Luni dimineata, foarte devreme :-)

gata, sunt hotarata: va scriu asa, ce mai fac, chiar daca nu fac mare lucru. cat de des pot, pana (ma satur sau) imi spuneti voi "hopa!" :-)
(Sandu, Michi, Irinuca, Doru)

mi-am revenit complet dupa schimbarile de fus orar, din ultima vreme. atat de bine mi-am revenit, incat iar ma culc cu mare parere de rau, seara. iar ieri-noapte, am stat pana la 4, si as mai fi putut sta, dar mi-era ca-mi stric tt ziua de azi... nu mi-am stricat-o, dar m-am trezit pe la 11:45, sa fac un pipi si sa ma culc la loc pt inca doua ore in cap.
am probleme cu un dinte, iar dentistul meu are probleme cu o piatra la rinichi, asa ca m-am hotarat sa nu mai astept inca mai bine de o luna si ma duc maine la un alt dentist. am RV la 11, asa ca imi pot permite sa raman iarasi mai mult, inainte sa ma culc. tocmai am renuntat sa ma uit la "Reservoir dogs", ca nu am chef de violenta. ce am facut in WE-ul asta? hm, ce am facut in WE-ul asta? a, da! vineri seara m-a sunat Michi si am stat la povesti (asta e o chestie colosala!); sambata am fost la magzinul bio sa cumpar cimbru de munte. am avut placuta surpriza sa vad magazinul renovat si cu un nou proprietar (gerant?). bucuria vine din faptul ca e un mare magazin foarte bine aprovizionat dar care era in pericol sa fie inchis, pt ca proprietarul avea varsta si cheful sa iasa la pensie si, ultima oara cand am vorbit despre asta, nu stia cine urma sa preia comertul lui. acum e preluat, uf! dar cimbrul pe care l-am gasit nu e asa de parfumat ca cel pe care il cautam, pacat! sper sa mai intre din ala care-mi place. apoi am fost la vopsit parul, la "salon vert", in centrul Nivelles-ului. nimic nou sau deosebit in centrul orasului. mai rau e ca la gara muncile avanseaza fffff greu si e mult praf. mi-e o sila dimineata cand trece in tromba vreo masina si eu sunt pe bicicleta si respir tot praful ala si il iau in piept si pe mine! cica or sa termine lucrarile (noua linie de cale ferata) in 2012. da, taman bine pt cand o sa vina sfarsitul lumii! :-/ apoi au venit la noi Alina, Cata si Cristina. Alina si Cata erau raniti de niste meduze cu care au dat nas in nas, la Cinque Terre, Alina chiar lua inca niste antibiotice din cauza asta. au adus un vin rosu pe care l-am si dat gata, in aceeasi seara, cu voiosie. Cristina ne-a adus cimbru (altfel decat cel pe care-l cautam dimineata la mag.bio; din ala romanesc) de la mama ei din curte (yes! mmm, e excelent cu cartofi prajiti!), niste napolitane si eugenii care din pacate nu mai au nimic comun cu cele pe care le stiam noi (dar tocmai de aceea ni le-a adus, ca sa aiba confirmarea ca nu mai sunt ce au fost). am mancat cu Alina o salata de rosii si avocat, pe cand se facea la cuptor o tarta de branza, pe care am mancat-o cu totii si ne-am lins bine pe boticuri. a mers foarte bine cu vinul rosu. ne-am uitat impreuna la pozele din Cinque Terre si la cele din Canada. apoi ne-am uitat la un film romanesc premiat zdravan prin tari straine, "Eu când vreau să fluier, fluier", care nu ne-a placut deloc deloc! apoi a venit vorba despre Lady Gaga si despre clipul ei formidabil "Bad Romance":
http://www.youtube.com/watch?v=qrO4YZeyl0I&ob=av2e
pe care am vrut sa li-l punem pe TV (avem o conexie pe TV cu 'youtube'), dar, dupa vreo juma de ora de incercari si cautari cu tot felul de 'cuvinte-cheie', ne-am dat batuti: nu se poate vedea pe TV tot ce se vede pe net, la 'youtube'. nu stiam, dar acuma stim.

