vendredi 30 décembre 2016
mercredi 28 décembre 2016
Tocmai am vorbit cu Michi
Tocmai am vorbit cu Michi.
Sandu e tot mai aproape de moarte. Nu are dureri, pt ca analgezice. Dar, cand nu doarme, este mai mult confuz decat lucid. Probleme cu sistemul digestiv, azi noapte numeroase iesiri la toaleta, cu diaree. Michi era cu el.
Doctorul a vorbit cu el si se pare ca l-a facut sa inteleaga ca se afla intr-adevar in faza terminala. Nu stiu de ce trebuie neaparat sa stie, ca doar nu poate fugi de la spital... Daca omul se refugiaza intr-un soi de inconstienta, de ce trebuie sa ii fie spulberata apararea asta? Ma rog...
...astfel incat, Sandu a inteles si a acceptat ca nu se va mai intoarce acasa. De Urseiu, nici pomeneala...!
Michi venise acasa sa faca dus, sa se schimbe si sa ne dea vesti. Plangea saraca. S-ar putea sa fie vorba doar de cateva zile. Boala cica a evoluat cu mare rapiditate, in ultimele saptamani.
Nu vorbeste niciodata despre noi. Este strict ancorat in momentul prezent, in nevoile lui imediate. Nici cu Michi nu vorbeste. Cand este treaz si cu ochii deschisi, se uita la un perete.
Nu cred ca isi doreste sa fiu cu el, acolo. Mi-ar fi spus asta, de cand tot vorbim pe Skype.
Sandu e tot mai aproape de moarte. Nu are dureri, pt ca analgezice. Dar, cand nu doarme, este mai mult confuz decat lucid. Probleme cu sistemul digestiv, azi noapte numeroase iesiri la toaleta, cu diaree. Michi era cu el.
Doctorul a vorbit cu el si se pare ca l-a facut sa inteleaga ca se afla intr-adevar in faza terminala. Nu stiu de ce trebuie neaparat sa stie, ca doar nu poate fugi de la spital... Daca omul se refugiaza intr-un soi de inconstienta, de ce trebuie sa ii fie spulberata apararea asta? Ma rog...
...astfel incat, Sandu a inteles si a acceptat ca nu se va mai intoarce acasa. De Urseiu, nici pomeneala...!
Michi venise acasa sa faca dus, sa se schimbe si sa ne dea vesti. Plangea saraca. S-ar putea sa fie vorba doar de cateva zile. Boala cica a evoluat cu mare rapiditate, in ultimele saptamani.
Nu vorbeste niciodata despre noi. Este strict ancorat in momentul prezent, in nevoile lui imediate. Nici cu Michi nu vorbeste. Cand este treaz si cu ochii deschisi, se uita la un perete.
Nu cred ca isi doreste sa fiu cu el, acolo. Mi-ar fi spus asta, de cand tot vorbim pe Skype.
vendredi 23 décembre 2016
Axel: cam cum se petrece treaba cand vine vorba despre mancare...
Sunt nevoita sa-i pun cam o felie de paine neagra, maruntita, la fiecare portie de mancare, pt ca NU ii ajung 550 g de carne+legume+orez (in parti egale), pe zi!!!
https://youtu.be/UocBhbERe94
😃
Michi, cred ca aveai dreptate, pana nu demult: normal ca ii era asa de foame, la cata plimbare faceam! Doar ca Axel, de vreo saptamana, zece zile, nu mai are chef sa se plimbe asa de mult. Iesim cam cate un sfert de ora afara (EL trage inapoi, acasa), in rest - in curte. Cel mai tare sport il face cand fuge dupa avione... 😃
Acum, CHIAR ACUM, da cu gheruta pe marginea castronului, sa-i mai dau un supliment! E scump de ne vine sa-l mancam! Dar cred ca o sa ne manance EL, daca nu ii dau repede-repede un supliment!
Am comandat niste crochete formidabile (fara cereale) la un furnizor care mi-a dat chix (dar m-a rambursat, uf!). Acum, astept de la alt furnizor. Poate va fi ma bine cu crochete? Vedem noi...
https://youtu.be/UocBhbERe94
😃
Michi, cred ca aveai dreptate, pana nu demult: normal ca ii era asa de foame, la cata plimbare faceam! Doar ca Axel, de vreo saptamana, zece zile, nu mai are chef sa se plimbe asa de mult. Iesim cam cate un sfert de ora afara (EL trage inapoi, acasa), in rest - in curte. Cel mai tare sport il face cand fuge dupa avione... 😃
Acum, CHIAR ACUM, da cu gheruta pe marginea castronului, sa-i mai dau un supliment! E scump de ne vine sa-l mancam! Dar cred ca o sa ne manance EL, daca nu ii dau repede-repede un supliment!
Am comandat niste crochete formidabile (fara cereale) la un furnizor care mi-a dat chix (dar m-a rambursat, uf!). Acum, astept de la alt furnizor. Poate va fi ma bine cu crochete? Vedem noi...
mardi 20 décembre 2016
Multă sănătateeeeeeeeeeeeeeee!
Azi am vorbit cu Michi... De fapt, aproape in fiecare zi vorbesc cu Michi, dar nu stiu daca vreau sa pastrez in scris amintirea acestor intalniri dureroase, pe Skype...
