...un gand trist pentru decembrie '89, vesnic in amintirea mea.
...si nici pana in ziua de azi NU am vazut Timisoara, acolo unde inima mea a tremurat cateva zile, cu obida, in decembrie 89.
dimanche 16 décembre 2007
Decembrie 1989
...un gand trist pentru decembrie '89, vesnic in amintirea mea.
...si nici pana in ziua de azi NU am vazut Timisoara, acolo unde inima mea a tremurat cateva zile, cu obida, in decembrie 89.
Azi am gasit de vanzare niste blugi care - minune mare! - imi vin bine! Asa de bine, incat mi-am spus ca trrrrrrrrrrrrrrebuie sa am doua perechi! Dar nu-mi convenea saam doua perechi chiar la fel, asa ca, in momentul acesta, una dintre perechi e in masina de spalat... la vopsit.
...de fapt, intrasem in magazin ca sa cumpar cadouri pt copiii din familie si anturaj. Doamne, ce sec si rece suna: "din anturaj". Mai ales ca, prin asta, ma refer la Ioana, o fetita extraordinara! Am mai scris despre ea. Dar acum spun ca este extraordinara pt ca cu cateva saptamani inainte de eczema mea, s-a aratat dintr-o data ingrijorata pt cotul meu stang, care nu avea nici o problema. Dar ea a dat la o parte maneca, cu grija, ca si cum as fi avut o rana sau asa ceva. Si, nu stiu de ce, mi-a dat un pupic pe cot. Ca si cum voia sa-mi faca bine acolo. Ei bine, dupa ce eczema mi-a trecut, coatele mele au ramas cu o piele ffff sensibila: ma ustura cand sprijin coatele pe masa, chiarsi prin haine ma ustura. Acum vreo 2 saptamani, am fost pe la ea acasa, si iarasi mi-a cerut sa-mi ridic maneca, tinea manutzele desfacute in jurul bratului meu, sugerandu-mi sa ridic usor, cu blandete, parea foarte preocupata de ce urma sa vada. Vazand cotul meu rosu (stangul este efectiv mai afectat decat dreptul), a dat din cap cu inteles, ca si cum: "vezi? ti-am spus eu."
...de fapt, intrasem in magazin ca sa cumpar cadouri pt copiii din familie si anturaj. Doamne, ce sec si rece suna: "din anturaj". Mai ales ca, prin asta, ma refer la Ioana, o fetita extraordinara! Am mai scris despre ea. Dar acum spun ca este extraordinara pt ca cu cateva saptamani inainte de eczema mea, s-a aratat dintr-o data ingrijorata pt cotul meu stang, care nu avea nici o problema. Dar ea a dat la o parte maneca, cu grija, ca si cum as fi avut o rana sau asa ceva. Si, nu stiu de ce, mi-a dat un pupic pe cot. Ca si cum voia sa-mi faca bine acolo. Ei bine, dupa ce eczema mi-a trecut, coatele mele au ramas cu o piele ffff sensibila: ma ustura cand sprijin coatele pe masa, chiarsi prin haine ma ustura. Acum vreo 2 saptamani, am fost pe la ea acasa, si iarasi mi-a cerut sa-mi ridic maneca, tinea manutzele desfacute in jurul bratului meu, sugerandu-mi sa ridic usor, cu blandete, parea foarte preocupata de ce urma sa vada. Vazand cotul meu rosu (stangul este efectiv mai afectat decat dreptul), a dat din cap cu inteles, ca si cum: "vezi? ti-am spus eu."
mardi 4 décembre 2007
Miorita...
Pe-un picior de plai,
Pe-o gura de rai,
Iata vin in cale,
Se cobor la vale
Trei turme de miei
Cu trei ciobanei
Unu-i Moldovean
Unu-i Ungurean
Si unu-i Vrancean.
Iar cel Ungurean,
Si cu cel Vrancean,
Mari se vorbira,
Si se sfatuira
Pe l'apus de soare
Ca sa mi-l omoare
Pe cel Moldovan
Ca-i mai ortoman
Si-are oi mai multe,
Mandre si cornute,
Si cai invatati
Si cani mai barbati!...
Dar cea Miorita
Cu lana plavita
De trei zile-ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place.
- Miorita laie,
Laie, bucalaie,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ti mai tace!
Ori iarba nu-ti place,
Ori esti bolnavioara,
Draguta Mioara?
- Dragutule bace!
Da-ti oile-ncoace
La negru zavoi,
Ca-i iarba de noi
Si umbra de voi.
Stapane, stapane,
Iti cheama si-un cane
Cel mai barbatesc
Si cel mai fratesc,
Ca l-apus de soare
Vreau sa mi te-omoare
Baciul Ungurean
Si cu cel Vrancean!
- Oita barsana,
De esti nazdravana
Si de-a fi sa mor
In camp de mohor,
Sa spui lui Vrancean
Si lui Ungurean
Ca sa ma ingroape
Aice pe-aproape
In strunga de oi,
Sa fiu tot cu voi;
In dosul stanii,
Sa-mi aud canii,
Aste sa le spui,
Iar la cap sa-mi pui
Fluieras de fag,
Mult zice cu drag!
Fluieras de os,
Mult zice duios!
Fluieras de soc,
Mult zice cu foc!
Vantul cand a bate
Prin ele-a razbate,
Si-oile s-or strange
Pe mine m-or plange
Cu lacrimi de sange!
Iar tu de omor
Sa nu le spui lor.
Sa le spui curat
Ca m-am insurat
Cu-o mandra craiasa,
A lumei mireasa;
Ca la nunta mea
A cazut o stea;
Soarele si luna
Mi-au tinut cununa;
Brazi si paltinasi
I-am avut nuntasi;
Preoti, muntii mari,
Paseri, lautari,
Pasarele mii,
Si stele faclii!
Iar daca-i zarii,
Daca-i întalnii
Maicuta batrana
Cu braul de lana,
Din ochi lacrimand,
Pe culmi alergand,
Pe toti intreband
Si la toti zicand:
Cine-au cunoscut,
Cine mi-au vazut
Mandru ciobanel
Tras printr-un inel?
Fetisoara lui,
Spuma laptelui;
Mustecioara lui,
Spicul graului;
Perisorul lui,
Peana corbului;
Ochisorii lui,
Mura campului!...
Tu Mioara mea,
Sa te-nduri de ea
Si-i spune curat
Ca m-am insurat
Cu-o fata de crai,
Pe-o gura de rai.
Iar la cea maicuta
Sa nu spui, draguta,
Ca la nunta mea
A cazut o stea,
C-am avut nuntasi
Brazi si paltinasi,
Preoti, muntii mari,
Paseri, lautari,
Pasarele mii,
Si stele faclii!...
(varianta Vasile Alecsandri)
Pe-o gura de rai,
Iata vin in cale,
Se cobor la vale
Trei turme de miei
Cu trei ciobanei
Unu-i Moldovean
Unu-i Ungurean
Si unu-i Vrancean.
Iar cel Ungurean,
Si cu cel Vrancean,
Mari se vorbira,
Si se sfatuira
Pe l'apus de soare
Ca sa mi-l omoare
Pe cel Moldovan
Ca-i mai ortoman
Si-are oi mai multe,
Mandre si cornute,
Si cai invatati
Si cani mai barbati!...
Dar cea Miorita
Cu lana plavita
De trei zile-ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place.
- Miorita laie,
Laie, bucalaie,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ti mai tace!
Ori iarba nu-ti place,
Ori esti bolnavioara,
Draguta Mioara?
- Dragutule bace!
Da-ti oile-ncoace
La negru zavoi,
Ca-i iarba de noi
Si umbra de voi.
Stapane, stapane,
Iti cheama si-un cane
Cel mai barbatesc
Si cel mai fratesc,
Ca l-apus de soare
Vreau sa mi te-omoare
Baciul Ungurean
Si cu cel Vrancean!
- Oita barsana,
De esti nazdravana
Si de-a fi sa mor
In camp de mohor,
Sa spui lui Vrancean
Si lui Ungurean
Ca sa ma ingroape
Aice pe-aproape
In strunga de oi,
Sa fiu tot cu voi;
In dosul stanii,
Sa-mi aud canii,
Aste sa le spui,
Iar la cap sa-mi pui
Fluieras de fag,
Mult zice cu drag!
Fluieras de os,
Mult zice duios!
Fluieras de soc,
Mult zice cu foc!
Vantul cand a bate
Prin ele-a razbate,
Si-oile s-or strange
Pe mine m-or plange
Cu lacrimi de sange!
Iar tu de omor
Sa nu le spui lor.
Sa le spui curat
Ca m-am insurat
Cu-o mandra craiasa,
A lumei mireasa;
Ca la nunta mea
A cazut o stea;
Soarele si luna
Mi-au tinut cununa;
Brazi si paltinasi
I-am avut nuntasi;
Preoti, muntii mari,
Paseri, lautari,
Pasarele mii,
Si stele faclii!
Iar daca-i zarii,
Daca-i întalnii
Maicuta batrana
Cu braul de lana,
Din ochi lacrimand,
Pe culmi alergand,
Pe toti intreband
Si la toti zicand:
Cine-au cunoscut,
Cine mi-au vazut
Mandru ciobanel
Tras printr-un inel?
Fetisoara lui,
Spuma laptelui;
Mustecioara lui,
Spicul graului;
Perisorul lui,
Peana corbului;
Ochisorii lui,
Mura campului!...
Tu Mioara mea,
Sa te-nduri de ea
Si-i spune curat
Ca m-am insurat
Cu-o fata de crai,
Pe-o gura de rai.
Iar la cea maicuta
Sa nu spui, draguta,
Ca la nunta mea
A cazut o stea,
C-am avut nuntasi
Brazi si paltinasi,
Preoti, muntii mari,
Paseri, lautari,
Pasarele mii,
Si stele faclii!...
(varianta Vasile Alecsandri)
lundi 3 décembre 2007
Le liseur, de Bernhard Schlink
Despre nazisti, parti bune si parti rele. Nimic nu e negru. Nimic nu e alb.
Foarte interesanta cartea si pt ca vorbeste despre sentimentul de vinovatie difuz al poporului german legat de lagarele de concentrare/exterminare. Scuzati, dar nu am inteles niciodata, sau uit tot timpul: care este sensul expresiei "lagar de concentrare"? Ce concentrau? uah!!!
