Exista o placere in sine in a acumula carti, pe care o resimt si eu. Si, cel putin in ceea ce ma priveste,
este disociata de capacitatea de a le citi pe toate. Am o gramada de carti pe care nu le-am citit inca. Sunt convinsa ca le voi citi, la un moment dat, ca randul fiecareia va veni, negresit. Dar, desi am multe carti necitite, asta nu ma impiedica nicidecum sa mai cumpar carti, din cand in cand. Pt ca nu resimt asta ca si cum as multiplica lucruri pe care le am deja. Fiecare carte nu poate fi dublata decat de ea insasi. A, da, mi s-ar parea ciudat ca cineva sa-si cumpere mai multe exemplare din aceeasi carte :-) Nu mi se pare ca-i totuna cu a avea mai multe interpretari ale vreunui concert. Deloc, deloc. Poate ca de fapt aceasta manie asta este o modalitate de a ne crea iluzia ca avem mai mult timp: cu cat avem mai multe carti necitite, cu atat avem impresia ca avem mai mult timp, devreme ce trebuie sa le citim inainte sa murim sau sa nu mai fim in stare...
Zic si eu asa..
lundi 24 décembre 2012
lundi 17 décembre 2012
Despre limba romana
Am primit de la unchiul meu din Romania un articol despre care nu stiu cine l-a scris (unii spun ca e Plesu, altii ca e Cristian Teodorescu; cred ca cei din urma au dreptate), dar gasesc ca e foarte bine scris. Pentru mine, ca cititor, ASTA conteaza cel mai mult. Cica (intre semnele << si >>):
<<
Mentenanţa limbii române – trecerea de la să-ţi fac şi să-ţi dreg la implementare
Imi plac cuvintele străine naturalizate. Mai dezmorţesc limba. În timp, unele rezistă, altele dispar. A ieşit din uz cea mai mare parte a turcismelor şi grecismelor aclimatizate de sus în jos în Ţările Române. Franţuzismele din limbajul administrativ al secolul 19 au rezistat fiindcă era nevoie de ele, ca şi cuvintele nemţeşti din limbajul tehnic. Rusismele din anii 50 ai veacului trecut au avut viaţă scurtă. Nici nu se potriveau cu româna şi aveau şi conotaţii nasoale.
După 1989, cine voia să pară pro-occidental începuse să anvizajeze şi să achieseze. Îl mai ţineţi minte pe Adrian Severin? Au apărut apoi multinaţionalele, ai căror manageri nu ştiau româneşte, românul întors de la burse, care voia să-şi marcheze lingvistic întoarcerea din străinătate – şi reclamele în engleză.
Adjuncţii autohtoni ai şefilor de multinaţionale au început să vorbească o română pigmentată cu feed-back-uri şi locaţii. Secretarele nu-şi mai spuneau decît manager assistant. Mă aşteptam să fie vorba de crize de aclimatizare şi de micile noastre snobisme de cetăţeni ai unei ţări mici dar vioaie. Nici gînd. S-a ajuns la un nou limbaj de lemn, neologistic, întrebuinţat pe la posturi de radio şi de televiziune, cum cuvinte româneşti cît se poate de utile sînt înlocuite prosteşte de persoane care stau prost şi cu vocabularul limbii române şi cu gramatica ei. Tot soiul de absolvenţi şi absolvente de Spiru Haret, cărora li se adaugă politicieni inepţi şi comentatori care par să-şi fi luat doctoratul înainte de a lua notă de trecere la română în liceu se dau în bărcile neologismelor, cu dezinvoltura prostului. Potrivit lor nu mai avem prilejuri, avem doar oportunităţi. Nu mai sîntem hotărîţi să facem ceva, ci sîntem determinaţi. Nu mai realizăm, ci implementăm. Nu ne ducem într-un loc, ci într-o locaţie. Nu mai luăm în considerare, fiindcă anvizajăm. Nu mai consimţim, ci achiesăm. Serviciul de întreţinere a devenit mentenanţă. Ceva care ţi se pare obligatoriu e un must! Nu mai avem speranţe, deoarece am trecut la expectaţiuni. Nu ne mai concentrăm, pentru că ne focusăm. Şi nu mai aşteptăm un răspuns, ci un feed back.
Cu alte cuvinte, deţinem o oportunitate pe care sîntem determinaţi să o implementăm într-o locaţie pe care am anvizajat-o, achiesînd la o mentenanţă care e un must şi asupra căreia ne focusăm cu expectaţiunea unui feed-back pozitiv. Altfel, cînd ies din rol, îi auzi cu cîte un neaoş şi superior „Să-mi bag …” sau cu concluzia absolută: „Un căcat!”
>>
Ab-so-lut splendid! Multumesc!
Cand vorbesc pe romaneste, am mare grija sa n-o dau pe neologisme - care, in prezenta cuvantului adecvat romanesc preexistent, sunt, de fapt, barbarisme. Sunt situatii in care, dupa mai bine de 20 de ani traiti intr-un mediu francofon, imi vine mai la indemana sa spun cuvantul cutare sau cutare in franceza. Sau expresii: uneori imi vine sa spun: "trebuie sa fac atentie", in loc sa spun "trebuie sa fiu atenta". DAR, dar! Nu, nene, mai bine mai adaug un "àà-àà", sau un "mmm", pauza, imi adun gandurile si spun curat, pe romaneste ce am de spus.
Ce mult m-as bucura ca articolul asta sa aiba ecou!
La noi acasa, nu prindem posturi de TV romanesti - dar nici nu vrem sa prindem. Altfel, am putea si noi, ca multi romani de pe aici, sa ne punem antena din aia mare, rotunda si sa-i prindem si pe romani. Dar, prin vizitele noastre pe la prietenii care-i prind pe romani la TV, de cate ori ni s-a intamplat sa-i auzim pe prezentatorii romani (ceva mai putin la telejurnale, dar si acolo), ni s-a facut parul maciuca de cat de urat ni se pare ca vorbesc: au un accent ciudat fata de ce stiam noi - parca e mai, cum sa spun? mai golanesc, mai mistocar - poate vrea sa exprime degajarea, mai stii? Vorbesc la singular cu mai toti interlocutorii, de parca s-ar trage de sireturi cu toti si-si impaneaza vorba cu tot felul de neo... pardon! barbarisme. O vreme, impreuna cu alti romani de pe aici, dezamagiti din aceleasi pricini, ne gandeam ca asta vine in mod firesc, din trecerea timpului peste o limba ce traieste. Ca NOI suntem cei care am ramas in urma cu limba si cu accentul. Dar, nu! Ne-am dat seama ca rudele noastre ramase acasa si prietenii din tara nu vorbesc ca cei de la TV! Uf, ce bine!