Ne mai adusese Cristina si un magiun de prune ex-ce-lent! am mancat din el abia la 2 jumate noaptea, musafirii plecasera demult. mi-a placut atat de mult, incat i-am trimis un mail de multumire pe loc!

azi am lenevit cu spor. a, ba nu chiar asa: am curatat deasupra dulapului de la bucatarie, am pus la macerat in ulei de masline o parte din galbenelele pe care mi le-a dat Michi si am reconditionat o veche camasa de a lui Sol, pe care el n-o mai poarta, dar mie imi place foarte tare si as vrea s-o introduc in programul meu de Simplicitatea Voluntara:
http://fr.wikipedia.org/wiki/Simplicit%C3%A9_volontaire

maine - o noua saptamana, foarte bine!
o saptamana buna si pupici la toti!
vio

Re: Ne-am intors din Canada...

Hello, dragilor!
Bravo, Sandule, ca le-ai aratat ce era de facut! Misto!
Poza cu Judith este una dintre cele mai reusite cu ea: cred ca e neam de spioanca, ca nu se lasa pozata :-)
Nu stim daca-s moarte gagicile dupa Sol, ca nu spune.
Cred ca tipul care urla era sarit de pe fix, pur si simplu. Sau ingrozitor de rasist, ceea ce e tot una.
Nene, fiecare cu accidentele lui: azi, pe linia pe care mergem noi cu trenul la munca, s-a sinucis cineva... Ceea ce nu ne-a creat nici o problema de transport, pt ca intamplator ne-am dus cu masina la Bxl. Dar zic asa, ca chestie... :-( Dar seara, la intoarcere, si eu ca si Sandu n-am mai avut norocul de dimineata: un tren din fata trenului in care ma aflam a ramas in pana. Ceea ce m-a intarziat cu 1/2 de ora. Am foarte deseori chestii din astea, cu compania de trenuri belgiana. Ceea ce a fost deosebit in seara asta a fost ca am stiut din ce cauza sta trenul meu pe loc. De obicei, suntem tratati ca oile.
Va las, ca Doru se uita la un film care pare interesant. Ma uit si eu, pe canapeaua noastra cea noua... Hop! ca a schimbat programul! Hai mai Doru! Bine, ma duc sa mananc.
Pupici si seara buna!
vio

2010/9/14 Alexandru Constantinescu <sandu.ontario@gmail.com>

... Si eu care credeam ca o sa am timp sa dau reply de la servici... As! Ti-ai gasit! Ma asteptau ca pe sfintele moaste, ca Vineri fusesera probleme in productie.... Le-am rezolvat pe toate.

Da, se vad trei poze in e-mail, Judith, catelul si Sol. Judith e putin intoarsa si n-am putut sa vad cum arata. Sol, e un baiat tare frumos. Cred ca sunt moarte gagicile dupa el.

Imi pare rau ca ati fost intampinati cu 'zurgalai' cu tipul ala care urla. De ce dracu urla?

Azi la ducere la servici am avut noroc ca un accident f. urat a fost pe celalalt sens, dar la intoarcere norocul m-a parasit... a fost la vreo 5 Km in fata mea, asa ca am pierdut ceva timp pana sa ajung acasa.

Copii, ma bucur ca ati fost aici. Acum va puteti imagina cam ce fac in timpul zilei si unde....

Va pup mult,

Sandiu

2010/9/12 viorica constantinescu <vionote@gmail.com>

Dragii mei,

La intoarcere, am citit tot drumul, o carte care imi da iar chef sa scriu si eu - asa de previzibila mi se pare si asa de tare imi da impresia ca as putea scrie mai bine. E-hec!, ia lasa vorba si scrie, daca poti! Da, Michi, promit sa incerc.