Parfumul, de Süskind
Parfumul, de Süskind
Extraordinara carte! Dar trebuie s-o mai citesc, macar o data! Presimt ca aceasta carte spune mult mai multe decat la prima vedere!
dimanche 2 décembre 2007
alergia
Schimb de mesaje, Gabi-Eu, pe cand cu alergia (ca sa nu uit):
Le complexe anti-allergique : http://www.feh.be/fsc_allergique.htm
L’unitaire qui est cortisone-like : http://www.feh.be/fsu_ribes.htm
(despre ASTA imi vorbise si colega mea)
Pour l’effet anti-viral :http://www.huiles-essentielles.tv/index.php?page=fiche_produit&id=RAV013
Pt ca efectul antiviral sa fie luxus classe, zice ca:Usage externe: [...] 1 goutte (+ 1 goutte de Niaouli) contre l’herpès. ...dar cred ca trei sa iei in cantitati astronomice, data fiind suprafata afectata, nus' ce sa zic! Mai intreab-o pe colega ta, sau pe farmacist.
In plus, colega mea spunea ca pe ea a usurat-o aplicarea de argila (+ saruri de la Marea Moarta) din gama Seaderm. Sigur ca nu pot aplica peste tot, dar macar acolo unde ma gadila mai tare!te rog, spune-mi daca sa raman la munca sa te astept si pana cand.Inca o data multumesc foarte tare.Pupici,vio
Vioricut, am o colega care face cursuri de diférite chestii: gemotérapie, uleiuri esentiale. Am întrebat pentru tine si mi-a dat referintele urmatoare: arunca un ochi si spune repede, am de unde sa cumpar ce trebuie acum cînd ies de la munca si ti le aduc direct la tine la munca. Pupici, Gabi
Gabi,
Ci-après le site de référence pour les remèdes de gemmothérapie(bourgeons) : http://www.feh.be/index.html
Le complexe anti-allergique : http://www.feh.be/fsc_allergique.htm
L’unitaire qui est cortisone-like : http://www.feh.be/fsu_ribes.htm
Pour l’effet anti-viral :
http://www.huiles-essentielles.tv/index.php?page=fiche_produit&id=RAV013
N’hésite pas à me contacter pour plus d’infos.
Le complexe anti-allergique : http://www.feh.be/fsc_allergique.htm
L’unitaire qui est cortisone-like : http://www.feh.be/fsu_ribes.htm
(despre ASTA imi vorbise si colega mea)
Pour l’effet anti-viral :http://www.huiles-essentielles.tv/index.php?page=fiche_produit&id=RAV013
Pt ca efectul antiviral sa fie luxus classe, zice ca:Usage externe: [...] 1 goutte (+ 1 goutte de Niaouli) contre l’herpès. ...dar cred ca trei sa iei in cantitati astronomice, data fiind suprafata afectata, nus' ce sa zic! Mai intreab-o pe colega ta, sau pe farmacist.
In plus, colega mea spunea ca pe ea a usurat-o aplicarea de argila (+ saruri de la Marea Moarta) din gama Seaderm. Sigur ca nu pot aplica peste tot, dar macar acolo unde ma gadila mai tare!te rog, spune-mi daca sa raman la munca sa te astept si pana cand.Inca o data multumesc foarte tare.Pupici,vio
Vioricut, am o colega care face cursuri de diférite chestii: gemotérapie, uleiuri esentiale. Am întrebat pentru tine si mi-a dat referintele urmatoare: arunca un ochi si spune repede, am de unde sa cumpar ce trebuie acum cînd ies de la munca si ti le aduc direct la tine la munca. Pupici, Gabi
Gabi,
Ci-après le site de référence pour les remèdes de gemmothérapie(bourgeons) : http://www.feh.be/index.html
Le complexe anti-allergique : http://www.feh.be/fsc_allergique.htm
L’unitaire qui est cortisone-like : http://www.feh.be/fsu_ribes.htm
Pour l’effet anti-viral :
http://www.huiles-essentielles.tv/index.php?page=fiche_produit&id=RAV013
N’hésite pas à me contacter pour plus d’infos.
Tunisia
Acum o saptamana ne-am intors din Tunisia. Tare nu mi-a placut! Saracia e atat de mare, incat o vezi in orisice. Imi pare tare rau de ei. Uneori, anumite situatii, imi aminteau, parca, de Romania! Desi, din fericire pt romani, sunt mai bogati decat tunisienii. Poate ca e urat din partea mea, dar cel mai bine m-am simtit in camera de hotel, chiar daca pe hol era halimai mare (se purtau discutii mai mult sau mai putin animate intre femeile de serviciu, care de fapt erau barbati; si isi strigau unii altora, dintr-un capat intr-altul al holului...). Am citit foarte mult. Printre altele, "Parfumul", de Suskind. Extraordinara cartea, gasesc eu. In rest, nisip alb (alb-alb!) si fin, marea foarte blanda in diferite nuante de albastru, in jurul hotelului era un parc foarte frumos, cu palmieri, ficusi, trandafiri japonezi... Am mancat bine, dimineata si seara. Cam atat.
lundi 26 novembre 2007
Draga Michulica
Draga Michulica, imi esti foarte draga!
NU sunt suparata nici cat negrul sub o unghie taiata foarte scurt!
Pai eu de aia mi-am facut blogul acela: ca sa scriu o singura data ganduri si informatii despre noi. Nu la fiecare. Pt ca nu am rabdare. In schimb, daca ma "provoci" la e-mail, sigur ca iti raspund.
Sunt si eu prinsa pana peste cap, la munca (si mi-e si rusine ca, in mai putin de o luna, voi pleca iarasi in vacanta, vacanta de Craciun si Anul Nou, cand vom pleca in Austria, cu niste prieteni).
Te pup tare. Sa fii cuminte si linistita, ca daca ma supar cu ceva pe cineva, eu ii spun omului. Nu atat ca sa stie, ci ca sa ne lamurim, ca pote m-am inselat si m-am suparat degeaba... :-)
Cand a fost Michi pe la tine, Sandu s-a simtit nu stiu cum ca nu a trecut si pe la noi. Dar nu are de ce sa se simta prost, i-am spus. Si nici tu, daca cumva ti-a trecut prin cap asa ceva. Suntem oameni mari. Cum sa ma supar pe Michi ca are alte preferinte decat cele la care se astepta Sandu? Nici macar eu nu ma asteptam sa ma prefere (si) pe mine. Ei, Michulici, aici e un mister mare: noi doua am fost tare bune prietene. Si la un moment dat, cu multi ani in urma, lui Michi i s-a pus supararea pe mine, drept sa-ti spun nu stiu de ce. Dar daca in saptamana pe care Michi a petrecut-o impreuna cu tine, legatura voastra s-a strans destul de tare incat sa-i poti pune intrebarea in legatura cu non prietenia noastra, te rog, nu ezita si pune-i-o. Iar apoi, te rog sa-mi spui si mie. :-)
Te pup tare, cu drag si iti urez muuuuuuuuult spor la treaba, ceea ce-mi doresc si mie!
vio
NU sunt suparata nici cat negrul sub o unghie taiata foarte scurt!
Pai eu de aia mi-am facut blogul acela: ca sa scriu o singura data ganduri si informatii despre noi. Nu la fiecare. Pt ca nu am rabdare. In schimb, daca ma "provoci" la e-mail, sigur ca iti raspund.
Sunt si eu prinsa pana peste cap, la munca (si mi-e si rusine ca, in mai putin de o luna, voi pleca iarasi in vacanta, vacanta de Craciun si Anul Nou, cand vom pleca in Austria, cu niste prieteni).
Te pup tare. Sa fii cuminte si linistita, ca daca ma supar cu ceva pe cineva, eu ii spun omului. Nu atat ca sa stie, ci ca sa ne lamurim, ca pote m-am inselat si m-am suparat degeaba... :-)
Cand a fost Michi pe la tine, Sandu s-a simtit nu stiu cum ca nu a trecut si pe la noi. Dar nu are de ce sa se simta prost, i-am spus. Si nici tu, daca cumva ti-a trecut prin cap asa ceva. Suntem oameni mari. Cum sa ma supar pe Michi ca are alte preferinte decat cele la care se astepta Sandu? Nici macar eu nu ma asteptam sa ma prefere (si) pe mine. Ei, Michulici, aici e un mister mare: noi doua am fost tare bune prietene. Si la un moment dat, cu multi ani in urma, lui Michi i s-a pus supararea pe mine, drept sa-ti spun nu stiu de ce. Dar daca in saptamana pe care Michi a petrecut-o impreuna cu tine, legatura voastra s-a strans destul de tare incat sa-i poti pune intrebarea in legatura cu non prietenia noastra, te rog, nu ezita si pune-i-o. Iar apoi, te rog sa-mi spui si mie. :-)
Te pup tare, cu drag si iti urez muuuuuuuuult spor la treaba, ceea ce-mi doresc si mie!
vio
lundi 12 novembre 2007
Nu e pityriasis rosé al lui Gibert. Urrrrraaa!!!
Vinerea trecuta, eram disperata, la munca, din cauza mancarimii.
Avusesem impresia ca anti-histaminicul pe care il luam nu are efect si
atunci imi spusesem ca nu are rost sa ma intoxic cu el si nu
luasem...! Dezastru! De fapt, facea si el ce putea, chiar daca
nu se vedea prea bine.
...si ma scarpinam intr-o veselie. Mai intai, am
avut grija sa-mi tai foarte scurt unghiile, ca sa nu
fac pagube prea mari. :-)
Am o colega care se ocupa cu homeopatia si m-a
sfatuit sa iau diferite chestii, capabile sa ma
ajute.
Si mai am o alta colega, care cunoaste ceea ce se
numeste un geo-biolog si care mi-a promis ca va
vorbi cu individul si o sa-mi spuna daca poate face
ceva...
Vineri, in drum spre casa, imi venea sa arunc toate
hainele de pe mine si sa ma tavalesc pe jos ca sa ma
pot scarpina mai bine peste tot. Dar nu am facut
nimic din toate astea. Am suferit, cumine si
imbracata. Insa la interior, temperatura si
presiunea erau mai ceva ca la un vulcan in
activitate.