<<
Mentenanţa limbii române – trecerea de la să-ţi fac şi să-ţi dreg la implementare
Imi plac cuvintele străine naturalizate. Mai dezmorţesc limba. În timp, unele rezistă, altele dispar. A ieşit din uz cea mai mare parte a turcismelor şi grecismelor aclimatizate de sus în jos în Ţările Române. Franţuzismele din limbajul administrativ al secolul 19 au rezistat fiindcă era nevoie de ele, ca şi cuvintele nemţeşti din limbajul tehnic. Rusismele din anii 50 ai veacului trecut au avut viaţă scurtă. Nici nu se potriveau cu româna şi aveau şi conotaţii nasoale.
După 1989, cine voia să pară pro-occidental începuse să anvizajeze şi să achieseze. Îl mai ţineţi minte pe Adrian Severin? Au apărut apoi multinaţionalele, ai căror manageri nu ştiau româneşte, românul întors de la burse, care voia să-şi marcheze lingvistic întoarcerea din străinătate – şi reclamele în engleză.
Adjuncţii autohtoni ai şefilor de multinaţionale au început să vorbească o română pigmentată cu feed-back-uri şi locaţii. Secretarele nu-şi mai spuneau decît manager assistant. Mă aşteptam să fie vorba de crize de aclimatizare şi de micile noastre snobisme de cetăţeni ai unei ţări mici dar vioaie. Nici gînd. S-a ajuns la un nou limbaj de lemn, neologistic, întrebuinţat pe la posturi de radio şi de televiziune, cum cuvinte româneşti cît se poate de utile sînt înlocuite prosteşte de persoane care stau prost şi cu vocabularul limbii române şi cu gramatica ei. Tot soiul de absolvenţi şi absolvente de Spiru Haret, cărora li se adaugă politicieni inepţi şi comentatori care par să-şi fi luat doctoratul înainte de a lua notă de trecere la română în liceu se dau în bărcile neologismelor, cu dezinvoltura prostului. Potrivit lor nu mai avem prilejuri, avem doar oportunităţi. Nu mai sîntem hotărîţi să facem ceva, ci sîntem determinaţi. Nu mai realizăm, ci implementăm. Nu ne ducem într-un loc, ci într-o locaţie. Nu mai luăm în considerare, fiindcă anvizajăm. Nu mai consimţim, ci achiesăm. Serviciul de întreţinere a devenit mentenanţă. Ceva care ţi se pare obligatoriu e un must! Nu mai avem speranţe, deoarece am trecut la expectaţiuni. Nu ne mai concentrăm, pentru că ne focusăm. Şi nu mai aşteptăm un răspuns, ci un feed back.
Cu alte cuvinte, deţinem o oportunitate pe care sîntem determinaţi să o implementăm într-o locaţie pe care am anvizajat-o, achiesînd la o mentenanţă care e un must şi asupra căreia ne focusăm cu expectaţiunea unui feed-back pozitiv. Altfel, cînd ies din rol, îi auzi cu cîte un neaoş şi superior „Să-mi bag …” sau cu concluzia absolută: „Un căcat!”
>>
Ab-so-lut splendid! Multumesc!
Cand vorbesc pe romaneste, am mare grija sa n-o dau pe neologisme - care, in prezenta cuvantului adecvat romanesc preexistent, sunt, de fapt, barbarisme. Sunt situatii in care, dupa mai bine de 20 de ani traiti intr-un mediu francofon, imi vine mai la indemana sa spun cuvantul cutare sau cutare in franceza. Sau expresii: uneori imi vine sa spun: "trebuie sa fac atentie", in loc sa spun "trebuie sa fiu atenta". DAR, dar! Nu, nene, mai bine mai adaug un "àà-àà", sau un "mmm", pauza, imi adun gandurile si spun curat, pe romaneste ce am de spus.
Ce mult m-as bucura ca articolul asta sa aiba ecou!
La noi acasa, nu prindem posturi de TV romanesti - dar nici nu vrem sa prindem. Altfel, am putea si noi, ca multi romani de pe aici, sa ne punem antena din aia mare, rotunda si sa-i prindem si pe romani. Dar, prin vizitele noastre pe la prietenii care-i prind pe romani la TV, de cate ori ni s-a intamplat sa-i auzim pe prezentatorii romani (ceva mai putin la telejurnale, dar si acolo), ni s-a facut parul maciuca de cat de urat ni se pare ca vorbesc: au un accent ciudat fata de ce stiam noi - parca e mai, cum sa spun? mai golanesc, mai mistocar - poate vrea sa exprime degajarea, mai stii? Vorbesc la singular cu mai toti interlocutorii, de parca s-ar trage de sireturi cu toti si-si impaneaza vorba cu tot felul de neo... pardon! barbarisme. O vreme, impreuna cu alti romani de pe aici, dezamagiti din aceleasi pricini, ne gandeam ca asta vine in mod firesc, din trecerea timpului peste o limba ce traieste. Ca NOI suntem cei care am ramas in urma cu limba si cu accentul. Dar, nu! Ne-am dat seama ca rudele noastre ramase acasa si prietenii din tara nu vorbesc ca cei de la TV! Uf, ce bine!
like tears in rain
http://www.youtube.com/watch?v=ZTzA_xesrL8
"I've seen things you people wouldn't believe. Attack ships on fire off the shoulder of Orion. I watched c-beams glitter in the dark near the Tannhäuser Gate. All those moments will be lost in time, like tears in rain."
(Blade Runner)
"I've seen things you people wouldn't believe. Attack ships on fire off the shoulder of Orion. I watched c-beams glitter in the dark near the Tannhäuser Gate. All those moments will be lost in time, like tears in rain."
(Blade Runner)
lundi 12 novembre 2012
Herr, unser Herrscher
Je suis abasourdie! Incroyable!
Je m'explique: il y a quelques 15 ans, je suis tombée malade: une pneumonie. Je garde un merveilleux souvenir de ces jours de maladie: j’entendais de la musique chorale tout au long de la journée. Mais la musique était dans ma tête. Des femmes et des hommes, avec peu d'accompagnement. D'une beauté extraordinaire! De la passion dans chaque note.