:-)

Doru s-a bâtzâit mai tot timpul - 7 ore 40 - pe scaunul lui incomod. Totusi, a si dormit un pic. Eu aveam impresia ca daca ma misc o sa stric bruma de echilibru pe care o aveam. E-hei, dar noi eram foarte bine in comparatie cu altii, care aveau un copilas care a plans de multe ori si, de fiecare data, fff multa vreme...

Nu am mai mancat mancarea aia vegetariana a lor de tot r... (singurul gust decelabil: curry), ci am cerut mancare non-vegetariana, din care am scos carnitza si am mancat restul, ce?

La aeroport, ne-am intalnit cu Iencutza si Helena, care se intorceau din Rep. Dominicana. Au spus ca e foarte misto acolo. Dar eu ma gandesc sa pun mana pe carte si sa invat TOTUSI limba spaniola ca poate-poate odata si odata voi ajunge sa ma plimb de colo colo in America de Sud si in America Centrala... Ce-i drept, nu vad cum as putea ajunge acolo, dar e bine sa invat spaniola din timp si apoi voi mai vedea.

Apoi, am iesit un pic din cladirea aeroportului, ca sa fumeze Doru o tzigara si s-a uitat la mine si a spus: "totusi, te-a tuns bine Michi." E bine!

Am coborat la nivelul -1, sa luam trenul spre Nivelles si am asistat la o scena oribila: o familie de negrii voiau sa coboare cu caruciorul multele bagaje pe care le aveau, dar voiau sa le coboare pe scara rulanta. Erau gata sa se angajeze, cand un controlor de tren a inceput sa urle la ei sa nu faca asta, ca e iresponsabil, ca exista un ascensor pt asta. Si tatal de familie negru a spus ca nu a stiut, mersi, ma duc acolo... Si controlorul tot urla... Si tatal de familie i-a spus ca nu merita sa urle asa la el, nu a stiut de ascensorul acela, acuma stie, nu mai urla omule, am copii cu mine, ma faci de ras...! Si controlorul, rosu la fata si cu vocea subtiata de nervi, tot ii mai urla adevarurile lui... Puah! M-am simtit tare prost. Cu atat mai mult cu cat, aflandu-ma cu Doru acolo, nu ma simteam in stare sa suport SI oprobiul lui Doru daca m-as fi apropiat de controlor si i-as fi spus ca nu trebuie sa tipe asa caci, in partea cealalta nu are de intampinat nici o rezistenta, uite, omul negru se indreapta cu familie si bagaje catre ascensor, gata, shuuut, shuut..., e pacat, zau! Cu oprobiul public m-as fi mandrit in sinea mea (ca l-am infruntat), dar reactiile negative ale lui Doru imi dau niste dureri de cap infernale. Pe bune! Asa ca, am lasat sa treaca - spre rusinea mea - o ocazie de a aprinde o lumanare in tenebrele astea, de!

Apoi, in tren: vine controlorul si ne da la fiecare in cap cu patriotismul lui de doi bani: "'Huiendah!" adica buna ziua in limba flamanda. La aeroportul international Bruxelles! Unde vine atata lume de cu totul alte limbi decat mititica lui limba flamanda...! De ce naiba nu zic "Good morning!", "Buenas dias!", "Bonjour!"...?

In tren spre Nivelles am adormit un pic. La gara la Niv., ne astepta Judith,

(sa-mi spuneti daca nu vedeti pozele, ca atunci le trimit altfel; sunt 3 poze in mesajul asta)

care ne-a spus ca acasa toate-s bune, doar ca a cazut o parte din tencuiala din tavanul de la ei din camera: praf si moloz peste lucrurile lor, acolo, plansete si nervi! Imi inchipui! Bine ca nu a cazut peste ei pe cand dormeau sau...! O sa vedem cum vom repara. De fapt,  de multa vreme ne luam avant sa facem lucrari de renovare la etaj si in pod. Poate ca a venit timpul, nu?

Fitch s-a bucurat tare la revedere. Cutzulushu'-cu-coada-manivela!