Dar azi, pe cand vorbeam cu Michi, pe cand de foarte multa vreme nu-l mai vazusem pe Sandu, care se simte complet istovit de boala si ramane mai tot timpul in pat, dormind sau dormitând, asadar pe cand vorbeam cu Michi si nici nu ma asteptam sa-l vad pe Sandu, deodata l-am auzit pe Sandu strigand: "Multă sănătateeeeeeeeeeeeeeee! Multă sănătateeeeeeeeeeeeeeee!" cu toata puterea!
Michi s-a dus cu tableta, la el in pat.
-- Sandu, frățioare, dragul meu, ce ma bucur sa te vad! Ce bine imi pare! Ce mai faci? Cum te simti?
-- Eh, am o chestie la cap...
-- Cum asa? Te doare capul?
-- Nu, dar e porcaria asta care s-a intins si la cap. O sa mergem maine la doctor, sa vedem daca se poate face ceva...
Pe urma, a vrut sa doarma, in continuare.
Nu-l mai vazusem de vreo luna!
- - - - - - - update (07/01/2017) - - - - - -
...si era ultima oara cand l-am mai vazut.
Dar azi, pe cand vorbeam cu Michi, pe cand de foarte multa vreme nu-l mai vazusem pe Sandu, care se simte complet istovit de boala si ramane mai tot timpul in pat, dormind sau dormitând, asadar pe cand vorbeam cu Michi si nici nu ma asteptam sa-l vad pe Sandu, deodata l-am auzit pe Sandu strigand: "Multă sănătateeeeeeeeeeeeeeee! Multă sănătateeeeeeeeeeeeeeee!" cu toata puterea!
Michi s-a dus cu tableta, la el in pat.
-- Sandu, frățioare, dragul meu, ce ma bucur sa te vad! Ce bine imi pare! Ce mai faci? Cum te simti?
-- Eh, am o chestie la cap...
-- Cum asa? Te doare capul?
-- Nu, dar e porcaria asta care s-a intins si la cap. O sa mergem maine la doctor, sa vedem daca se poate face ceva...
Pe urma, a vrut sa doarma, in continuare.
Nu-l mai vazusem de vreo luna!
- - - - - - - update (07/01/2017) - - - - - -
...si era ultima oara cand l-am mai vazut.
samedi 17 décembre 2016
mardi 6 décembre 2016
Axel, pe Turul Mare
Mai intai, pentru atmosfera, câteva poze:
Apoi, niste filmulete:
https://youtu.be/Wc97chGU8FQ
https://youtu.be/jRN6JoeEoe0
https://youtu.be/ywBDiMD3HiA
https://youtu.be/NY5ElcQh27Y
https://youtu.be/8hFxlcACru4
Si, in sfarsit, cam ce inseamna "Turul mare": în filmul urmator, Turul Mare este tot ce se vede catre orizontul cel mai indepartat din imagine:
https://youtu.be/cGKHjM17umc
Apoi, niste filmulete:
https://youtu.be/Wc97chGU8FQ
https://youtu.be/jRN6JoeEoe0
https://youtu.be/ywBDiMD3HiA
https://youtu.be/NY5ElcQh27Y
https://youtu.be/8hFxlcACru4
Si, in sfarsit, cam ce inseamna "Turul mare": în filmul urmator, Turul Mare este tot ce se vede catre orizontul cel mai indepartat din imagine:
https://youtu.be/cGKHjM17umc
jeudi 24 novembre 2016
dimanche 20 novembre 2016
mardi 8 novembre 2016
Axel cu hăinuță
I-am luat hăinuță lui Axel (un polar pt copil mic, 5 € bucata), dar nu cred s-o folosim la ceva. Caci musai sa se oprească la vreun deget sau doua de puțulică, asa ca, zona golașă a abdomenului pe care ma gandeam s-o protejez tot golașă rămâne...
https://youtu.be/Xy_A-HLbEpI
https://youtu.be/Xy_A-HLbEpI
samedi 5 novembre 2016
jeudi 3 novembre 2016
Dupa ce am mai acumulat un pic de experienta cu alimentatia lui Axel
(0)
Regula pe care o folosesc eu, este cea de 3 parti:
1 parte carne
1 parte morcovi (sau alte legume digerabile de către câini si dupa gustul lor)
1 parte orez SAU ovăz (fulgi de ovăz)
(1)
Toata carnea pe care am folosit-o eu pana acum (pipote si inimi de pui), a scazut la jumatate, dupa fierbere. Deci, pierdere 50%.
(2)
Ficatul de pui pierde la prajito-fierbere cam 33%.
(3)
Chiar si morcovii scad la fierbere, cam cu 18%, in ciuda faptului ca se imbiba cu apa... Astfel incat, eu cantaresc cam tot atatia morcovi cat ma astept sa am carne-dupa-fierbere si mai adaug 25%. In felul acesta, voi putea sa-i curat (pierdere) si apoi fierbe (pierdere) si sa am, dupa fierbere, cam cat imi trebuie pt amestecul final.
Morcovii trebuiesc fierti, pt câini, dublul timpului de fierbere pt oameni.