...et, ce soir, j'écoute pour la première fois dans ma vie Johannes-Passion: Chorus "Herr, unser Herrscher" BWV 245 de Bach , sur Youtube:
http://www.youtube.com/watch?v=lJWjdc0DFFI
Je ne peux pas prétendre que j'écoutais dans ma tête exactement CA. Raisonnablement, je ne peux pas l'affirmer. Et pourtant, mon coeur s'est carrément arrêté de battre un instant ou deux, en reconnaissant cette musique! Mon souvenir (peut-être imparfait) est lié à cette musique, que, pourtant, je crois que j'écoute pour la première fois - outside of my head...
Oh, c'est beau d'imaginer que, durant mon délire (j'avais pas loin de 40°) je suis entrée dans une boucle du temps qui s'est pliée et collée sur le temps ou l'esprit de Bach - quelle merveille! Mais, je dois admettre soit que j'avais déjà écouté cette musique, soit que, pendant le délire, à un moment donné, dans notre maison ou dans l'une de celles qui sont à gauche et à droite de notre maison, il a dû raisonner ce "Herr, unser Herrscher"... Et puis, en le fixant, je me le suis joué en boucle, dans la tête, je ne sais pas combien de fois et combien de temps.
Je m'explique: il y a quelques 15 ans, je suis tombée malade: une pneumonie. Je garde un merveilleux souvenir de ces jours de maladie: j’entendais de la musique chorale tout au long de la journée. Mais la musique était dans ma tête. Des femmes et des hommes, avec peu d'accompagnement. D'une beauté extraordinaire! De la passion dans chaque note.
...et, ce soir, j'écoute pour la première fois dans ma vie Johannes-Passion: Chorus "Herr, unser Herrscher" BWV 245 de Bach , sur Youtube:
http://www.youtube.com/watch?v=lJWjdc0DFFI
Je ne peux pas prétendre que j'écoutais dans ma tête exactement CA. Raisonnablement, je ne peux pas l'affirmer. Et pourtant, mon coeur s'est carrément arrêté de battre un instant ou deux, en reconnaissant cette musique! Mon souvenir (peut-être imparfait) est lié à cette musique, que, pourtant, je crois que j'écoute pour la première fois - outside of my head...
Oh, c'est beau d'imaginer que, durant mon délire (j'avais pas loin de 40°) je suis entrée dans une boucle du temps qui s'est pliée et collée sur le temps ou l'esprit de Bach - quelle merveille! Mais, je dois admettre soit que j'avais déjà écouté cette musique, soit que, pendant le délire, à un moment donné, dans notre maison ou dans l'une de celles qui sont à gauche et à droite de notre maison, il a dû raisonner ce "Herr, unser Herrscher"... Et puis, en le fixant, je me le suis joué en boucle, dans la tête, je ne sais pas combien de fois et combien de temps.
lundi 29 octobre 2012
Maine, plecam in Gran Canaria.
Ma pregatesc de calatorie. La mine, de fiecare data, cand e sa calatoresc, lucrurile se petrec cam asa:
Ma pregatesc de calatorie. La mine, de fiecare data, cand e sa calatoresc, lucrurile se petrec cam asa:
- in centru, e calatoria in sine
- in jurul calatoriei, sunt multe cercuri concentrice de pregatire.
- cercul cel mai aproape de calatorie, este evident cel din ultimele momente inainte de a pleca de acasa
- cercul cel mai indepartat - si totusi face parte din pregatire! - este acela in care decid daca sa-mi iau cu mine muzici, carti... Am trecut de el: am decis sa iau si una si alta :-) evident!
samedi 27 octobre 2012
Ce mult as fi vrut sa-mi pot permite sa-l filmez pe Sol, atunci
cand era mic! Mai intai, au fost mimicile pe care le facea. La inceput,
erau la intamplare, mai apoi au inceput sa corespunda unui cod personal.
La inceput, se intampla sa zambeasca - si noi picam in extaz! - dar
zambetul acela nu avea semnificatie. Insa, in fata extazului nostru,
incet-incet zambetul lui a capatat semnificatia adevarata de zambet...
Si asa mai departe, cu toate mimicile. Apoi, sunetele pe care le facea si
ganguritul iar - mai tarziu - toate piesele de teatru, sub dus, el singur
cu jucariile de cauciuc! Asta mi se parea formidabil! Era o placere imensa sa-l ascult: isi schimba vocea pt fiecare personaj si mai facea vâââââââjjj, fiiiiiiuuuu, bum! trosc! pleosc! oh, era
ffffff fain! Dar nu aveam cu ce sa-l "captez", ca sa-l mai pot
asculta si altadata. Plus ca cred ca ar fi fost amuzant si pt el sa se
asculte acum.
:-)
:-)
dimanche 7 octobre 2012
Galaxie
Aseara, dupa ploaie, la noi in gradina: o galaxie efemera
Hier soir, après une pluie, chez nous dans le jardin: une galaxie éphémère
.JPG)
.JPG)
.JPG)
Merci, Madame Araignée!
Tarta cu ardei si rosii
Tarta cu ardei si rosii
Retete din Bucataria Furnicutilor:
http://furnicuti.blogspot.be/2011/08/tarta-cu-ardei.html
O reteta foarte simpla, cu ingrediente de sezon.
Pentru o tava de 20 cm si inca vreo 6-7 muffins, am folosit:
150 g faina
50 ml ulei de masline
4 oua
200 g branza dulce
150 g cascaval
100 g masline negre, fara samburi
doi ardei grasi de culori diferite
cateva rosii cherry
un pliculet praf de copt
cimbru
sare, piper
Mod de preparare:
Incepem prin a pregati ingredientele: taiem ardeii fasii, taiem maslinele rondele, asta daca nu le-ati luat gata taiate, dam cascavalul pe razatoarea mare si taiem rosiile pe jumatate.
Mixam ouale impreuna cu sare si piper, pana cand isi dubleaza volumul. Adaugam branza dulce, cascavalul, uleiul, faina, praful de copt si omogenizam. Adaugam ardeii, maslinele si cimbrul, amestecam usor si suntem aproape gata.
Turnam aluatul in tava unsa cu ulei si ornam cu jumatatile de rosii. Dam la cuptor pentru vreo 40 - 45 de minute, pana se rumeneste frumos. Atat muffin-urile cat si tarta au crescut foarte frumos, au fost foarte pufoase si aromate.
Multumesc, Furnicutilor, dar nu am reusit sa fac totul cum ati spus voi.
* Modificari Vio
----------
Ingrediente:
* 3 oua
* in loc de 150 g cascaval: 60 g telemea de oaie + 100 g emental ras (ce aveam si eu prin frigider)
* in loc de 100 g masline: 10 masline
* in loc de cateva rosii cherry: 3 rosii de diam. aprox. 7 cm
* in loc de cimbru: maghiran (caci nu am cimbru; traiesc intr-o parte de lume unde ei numesc "cimbru" (thym) ceva ce nu are NIMIC de a face cu cimbrul din Europa de Est)
Mod de preparare:
* Am batut ouale cu furculita, nu si-au dublat volumul, evident!