(si mi-am amintit de Axel, cutzulushul vostru, dar nu am scos inca pozele de pe diversele suporturi pe care le am)

Am mancat ceva si m-am culcat 4 ore. Doru a dormit doar 2 ore, de teama ca nu va reusi sa fie viabil maine, cand vom avea fff multa munca fizica de facut in casa - mai mult Doru - : avem de facut bucati-bucati multe craci mari si crengi de brad si apoi mobila de la parter: o canapea si 2 fotolii. Si trebuie transportat totul la vreo 7 km mai incolo.

La trezire, m-am revazut si cu Sol

care mi-a spus ca m-am tunsulica "cam scurt? cam prea scurt?" - ma intreba asa, nestiind ce sa creada. :-) Ei, las' ca creste, zic eu. "Dar esti ca un baietzel!" Si eu care speram sa fiu ca un baietzoi...! Noutatea lui e ca trebuie sa-si renegocieze contractul de munca, pt ca munceste cam mult fara sa recupereze. E adevarat. Sa vedem ce o iesi.

Am facut o ciorba deasa de legume, orez si linte. Intre timp, Doru a mai taiat iarba si niste crengi in curte.  N-am schimbat decat o idee intre noi, azi: cum facem cu eventualele lucrari care se profileaza la etaj. Subiectul e departe de a fi epuizat.

Cam asta ar fi - pe ziua de azi.

Va pup cu mare drag.

vio

--

Alexandru Constantinescu
Home Phone (905) 845-8203
Cell Phone    (416) 845-4247

Pentru orice eventualitate, facturile ochelari

Hello, Michidutz!

Uite facturile (cred ca doar de prima ai putea avea nevoie) de la oculist, just in case.

:-)

Nu-mi scrie aici, decat daca ai nevoie urgenta de raspuns, in zilele lucratoare. Altfel, prefer de departe adresa de la gmail (ca sa nu ma simt cu musca pe caciula; cu atat mai mult cu cat, pe timpul vacantei mele, s-au facut ceva epurari, zdrang!, la mine la munca).

Sa stii ca m-a zdruncinat tare vizita la voi: imi era dor de Sandu – imi e in continuare dor de Sandu; nu stiam ce sa cred despre cum urma sa ne revedem noi doua – acum mi s-a trezit nostalgia zilelor noastre bune. N-na! Dar sunt un om tare, m-am obisnuit fara prieteni, deci nu te gandi ca trrrrrebuie sa schimbi ceva. Oricum, nu am decat ganduri bune pt tine, niciodata vreun resentiment.

Mi-a placut tare mult la voi! Mai putin suferinta ta pt... hai sa-i spunem "linia directoare a lui Sandu = linia de minima rezistenta". Dar, de! asa cum spuneai tu, cu simtul umorului (slava Domnului!) "...si doar stiam!" Poti schimba ceva? Probabil ca tot incerci, de atata vreme. Nu mai incerca, Michidutz! Mai bine ia ce-i bun si ignora ceea ce pare ca nu poate fi schimbat. Sau accepta-l cu gratie. Fa misto, dar nu te mai necaji! Ai vazut, prin comparatie, ceva din partile bune ale lui Doru. Dar fiecare e cu partile lui rele. Pana si tu, pana si eu. Fac misto. :-) Sigur ca si noi avem defecte, dar cum noi traim cu ele, ele emana din noi, intuim de unde ne vin si avem tendinta naturala sa le minimalizam importanta. Dar naiba stie ce ecou au ele in cei din jur! Precis ca mai mare decat ne-am astepta. Ti-am mai spus eu: solutia cea mai frumoasa si mai economica in materie de neuroni "afectivi" este sa fim ca si catzeii, care uita supararile de la labutza pana la botic. :-) Ai cuvantul meu ca eu incerc sa fac asa. Si, cand imi dau seama ca iar am uitat sa fiu ca un catzel, imi trag una virtuala peste ceafa...