Vineri seara, Gabi mi-a adus ce cumparase pt mine,
homeopatic. Mi-a spus sa nu ma astept la minuni, ca
ele nu se infaptuiesc asa de repede, cu homeopatia,
dar se infaptuiesc. Bine. Am inghitit de trei ori pe
zi extracte de camfor, lavanda, niauli si afine si
mi-am facut frectii, tot de 3 ori pe zi, cu ulei de
masline cu extract de sunatoare, de camfor, de
lavanda si de niauli. Foarte placuta homeopatia! Si
imi facea bine, dar numai pe loc. O data la 3-4 ore,
fie ziua fi noaptea, trebuia neaparat sa fac cate un dus rece, ca
sa ma calmez, altfel nu se putea trai. Noaptea, aveam 17 °C in camera si
domeam dezvelita, pt ca frigul ma usura. Duminica
dimineata mi-am dat seama ca boala mea nu mai are
nici cea mai mica urma de asemanare cu ceea ce imi
diagnosticase medicum meu generalist (pai la EL m-am
dus mai intai, pt ca ma gandeam ca e o alergie si pt
ca el era disponibil, iar dermatoloaga ba): bubitele
confluasera si se umflasera, pe maini, brate,
sub-brate, ceafa, fese, abdomen, coapse, jambe,
glezne... Si mi-am zis ca, oricata placere imi fac
frectiile cu uleiuri, am sa le intrerup, ca sa pot
merge luni in urgenta la dermatoloaga si pt ca
aspectul pielii mele sa fie cat mai putin modificat
de uleiuri si alte cele. Duminica spre luni, am
facut numai un dus peste noapte. Minune! Iar dimineata,
mi-am dat seama cu imensa bucurie ca apogeul bolii
trecuse! Petele se aplatizasera peste tot. Erau zone
care fusesera chinuite inainte dar acum aratau ca si
cum nimic nu le-ar fi deranjat!!! Si mancarimea se
redusese foarte mult! Puteam sa ma stapanesc, sa nu ma mai scarpin!
Extraordinar! Totusi, mi-am luat randez-vous la
dermatoloaga. Pana sa merg la RV, mi-a dat telefon
colega care imi vorbise despre geo-biolog si mi-a
spus ca individul raspunsese pozitiv, ca a facut
farmece nu stiu cum si ca are sa-mi dea o piatra de
turmalina roz pe care s-o port pe piele dar ca,
oricum simptomele bolii trebuie sa fie acum reduse
cam la 50% - Asa e?, ma intreaba colega. Da, mãi,
asa e!, raspund eu uimita. Si colega mea draga adauga: ca
nu e pityriasis rose de Gibert, ci este o alergie
provocata de faptul ca nu imi place sa fiu atinsa,
fizic vorbind. Am ramas masca! Cred ca are mare dreptate...!I-am spus fetii
ca mi-a facut o minune geo-biologul ei. Dupa care,
m-am dus la dermatoloaga. Care mi-a spus ca am facut
eczema, din cauza unei alergii (oh!) si a incercat sa
determine cu mine cam care ar putea fi cauza. Nu am
reusit sa gasim nimic. Sigur, nu i-am spus care a
fost concluzia geo-biologului! Si mi-a dat o pomada
cu un corticoid, despre care spune ca ma va vindeca
in 2-3 zile! Yupiiiiiiiiiiiiiiiii!!!!
Multa vreme imi voi aduce aminte de boala asta! A fost ingrozitoare!
Avusesem impresia ca anti-histaminicul pe care il luam nu are efect si
atunci imi spusesem ca nu are rost sa ma intoxic cu el si nu
luasem...! Dezastru! De fapt, facea si el ce putea, chiar daca
nu se vedea prea bine.
...si ma scarpinam intr-o veselie. Mai intai, am
avut grija sa-mi tai foarte scurt unghiile, ca sa nu
fac pagube prea mari. :-)
Am o colega care se ocupa cu homeopatia si m-a
sfatuit sa iau diferite chestii, capabile sa ma
ajute.
Si mai am o alta colega, care cunoaste ceea ce se
numeste un geo-biolog si care mi-a promis ca va
vorbi cu individul si o sa-mi spuna daca poate face
ceva...
Vineri, in drum spre casa, imi venea sa arunc toate
hainele de pe mine si sa ma tavalesc pe jos ca sa ma
pot scarpina mai bine peste tot. Dar nu am facut
nimic din toate astea. Am suferit, cumine si
imbracata. Insa la interior, temperatura si
presiunea erau mai ceva ca la un vulcan in
activitate.
Vineri seara, Gabi mi-a adus ce cumparase pt mine,
homeopatic. Mi-a spus sa nu ma astept la minuni, ca
ele nu se infaptuiesc asa de repede, cu homeopatia,
dar se infaptuiesc. Bine. Am inghitit de trei ori pe
zi extracte de camfor, lavanda, niauli si afine si
mi-am facut frectii, tot de 3 ori pe zi, cu ulei de
masline cu extract de sunatoare, de camfor, de
lavanda si de niauli. Foarte placuta homeopatia! Si
imi facea bine, dar numai pe loc. O data la 3-4 ore,
fie ziua fi noaptea, trebuia neaparat sa fac cate un dus rece, ca
sa ma calmez, altfel nu se putea trai. Noaptea, aveam 17 °C in camera si
domeam dezvelita, pt ca frigul ma usura. Duminica
dimineata mi-am dat seama ca boala mea nu mai are
nici cea mai mica urma de asemanare cu ceea ce imi
diagnosticase medicum meu generalist (pai la EL m-am
dus mai intai, pt ca ma gandeam ca e o alergie si pt
ca el era disponibil, iar dermatoloaga ba): bubitele
confluasera si se umflasera, pe maini, brate,
sub-brate, ceafa, fese, abdomen, coapse, jambe,
glezne... Si mi-am zis ca, oricata placere imi fac
frectiile cu uleiuri, am sa le intrerup, ca sa pot
merge luni in urgenta la dermatoloaga si pt ca
aspectul pielii mele sa fie cat mai putin modificat
de uleiuri si alte cele. Duminica spre luni, am
facut numai un dus peste noapte. Minune! Iar dimineata,
mi-am dat seama cu imensa bucurie ca apogeul bolii
trecuse! Petele se aplatizasera peste tot. Erau zone
care fusesera chinuite inainte dar acum aratau ca si
cum nimic nu le-ar fi deranjat!!! Si mancarimea se
redusese foarte mult! Puteam sa ma stapanesc, sa nu ma mai scarpin!
Extraordinar! Totusi, mi-am luat randez-vous la
dermatoloaga. Pana sa merg la RV, mi-a dat telefon
colega care imi vorbise despre geo-biolog si mi-a
spus ca individul raspunsese pozitiv, ca a facut
farmece nu stiu cum si ca are sa-mi dea o piatra de
turmalina roz pe care s-o port pe piele dar ca,
oricum simptomele bolii trebuie sa fie acum reduse
cam la 50% - Asa e?, ma intreaba colega. Da, mãi,
asa e!, raspund eu uimita. Si colega mea draga adauga: ca
nu e pityriasis rose de Gibert, ci este o alergie
provocata de faptul ca nu imi place sa fiu atinsa,
fizic vorbind. Am ramas masca! Cred ca are mare dreptate...!I-am spus fetii
ca mi-a facut o minune geo-biologul ei. Dupa care,
m-am dus la dermatoloaga. Care mi-a spus ca am facut
eczema, din cauza unei alergii (oh!) si a incercat sa
determine cu mine cam care ar putea fi cauza. Nu am
reusit sa gasim nimic. Sigur, nu i-am spus care a
fost concluzia geo-biologului! Si mi-a dat o pomada
cu un corticoid, despre care spune ca ma va vindeca
in 2-3 zile! Yupiiiiiiiiiiiiiiiii!!!!
Multa vreme imi voi aduce aminte de boala asta! A fost ingrozitoare!
vendredi 9 novembre 2007
No comment... (despre tiganii din Italia toamnei lui 2007)
...ba da, eu am de comentat, in sensul ca mi se pare ca Courrier International si ziarele citate dau dovada de minte la cap.
http://europe.courrierinternational.com/eurotopics/article.asp?langue=fr&publication=08/11/2007&cat=DOSSIER
Eu NU pot sa-mi explic cum de a fost posibil ca oameni politici si de drept, mari ca cei din Italia sa se lase luati de val in felul acesta!!! Din pozitia lor NU iti poti permite sa fii rasist, sau macar nu iti poti permite s-o arati. Exclus! Ca de obicei, pentru probleme de genul acesta SI pt valul de rasism pe care il provoaca, de vina este politia, care NU aplica asa cum trebuie legile locale (sau nu denunta piedicile eventuale care i se pun). Orice abatere de la lege trebuie sanctionata pt ceea ce este ea. Nu ai voie, ca om de drept, sa faci procese de constiinta nimanui. Dar ce spun eu? Cine a facut vreun proces? I-au impachetat si i-au trimis in Romania, nu?
http://europe.courrierinternational.com/eurotopics/article.asp?langue=fr&publication=08/11/2007&cat=DOSSIER
Eu NU pot sa-mi explic cum de a fost posibil ca oameni politici si de drept, mari ca cei din Italia sa se lase luati de val in felul acesta!!! Din pozitia lor NU iti poti permite sa fii rasist, sau macar nu iti poti permite s-o arati. Exclus! Ca de obicei, pentru probleme de genul acesta SI pt valul de rasism pe care il provoaca, de vina este politia, care NU aplica asa cum trebuie legile locale (sau nu denunta piedicile eventuale care i se pun). Orice abatere de la lege trebuie sanctionata pt ceea ce este ea. Nu ai voie, ca om de drept, sa faci procese de constiinta nimanui. Dar ce spun eu? Cine a facut vreun proces? I-au impachetat si i-au trimis in Romania, nu?
jeudi 8 novembre 2007
pityriasis rosé al lui Gibert :-(
Nu sunt deloc in apele mele: am ceea ce se numeste pityriasis rosé al lui Gibert. Hei, stai! daca te uiti pe net la cum arata asta, sa stii ca oribilitatile acelea rosii si mari se fac din cauza ca te scarpini. Dar eu NU ma scarpin (din cand in cand ma mangai mai apasat, e tot ce-mi permit), astfel incat bubitele sunt chiar roz, de unde vine numele bolii. Dar le am de la baza capului, peste tot, pana la piciore. In palme si pe talpi, nu am. Dar e ceva…! Cel mai nasol e noaptea. Si cica trece in vreo 6 saptamani...!
lundi 22 octobre 2007
Draga Gery,
Gery, uau! Ce bine imi pare!!!
Daca iti spun ca unul dintre motivele pt care mi-am facut blog a fost tocmai acela - pt care aveam o speranta taaaare firava - de a da de tine? MA crezi? Sigur, fara nici un scop. Doar de dragul tau.
Aoleu! nici nu stiu cum sa mai scriu! Sunt foarte emotionata! De fapt, am si lacrimi in ochi, de bucurie!
Ce mai faci tu? - sa-mi scrii vreo 10 pagini despre tine, dintr-o data, neaparat, te rog!
Ce mai face Cati? Cum ii scrieti voi numele? Roag-o sa ma scuze daca i-am scris aiurea numele. Dar ce conteaza numele, zau asa!