* in tava cuptorului, am pus niste hartie speciala impotriva lipitului
* am presarat malai in mod uniform, peste tot, 2 pumni de malai - cat sa se acopere hartia, in strat fff subtire
* am pus felii de rosii, culcate pe o parte (nepetrecute, ci una langa cealalta)
* cum rosiile mele erau zemoase, am mai pus niste malai, intre ele; malaiul se va umfla la cuptor, imbibandu-se cu sucul de la rosii si va face si oficiu de liant
* peste rosiile astfel "tratate", am turnat compozitia si am cautat s-o uniformizez peste rosii, cu grija, usurel, fiind atenta sa nu deplasez rosiile. Compozitia nu era PERFECT uniforma peste rosii, dar m-am gandit ca oricum, datorita prafului de copt, se va umfla si va deveni uniforma, pe timpul coacerii.
* cuptorul era pre-incalzit, la 195°C (la cuptorul meu clasic, cu foc, la nivelul 4)
* am pus sa sune ceasul peste 35 de minute, sa vedem ce se intampla. Deja miroase fff apetisant! Om vedea!
* toate acestea, pe fond de "Club Des Belugas - Minority Tunes (2003)" si chiote de copii, de pe la vecini: e duminica si e foarte frumos afara.
O mostra din "Club Des Belugas", in asteptarea coacerii tartei...
Gadda Rio:
http://www.youtube.com/watch?v=9Bl1S-lz9Cg
sau
La Mer:
http://www.youtube.com/watch?v=-zlB4gl6WOA
Dupa 35 min. tarta e deja suficient de coapta, la suprafata. Am intepat-o un pic cu furculita si parca-parca mai era inca umeda, la interior. Am pus cuptorul la 3 (180°) si mai las 5 min.
E gata, miroase fff bine, nu prea seamana cu cea a Furnicutilor, dar e frumusica, si a mea:
Ma rog... :-)
Sa vedem ce gust are.
Uuu-aaa-uuu! De-li-cios!
Saru' mana, Furnicuti!
Retete din Bucataria Furnicutilor:
http://furnicuti.blogspot.be/2011/08/tarta-cu-ardei.html
O reteta foarte simpla, cu ingrediente de sezon.
Pentru o tava de 20 cm si inca vreo 6-7 muffins, am folosit:
150 g faina
50 ml ulei de masline
4 oua
200 g branza dulce
150 g cascaval
100 g masline negre, fara samburi
doi ardei grasi de culori diferite
cateva rosii cherry
un pliculet praf de copt
cimbru
sare, piper
Mod de preparare:
Incepem prin a pregati ingredientele: taiem ardeii fasii, taiem maslinele rondele, asta daca nu le-ati luat gata taiate, dam cascavalul pe razatoarea mare si taiem rosiile pe jumatate.
Mixam ouale impreuna cu sare si piper, pana cand isi dubleaza volumul. Adaugam branza dulce, cascavalul, uleiul, faina, praful de copt si omogenizam. Adaugam ardeii, maslinele si cimbrul, amestecam usor si suntem aproape gata.
Turnam aluatul in tava unsa cu ulei si ornam cu jumatatile de rosii. Dam la cuptor pentru vreo 40 - 45 de minute, pana se rumeneste frumos. Atat muffin-urile cat si tarta au crescut foarte frumos, au fost foarte pufoase si aromate.
Multumesc, Furnicutilor, dar nu am reusit sa fac totul cum ati spus voi.
* Modificari Vio
----------
Ingrediente:
* 3 oua
* in loc de 150 g cascaval: 60 g telemea de oaie + 100 g emental ras (ce aveam si eu prin frigider)
* in loc de 100 g masline: 10 masline
* in loc de cateva rosii cherry: 3 rosii de diam. aprox. 7 cm
* in loc de cimbru: maghiran (caci nu am cimbru; traiesc intr-o parte de lume unde ei numesc "cimbru" (thym) ceva ce nu are NIMIC de a face cu cimbrul din Europa de Est)
Mod de preparare:
* Am batut ouale cu furculita, nu si-au dublat volumul, evident!
* in tava cuptorului, am pus niste hartie speciala impotriva lipitului
* am presarat malai in mod uniform, peste tot, 2 pumni de malai - cat sa se acopere hartia, in strat fff subtire
* am pus felii de rosii, culcate pe o parte (nepetrecute, ci una langa cealalta)
* cum rosiile mele erau zemoase, am mai pus niste malai, intre ele; malaiul se va umfla la cuptor, imbibandu-se cu sucul de la rosii si va face si oficiu de liant
* peste rosiile astfel "tratate", am turnat compozitia si am cautat s-o uniformizez peste rosii, cu grija, usurel, fiind atenta sa nu deplasez rosiile. Compozitia nu era PERFECT uniforma peste rosii, dar m-am gandit ca oricum, datorita prafului de copt, se va umfla si va deveni uniforma, pe timpul coacerii.
* cuptorul era pre-incalzit, la 195°C (la cuptorul meu clasic, cu foc, la nivelul 4)
* am pus sa sune ceasul peste 35 de minute, sa vedem ce se intampla. Deja miroase fff apetisant! Om vedea!
* toate acestea, pe fond de "Club Des Belugas - Minority Tunes (2003)" si chiote de copii, de pe la vecini: e duminica si e foarte frumos afara.
O mostra din "Club Des Belugas", in asteptarea coacerii tartei...
Gadda Rio:
http://www.youtube.com/watch?v=9Bl1S-lz9Cg
sau
La Mer:
http://www.youtube.com/watch?v=-zlB4gl6WOA
Dupa 35 min. tarta e deja suficient de coapta, la suprafata. Am intepat-o un pic cu furculita si parca-parca mai era inca umeda, la interior. Am pus cuptorul la 3 (180°) si mai las 5 min.
E gata, miroase fff bine, nu prea seamana cu cea a Furnicutilor, dar e frumusica, si a mea:
Sa vedem ce gust are.
Uuu-aaa-uuu! De-li-cios!
Saru' mana, Furnicuti!
Din ciclul "chestii naspa & Co."