(4)
Orezul trebuie si el fiert dublul timpului de fierbere pt oameni. Eu am tot folosit risotto, ca din asta aveam. Experienta mea cu risotto este ca: trebuie sa pun dublul de lichid de fierbere(*) decat cat as pune pt o fierbere normala si fierb pana este absorbit tot lichidul (ceea ce ajunge la dublul timpului...). Amestec, din cand in cand, sa nu se prinda. Daca pun x grame de risotto la fiert, in final voi obtine o cantitate de orez fiert de 4,7 ori mai mare decat x grame de risotto crud.
(5)
Dau carnea fiarta prin mixer.
Dau morcovii prin mixer 1-2 secunde, in rest ii maruntesc cu furculita (altfel se fac terci).
Pun carnea si morcovii mixati intr-un castron mare (pe care il cantaresc in prealabil(**)), cat sa am loc suficient de amestecat, le amestec bine cu furculita si mai maruntesc ce mai e de maruntit, din morcovi. Apoi, adaug orezul fiert in castron si amestec bine, tot cu furculita. Fac treaba asta in felul acesta, ca sa NU obtin un terci inform. Ma gandesc eu ca e mai usor si mai placut pt un catel sa manance un amestec cat de cat structurat, ci nu un terci.
(6)
Pt Axel (catel de 8 ani si cu o masa standard de 10 kile), imi trebuie cam 475-500 g de amestec pe zi. S-ar putea sa fie un pic cam mult, vom mai vedea, caci ne cantarim o data pe luna. Daca vedem ca se ingrasa, mai scadem ratia. Si invers, daca vedem ca slabeste.
Am spus la punctul (5) ca trebuie sa cantaresc castronul in prealabil(**). De ce? Ca sa-l pot recantari dupa ce am pus toate alea inauntru, sa scad masa castronului, ca sa stiu cate portii zilnice pot constitui din amestecul obtinut. Dupa care, voi adauga un numar egal de lingurite de ulei de rapiță (se pare ca ASTA e uleiul care le trebuie la catei, caci are nus' ce raport fericit intre omega X si omega Y...tra-la-la). Plus inca o lingurita, tinand cont de pierderea ulterioara de ulei pe peretii castronului si pe peretii pungilor de plastic in care voi conserva portiile. Deci, o lingurita de ulei de rapiță pe zi.
(7)
NU adaug deloc sare.
(8)
Pot sa-i dau sa manance cățelului din amestecul proaspat doar in ziua in care l-am facut si a doua zi. Toate celelalte portii, daca am facut mai multe, merg la congelator.
Acum stiu ca, dupa fierbere, voi ramane cu 400 g.
Le fierb la oala minune. Le adaug o cana jumate de apa si le las sa fiarba, dupa ce incepe fâsâiala, 40 de minute.
Calculez câți morcovi imi trebuie pornind de la cele 400 de grame de carne fiarta pe care stiu ca o voi obtine. Deci, daca stiu ca mi-ar trebui, in final, 400 de grame de morcovi fierti, voi cantari 400 + 25%, deci 500 grame. Ii fierb la oala minune, dupa ce incepe fâsâiala, 20 de minute (ci NU 40, cum scriam intr-un articol precedent; mersi, Michiduț!).
Gaselnita: cum pierderea asta va depinde de felul de morcovi, de varsta lor etc., este bine sa avem oricand in rezerva fie mazare la conserva, fie cartofi (de spalat si de fiert in coaja, apoi curatati neaparat!), ca sa putem adauga, in caz ca ies prea putini morcovi. Altfel, oricum, eu am inlocuit cu succes o parte din morcovi cu mazare din conserva (bine scursa). Nu am pus niciodata mazare mai mult de 33% din cantitatea totala de morcovi. Asa s-a nimerit. Poate merge mai mult, poate nu. Mai depinde si de catel si gusturile lui. Nu stiu ce ar spune un dietetician de catei...
Daca vreau sa am 400 g orez fiert, va trebui sa pun la fiert (400/4,7=) 85 g de orez (calculul este valabil pt risotto; nu stiu daca e la fel si pt altfel de orez) si, lichid(*) de 4 ori volumul pe care il ocupa orezul. Si va fierbe pana tot lichidul va fi absorbit (ceea ce ajunge cam la dublul timpului normal, ma refer in continuare la risotto, care are un timp normal de fierbere de 10 minute).
- - - - - - - lichid de fierbere(*) - - - - - - - -
Daca nu sunt foarte grabita, incat sa pun toate alea la fiert deodata (in cratite diferite, dar in acelasi timp), atunci fierb mai intai carnea, apoi recuperez lichidul in care a fiert carnea, pe care il refolosesc la fierberea morcovilor, apoi recuperez lichidul de la fierberea morcovilor si, in sfarsit, il refolosesc la fierberea orezului...
- - - - - - - - - - - - - - - -
Cam asta e experienta mea actuala, cu mancarea de catei. Daca mai aflu chestii, o sa mai completez aici.
Daca aveti nelamuriri, puneti-mi intrebari, la comentarii.