Te pup si iti urez o zi buna!

vio

Alaltaieri, ieri si azi

13/09/2010

Nu stiu cum a trecut ziua: Doru a muncit mult in gradina; a venit si Maxime sa-l ajute. Cred ca Doru sufera uneori ca Sol nu-l prea ajuta la treburile casei si ca trebuie sa se descurce singur sau cu altcineva. Ma refer la muncile grele. Bine, OK, Sol era la munca lui si nu ar fi putut ajuta. Dar, stim cu totii ca nu se omoara cu ajutorul si nici cu ceea ce ar trebui sa faca el, in mod direct. Eu m-am ocupat cu "intendenta". Seara, Sol ne-a anuntat ca va incheia contractul cu scoala Academix, ceea ce m-a coborat din al 9-lea cer in care pluteam de cand semnase contractul cu ei..., de 6 luni? – asa zice Sol. Nici nu stiu cum a trecut timpul asta! Si mie si lui Doru ne-a picat tare prost cand Sol a spus ca el nu poate sa munceasca "asa ca noi" un program fix, in fiecare zi... Da, nu poti pt ca nu ai raspunderi; ai casa si masa platite, haine de asemenea, daca e nevoie. Problema, cu Sol, e ca la el nu poate sa se aplice proverbul "Nevoia te invata".

14/09/2010

Prima zi de munca, dupa o vacanta in care m-am desprins complet de problemele de la munca. Multe e-mailuri, curier intern, pe fond de Pink Floyd, mmm... ar fi trebuit sa merg seara la dentist, dar m-a anuntat secretara lui ca e bolnav si ca intalnirea se muta pt 25 oct.! si eu care am o problema in gura care treneaza de o buna bucata de vreme. Si, pt ca nu am fost luni sa cumpar un cadou pt ziua lui Doru (15 sept.), inspirata de intalnirea amanata de la dentist, am inventat ca mi-a cazut o plomba si ca trebuie sa plec urgent la dentist... Am gasit un pullover foarte fain, pt Doru.

Acasa, am primit noile mobile (2 canapele), de piele. sunt fff frumoase, dar miros urat, a piele tratata... :-( Canapeaua mare, la TV, e neagra si pe colt. Foarte comoda. Canapeaua mica e ca o bomboana rrrrrosie! Sta intre partea cu ordinatorul si bucatarie.

Fitch a acceptat fara probleme sa ii schimbam locul cuibului, sub masa de ordinator.

Judith se plange de dureri de spate si umeri. A inceput scoala la Liège. Pare incantata. Nu povesteste mult, asa e ea.

Sol a revenit ieri racit de la munca. I-am spus parerea mea – negativa – despre faptul ca renunta la munca de la Academix inainte de a gasi o alta munca. Si el: "dar e gata gasita, ti-am spus: am sa mixez si am sa compun muzica." Si eu: "ma refer la faptul ca ar fi trebuit mai intai sa-ti gasesti unde sa mixezi si ar fi trebuit mai inainte sa vezi cum e sa compui si daca esti apreciat; ma rog, eu asa as fi facut. Nu te mai gandi ca nu-ti place sa fii exploatat (cui ii place?) si ca detesti sa faci parte din sistem: faci parte din sistem prin faptul ca te bazezi pe noi, care facem parte din sistem." Bine, nu i-am vorbit asa de sec si nici nu m-am rastit la el. Doar i-am spus ce gandesc eu despre renuntarea lui. Cred sincer ca a gresit si ca va regreta.

Mi-am pus intr-un flacon de condimente din cafeaua aromata de la Michi, ca sa presar cate putin peste cafeaua "normala", mmmm... excelent!

15/09/2010

I-a placut si lui Doru pulloverul. Yes! De la o vreme, am inteles ca ASTA ii place sa primeasca: pullover! Trebuie sa mai fie si alte chestii, dar dupa atata vreme tot nu le stiu.

Am gasit, in sfarsit...

...cum sa scap de obsesia cenzurii proprii: am gasit cum se face pt a obtine un jurnal intim. Astfel incat, acum, pot sa scriu tot ce-mi trece prin cap. Tot.