Cand bei vin rosu direct din sticla (esti singur si oricum ai de gand sa termini sticla...singur) si te trezesti cu o bucatica de dop in gura
Cand esti gata-gata sa spui o chestie care tie ti se pare geniala si interlocutorul tau anticipeaza si spune altceva ce nu-ti pare tot atat de genial dar este atat de "social correct", incat nu-i poti spune: "...mmm, nu ASTA voiam sa spun, ci..."
Cand esti gata-gata sa spui o chestie care tie ti se pare geniala si interlocutorul tau anticipeaza si spune altceva ce nu-ti pare tot atat de genial dar este atat de "social correct", incat nu-i poti spune: "...mmm, nu ASTA voiam sa spun, ci..."
Toalete WC si altele
Foarte misto!
Toate!
Asa - da, modalitate de a folosi talentul unora de a crea "des trompe-l'oeil". Iar toaleta cu sticla transparenta doar dintr-o parte este geniala! Pusa in mijlocul unui spatiu urban - se pierde in peisaj, nu se vede urat, iar pe de alta parte, odata ce esti inauntru, ai putea sa te simti claustrat intr-un spatiu asa de mic. Dar iata ca nu: ai senzatia ca te afli in acelasi mediu ca cel pe care tocmai l'ai parasit ca sa intri in cabina! Super!
Toate!
Asa - da, modalitate de a folosi talentul unora de a crea "des trompe-l'oeil". Iar toaleta cu sticla transparenta doar dintr-o parte este geniala! Pusa in mijlocul unui spatiu urban - se pierde in peisaj, nu se vede urat, iar pe de alta parte, odata ce esti inauntru, ai putea sa te simti claustrat intr-un spatiu asa de mic. Dar iata ca nu: ai senzatia ca te afli in acelasi mediu ca cel pe care tocmai l'ai parasit ca sa intri in cabina! Super!
2012/10/5 Anton
DOAMNA SE PREGĂTEŞTE SĂ INTRE!!
Aţi văzut cum arată pe dinafară.Dar … acum aruncaţi o privire înăuntru…Este făcută în întregime din sticlă cu vizibilitate dintr‑o singură parte!Nimeni nu te poate vedea de afară, dar când eşti înăuntru te simţi ca şi când te‑ai afla într‑o cutie din sticlă transparentă!Crezi că în aceste condiţii ai face …? AI PUTEA FACE …?!------------------------------------------------------------ -- URMĂTORUL CAZO TOALETĂ CU PODEAUA VOPSITĂ!!!Te afli la etajul 10 al unei clădiri turn …IMAGINEAZĂ‑ŢI CĂ AI FOST INVITAT LA O PETRECERE …ŞI CĂ LA UN MOMENT DAT TREBUIE SĂ MERGI LA BAIE …Deschizi uşa toaletei şi …AMINTEŞTE‑ŢI CĂ PODEAUA ESTE DOAR VOPSITĂ!ŢI SE TAIE RĂSUFLAREA …NU‑I AŞA?Derulaţi în jos … foarte, foooooaaaarte încet …Te‑ai lăsa înşelat de aparenţe??? Ai puteapăşi în INTERIORUL acestei toalete???
ŞI … LA FINAL!!ACEASTA ESTE O PICTURĂ MURALĂ REALIZATĂ PE TAVANUL UNEI CAMERE PENTRU FUMAT.
samedi 6 octobre 2012
Cotofana si nuca
O mica poveste fff faina: ieri, pe cand munceam, acasa, am auzit de vreo
2 ori bufnind ceva pe acoperisul de la bucatarie..., iar a treia oara,
am vazut rostogolindu-se o nuca, pe aleea din gradina, cea care duce la
remiza.
Pana sa aterizeze nuca aia, eu, intrigata, incepusem, sa deschid usa dinspre gradina, astfel incat, pe cand o deschideam, am apucat sa vad o cotofana zburand in picaj catre nuca.
Dar pasarea s-a speriat de zgomotul pe care l-a facut usa si si-a continuat zborul, schimband traiectoria.
Ce facea ea, cotofana? Luase de nu stiu unde o nuca si se straduia s-o sparga: de 2-3 ori o lasase sa cada si doar a 3-a oara nu a mai recuperat-o, din cauza ca s-a speriat de mine si a zburat. Am iesit in curte, am luat nuca, am dat tare cu ea de pamant, s-o crap mai bine si am lasat-o acolo, pe alee. Cotofana nu a mai venit, ieri. Azi noapte si azi toata ziua a plouat tare. Ei, si ce sa vezi? Ai ghicit! Azi, intr-un moment de acalmie, cotofana a reaparut si si-a luat nuca frumusel si a zburat cu ea. Super, nu? :-) Cotofanei i-au trebuit cam 3 secunde ca sa recupereze nuca si sa dispara. Si ce ma bucur ca tocmai alea 3 secunde, am fost pe faza! 3 secunde - dintrea atatea si atatea care s-au scurs astazi!
Pana sa aterizeze nuca aia, eu, intrigata, incepusem, sa deschid usa dinspre gradina, astfel incat, pe cand o deschideam, am apucat sa vad o cotofana zburand in picaj catre nuca.
Dar pasarea s-a speriat de zgomotul pe care l-a facut usa si si-a continuat zborul, schimband traiectoria.
Ce facea ea, cotofana? Luase de nu stiu unde o nuca si se straduia s-o sparga: de 2-3 ori o lasase sa cada si doar a 3-a oara nu a mai recuperat-o, din cauza ca s-a speriat de mine si a zburat. Am iesit in curte, am luat nuca, am dat tare cu ea de pamant, s-o crap mai bine si am lasat-o acolo, pe alee. Cotofana nu a mai venit, ieri. Azi noapte si azi toata ziua a plouat tare. Ei, si ce sa vezi? Ai ghicit! Azi, intr-un moment de acalmie, cotofana a reaparut si si-a luat nuca frumusel si a zburat cu ea. Super, nu? :-) Cotofanei i-au trebuit cam 3 secunde ca sa recupereze nuca si sa dispara. Si ce ma bucur ca tocmai alea 3 secunde, am fost pe faza! 3 secunde - dintrea atatea si atatea care s-au scurs astazi!