Ai vesti despre Socrate? Da, "nu conteaza numele", vezi? si uite asa am uitat care era numele lui de familie! Buna treaba!
Ai tai sunt bine, sanatosi? Locuiti in continuare in Baraolt?
Tu lucrezi, sigur ca lucrezi... CE lucrezi? Iti place?
Esti fericita, Gery?
Te imbratisez cu foarte mare drag si iti urez o seara buna si TOATE bune!
(sper sa-mi scrii rpd!!!)
vio
PS: asa de tare imi gâlgâie bucuria in gât incat sa stii ca postez mesajul asta si pe blog, asa ca sa stie toata lumea ce tare ma bucur!
Daca iti spun ca unul dintre motivele pt care mi-am facut blog a fost tocmai acela - pt care aveam o speranta taaaare firava - de a da de tine? MA crezi? Sigur, fara nici un scop. Doar de dragul tau.
Aoleu! nici nu stiu cum sa mai scriu! Sunt foarte emotionata! De fapt, am si lacrimi in ochi, de bucurie!
Ce mai faci tu? - sa-mi scrii vreo 10 pagini despre tine, dintr-o data, neaparat, te rog!
Ce mai face Cati? Cum ii scrieti voi numele? Roag-o sa ma scuze daca i-am scris aiurea numele. Dar ce conteaza numele, zau asa!
Ai vesti despre Socrate? Da, "nu conteaza numele", vezi? si uite asa am uitat care era numele lui de familie! Buna treaba!
Ai tai sunt bine, sanatosi? Locuiti in continuare in Baraolt?
Tu lucrezi, sigur ca lucrezi... CE lucrezi? Iti place?
Esti fericita, Gery?
Te imbratisez cu foarte mare drag si iti urez o seara buna si TOATE bune!
(sper sa-mi scrii rpd!!!)
vio
PS: asa de tare imi gâlgâie bucuria in gât incat sa stii ca postez mesajul asta si pe blog, asa ca sa stie toata lumea ce tare ma bucur!
samedi 20 octobre 2007
M-am hotarat sa ma trezesc (mult) mai devereme dimineata, ca sa ajung la gara inainte de rush, ca sa nu mai respir atata si atata gaz de esapament!!!
Mi-e greu sa n-o lãlãi dimineata si sa plec cu adevarat mai devreme, dar trrrrrrrrrrrebuie!
Si, de trei zile, reusesc.
Am avut parte de 3 zile senine, astfel incat, in loc sa dorm in tren, am admirat rasaritul soarelui. Am niste peisaje splendide, in drum spre Bxl. Pacat ca e lumina in compartiment, lumina care se reflecta in geamuri, astfel incat mi-e imposibil sa fac poze. Altfel...
Ei bine, tot de 3 zile, patzesc o chestie care tare nu-mi place - mi-e un pic rusine s-o spun, dar o spun, ca sa râd de ea mai tarziu - in statia de tramvai, la Bxl.
Ma asez pe o banca, in asteptarea tramvaiului. De fiecare data, a venit din stanga. Nu tramvaiul. Adica, da, si tramavaiul tot din stanga vine, dar nu despre el voiam sa vorbesc. Ci despre un cersetor. Nu stiu ce mi-a venit sa fiu asa de marinimoasa prima data: i-am dat 5 euro. Sigur, 5 euro e o chestie! Dar asa mi-a venit. Si atunci, el s-a inclinat in fata mea, cu un zambet imens si mi-a intins mana. Pe care eu am luat-o, magulita ca acest cersetor se bucura de ceea ce-i dadusem. De obicei, cersetorii imi raspund cu un fel de multumesc mecanic. Si atunci eu imi spun, cu atat mai bine! insemna ca sunt obisnuiti, ca multa lume le da de pomana. In sfarsit, sa revin la cersetorul "meu". A doua zi, in acelasi moment al zilei, a trecut din nou prin fata mea. De data asta, i-am dat "doar" 1 euro. Zic "doar", pt ca in afara de rarele ocazii cand le dau cate un cec-mancare de 6 euro, nu ajung niciodata la 1 euro. Si nici sa nu-ti inchipui ca le dau tot timpul. Cand ma impresioneaza, cand ma fac sa ma gandesc ca, daca au ajuns sa ceara, as fi o scarba sa-i ignor, cand ei au trebuit sa depaseasca un moment atat de dificil, punandu-se pe strada, cu mana intinsa!
...ii dau 1 euro, spuneam. Ce mai zambet luminos! Si iarasi imi intinde mana. Si iarasi ne scuturam mainile cu putere si ne uram reciproc "o zi buna!" El, doar din priviri, ca nu vorbeste. Problema mea e ca am oaresce gãrgãuni in cap si nu-mi prieste daca nu ma pot spala pe maini imediat dupa ce dau mana cu cineva despre a carui curatenie am dubii. Si uite asa, merg cate 25 de minute in fiecare dimineata, cu mana in aer (parca as cere si eu de pomana), evitand s-o duc la fata sau chiar la cealalta mana (ca sa-mi ramana macar una despre care sa pastrez iluzia ca e curata)...
Ieri, a treia zi, il vad din nou ca se apropie si, pur si simplu ma hotarasc sa nu-i mai dau nimic, mintindu-l ca nu am la mine nimic. Dar el, cu acelasi zambet extraordinar, imi face semn ca nu e nimic daca nu am ce sa-i dau... si-mi intinde mana.
:-)
Pana la urma, am sa iau ce-i bun din episoadele astea si poate ma mai si dezvatz, cu ocazia asta, de obisnuinta de a fi neaparat curata pe maini. Pai nu?
Mi-e greu sa n-o lãlãi dimineata si sa plec cu adevarat mai devreme, dar trrrrrrrrrrrebuie!
Si, de trei zile, reusesc.
Am avut parte de 3 zile senine, astfel incat, in loc sa dorm in tren, am admirat rasaritul soarelui. Am niste peisaje splendide, in drum spre Bxl. Pacat ca e lumina in compartiment, lumina care se reflecta in geamuri, astfel incat mi-e imposibil sa fac poze. Altfel...
Ei bine, tot de 3 zile, patzesc o chestie care tare nu-mi place - mi-e un pic rusine s-o spun, dar o spun, ca sa râd de ea mai tarziu - in statia de tramvai, la Bxl.
Ma asez pe o banca, in asteptarea tramvaiului. De fiecare data, a venit din stanga. Nu tramvaiul. Adica, da, si tramavaiul tot din stanga vine, dar nu despre el voiam sa vorbesc. Ci despre un cersetor. Nu stiu ce mi-a venit sa fiu asa de marinimoasa prima data: i-am dat 5 euro. Sigur, 5 euro e o chestie! Dar asa mi-a venit. Si atunci, el s-a inclinat in fata mea, cu un zambet imens si mi-a intins mana. Pe care eu am luat-o, magulita ca acest cersetor se bucura de ceea ce-i dadusem. De obicei, cersetorii imi raspund cu un fel de multumesc mecanic. Si atunci eu imi spun, cu atat mai bine! insemna ca sunt obisnuiti, ca multa lume le da de pomana. In sfarsit, sa revin la cersetorul "meu". A doua zi, in acelasi moment al zilei, a trecut din nou prin fata mea. De data asta, i-am dat "doar" 1 euro. Zic "doar", pt ca in afara de rarele ocazii cand le dau cate un cec-mancare de 6 euro, nu ajung niciodata la 1 euro. Si nici sa nu-ti inchipui ca le dau tot timpul. Cand ma impresioneaza, cand ma fac sa ma gandesc ca, daca au ajuns sa ceara, as fi o scarba sa-i ignor, cand ei au trebuit sa depaseasca un moment atat de dificil, punandu-se pe strada, cu mana intinsa!
...ii dau 1 euro, spuneam. Ce mai zambet luminos! Si iarasi imi intinde mana. Si iarasi ne scuturam mainile cu putere si ne uram reciproc "o zi buna!" El, doar din priviri, ca nu vorbeste. Problema mea e ca am oaresce gãrgãuni in cap si nu-mi prieste daca nu ma pot spala pe maini imediat dupa ce dau mana cu cineva despre a carui curatenie am dubii. Si uite asa, merg cate 25 de minute in fiecare dimineata, cu mana in aer (parca as cere si eu de pomana), evitand s-o duc la fata sau chiar la cealalta mana (ca sa-mi ramana macar una despre care sa pastrez iluzia ca e curata)...
Ieri, a treia zi, il vad din nou ca se apropie si, pur si simplu ma hotarasc sa nu-i mai dau nimic, mintindu-l ca nu am la mine nimic. Dar el, cu acelasi zambet extraordinar, imi face semn ca nu e nimic daca nu am ce sa-i dau... si-mi intinde mana.
:-)
Pana la urma, am sa iau ce-i bun din episoadele astea si poate ma mai si dezvatz, cu ocazia asta, de obisnuinta de a fi neaparat curata pe maini. Pai nu?
CONSTIENTA, de Anthony de Mello
Magdutz,
Tot citind* (si stand incomod pe un sezlong de rahat - o sa merg pe canapea... dar acolo mi-e ca ma ia somnul!), am mancat juma' de pachet mare de chipsuri, iar acum mi-e rau! Iti scriu pana mi se face un ceai.
Ca sa-ti spun ca am ajuns acolo unde spune ca nu trebuie sa incercam sa "reparam" lucrurile, in viata asta. Pt ca lucrurile nu trebuiesc "reparate", ele trebuiesc in schimb intelese! Ah, ah!!!, chestia asta m-a dat pe spate, pe bune!
Mi s-a facut ceaiul.
Pana acolo, tot ce a spus nu-mi era nou si deloc strain, adica de fapt stiam lucrurile astea si mi se par atat de valabile, incat mi-e greu sa vad inauntru si afara altfel decat prin prisma lor. Ma "iluminase" (adica pus pe ganduri), mai demult -- cred ca ti-am scris si tie despre asta -- La Rochefoucauld. Cea mai pregnanta maxima a lui (in sensul ca cele mai multe dintre ele mi se par variatiuni pe aceeasi tema) este:
"Nos vertus ne sont, le plus souvent, que des vices déguisés."
adica: virtutile noastre sunt cela mai adesea doar vicii deghizate.
E?
Deja mi se raceste ceaiul...
Te las, cu bine.
Seara buna!
Tot citind* (si stand incomod pe un sezlong de rahat - o sa merg pe canapea... dar acolo mi-e ca ma ia somnul!), am mancat juma' de pachet mare de chipsuri, iar acum mi-e rau! Iti scriu pana mi se face un ceai.