Pe siturile care se ocupa cu mancarea pt catei, se spune ca mai trebuiesc adaugate vitamine, oligoelemente, minerale... Care se cumpara, pe net, de exemplu. Dar eu cred ca si asta e un mod de a mai scoate un ban din punga consumatorului...! Mai a naibii treaba! Adica de zeci de mii de ani, cainii traiesc pe langa casa omului si mananca dupa sufletul (mai bun sau mai rau) si dupa punga (mai mare sau mai mica) ale omului, dar de vreo 30 de ani incoace, s-a trezit industria alimentara sa ne spuna ea ce-i trebuie catelului de mancare. Si, ca un facut, de atunci incoace, a crescut numarul de boli -- legate de alimentatie! -- la caini. Ca si la oameni, de altfel...
Drept pt care, eu nu adaug chestiile alea. Pt ca nu sunt convinsa de necesitatea lor. Pt ca acest catel a mancat toata vietisoara lui, pana sa vina la noi, mancare facuta de industria alimentara. Laudata in fel si chip la televizor si prin reviste! Cu tot ce zice ea, industria alimentara, ca trebuie pus inauntru. Iar lui Axel nu-i plăcea sa manance, trebuia sa se roage Michi de el, sa-i dea cu lingurita, sa-i dea bucatica cu bucatica, din mana... Iar el avea mai tot timpul diaree...
Cand Axel a venit la noi, cata vreme am incercat sa-l hranim cu crochete de căței, momentul hranirii era un moment foarte sensibil, caci era evident ca nu-i prea placeau crochetele. I le "îmbunătățeam" eu, cica, cu thon natur... Pana cand, la un moment dat, a refuzat sa le mai manance, si a facut criza aceea de gastrita. Dupa care, cum îmi spusese veterinarul ca trebuie sa-i dau de mancare des si putin, dar ca trrrrebuie sa aiba mai tot timpul ceva in stomac, altfel face iarăși criză de gastrită, iar el nu voia sa mai manance crochete, in disperare de cauză, am cautat o solutie pe net si... am gasit rețete de mancare facuta in casa! Ce simplu! Si, de atunci, mananca cu pofta, uneori cere supliment, iar kk e perfect! Na! :-)
Regula pe care o folosesc eu, este cea de 3 parti:
1 parte carne
1 parte morcovi (sau alte legume digerabile de către câini si dupa gustul lor)
1 parte orez SAU ovăz (fulgi de ovăz)
(1)
Toata carnea pe care am folosit-o eu pana acum (pipote si inimi de pui), a scazut la jumatate, dupa fierbere. Deci, pierdere 50%.
(2)
Ficatul de pui pierde la prajito-fierbere cam 33%.
(3)
Chiar si morcovii scad la fierbere, cam cu 18%, in ciuda faptului ca se imbiba cu apa... Astfel incat, eu cantaresc cam tot atatia morcovi cat ma astept sa am carne-dupa-fierbere si mai adaug 25%. In felul acesta, voi putea sa-i curat (pierdere) si apoi fierbe (pierdere) si sa am, dupa fierbere, cam cat imi trebuie pt amestecul final.
Morcovii trebuiesc fierti, pt câini, dublul timpului de fierbere pt oameni.
(4)
Orezul trebuie si el fiert dublul timpului de fierbere pt oameni. Eu am tot folosit risotto, ca din asta aveam. Experienta mea cu risotto este ca: trebuie sa pun dublul de lichid de fierbere(*) decat cat as pune pt o fierbere normala si fierb pana este absorbit tot lichidul (ceea ce ajunge la dublul timpului...). Amestec, din cand in cand, sa nu se prinda. Daca pun x grame de risotto la fiert, in final voi obtine o cantitate de orez fiert de 4,7 ori mai mare decat x grame de risotto crud.
(5)
Dau carnea fiarta prin mixer.
Dau morcovii prin mixer 1-2 secunde, in rest ii maruntesc cu furculita (altfel se fac terci).
Pun carnea si morcovii mixati intr-un castron mare (pe care il cantaresc in prealabil(**)), cat sa am loc suficient de amestecat, le amestec bine cu furculita si mai maruntesc ce mai e de maruntit, din morcovi. Apoi, adaug orezul fiert in castron si amestec bine, tot cu furculita. Fac treaba asta in felul acesta, ca sa NU obtin un terci inform. Ma gandesc eu ca e mai usor si mai placut pt un catel sa manance un amestec cat de cat structurat, ci nu un terci.
(6)
Pt Axel (catel de 8 ani si cu o masa standard de 10 kile), imi trebuie cam 475-500 g de amestec pe zi. S-ar putea sa fie un pic cam mult, vom mai vedea, caci ne cantarim o data pe luna. Daca vedem ca se ingrasa, mai scadem ratia. Si invers, daca vedem ca slabeste.
Am spus la punctul (5) ca trebuie sa cantaresc castronul in prealabil(**). De ce? Ca sa-l pot recantari dupa ce am pus toate alea inauntru, sa scad masa castronului, ca sa stiu cate portii zilnice pot constitui din amestecul obtinut. Dupa care, voi adauga un numar egal de lingurite de ulei de rapiță (se pare ca ASTA e uleiul care le trebuie la catei, caci are nus' ce raport fericit intre omega X si omega Y...tra-la-la). Plus inca o lingurita, tinand cont de pierderea ulterioara de ulei pe peretii castronului si pe peretii pungilor de plastic in care voi conserva portiile. Deci, o lingurita de ulei de rapiță pe zi.