lundi 1 octobre 2012
mardi 25 septembre 2012
Jacaranda mimosifolia
Zimbabwe
http://www.zimbabweflora.co.zw/speciesdata/image-display.php?species_id=152390&image_id=2
Lisboa
http://www.natuurfotoalbum.eu/map/showphoto.php?photo=106782&cat=548&title=jacaranda-mimosifolia
Bhutan
http://www.fotopedia.com/wiki/Jacaranda#!/items/flickr-3800434202
http://www.fotopedia.com/wiki/Jacaranda#!/items/jmhullot-784a3ed74b304f256f1e878c6f16e33b
http://www.zimbabweflora.co.zw/speciesdata/image-display.php?species_id=152390&image_id=2
http://www.natuurfotoalbum.eu/map/showphoto.php?photo=106782&cat=548&title=jacaranda-mimosifolia
Bhutan
http://www.fotopedia.com/wiki/Jacaranda#!/items/flickr-3800434202
http://www.fotopedia.com/wiki/Jacaranda#!/items/jmhullot-784a3ed74b304f256f1e878c6f16e33b
jeudi 20 septembre 2012
lundi 10 septembre 2012
METRO: Osseghem --> Gare du Midi
Azi, in Metro, de la Osseghem catre Gara Midi, Bruxelles, era o femeie, de vreo 50-60 de ani, cu parul scurt si carunt, imbracata saracacios, cu haine prafuite.Incaltata cu Adidasi, fara sosete. Glezne subtiri. Era asezata si tinea langa ea un carucior ca din acela pe care-l folosesc de obicei femeile, la piata. Am coborat la aceeasi statie cu ea. Surpriza: caruciorul nu avea decat o roata. Iar femeia tragea dupa ea caruciorul, in echilibru, pe o roata.
Aujourd'hui,dans le Métro, de Osseghem vers la Gare du Midi, Bruxelles, il y avait une femme, d'à peu près 50-60 ans, les cheveux coupés court, blancs, habillée avec des habits pauvres et poussiéreux. Chaussée avec des chaussurews de sport, sans chaussettes. Les chevilles fines. Elle était assise et elle tenait près d'elle un un chariot de marché. Je suis descendue au même arrêt qu'elle. Surprise: le chariot n'avait qu'une roue. La femme tirait le chariot, en équilibre, sur une seule roue.
Trebuie neaparat sa iau exemplu de la ea si sa incetez sa mai fac mofturi cu aparatul meu de fotografiat Nikon D50 - oh, o minune de aparat, chiar daca nu este el cel mai cel (nici eu nu sunt cea mai cea fotografa)! - pe care nu-l mai folosesc de un amar de vreme... din cauza ca i s-a stricat flashul. Ei si?
Multumesc, Madame... Osseghem!
Je dois absolument suivre son exemple et arrêter d'être mécontente de mon appareil photo Nikon D50 - oh, une merveille d'appareil, même s'il n'est pas le meilleur (moi non plus je ne suis pas la meilleure photographe)! - que je n'utilise plus depuis tellement de temps... parce qu'il a le flash en panne. Et alors?
Merci, Madame... Osseghem!
Aujourd'hui,dans le Métro, de Osseghem vers la Gare du Midi, Bruxelles, il y avait une femme, d'à peu près 50-60 ans, les cheveux coupés court, blancs, habillée avec des habits pauvres et poussiéreux. Chaussée avec des chaussurews de sport, sans chaussettes. Les chevilles fines. Elle était assise et elle tenait près d'elle un un chariot de marché. Je suis descendue au même arrêt qu'elle. Surprise: le chariot n'avait qu'une roue. La femme tirait le chariot, en équilibre, sur une seule roue.
Multumesc, Madame... Osseghem!
Je dois absolument suivre son exemple et arrêter d'être mécontente de mon appareil photo Nikon D50 - oh, une merveille d'appareil, même s'il n'est pas le meilleur (moi non plus je ne suis pas la meilleure photographe)! - que je n'utilise plus depuis tellement de temps... parce qu'il a le flash en panne. Et alors?
Merci, Madame... Osseghem!
dimanche 29 juillet 2012
S-a intors Doru din Romania
Ultima oara cand am fost in Romania... Ba nu, penultima oara! am ramas uimita de cat de frumoasa mi se parea - eram cu trenul, intre Bucuresti si Busteni, aproape de Busteni deja. Tocmai fusesem in Spania, si Franta, in Tara Bascilor, ce frumos! - de unde uimirea mea si mai mare: oh, dar ce frumos e AICI, in Romania!Nu stiu daca am mai scris pe aici, dar, spre cinstea mea sau spre marea mea rusine, eu nu ma simt legata in mod specific de vreun loc de pe Pamant. Adica, cu alte cuvinte, pot sa ma bat la fel de aprig pt oameni sau locuri sau natura din orice parte a lumii. Suna bine in mintea mea dar chiar si este asa: nu ma simt atat romanca pe cat ma simt pamanteanca. Chestia cu "cetatean al planetei" - chiar daca nu cu cuvintele astea precise si de fapt cu nici un alt cuvant, ci difuz - o am de dintotdeauna, nu am avut nevoie sa mi-o PUN de jur imprejur, cand am plecat din Romania.
In sfarsit, ce voiam sa spun este ca nu mi-e dor de Romania, ca tara, ca loc. Mi-era dor de mama, pe cand mai traia. Mi-e dor de prieteni (iar aici, la "capitolul prieteni", e si sora mea , de care mi-e dor nu pt ca e sora mea, ci pt ca e prietena mea), dar prea putin de locuri. Si iata ca se intoarce Doru din Romania si-mi povesteste ce locuri frumoase a vazut si ca oamenii sunt mult mai faini decat in amintirile noastre si ca tatal lui I. este ca un bunic din povesti. Si tocmai am baut un pahar din vinul lor "de la mosie" - care mi s-a dus la inima si, toate amestecate (plus gandul ca si Sol e in Romania, a doua oara anul asta! dupa ani si ani de non-Romanie, plus chemarea de a merge la Vama Veche, la anu'), m-au facut sa mi se faca dor de Romania, prima oara in 22 de ani!
Concluzia: Nimic nu e batut in cuie. Poate - cel mult - agatzat...
:-)
In sfarsit, ce voiam sa spun este ca nu mi-e dor de Romania, ca tara, ca loc. Mi-era dor de mama, pe cand mai traia. Mi-e dor de prieteni (iar aici, la "capitolul prieteni", e si sora mea , de care mi-e dor nu pt ca e sora mea, ci pt ca e prietena mea), dar prea putin de locuri. Si iata ca se intoarce Doru din Romania si-mi povesteste ce locuri frumoase a vazut si ca oamenii sunt mult mai faini decat in amintirile noastre si ca tatal lui I. este ca un bunic din povesti. Si tocmai am baut un pahar din vinul lor "de la mosie" - care mi s-a dus la inima si, toate amestecate (plus gandul ca si Sol e in Romania, a doua oara anul asta! dupa ani si ani de non-Romanie, plus chemarea de a merge la Vama Veche, la anu'), m-au facut sa mi se faca dor de Romania, prima oara in 22 de ani!