Ca sa-ti spun ca am ajuns acolo unde spune ca nu trebuie sa incercam sa "reparam" lucrurile, in viata asta. Pt ca lucrurile nu trebuiesc "reparate", ele trebuiesc in schimb intelese! Ah, ah!!!, chestia asta m-a dat pe spate, pe bune!
Mi s-a facut ceaiul.
Pana acolo, tot ce a spus nu-mi era nou si deloc strain, adica de fapt stiam lucrurile astea si mi se par atat de valabile, incat mi-e greu sa vad inauntru si afara altfel decat prin prisma lor. Ma "iluminase" (adica pus pe ganduri), mai demult -- cred ca ti-am scris si tie despre asta -- La Rochefoucauld. Cea mai pregnanta maxima a lui (in sensul ca cele mai multe dintre ele mi se par variatiuni pe aceeasi tema) este:
"Nos vertus ne sont, le plus souvent, que des vices déguisés."
adica: virtutile noastre sunt cela mai adesea doar vicii deghizate.
E?
Deja mi se raceste ceaiul...
Te las, cu bine.
Seara buna!
vendredi 19 octobre 2007
ziua mea, 2007
Azi este ziua mea.
Am o gramada de ani..., dar tot degeaba!
:-)
Colegii mei mi-au facut cadou o carte despre care am auzit ca e extra: "Les bienveillantes" de Jonathan Littell:
http://fr.wikipedia.org/wiki/Les_Bienveillantes
M-am bucurat foarte tare, mai ales ca cred ca Marie este cea care s-a ocupat de cadoul meu. Ceea ce insemana, cred, ca -- incet-incet -- Marie renunta sa mai manance sarma ghimpata. Chiar asa! O gasesc mai in largul ei, in ultimul timp. Foarte mare lucru, asta!
Sol nu se preocupa inca de zilele de nastere. Daca nu-i spun eu ca "e ziua lui tati", el habar nu are. Pe de alta parte, nici Doru nu stie prea bine cand e ziua mea. Ei, nu e nici o suparare, zau! Iar Doru, anul asta, s-a descurcat foarte fain: ne-am dus intr-o zi, pe la sfarsitul lui septembrie, la masaje fel de fel (mmmm, extra!), asa, in chip de cadou reciproc pt ziua lui, in septembrie si a mea, in octombrie. Voilà!
Am primit de la Magda o carte foarte interesanta pe care am devorat-o in 2 zile: "Constientza" de Anthony de Mello. Am sa copiez aici cateva pasaje, cand am sa gasesc ceva timp. Treziti-va!
Si am mai primit, a doua zi, de la Caroline si Cristi, niste halva adevarata de floarea soarelui, ah! imi ploua in gura! dar mi-e lene sa ma mai spal inca o data pe dinti, de!
Si am mai primit cateva telefoane, de la Gabi, de la Ingrid...
Am o gramada de ani..., dar tot degeaba!
:-)
Colegii mei mi-au facut cadou o carte despre care am auzit ca e extra: "Les bienveillantes" de Jonathan Littell:
http://fr.wikipedia.org/wiki/Les_Bienveillantes
M-am bucurat foarte tare, mai ales ca cred ca Marie este cea care s-a ocupat de cadoul meu. Ceea ce insemana, cred, ca -- incet-incet -- Marie renunta sa mai manance sarma ghimpata. Chiar asa! O gasesc mai in largul ei, in ultimul timp. Foarte mare lucru, asta!
Sol nu se preocupa inca de zilele de nastere. Daca nu-i spun eu ca "e ziua lui tati", el habar nu are. Pe de alta parte, nici Doru nu stie prea bine cand e ziua mea. Ei, nu e nici o suparare, zau! Iar Doru, anul asta, s-a descurcat foarte fain: ne-am dus intr-o zi, pe la sfarsitul lui septembrie, la masaje fel de fel (mmmm, extra!), asa, in chip de cadou reciproc pt ziua lui, in septembrie si a mea, in octombrie. Voilà!
Am primit de la Magda o carte foarte interesanta pe care am devorat-o in 2 zile: "Constientza" de Anthony de Mello. Am sa copiez aici cateva pasaje, cand am sa gasesc ceva timp. Treziti-va!
Si am mai primit, a doua zi, de la Caroline si Cristi, niste halva adevarata de floarea soarelui, ah! imi ploua in gura! dar mi-e lene sa ma mai spal inca o data pe dinti, de!
Si am mai primit cateva telefoane, de la Gabi, de la Ingrid...
mercredi 17 octobre 2007
Aici, e o zi splendida : nori roz pe cer albastru. Nici nu e prea frig : 12-13 grade, dimineata (in ultimul timp, se intampla ceva bizar : deseori, lui Doru ii este frig, cand mie nu-mi este.).
La munca, am toate bune si frumoase. Inspectia aia, desi ne-a pus pe jaratec, a fost foarte bine venita : in felul acesta, cei ce lucreaza in alte departamente decat al nostru, au mai vazut o data ca noi nu putem face mare lucru daca ei nu colaboreaza cu noi. Si asta se vede foarte bine la inspectie...!
Asa cum iti spuneam, am imens de mult de munca, din ce in ce mai mult. De multe ori, lucrez si acasa. Seful meu munceste in asa hal (si noi vedem asta), incat ma stimuleaza si pe mine. Din fericire, asa cum ti-am mai spus, imi place tot ce fac. E mult, dar treaba asta parca ma intărâta si mai tare!
Acasa, toate bune si frumoase, de asemenea. Suntem sanatosi si voiosi. Si fiecare se simte iubit. Frumoasa perioada! Cred ca am invatat cu totii ceva din intamplarea din 15 spre 16 septembrie. Ti-am spus ca ORL-ista l-a gasit foarte bine pe Sol? Si ca nici ea nu i-a dat trimitere sa faca scan. Astfel, Sol mi-a declarat ca el ia drept bun avizul a doi medici (unul neurolog, la spital si ORL-ista) si ca nu vrea sa mai mearga sa faca scan. Asa ca, pot sa stau eu si-n fund si-n cap, daca el nu mai vrea, e clara treaba. Sper sa fie bine!
Cu Marie, colega mea ciufuta, parca-parca s-ar ameliora nitzelush atmosfera. Sper sa nu fie o iluzie, creata de dorinta mea de a face echipa cu colegii mei.
Cu Rocio, merge treaba asa si asa : am descoperit ca are mari ganduri de marire, ceea ce nu e rau in sine. Dar il sapa pe seful nostru. Ceea ce e eminamente urat. Cu prima ocazie, am sa-i spun. N-o mai las sa evolueze liber. De altfel, e si in interesul ei personal. Toata lumea il iubeste pe seful nostru.
Altfel, cu barbatii (?!) ma inteleg foarte bine : seful si Christophe.
Gata, acum am sa te las, in viteza, ca am cateva vrafuri de probleme de rezolvat.
La munca, am toate bune si frumoase. Inspectia aia, desi ne-a pus pe jaratec, a fost foarte bine venita : in felul acesta, cei ce lucreaza in alte departamente decat al nostru, au mai vazut o data ca noi nu putem face mare lucru daca ei nu colaboreaza cu noi. Si asta se vede foarte bine la inspectie...!
Asa cum iti spuneam, am imens de mult de munca, din ce in ce mai mult. De multe ori, lucrez si acasa. Seful meu munceste in asa hal (si noi vedem asta), incat ma stimuleaza si pe mine. Din fericire, asa cum ti-am mai spus, imi place tot ce fac. E mult, dar treaba asta parca ma intărâta si mai tare!
Acasa, toate bune si frumoase, de asemenea. Suntem sanatosi si voiosi. Si fiecare se simte iubit. Frumoasa perioada! Cred ca am invatat cu totii ceva din intamplarea din 15 spre 16 septembrie. Ti-am spus ca ORL-ista l-a gasit foarte bine pe Sol? Si ca nici ea nu i-a dat trimitere sa faca scan. Astfel, Sol mi-a declarat ca el ia drept bun avizul a doi medici (unul neurolog, la spital si ORL-ista) si ca nu vrea sa mai mearga sa faca scan. Asa ca, pot sa stau eu si-n fund si-n cap, daca el nu mai vrea, e clara treaba. Sper sa fie bine!
Cu Marie, colega mea ciufuta, parca-parca s-ar ameliora nitzelush atmosfera. Sper sa nu fie o iluzie, creata de dorinta mea de a face echipa cu colegii mei.
Cu Rocio, merge treaba asa si asa : am descoperit ca are mari ganduri de marire, ceea ce nu e rau in sine. Dar il sapa pe seful nostru. Ceea ce e eminamente urat. Cu prima ocazie, am sa-i spun. N-o mai las sa evolueze liber. De altfel, e si in interesul ei personal. Toata lumea il iubeste pe seful nostru.
Altfel, cu barbatii (?!) ma inteleg foarte bine : seful si Christophe.
Gata, acum am sa te las, in viteza, ca am cateva vrafuri de probleme de rezolvat.
lundi 15 octobre 2007
lundi 8 octobre 2007
Campania pentru eliberarea ursului Martinica
Campania pentru eliberarea ursului Martinica detinut ilegal la Manastirea Cotmeana din judetul Valcea.
Campania este sustinuta de organizatiile neguvernamentale "Milioane de prieteni" si "Solidaritatea pentru libertatea de constiinta"
http://www.humanism.ro/articles.php?page=62&article=206
Remus Cernea
Director executiv
Solidaritatea pentru libertatea de constiinta
www.humanism.ro
tualegi.eu@gmail.com
0727.583.594
--------------------------------------------
...suna caraghios "eliberati-l pe ursul Martinica..." - chiar credeam ca e vorba despre o gluma. Cand colo, e serios si grav! Chestia nasoala - cea mai nasoala! - este ca suntem inconjurati din toate partile de prostie si indiferenta si de produsele lor care se dezvolta in mod exponential.
Eu tocmai am citit o carte cutremuratoare despre Guantanamo. Dar ce? mi-a fost posibil sa uit de mutilarea sexuala a femeilor? sau de animalele tinute in captivitate (ca sa nu mai vorbim despre cele pe care le mananca oamenii)? sau de scolile care in marea lor majoritate angajeaza profesori pe baza de diploma dar nu de aptitudini? de copiii nenorociti in diverse feluri? si muuuuulte altele. TOATE astea sunt legate. Insensibilitatea statelor asa-zis civilizate vis-a-vis de popoarele care mor de foame, literalmente... Oh, si insensibilitatea noastra, a asa zisilor "oameni de rand" din tarile asa-zis civilizate, fata de oamenii care mor de foame sau de alte cele! Si pe urma, daca Doamne fereste! se intampla vreun atentat la stanga sau la dreapta, ne indignam rosii de suparare ca "au murit oameni nevinovati!" Sariti, oameni buni, ca au murit oameni nevinovati! Dar ce? sare cineva? Aiurea! Si eu, eu ce fac? Eu sar?! Nu, dar...