(7)
NU adaug deloc sare.
(8)
Pot sa-i dau sa manance cățelului din amestecul proaspat doar in ziua in care l-am facut si a doua zi. Toate celelalte portii, daca am facut mai multe, merg la congelator.
Exemplu:
Am 800 g de pipote crude (sau inimi, procedez la fel).Acum stiu ca, dupa fierbere, voi ramane cu 400 g.
Le fierb la oala minune. Le adaug o cana jumate de apa si le las sa fiarba, dupa ce incepe fâsâiala, 40 de minute.
Calculez câți morcovi imi trebuie pornind de la cele 400 de grame de carne fiarta pe care stiu ca o voi obtine. Deci, daca stiu ca mi-ar trebui, in final, 400 de grame de morcovi fierti, voi cantari 400 + 25%, deci 500 grame. Ii fierb la oala minune, dupa ce incepe fâsâiala, 20 de minute (ci NU 40, cum scriam intr-un articol precedent; mersi, Michiduț!).
Gaselnita: cum pierderea asta va depinde de felul de morcovi, de varsta lor etc., este bine sa avem oricand in rezerva fie mazare la conserva, fie cartofi (de spalat si de fiert in coaja, apoi curatati neaparat!), ca sa putem adauga, in caz ca ies prea putini morcovi. Altfel, oricum, eu am inlocuit cu succes o parte din morcovi cu mazare din conserva (bine scursa). Nu am pus niciodata mazare mai mult de 33% din cantitatea totala de morcovi. Asa s-a nimerit. Poate merge mai mult, poate nu. Mai depinde si de catel si gusturile lui. Nu stiu ce ar spune un dietetician de catei...
Daca vreau sa am 400 g orez fiert, va trebui sa pun la fiert (400/4,7=) 85 g de orez (calculul este valabil pt risotto; nu stiu daca e la fel si pt altfel de orez) si, lichid(*) de 4 ori volumul pe care il ocupa orezul. Si va fierbe pana tot lichidul va fi absorbit (ceea ce ajunge cam la dublul timpului normal, ma refer in continuare la risotto, care are un timp normal de fierbere de 10 minute).
- - - - - - - lichid de fierbere(*) - - - - - - - -
Daca nu sunt foarte grabita, incat sa pun toate alea la fiert deodata (in cratite diferite, dar in acelasi timp), atunci fierb mai intai carnea, apoi recuperez lichidul in care a fiert carnea, pe care il refolosesc la fierberea morcovilor, apoi recuperez lichidul de la fierberea morcovilor si, in sfarsit, il refolosesc la fierberea orezului...
- - - - - - - - - - - - - - - -
Cam asta e experienta mea actuala, cu mancarea de catei. Daca mai aflu chestii, o sa mai completez aici.
Daca aveti nelamuriri, puneti-mi intrebari, la comentarii.
Pe siturile care se ocupa cu mancarea pt catei, se spune ca mai trebuiesc adaugate vitamine, oligoelemente, minerale... Care se cumpara, pe net, de exemplu. Dar eu cred ca si asta e un mod de a mai scoate un ban din punga consumatorului...! Mai a naibii treaba! Adica de zeci de mii de ani, cainii traiesc pe langa casa omului si mananca dupa sufletul (mai bun sau mai rau) si dupa punga (mai mare sau mai mica) ale omului, dar de vreo 30 de ani incoace, s-a trezit industria alimentara sa ne spuna ea ce-i trebuie catelului de mancare. Si, ca un facut, de atunci incoace, a crescut numarul de boli -- legate de alimentatie! -- la caini. Ca si la oameni, de altfel...
Drept pt care, eu nu adaug chestiile alea. Pt ca nu sunt convinsa de necesitatea lor. Pt ca acest catel a mancat toata vietisoara lui, pana sa vina la noi, mancare facuta de industria alimentara. Laudata in fel si chip la televizor si prin reviste! Cu tot ce zice ea, industria alimentara, ca trebuie pus inauntru. Iar lui Axel nu-i plăcea sa manance, trebuia sa se roage Michi de el, sa-i dea cu lingurita, sa-i dea bucatica cu bucatica, din mana... Iar el avea mai tot timpul diaree...
Cand Axel a venit la noi, cata vreme am incercat sa-l hranim cu crochete de căței, momentul hranirii era un moment foarte sensibil, caci era evident ca nu-i prea placeau crochetele. I le "îmbunătățeam" eu, cica, cu thon natur... Pana cand, la un moment dat, a refuzat sa le mai manance, si a facut criza aceea de gastrita. Dupa care, cum îmi spusese veterinarul ca trebuie sa-i dau de mancare des si putin, dar ca trrrrebuie sa aiba mai tot timpul ceva in stomac, altfel face iarăși criză de gastrită, iar el nu voia sa mai manance crochete, in disperare de cauză, am cautat o solutie pe net si... am gasit rețete de mancare facuta in casa! Ce simplu! Si, de atunci, mananca cu pofta, uneori cere supliment, iar kk e perfect! Na! :-)
Cate nume poate avea un căţel?