Concluzia: Nimic nu e batut in cuie. Poate - cel mult - agatzat...
:-)
mardi 19 juin 2012
fuck school!
Je n'ai pas aimé l'école. Je ne l'aime toujours pas. Aimer quoi - à l'école? Les bonnes notes lorsqu'on corresponde au modèle voulu? Ou plutôt les fous-rires dans les toilettes, les cigarettes en cachette - tout ça ce n'est pas "école". C'est de l'amitié et de la solidarité (parfois mal comprise, oui) devant des gens (les profs) qui oublient trop souvent leurs vrais rôles: ceux de nous donner envie d'apprendre le monde et de se connaître soi-même. J'ai bien dit: de nous donner envie. Et non pas qu'ils le fassent à notre place. Toutefois, malgré les profs, il faut quand même passer par la, par l'école, et passer avec succès. Sinon, (presque) toutes les portes qu'on voudrait ouvrir, dans nos vies, seraient fermées à double tour! Donc, fuck school, yes! mais intelligemment!
Et puis:
http://www.youtube.com/watch?v=q2qKyya32lI
:-)
Et puis:
http://www.youtube.com/watch?v=q2qKyya32lI
:-)
dimanche 20 mai 2012
samedi 19 mai 2012
Liste comme ça
verre de vin, fleur, nihil, passiflore, gladiateur, beauté, stupidité, passion, soir, chaussure, ami, solitude, ambition, comptabilité, rivière, espoir, soleil, feuille verte, herbe, insecte aux ailles transparentes, TV, maladie, solitude, aile, "chraaf" vibration dans l'air faite par quelque chose qui passe très vite, le train dans le lointain, le coq dans le lointain, respiro.
dimanche 13 mai 2012
Carbonnades flamandes
INGREDIENTS (pour 4 personnes)
500-600 g de carbonnades de boeuf
2 gros oignons
4 gousses d'ail
33 cl bière (j'ai mis de la Maes, bière blonde; mais dans la recette classique, on met de la bière brune)
1 bonne cuillère à café de sucre brun (cassonade)
Sel, poivre
2 feuilles de laurier, 1 branche de thym
2 cuillères à soupe, à ras, de moutarde
2 carottes
huile d'arachide
1,5 cuillère à soupe de farine blanche
PREPARATION :
Dans une casserole (de préférence qui n'adhère pas; mais si elle a le revêtement classique, faire grande attention au point où il sera question de laisser mijoter 90 minutes), faire revenir dans de l'huile (en mettre généreusement, disons 1/2 "verre d'eau") les morceaux de carbonnade, les oignons coupés +/- fin (à la fin, ce sera fondu, de toute façon), les carottes épluchées et coupées en rondelles. "Faire revenir" veut dire laisser cuire ces ingrédients, en mélangeant de temps en temps, aussi long temps que nécessaire à l'eau de s'évaporer et aux ingrédients de se dorer. Cela prendra +/- 1/2 heure.
Saler, poivrer.
Ajouter le thym et le laurier, la cassonade, la moutarde et l'ail coupé fin.
Mélanger le tout.
Baisser le feu de cuisson, et recouvrir le tout de bière. Rajouter 1 "verre d'eau" d'eau.
Recouvrir la casserole et laisser mijoter 90 minutes (feu très petit). Mélanger souvent, surtout si la casserole n'a pas un revêtement non adhérent.
Si jamais on a le malheur de se rendre compte que la préparation colle au fond de la casserole, ne pas s'affoler: transvaser la préparation dans une autre casserole, sans insister sur ce qui est collé au fond, autrement dit, transvaser seulement ce qui n'est pas collé. Et faire plus d'attention ensuite, mélanger encore plus souvent :-)
Après les 90 minutes:
Dans un bocal avec couvercle (récupéré d'une confiture, bien lavé = bocal MELANGEUR), mélanger la farine avec 1/2 du volume du bocal de l'eau FROIDE. Shake well, man! :-) Verser le mélange dans la casserole et mélanger bien. En mélangeant tout le temps, laisser bouillir de nouveau, 1 minute.
Accompagner de frites et d'une bonne bière. Ou simplement d'une bonne baguette blanche.
Bon appétit !
lundi 7 mai 2012
idee de sandwich VG
...cu maioneza, buchetele multe de patrunjel proaspat, fasole verde trecuta la microunde cateva minute.
Ex-ce-lent!
Ex-ce-lent!
vendredi 4 mai 2012
Là, maintenant, je parlerai en notes musicales. Ce sera comme une citation:-)
http://www.youtube.com/watch?v=YGRO05WcNDk
http://www.youtube.com/watch?v=YGRO05WcNDk
jeudi 26 avril 2012
mercredi 25 avril 2012
La leçon de danse - lectia de dans
http://www.youtube.com/watch?v=FEWpttmXwQM
Oui, je vous assure, c'est une vraie leçon de danse!
Da, va asigur, este o adevarata lectie de dans!
Oui, je vous assure, c'est une vraie leçon de danse!
Da, va asigur, este o adevarata lectie de dans!
mercredi 18 avril 2012
Re: un articol
Eu NU sunt rasista. Si NU cred ca am sa fiu vreodata. As putea s-o iau
si pe coaja, de la tigani sau negrii sau alte feluri de oameni decat
felul meu. Tot nu as putea sa-i urasc pe toti cei de felul acela. Sol
a luat bataie, acum vreo 4-5 ani, in strada, de la niste negrii. Dar
tot nu-i urasc pe toti negrii. Pot avea ceva impotriva unora dintre
cei diferiti de mine, dar nu pot sa-i urasc pe toti.
Am vazut deseori tigani la Bruxelles. Toti cei pe care i-am auzit,
canta dumnezeieste. E drept ca am vazut si tiganci cu copii mici in
brate, cersind. Dar nu m-au agresat in nici un fel: cersesc in
liniste. Pe cuvant! Nici nu intind mana cand treci pe langa ele. Au
langa ele o farfurioara sau un castronas unde poti sa le pui bani daca
vrei.
Micha, parerea mea este ca o mare parte dintre noi astia cu pielea
alba (acum si in trecut) le-am facut si le facem mult rau oamenilor de
alte rase. Si am declansat un ciclu de violente. Cred ca singura
posibilitate de a iesi din cercul asta vicios este aceea de a ne
considera, intre noi toti si indiferent de culoare -- dupa cum suntem
fiecare la nivel individual, nicidecum la nivel de rasa. Fiecare, cate
putin, ar putea sa schimbe lucrurile. Probabil ca foarte incet.