Aoleu, ce suparare duc cu mine!
Il admir foarte tare pe Remus si pe cei ca el care cred ca se poate face ceva, stii asta, ti-am mai spus.
Ei, si acum, sa reintru in lumea "normala", sa ma vopsesc la par, sa fac cumparaturi, sa merg la un vernisaj...
Campania este sustinuta de organizatiile neguvernamentale "Milioane de prieteni" si "Solidaritatea pentru libertatea de constiinta"
http://www.humanism.ro/articles.php?page=62&article=206
Remus Cernea
Director executiv
Solidaritatea pentru libertatea de constiinta
www.humanism.ro
tualegi.eu@gmail.com
0727.583.594
--------------------------------------------
...suna caraghios "eliberati-l pe ursul Martinica..." - chiar credeam ca e vorba despre o gluma. Cand colo, e serios si grav! Chestia nasoala - cea mai nasoala! - este ca suntem inconjurati din toate partile de prostie si indiferenta si de produsele lor care se dezvolta in mod exponential.
Eu tocmai am citit o carte cutremuratoare despre Guantanamo. Dar ce? mi-a fost posibil sa uit de mutilarea sexuala a femeilor? sau de animalele tinute in captivitate (ca sa nu mai vorbim despre cele pe care le mananca oamenii)? sau de scolile care in marea lor majoritate angajeaza profesori pe baza de diploma dar nu de aptitudini? de copiii nenorociti in diverse feluri? si muuuuulte altele. TOATE astea sunt legate. Insensibilitatea statelor asa-zis civilizate vis-a-vis de popoarele care mor de foame, literalmente... Oh, si insensibilitatea noastra, a asa zisilor "oameni de rand" din tarile asa-zis civilizate, fata de oamenii care mor de foame sau de alte cele! Si pe urma, daca Doamne fereste! se intampla vreun atentat la stanga sau la dreapta, ne indignam rosii de suparare ca "au murit oameni nevinovati!" Sariti, oameni buni, ca au murit oameni nevinovati! Dar ce? sare cineva? Aiurea! Si eu, eu ce fac? Eu sar?! Nu, dar...
Aoleu, ce suparare duc cu mine!
Il admir foarte tare pe Remus si pe cei ca el care cred ca se poate face ceva, stii asta, ti-am mai spus.
Ei, si acum, sa reintru in lumea "normala", sa ma vopsesc la par, sa fac cumparaturi, sa merg la un vernisaj...
samedi 6 octobre 2007
Orez cu lapte... de orez
Yes!
Am indraznit!
Aseara, am facut orez cu lapte de orez (Rice Dream) natur, cu margarina si cu zahar lichid... tot de orez! Si un pic de sare.
A iesit asa de bun, incat nu mi-a mai ramas nimic de fotografiat! L-am "bagat la ghiozdanel", impreuna cu Doru, cat ai zice "peste"! Excelent.
vendredi 21 septembre 2007
Draga Magda, multumesc pt incurajari!
Da, da, tot raul e spre bine: parca ne-a tras cineva o palma zdravana sau un pumn in moalele capului (de fapt, la Sol, chiar asa a fost!), iar acum ne-am desteptat cu totii si suntem o familie extra! Numai ca, tare as vrea sa inventez ceva (numai la asta ma gandesc acum) care sa poata proteja pe cei care sunt atacati asa, ca Sol. Ceva extraordinar de repulsiv sau ceva extraordinar de atragator, care sa schimbe gandurile vrajmase ale atacatorilor... La asta ma gandesc. Pt ca e clar ca Sol nu vrea sa schimbe prea multe dintre obiceiurile lui. De fapt, inteleg ca are dreptate si repet ca ma straduiesc sa iau exemplu de la el, pt ca pozitia lui e mai valoroasa decat frica mea, da rasta presupune, obligatoriu, ca conditiile care s-au reunit sambata noaptea se vor mai putea reuni de multe ori. Ceea ce inseamna probabilitate mare sa mai fie atacat. Gata, incetez! OK.
Ieri s-a tuns: arata ca un copil, inca. Ochiul i se innegreste tot mai tare, dar culmea! si nasul umflat si ochiul negru - nu l-au uratit deloc. Mda, trebuie ca bat eu campii, ca doar sunt mama lui!
Ieri s-a tuns: arata ca un copil, inca. Ochiul i se innegreste tot mai tare, dar culmea! si nasul umflat si ochiul negru - nu l-au uratit deloc. Mda, trebuie ca bat eu campii, ca doar sunt mama lui!
mercredi 19 septembre 2007
Nu ma mai supar in vecii vecilor
Sol merge la munca, azi.
M-am hotarat din rasputeri sa nu ma mai supar in vecii vecilor nici pe Sol nici pe Doru si pe nimeni de care mi-e drag. Ca sa nu mai pierd timpul si sa nu-i mai oblig nici pe ei sa-l piarda…! Regret toate supararile trecute, dar din ele imi voi trage determinarea sa NU ma mai supar pe nimeni ce-mi e drag. Am zis!
:-)
Tremuratul meu a diminuat in amplitudine, dar ma surprind constatand ca e tot acolo, mic si tenace.
Am vorbit ieri cu Sol. In momentul acesta, diferenta majora dintre noi este ca eu ma gandesc aproape numai la intamplarea de sambata noaptea si eventualele ei urmari de tot felul, pe cand el – fericitul! trebuie neaparat sa iau exemplu de la el! – vrea sa uite cat mai repede si sa nu se gandeasca deloc.E clar, nici vorba sa se gandeasca sa-si ia, pt viitor, masuri de precautie cat mai aproape de 100%. Eu asa as face, cred. Dar, cum spuneam, suntem diferiti si, dintre noi doi, e sigur ca EL traieste pe un fond muuuuult mai pozitiv decat al meu, ceea ce nu poate fi decat bine.
...iar eu voi lua exemplu de la el. Am zis! Am zis-o si pe asta… :-)
Azi, cand ne-am intors acasa, Doru si cu mine, ne-am intalnit cu vecinul nostru, John, un tip ffff de treaba. Din pacate, Sol il mai supara din cand in cand, cu muzica lui (ah, ah, am ascultat aseara niste muzici, la Sol, in pod, EXTRA!). Ne-a spus si azi.
(dar ce, isi inchiupuie cineva ca eu ma mai pot supara pe Sol? hm...!)
Am intrat in casa si mie au inceput sa mi invarteasca rotitele si am si scos-o: "Dorule, dar ce-ar fi sa izolam podul?" Imi inchipui ca ar fi mult de munca, imi inchipui ca izolarea fonica nu ar fi completa, dar cred ca merita sa facem asta, chiar daca se reduce "zgomotul" doar cu 75%. Poate ca chiar si 50% ar fi suficient. Doru - chiar nu stiu de ce! - s-a suparat. Probabil ca s-a suparat din pricina ca isi inchipuie ca vorbesc prostii. El nu prea e bricoleur, dar eu - da, adica nici eu prea tare, dar totusi, mai mult decat el. Cand s-a intors Sol acasa, de la munca, impreuna cu Maxime, si le-am povestit ca John e iarasi necajit din pricina "zgomotului", aceeasi idee au avut-o si tinerii: "pai sa izolam podul!"
Ia sa ma interesez eu de materialele de care as avea nevoie!
Seara buna!
M-am hotarat din rasputeri sa nu ma mai supar in vecii vecilor nici pe Sol nici pe Doru si pe nimeni de care mi-e drag. Ca sa nu mai pierd timpul si sa nu-i mai oblig nici pe ei sa-l piarda…! Regret toate supararile trecute, dar din ele imi voi trage determinarea sa NU ma mai supar pe nimeni ce-mi e drag. Am zis!
:-)
Tremuratul meu a diminuat in amplitudine, dar ma surprind constatand ca e tot acolo, mic si tenace.
Am vorbit ieri cu Sol. In momentul acesta, diferenta majora dintre noi este ca eu ma gandesc aproape numai la intamplarea de sambata noaptea si eventualele ei urmari de tot felul, pe cand el – fericitul! trebuie neaparat sa iau exemplu de la el! – vrea sa uite cat mai repede si sa nu se gandeasca deloc.E clar, nici vorba sa se gandeasca sa-si ia, pt viitor, masuri de precautie cat mai aproape de 100%. Eu asa as face, cred. Dar, cum spuneam, suntem diferiti si, dintre noi doi, e sigur ca EL traieste pe un fond muuuuult mai pozitiv decat al meu, ceea ce nu poate fi decat bine.
...iar eu voi lua exemplu de la el. Am zis! Am zis-o si pe asta… :-)
Azi, cand ne-am intors acasa, Doru si cu mine, ne-am intalnit cu vecinul nostru, John, un tip ffff de treaba. Din pacate, Sol il mai supara din cand in cand, cu muzica lui (ah, ah, am ascultat aseara niste muzici, la Sol, in pod, EXTRA!). Ne-a spus si azi.
(dar ce, isi inchiupuie cineva ca eu ma mai pot supara pe Sol? hm...!)
Am intrat in casa si mie au inceput sa mi invarteasca rotitele si am si scos-o: "Dorule, dar ce-ar fi sa izolam podul?" Imi inchipui ca ar fi mult de munca, imi inchipui ca izolarea fonica nu ar fi completa, dar cred ca merita sa facem asta, chiar daca se reduce "zgomotul" doar cu 75%. Poate ca chiar si 50% ar fi suficient. Doru - chiar nu stiu de ce! - s-a suparat. Probabil ca s-a suparat din pricina ca isi inchipuie ca vorbesc prostii. El nu prea e bricoleur, dar eu - da, adica nici eu prea tare, dar totusi, mai mult decat el. Cand s-a intors Sol acasa, de la munca, impreuna cu Maxime, si le-am povestit ca John e iarasi necajit din pricina "zgomotului", aceeasi idee au avut-o si tinerii: "pai sa izolam podul!"
Ia sa ma interesez eu de materialele de care as avea nevoie!
Seara buna!
mardi 18 septembre 2007
muuuuuuuuuuuuult mai bine decat ieri!
Draga Vio,
Abia acum am citit scrisorica ta. E absolut groaznic ce s-a intamplat, dar eu zic multumesc lui Dumnezeu ca e acasa pe piciorusele lui. Si eu cred ca un scan ar trebui facut, chiar daca medicul spune ca nu e cazul, e mai bine sa fii sigur.
