côté ventral du poignet ET du côté dorsal des métacarpes, quand j'essaye de fléchir mes doigts, un par un
- je ne peux pas écrire, ou alors c'est tout doucement et presque illisible
- je ne peux pas tenir la main droite (dans un seul plan)
-je ne peux pas plier la main - que de quelques degrés - ni du côté dorsal, ni du côté ventral, ni vers la gauche, ni vers la droite
- je ne peux pas dormir la nuit sans l'attelle: je fais tjs. des mouvements qui me réveillent dans une douleur fulgurante
- parfois, j'ai la sensation d'avoir un papier collant collé sur la face dorsale de la main
- j'ai différentes sortes de douleurs dans d'autres positions/mouvements
- je n'ai aucune douleur au repos, sauf si j'ai fait des efforts auparavant: alors là j'ai une douleur sourde quelques heures

...la care dr. mi-a spus ca - fara indoiala - ESTE algodistrofie si mi-a interzis orice fel de exercitii care s-ar solda cu dureri: practic, orice exercitiu. Deoarece, boala se poate agrava, celelalte 2 artculatii - cotul si umarul - pot fi "prinse" si ele.
23/10/08
----------
Am facut o analiza care se numeste scintigrafie, al carei (adevarat) verdict a fost tot algodistrofie. La mana, cot si umar. Din fericire, cotul si umarul nu sunt blocate. Ma dor, dar mult mai putin si mai rar. Sper din adancul inimii sufletului meu sa nu se duca boala asta pe de-a intregul la cot si umar!

Uf, in sfarsit am ajuns la zi.

In general, sunt trista. Totusi, nu ratez nici o comedie la TV si atunci, rad de se aude pana la coltul strazii! Doru face tot ce trebuie in casa. Face cu o adevarata gratie si de mancare, si curatenie... A facut chiar si galuste cu prune!!! Le-a facut perfecte, de mai multe ori, deci nu e o intamplare. Ma giugiuleste si ma mangaie cum stie el mai bine, ceea ce ma alina la suflet. Poate ca, purtandu-se cu atata rabdare si gingasie cu mine, evita ca boala sa se agraveze: se pare ca componenta psihica a bolii nu e de neglijat. Pana acum, spuneam ca poti cunoaste oamenii pe munte, in funtie de cum se comporta acolo, in situatii dificile. Acum, stiu ca poti cunoaste oamenii si in conditii de algodistrofie.

Am sa scriu mai des aici, in speranta de a sesiza vreo schimbare, cat de mica, in rau sau in bine.

Pana una alta, ma abtin cat pot de la a lua calmante de durere, de teama ca efectul lor s-ar micsora incetul cu incetul. Mi-e teama pt ca am aflat ca sunt cazuri de algo care ajung sa fie tratate cu morfina sau alte cazuri pt care spitalizarea devine necesara.

Pe 25/11, o sa merg la alt doctor, recomandat de primul, specializat in algodistrofii. Astept ziua asta cu mare nerabdare.

Revin, zilele urmatoare, cu precizari legate de boala asta.
Totusi, cat m-ar durea degetul aratator de la stanga (caci cu el scriu), trebuie sa mai adaug ceva de necrezut pt mine, azi! Iata:
Rugaciune tibetana
Fa in asa fel incat sa intalnesc in calea mea dificultati si suferinte, astfel incat inima mea sa fie pe deplin luminata iar stradaniile mele de eliberare si compasiune sa fie duse pana la capat.

...