Axel-purcel
Axel-nepurcel
Axeluş-învârtecuş
Căţel
Cuţuluş
Popoş
Popotoş
Totoş
Tontoloş
Tontoşel
Ţupţuruş
Ţupţurilă
Cocotoş
Perniţă cu codiţă
Prinţişor (când merge aşa, delicat, ca pe vârful picioarelor)
Fantomakis (când apare deodata, când nu te aştepţi)
Axel-nepurcel
Axeluş-învârtecuş
Căţel
Cuţuluş
Popoş
Popotoş
Totoş
Tontoloş
Tontoşel
Ţupţuruş
Ţupţurilă
Cocotoş
Perniţă cu codiţă
Prinţişor (când merge aşa, delicat, ca pe vârful picioarelor)
Fantomakis (când apare deodata, când nu te aştepţi)
vendredi 28 octobre 2016
Sandu, dragul meu Sandu
Nu am mai vorbit cu Sandu de mai bine de o saptamana. Se simte ingrozitor de obosit, ar dormi tot timpul. Si abia-abia mananca. Un pic de iaurt si muesli, cu nuca de cocos. E boala? E chimioterapia? E uleiul de canabis? E o depresie? Pot fi mai multe cauze si/sau o combinatie de cauze. E foarte greu! Si pt Michi este foarte greu! Ma gandesc aproape tot timpul la ei. De fapt, chiar ma gandesc tot timpul la ei. Am reluat tricotatul. Tricotez si ma gandesc. Nu ma gandesc la multe lucruri, dar ma gandesc mult la niste lucruri. "Lucruri", in acceptia filozofica a cuvantului.
In seara asta, Michi spunea ca exista o mica speranta de diagnostic eronat. In orice caz, va incerca sa obtina ca Sandu sa refaca bronhoscopia, in alt spital decat prima oara. Sandu aproape ca nu mai tuseste, rasufla normal, nu scuipa sange... Poate ca NU e cancer!
In seara asta, Michi spunea ca exista o mica speranta de diagnostic eronat. In orice caz, va incerca sa obtina ca Sandu sa refaca bronhoscopia, in alt spital decat prima oara. Sandu aproape ca nu mai tuseste, rasufla normal, nu scuipa sange... Poate ca NU e cancer!
Axel, intr-o zi ciudata
Azi, Axel a fost un pic ciudat.
Deja, de aseara, a sarit dintr-o data din panier (locul panierului este foarte izolat, nu vede mare lucru din casa si nimeni din casa nu-l vede; assured privacy.), latrand catre gradina. Am mers cu totii in gradina, unde nu am vazut nimic deosebit. Axel era usor infricosat, dar nu am inteles de ce. Am presupus ca a simtit vreo pisica trecand prin curte, ceea ce, inainte sa vina Axel la noi, era lucru curent.
Am stat impreuna, Axel si cu mine, ieri seara, pana tarziu in noapte. Cand am plecat la culcare, la vreo 2-3 minute dupa ce am ajuns sus, a dat cu labuta la usa, de vreo 2-3 ori. Apoi, nimic. Doru l-a auzit imediat si s-ar fi dus jos, la el, dar eu am zis sa mai stea putin, ca poate nu e nimic. Chiar asa s-a intamplat: nu s-a mai auzit nimic si toata casa a adormit linistita.
Dimineata, azi, toate bune si frumoase.
Bun, sa revenim la ciudateniile de azi. Axel a parut mai timid, mai timorat decat de obicei (cand oricum, nu este un catel exuberant). Dimineata, a mancat un pic (din combinatia cu ficati, pana sa gust eu, la pranz...) si am plecat, cu chef, la plimbare. Prima ciudatenie marcanta: toata plimbarea, 3 km, a mers... intins! In mod normal, se opreste des, miroase, se sucește, miroase, revine pe propriile urme, miroase, trece pe partea cealalta a drumului (de vreo mie de ori, in fiecare zi), miroase, ridica piciorul si face ce face ca si cum ar insemna locul, mai sta, se mai uita in departare, mai ales daca vacile au proasta idee sa stea departe de gardul pe langa care trecem noi... Dar azi, cu doua mici exceptii (doua mari tractoare care semanau in apropiere de drumul nostru si care pareau foarte amenințătoare), Axel a mers rapid tot drumul, de parca era chitit sa ajunga repede acasa. Kk absolut normal, usor torsadat.
Apoi, alta ciudatenie: in casa, parea speriat. Se aseza in locuri in care, de obicei nu se aseaza. De preferinta, locuri ferite. In schimb, pleca repede din locurile unde se aseaza de obicei (si care sunt deschise). Totul, dandu-mi o senzatie de urgenta, inexplicabila. Da, a mai si latrat, chiar si in casa, ceea ce nu face de obicei. Dar mai mult in curte, ce-i drept. Pe de alta parte, la pranz, dupa ce a mancat -- foarte multumit de noua reteta! -- s-a dus in curte si s-a tavalit prin iarba, ca de obicei.