Incearca sa nu te mai gandesti la toate lucrurile rele intamplate altora, fiecare dintre noi avem calea noastra, asa ca ceea ce se intampla altora nu este acelasi lucru cu viata noastra. Stiu ca e mai usor de zis decat de pus in practica dar incearca putin, alunga gandurile nefavorabile atunci cand vin si pune altele frumoase in loc. :)
Acum ce face? E mai bine , nu-i asa? mai da-mi vesti te rog, cand ai timp.
va imbratisez cu drag,
c
Draga Caroline,
Sa stii ca bucuria de a-l vedea mai bine si vesel ca intotdeauna e mai buna decat orice incurajare pe care mi-as putea-o prodiga eu insami sau tu sau altcineva. Dar multumesc pt gandul bun! :-)
Ieri seara, la insistentele lui Doru si rugamintile mele, am reusit sa-l bibilesc la ranile de pe cap si din spatele urechii (cei de la urgenta nu au facut-o; inteleg din ce in ce mai bine ca, la urgenta, tipii nu se ocupa decat strict de ceea ce ar putea sa-ti puna viata in pericol, in rest, te descurci; acum intelg mai bine de ce l-am gasit manjit cu sange pe gat, dupa atatea ore petrecute la urgenta: il stersesera atat cat sa vada daca nu avea si acolo rani, dar il stersesera cu un servetel sau un pansament uscat... In sfarsit, mai bine sa incerc sa uit tot ce am vazut atunci!). Mai are 2 rani si pe pavilionul urechii, pe dinauntru, mici, dar NU m-a lasat sa umblu la ele cu nici un chip. Poate diseara. Apropo, gandindu-ma ca-i e teama de alte dureri si nu vrea nici macar o mica usturime de dezinfectant, am petrecut vreun sfert de ora in raionul "Pansamente si dezinfectante" de la Delhaize si am gasit acolo o chestie fff practica (sper sa fie si eficienta): cate un mic recipient de plastic individual, mic cat unghia de la degetul mijlociu, in care se afla un lichid dezinfectant, care in contact cu aerul face o pojghita transparenta dar impermeabila pt apa si bacterii, practic un pansament. Cu chestia asta am reusit sa-l pansez pe Sol la cap, fara sa-l usture si fara sa-l deranjeze.
Ei, si ca un facut, tot ieri i-a venit lui un pachet din Germania, o nazdravanie pt mixat muzica, ceva extraordinar, cadoul lui de ziua lui. Si nu-si mai incapea in piele de bucurie ieri seara.
Deci, lucrurile reintra in normal atat de bine, incat mi-e si teama deja ca n-o sa mai vrea sa mearga la O.R.L.-ista vineri. Asa e el. Dar o sa-l conving eu, daca o fi asa, don't worry (be happy)! Ah, ce bine imi pare ce bine imi pare ce bine imi pare ca e o natura asa de pozitiva! Are nasul cat un cartofior, ochiul stang e mic si negru, dar mixeaza si se bucura de prietenii care vin sa-l vada.
Concluzie: sunt muuuuuuuuuuuuult mai bine decat ieri!
Abia acum am citit scrisorica ta. E absolut groaznic ce s-a intamplat, dar eu zic multumesc lui Dumnezeu ca e acasa pe piciorusele lui. Si eu cred ca un scan ar trebui facut, chiar daca medicul spune ca nu e cazul, e mai bine sa fii sigur.
Incearca sa nu te mai gandesti la toate lucrurile rele intamplate altora, fiecare dintre noi avem calea noastra, asa ca ceea ce se intampla altora nu este acelasi lucru cu viata noastra. Stiu ca e mai usor de zis decat de pus in practica dar incearca putin, alunga gandurile nefavorabile atunci cand vin si pune altele frumoase in loc. :)
Acum ce face? E mai bine , nu-i asa? mai da-mi vesti te rog, cand ai timp.
va imbratisez cu drag,
c
Draga Caroline,
Sa stii ca bucuria de a-l vedea mai bine si vesel ca intotdeauna e mai buna decat orice incurajare pe care mi-as putea-o prodiga eu insami sau tu sau altcineva. Dar multumesc pt gandul bun! :-)
Ieri seara, la insistentele lui Doru si rugamintile mele, am reusit sa-l bibilesc la ranile de pe cap si din spatele urechii (cei de la urgenta nu au facut-o; inteleg din ce in ce mai bine ca, la urgenta, tipii nu se ocupa decat strict de ceea ce ar putea sa-ti puna viata in pericol, in rest, te descurci; acum intelg mai bine de ce l-am gasit manjit cu sange pe gat, dupa atatea ore petrecute la urgenta: il stersesera atat cat sa vada daca nu avea si acolo rani, dar il stersesera cu un servetel sau un pansament uscat... In sfarsit, mai bine sa incerc sa uit tot ce am vazut atunci!). Mai are 2 rani si pe pavilionul urechii, pe dinauntru, mici, dar NU m-a lasat sa umblu la ele cu nici un chip. Poate diseara. Apropo, gandindu-ma ca-i e teama de alte dureri si nu vrea nici macar o mica usturime de dezinfectant, am petrecut vreun sfert de ora in raionul "Pansamente si dezinfectante" de la Delhaize si am gasit acolo o chestie fff practica (sper sa fie si eficienta): cate un mic recipient de plastic individual, mic cat unghia de la degetul mijlociu, in care se afla un lichid dezinfectant, care in contact cu aerul face o pojghita transparenta dar impermeabila pt apa si bacterii, practic un pansament. Cu chestia asta am reusit sa-l pansez pe Sol la cap, fara sa-l usture si fara sa-l deranjeze.
Ei, si ca un facut, tot ieri i-a venit lui un pachet din Germania, o nazdravanie pt mixat muzica, ceva extraordinar, cadoul lui de ziua lui. Si nu-si mai incapea in piele de bucurie ieri seara.
Deci, lucrurile reintra in normal atat de bine, incat mi-e si teama deja ca n-o sa mai vrea sa mearga la O.R.L.-ista vineri. Asa e el. Dar o sa-l conving eu, daca o fi asa, don't worry (be happy)! Ah, ce bine imi pare ce bine imi pare ce bine imi pare ca e o natura asa de pozitiva! Are nasul cat un cartofior, ochiul stang e mic si negru, dar mixeaza si se bucura de prietenii care vin sa-l vada.
Concluzie: sunt muuuuuuuuuuuuult mai bine decat ieri!
lundi 17 septembre 2007
Intamplare ingrozitoare, cu Sol
Din cate mi s-a povestit, din cate am mai dedus eu (Sol nu-si aminteste), a fost cam asa:
- sambata seara, Sol pleaca la un pahar de vorba, cu prieteni de ai lui, in centru, la Nivelles
- pe la 11, ne suna sa ne spuna ca l-a rugat un prieten sa inlocuiasca pe un DJ bolnav, la o petrecere, la Caves de Cureghem, Bruxelles si ca a acceptat; il ruga pe Doru sa vina la 3 noaptea, la Bxl, sa-l ia; Doru a scartait un pic, dar numai un pic si a fost de acord.; urma ca Sol sa-i trmita un sms cu adresa exacta
- pe la 11 jumãtate, Sol trimite adresa si ii spune lui Doru ca nu mai trebuie sa vina la 3 noaptea, ci la 9 dim. OK
- pe la 6 dim., Doru, care se culcase singur jos, pe canapea, primeste un apel de la un sergent "nu stiu cine", care s-a invartit saracu' o vreme dupa coada prezentandu-se, spunand ca e vorba despre Sol, ca e la spital… Pana cand Doru a cam tipat la el sa afle daca Sol e intreg sau nu?!!! Da, sigur, e intreg, doar ca are nasul spart si un ochi negru, l-au batut niste indivizi pe strada, noaptea… Dar ca e in afara de orice primejdie acum si doarme
- Doru s-a gandit sa ma lase sa dorm, daca tot doarme si Sol si oricum nu as fi avut ce face la ora aia (stia el bine ca l-as fi rugat sa ma duca acolo, sa fac de paza la spital, pana se trezeste Sol).
- ma trezesc si eu chiar la 9:30, mirata ca nu am auzit nimic jos, cum ca Doru ar fi trantit usa la plecare; cobor fuga la el si: "hei, ai uitat sa pui ceasul sa sune, era vorba sa-l iei pe Sol la 9:30…" ; el se intoarce imediat de pe o parte spre mine, cu ochii deschisi, nu tin minte expresia, si-mi spune: Sol e la spital, la Bxl, are nasul spart si un ochi negru.
- si a inceput seria infernala de telefoane: la spital la camera de garda, la spital la Sol (care nu raspundea), la prietenul cel mai bun al lui Sol, Maxime, care dormea si habar nu avea despre ce se intamplase, dar care la randul lui a telefonat la alt prieten de-al lor, care ar fi trebuit sa fie cu Sol in momentul acela…; in sfarsit, ne-a sunat Sol, care se culcase cu grija noastra (de unde telefonul initial) si s-a trezit cu grija ca nu stim nimic despre el; dar nici nu stia unde este! pe cand vorbea cu noi, s-a auzit vocea lui ca din off, "Excusez-moi, Madame, c'est où qu'on est là? quel hôpital?" "Mami, tati, veniti repede sa ma luati de aici ca nu mai pot! Si aduceti-mi si niste tigari, va rog mult!" "Venim in cel mult o juma de ora, stai cuminte, aducem haine, cum te simti?" a incercat el sa povesteasca putin, dar pur si simplu nu-si aminteste decat ca, la un moment dat, a fost atacat de niste negri (despre care am aflat apoi ca erau trei), nu stie de ce, nu-si aminteste de nici o lovitura… Atata doar, un negru care urla la el, cu gura maaaaare deschisa, dar nu stie CE urla si de fapt nici nu stie precis daca e o amintire adevarata despre ce se intamplase cu o noapte inainte sau daca nu cumva si-o imagineaza el sau daca nu cumva a vazut-o in vreun film…
- pe cand ne imbracam in viteza (nu-ti povestesc cum e sa te imbraci cand tremuri cu amplitudinea cu care tremuram ieri!), Maxime ne-a sunat sa ne spuna ca a mai aflat cate ceva de la Api, prietenul care ar fi trebuit sa se afle cu Sol, in momentul acela ("treaba" se intampla deci intre 3 si 4 dimineata; iti inchipui ce tare se musca Doru de pumni de oftica ca nu s-a aratat dispus din prima sa-l ia pe Sol de unde era petrecerea, la 3 noaptea…!): erau amandoi cu cateva pahare de bere in nas si veseli. La un moment dat trei negri s-au apropiat de ei si au cerut tigari (Sol da intotdeuna tigari, cand vine careva necunoscut sa-i ceara). Api a avut un al 6 simt si i-a spus lui Sol, printre dinti "Acum, facem stanga imprejur si fugim!" El, Api, a fugit, crezand ca Sol l-a auzit. Sol a ramas pe loc, probabil cautatndu-se dupa tigari. Si nenorocitii aia l-au batut atat de tare incat Sol nici nu-si aminteste ce si cum s-a intamplat. Sol spune ca nu crede ca a cazut la pamant, dar eu am vazut pe umarul lui o julitura care-mi seamana a urma de bocanc! Copilul meu, floarea mea, tanarul acesta zambitor si firav – pe el l-au pus pe jos si au dat cu picioarele in el. I-au furat portofelul si tigarile. Pt asta era toata marsavia. Trei contra unu. Eu nu sunt rasista, totusi m-am surprins ieri uitandu-ma cu frica la niste negri, pe acolo, pe la spital.