Totusi, trebuie inceput de undeva. Si, din nou il citez pe Lao-tzî:
"Decat sa blestemam intunericul, mai bine sa aprindem fiecare cate o
lumanare".
Imi pare rau: ce am scris mai sus pare asa de idealist si idiot...
Totusi, eu asta cred, sincer.
Pupici,
vio, cu drag
2012/4/18 Mihaela Constantinescu <miki74_ro@yahoo.com>:
> http://www.gandul.info/reportaj/cum-arata-o-autorizatie-de-lautar-la-bruxelles-maximele-lui-romica-maxim-casa-parinteasca-nu-se-vinde-9524537
>
> si se mai intreaba unii de ce suntem rasisti noi romanii......
>
> pupici de la Micha cu drag
si pe coaja, de la tigani sau negrii sau alte feluri de oameni decat
felul meu. Tot nu as putea sa-i urasc pe toti cei de felul acela. Sol
a luat bataie, acum vreo 4-5 ani, in strada, de la niste negrii. Dar
tot nu-i urasc pe toti negrii. Pot avea ceva impotriva unora dintre
cei diferiti de mine, dar nu pot sa-i urasc pe toti.
Am vazut deseori tigani la Bruxelles. Toti cei pe care i-am auzit,
canta dumnezeieste. E drept ca am vazut si tiganci cu copii mici in
brate, cersind. Dar nu m-au agresat in nici un fel: cersesc in
liniste. Pe cuvant! Nici nu intind mana cand treci pe langa ele. Au
langa ele o farfurioara sau un castronas unde poti sa le pui bani daca
vrei.
Micha, parerea mea este ca o mare parte dintre noi astia cu pielea
alba (acum si in trecut) le-am facut si le facem mult rau oamenilor de
alte rase. Si am declansat un ciclu de violente. Cred ca singura
posibilitate de a iesi din cercul asta vicios este aceea de a ne
considera, intre noi toti si indiferent de culoare -- dupa cum suntem
fiecare la nivel individual, nicidecum la nivel de rasa. Fiecare, cate
putin, ar putea sa schimbe lucrurile. Probabil ca foarte incet.
Totusi, trebuie inceput de undeva. Si, din nou il citez pe Lao-tzî:
"Decat sa blestemam intunericul, mai bine sa aprindem fiecare cate o
lumanare".
Imi pare rau: ce am scris mai sus pare asa de idealist si idiot...
Totusi, eu asta cred, sincer.
Pupici,
vio, cu drag
2012/4/18 Mihaela Constantinescu <miki74_ro@yahoo.com>:
> http://www.gandul.info/reportaj/cum-arata-o-autorizatie-de-lautar-la-bruxelles-maximele-lui-romica-maxim-casa-parinteasca-nu-se-vinde-9524537
>
> si se mai intreaba unii de ce suntem rasisti noi romanii......
>
> pupici de la Micha cu drag
lundi 16 avril 2012
samedi 7 avril 2012
Cum sunt facute lucrurile
In romaneste, are un titlu pompos, ca sa atraga. E ffff interesant! Adevaratul titlu este: How Things Work, About Stuff
http://www.220.ro/video-news/Film-Interzis-Si-Socant-Adevarul-Despre-Viata/9KTmhJr3Es/
http://www.220.ro/video-news/Film-Interzis-Si-Socant-Adevarul-Despre-Viata/9KTmhJr3Es/
vendredi 6 avril 2012
Sur une plage de Brésil
Sur une plage de Brésil, un jour de vacances ou un jour habituel, ensoleillé. Un touriste filme la mer, les vagues... Et puis le bleu de la mer se brouille: des dauphins! Mais des dauphins qui nagent à toute vitesse vers... le rivage! Ils échouent! Ils sont affolés! Un par
un, d'abord timidement et ensuite en force, les humains vont aider les
dauphins à se retrouver à l'eau assez profonde que pour pouvoir nager et
reprendre le large. Magnifique!
http://elcomercio.pe/player/1384898
http://elcomercio.pe/player/1384898
jeudi 5 avril 2012
de "Ce qui doit être dit" et qui a été dit par Günter Grass
Sur "Ce qui doit être dit"
Cher Monsieur Günter Grass,
Je suis petite et insignifiante, mais je salue votre poème, votre appel à la raison, du fond de la substance première dont est faite mon âme!
Vous avez du courage, vous savez parler, vous êtes connu -- c'est-ce qu'il faut, aujourd'hui, à ce monde: des gens comme vous, qui peuvent provoquer des vagues dans les consciences des autres.
Moi, petite et insignifiante et morte de peur pour les miens et pour ceux des autres, morte de peur pour tout ce monde
, j'appelle tous les Prix Nobel de la Littérature en vie de faire comme vous: que chacun écrive son "poème" pour vous soutenir ou pour vous descendre - MAIS QU'ILS EN FINISSENT AVEC CET ASSOURDISSANT SILENCE!
Je pense à:
Herta Müller
Jean-Marie Gustave Le Clézio
Doris Lessing
Orhan Pamuk
Elfriede Jelinek
John Maxwell (J.M.) Coetzee
Imre Kertész
V.S. Naipaul
Gao Xingjian
Dario Fo
Seamus Heaney
Kenzaburo Oe
Toni Morrison
Derek Walcott
Nadine Gordimer
Wole Soyinka
Gabriel García Márquez
Cher Monsieur Günter Grass,
Je suis petite et insignifiante, mais je salue votre poème, votre appel à la raison, du fond de la substance première dont est faite mon âme!
Vous avez du courage, vous savez parler, vous êtes connu -- c'est-ce qu'il faut, aujourd'hui, à ce monde: des gens comme vous, qui peuvent provoquer des vagues dans les consciences des autres.
Moi, petite et insignifiante et morte de peur pour les miens et pour ceux des autres, morte de peur pour tout ce monde
, j'appelle tous les Prix Nobel de la Littérature en vie de faire comme vous: que chacun écrive son "poème" pour vous soutenir ou pour vous descendre - MAIS QU'ILS EN FINISSENT AVEC CET ASSOURDISSANT SILENCE!Je pense à:
Herta Müller
Jean-Marie Gustave Le Clézio
Doris Lessing
Orhan Pamuk
Elfriede Jelinek
John Maxwell (J.M.) Coetzee
Imre Kertész
V.S. Naipaul
Gao Xingjian
Dario Fo
Seamus Heaney
Kenzaburo Oe
Toni Morrison
Derek Walcott
Nadine Gordimer
Wole Soyinka
Gabriel García Márquez
Inscription à :
Articles (Atom)