Apoi, culmea ciudateniilor: la un moment dat, pe cand eram amandoi in bucatarie, doar noi doi acasa, el culcat in preajma mea, s-a pus pe 4 picioare si s-a dus direct si glonț la usa de la intrare si a dat cu lăbuța, ca si cum trebuia sa iasa. Am ramas masca. L-am intrebat, bland, ce i se intampla. Pacat ca nu stie sa vorbeasca! Dar pana sa ajung la el, langa usa, deja imi venea in intampinare. L-am mangaiat, am vorbit... S-a asezat intr-un loc ferit, intre canapeaua rosie si masa lui Doru. L-am giugiulit nitel, la care, dupa o mica vreme, el s-a ridicat si s-a reasezat intre mine si canapea, ca si cum in felul asta se simtea si mai la adapost. Am stat un pic acolo, in fund si pe ganduri, apoi m-am intors la treaba mea, la bucatarie.
Si, in sfarsit, ultima ciudatenie, aproape toata seara a dormit adanc in panierul lui. N-a stat nici langa mine, nici langa Doru -- cum se intampla de obicei.
I-am povestit lui Michi ziua asta ciudata si mi-a spus ca i s-a mai intamplat si acasa sa aiba astfel de zile, inexplicabile, ca si cum el ar vedea ceva infricosator, invizibil pt oamenii din jur... Si ca, stand de vorba si cu alti responsabili de caini, a aflat ca si alti caini au astfel de zile sau momente, care par ciudate...
Dupa ce am vorbit cu Michi, m-am dus la el, la panier. Era adormit. In mod normal, panierul lui ar trebui sa fie inviolabil, indiferent de situatie. Adica nu e voie sa te duci peste el, sa-i faci chestii, nici chiar sa-l mângâi. DOAR daca nu se pune el cu burtica in sus, la mângâiat... Bun, dar chiar și asta e discutabil. Caci, intrebare: DACA se pune cu burtica in sus in semn de supunere? Ceea ce inseamna ca se simte in inferioritate... Hm, complicat!
In sfarsit, m-am dus la el, i-am vorbit iar el s-a pus cu burtica in sus. Asa ca, l-am si mangaiat, violand regula panierului... :-)
Apoi, l-am chemat in curte: hai, șușulică, mergem in curte, facem un șușu, am deschis usa catre gradina si... uf! a iesit si el din panier! Si a venit, grațios, o perniță cu codiță, a iesit in curte si mi-a facut favorul de a face un șușulică! Ah!
Apoi, i-am dat sa miroasa din mancarica lui. Si a zis... Ei, nu a zis, dar s-a lins pe botic. Semn bun, cum ca vrea. I-am pus in gamela si a mancat bine. Dupa care... s-a dus la culcare, in panier.
Dupa vreo ora, a venit Salvarea la un vecin si l-a luat la spital.
Apoi, a iesit si Axel din panier. N-o fi cauzalitate, dar e sigur simultaneitate, constatata. Acum, doarme linistit pe presul de la intrare... Lucrurile par sa fi reintrat pe făgașul normal. Vedem noi, maine.
Deja, de aseara, a sarit dintr-o data din panier (locul panierului este foarte izolat, nu vede mare lucru din casa si nimeni din casa nu-l vede; assured privacy.), latrand catre gradina. Am mers cu totii in gradina, unde nu am vazut nimic deosebit. Axel era usor infricosat, dar nu am inteles de ce. Am presupus ca a simtit vreo pisica trecand prin curte, ceea ce, inainte sa vina Axel la noi, era lucru curent.
Am stat impreuna, Axel si cu mine, ieri seara, pana tarziu in noapte. Cand am plecat la culcare, la vreo 2-3 minute dupa ce am ajuns sus, a dat cu labuta la usa, de vreo 2-3 ori. Apoi, nimic. Doru l-a auzit imediat si s-ar fi dus jos, la el, dar eu am zis sa mai stea putin, ca poate nu e nimic. Chiar asa s-a intamplat: nu s-a mai auzit nimic si toata casa a adormit linistita.
Dimineata, azi, toate bune si frumoase.
Mai putin esecul total legat de combinatia de ficat, orez, morcovi, măr si banană. Deja, de ieri, Axel, nu manifesta decat un vag entuziasm legat de compozitia mea de mare chef, dar azi a zis "niet" fara drept de apel. Ceea ce m-a facut sa gust si eu din mâncărica lui (eu?!!! ficat?!!! ei bine...). Bearc!!! avea un arrière goût... amar! Pizdis! Asta inseamna ca vreunul dintre ficati era contaminat cu fiere. La gunoi! Alta mancare la rand! Inimioare de pui (oh, cati pui! dar nu e mancare pt mine, ci e mancare pt un animăluț parțial carnivor...) cu orez si morcovi. Iarasi mi-au iesit mai putini morcovi decat ma asteptam, dupa fierbere!, astfel incat am completat cu cartofi fierti in coaja si curatati.
Noua reteta:
inimi fierte (40 de minute la oala minune) 500 g
morcovi fierti (pusesem peste 500 g la fiert, in oala minune, la aburi, 40 de minute) 328 g
cartofi fierti in coaja, apoi curatati de coaja 172 g
orez fiert (40 de minute) 500 g
40 este numarul magic. Nicidecum 42! :-)
Am trecut prin mixer mai intai inimile. Apoi morcovii si cartofii, impreuna. Orezul nu l-am mai trecut prin mixer, ca sa nu mai obtin o pasta informa. Nu a mai fost nevoie sa adaug nici un lichid, in bolul de mixare. Am pus apoi totul intr-un castron mare si am amestecat fff bine., Dat fiind faptul ca am obtinut 1285 g de amestec, am considerat ca pot avea 4 portii pt 4 zile, a cate 400 si un pic de g, deci am adaugat 5 lingurite de ulei de rapita. 4 lingurite pt 4 zile, si 1 lingurita pt ce mai ramane pe peretii castronului unde amestec toate ingredientele (dupa mixare) si pe peretii pungilor de plastic in care pun portiile zilnice.
Bun, sa revenim la ciudateniile de azi. Axel a parut mai timid, mai timorat decat de obicei (cand oricum, nu este un catel exuberant). Dimineata, a mancat un pic (din combinatia cu ficati, pana sa gust eu, la pranz...) si am plecat, cu chef, la plimbare. Prima ciudatenie marcanta: toata plimbarea, 3 km, a mers... intins! In mod normal, se opreste des, miroase, se sucește, miroase, revine pe propriile urme, miroase, trece pe partea cealalta a drumului (de vreo mie de ori, in fiecare zi), miroase, ridica piciorul si face ce face ca si cum ar insemna locul, mai sta, se mai uita in departare, mai ales daca vacile au proasta idee sa stea departe de gardul pe langa care trecem noi... Dar azi, cu doua mici exceptii (doua mari tractoare care semanau in apropiere de drumul nostru si care pareau foarte amenințătoare), Axel a mers rapid tot drumul, de parca era chitit sa ajunga repede acasa. Kk absolut normal, usor torsadat.
Apoi, alta ciudatenie: in casa, parea speriat. Se aseza in locuri in care, de obicei nu se aseaza. De preferinta, locuri ferite. In schimb, pleca repede din locurile unde se aseaza de obicei (si care sunt deschise). Totul, dandu-mi o senzatie de urgenta, inexplicabila. Da, a mai si latrat, chiar si in casa, ceea ce nu face de obicei. Dar mai mult in curte, ce-i drept. Pe de alta parte, la pranz, dupa ce a mancat -- foarte multumit de noua reteta! -- s-a dus in curte si s-a tavalit prin iarba, ca de obicei.
Apoi, culmea ciudateniilor: la un moment dat, pe cand eram amandoi in bucatarie, doar noi doi acasa, el culcat in preajma mea, s-a pus pe 4 picioare si s-a dus direct si glonț la usa de la intrare si a dat cu lăbuța, ca si cum trebuia sa iasa. Am ramas masca. L-am intrebat, bland, ce i se intampla. Pacat ca nu stie sa vorbeasca! Dar pana sa ajung la el, langa usa, deja imi venea in intampinare. L-am mangaiat, am vorbit... S-a asezat intr-un loc ferit, intre canapeaua rosie si masa lui Doru. L-am giugiulit nitel, la care, dupa o mica vreme, el s-a ridicat si s-a reasezat intre mine si canapea, ca si cum in felul asta se simtea si mai la adapost. Am stat un pic acolo, in fund si pe ganduri, apoi m-am intors la treaba mea, la bucatarie.
Si, in sfarsit, ultima ciudatenie, aproape toata seara a dormit adanc in panierul lui. N-a stat nici langa mine, nici langa Doru -- cum se intampla de obicei.
I-am povestit lui Michi ziua asta ciudata si mi-a spus ca i s-a mai intamplat si acasa sa aiba astfel de zile, inexplicabile, ca si cum el ar vedea ceva infricosator, invizibil pt oamenii din jur... Si ca, stand de vorba si cu alti responsabili de caini, a aflat ca si alti caini au astfel de zile sau momente, care par ciudate...
Dupa ce am vorbit cu Michi, m-am dus la el, la panier. Era adormit. In mod normal, panierul lui ar trebui sa fie inviolabil, indiferent de situatie. Adica nu e voie sa te duci peste el, sa-i faci chestii, nici chiar sa-l mângâi. DOAR daca nu se pune el cu burtica in sus, la mângâiat... Bun, dar chiar și asta e discutabil. Caci, intrebare: DACA se pune cu burtica in sus in semn de supunere? Ceea ce inseamna ca se simte in inferioritate... Hm, complicat!
In sfarsit, m-am dus la el, i-am vorbit iar el s-a pus cu burtica in sus. Asa ca, l-am si mangaiat, violand regula panierului... :-)
Apoi, l-am chemat in curte: hai, șușulică, mergem in curte, facem un șușu, am deschis usa catre gradina si... uf! a iesit si el din panier! Si a venit, grațios, o perniță cu codiță, a iesit in curte si mi-a facut favorul de a face un șușulică! Ah!
Apoi, i-am dat sa miroasa din mancarica lui. Si a zis... Ei, nu a zis, dar s-a lins pe botic. Semn bun, cum ca vrea. I-am pus in gamela si a mancat bine. Dupa care... s-a dus la culcare, in panier.
Dupa vreo ora, a venit Salvarea la un vecin si l-a luat la spital.
Apoi, a iesit si Axel din panier. N-o fi cauzalitate, dar e sigur simultaneitate, constatata. Acum, doarme linistit pe presul de la intrare... Lucrurile par sa fi reintrat pe făgașul normal. Vedem noi, maine.
dimanche 16 octobre 2016
Inscription à :
Articles (Atom)