- in sfarsit, am ajuns la spital, a venit si Maxime cu noi; era si el tare ingrijorat
- Sol, pacientul n° 22 din unitatea 406. Nasul umflat, la radacina. Ochiul stang umflat, pe jumatate deschis si purtand diverse nuante de violet, verde si galben, predominand violetul. O mare umflatura si rana deschisa, in spatele urechii drepte. Doua rani aparent superficiale, pe pielea capului – dar care au sangerat suficient ca sa se inchege in juvitele de par. Urme de sange, prost sterse, pe gat si pe maini – impresionant, sigur (am reusit sa nu plang, acolo), dar nu a pierdut mult sange, daca e sa ma iau dupa hainele murdarite cu sange doar (doar?!!!) in zona gatului. S-a ridicat in picioare, vesel, mai ales de faptul ca a venit si Maxime sa-l vada (pe noi, se astepta sa ne vada) si haideti sa fumama o tigara, va rog. Parca nu mai fumase de 50 de ani! Haide! Slava Domnului ca ti-e gandul la fumat! Slava Domnului ca te tii pe picioare asa de bine! Schioapata, pt ca are mare durere in cvadricepsul de la piciorul drept, muschi striviti.
- ne-a povestit un pic, atat cat isi aminteste el, ti-am spus mai sus, mai complet
- momentul cel mai nasol i-a fost DUPA, cand il dureau toate alea, avea constiinta faptului ca fusese batut, nu stia cat de grav este, dar avea sange mai peste tot la cap, deci se gandea ca e grav, aparuse si Api, care beat fiind in continuare, a dat telefon la politie si, crezandu-se cu o zi in urma si la Charleroi, dadea o adresa aiurea de acolo; in plus, el are un nume caraghios (nu-mi amintesc care), in plus dadea numele lui Sol care niic el nu e obisnuit, toate astea coroborate au facut ca, a pierdut ¾ de ora cu politia la telefon! Daca, Doamne fereste, Sol avea vreun cutit prin burta, murea!
- (revenind cu povestirea la spital, pe vremea vizitei noastre) pe la 14:30, a venit in sfarsit o doctorita (neurolog?) care, afland de la infirmiera sefa ca eu tineam neaparat sa i se faca un scan lui Sol, a venit sa-i faca un examen lui Sol din care sa reieasa, din cate am prieceput eu, ca nu are zone din creier afectate de lovituri. Bine, eu nu cer de la viata altceva decat sa NU aiba urmari grave chestia asta nenorocita, dar, cum eu am citit carti si am vazut filme proaste, nu-mi iese din cap ca Sol ar trebui sa faca un scan. Tipa mi-a spus ca, dupa ea nu e nevoie, dar ca, daca tin neaparat, atunci pot sa cer o trimitere de la medicul de familie. Ceea ce voi face. Mi-a mai spus ca, dupa 5 zile de la intamplarea asta, trebuie sa-l vada un ORL-ist, pt nas (despre care mi-a confirmat ca e rupt), dar mai ales pt umflatura din spatele urechii. Deja am luat un RV, pr vineri la pranz. am sa o rog pe ea, ORL-ista, sa-mi dea trimitere pt scan. Daca se poate. Daca nu, atunci om merge la medicul de familie.
- (revenind din nou in momentul de la spital) pe cand il controla pe Sol, dat fiind faptul ca parea sa fie in regula, i-a dat voie sa plece acasa. Uf! ce bucurie pe capul lui Sol! Vai, ce incercata era inima mea: pe de o parte asa o mare fericire sa-l vad ca topaie intr-un picior, literalmente, iar pe de alta parte, sa-i vad zambetul stramb din cauza ochiului si a nasului umflate, plus ce mai stiam in "rest".
Sol a dormit azi-noapte ca un puicusor si adineauri imi spunea la telefon ca parca i s-a mai dezumflat in spatele urechii.
Concluzia practica la "treaba" asta este ca Sol trebuie sa se asigure, de fiecare data cand mai iese noaptea, ca e la Bxl sau in alta parte, ca se deplaseaza cu vreun prieten cu masina. Iar daca nu are un prieten cu masina, sa-l sune pe Doru, care a spus ca orice ar fi, lasa totul si merge sa-l ia, oriunde ar fi. Numai sa nu se mai expuna!
Cam asta a fost. Tot ce-mi doresc mai mult este ca tot ce a fost rau sa ramana in urma!
Ce sa-ti spun, ca nici acum nu am scapat de tremur. Daca nu-mi tin mainile sprijinite de ceva fix, e jale! Nu reusesc sa ma impotrivesc senzatiei ingrozitoare de pericol (1) prin care a trecut Sol si (2) prin care mai poate trece oricand, daca nu e atent. Sol e tanar si curajos, nu se proiecteaza in viitor intr-o situatie similara. Si oricand o astfel de situatie se poate reprezenta. Sau mai rau…
Ma doare ingrozitor imaginea in care Sol este pe jos, facut covrig, si nenorocitii aia dau cu picioarele in el, iar el nici nu mai stie de el. Si nu reusesc sa scap de imaginea asta. Poate, cu timpul. Fac tot felul de rationamente, cum ca lumea este ce este, CU sau FARA perceptia mea despre ea, adica imi dau seama foarte bine ca nimic nu s-a schimbat inntre uratenia ei de sambata si pana acum. Totusi… :-(
Gata, asta a fost si sper sa nu mai fie vreodata!!!
Draga Caroline,
Iti multumesc tare pt gandurile tale bune, sa stii ca mi-au facut mult bine. In ce fel? Iti explic: la noi in familie, cea mai credincioasa era mama lui Doru. Si ea ne mai linistea, pe cand mai aveam vreo durere sau problema, spunandu-ne ca se va ruga pt noi. Ea nu mai este acum si uite ca in cel mai negru moment din viata mea si cred ca pot spune a noastra – Caroline imi spune la telefon ca se va ruga pt Sol. Intelegi?
- sambata seara, Sol pleaca la un pahar de vorba, cu prieteni de ai lui, in centru, la Nivelles
- pe la 11, ne suna sa ne spuna ca l-a rugat un prieten sa inlocuiasca pe un DJ bolnav, la o petrecere, la Caves de Cureghem, Bruxelles si ca a acceptat; il ruga pe Doru sa vina la 3 noaptea, la Bxl, sa-l ia; Doru a scartait un pic, dar numai un pic si a fost de acord.; urma ca Sol sa-i trmita un sms cu adresa exacta
- pe la 11 jumãtate, Sol trimite adresa si ii spune lui Doru ca nu mai trebuie sa vina la 3 noaptea, ci la 9 dim. OK
- pe la 6 dim., Doru, care se culcase singur jos, pe canapea, primeste un apel de la un sergent "nu stiu cine", care s-a invartit saracu' o vreme dupa coada prezentandu-se, spunand ca e vorba despre Sol, ca e la spital… Pana cand Doru a cam tipat la el sa afle daca Sol e intreg sau nu?!!! Da, sigur, e intreg, doar ca are nasul spart si un ochi negru, l-au batut niste indivizi pe strada, noaptea… Dar ca e in afara de orice primejdie acum si doarme
- Doru s-a gandit sa ma lase sa dorm, daca tot doarme si Sol si oricum nu as fi avut ce face la ora aia (stia el bine ca l-as fi rugat sa ma duca acolo, sa fac de paza la spital, pana se trezeste Sol).
- ma trezesc si eu chiar la 9:30, mirata ca nu am auzit nimic jos, cum ca Doru ar fi trantit usa la plecare; cobor fuga la el si: "hei, ai uitat sa pui ceasul sa sune, era vorba sa-l iei pe Sol la 9:30…" ; el se intoarce imediat de pe o parte spre mine, cu ochii deschisi, nu tin minte expresia, si-mi spune: Sol e la spital, la Bxl, are nasul spart si un ochi negru.
- si a inceput seria infernala de telefoane: la spital la camera de garda, la spital la Sol (care nu raspundea), la prietenul cel mai bun al lui Sol, Maxime, care dormea si habar nu avea despre ce se intamplase, dar care la randul lui a telefonat la alt prieten de-al lor, care ar fi trebuit sa fie cu Sol in momentul acela…; in sfarsit, ne-a sunat Sol, care se culcase cu grija noastra (de unde telefonul initial) si s-a trezit cu grija ca nu stim nimic despre el; dar nici nu stia unde este! pe cand vorbea cu noi, s-a auzit vocea lui ca din off, "Excusez-moi, Madame, c'est où qu'on est là? quel hôpital?" "Mami, tati, veniti repede sa ma luati de aici ca nu mai pot! Si aduceti-mi si niste tigari, va rog mult!" "Venim in cel mult o juma de ora, stai cuminte, aducem haine, cum te simti?" a incercat el sa povesteasca putin, dar pur si simplu nu-si aminteste decat ca, la un moment dat, a fost atacat de niste negri (despre care am aflat apoi ca erau trei), nu stie de ce, nu-si aminteste de nici o lovitura… Atata doar, un negru care urla la el, cu gura maaaaare deschisa, dar nu stie CE urla si de fapt nici nu stie precis daca e o amintire adevarata despre ce se intamplase cu o noapte inainte sau daca nu cumva si-o imagineaza el sau daca nu cumva a vazut-o in vreun film…
- pe cand ne imbracam in viteza (nu-ti povestesc cum e sa te imbraci cand tremuri cu amplitudinea cu care tremuram ieri!), Maxime ne-a sunat sa ne spuna ca a mai aflat cate ceva de la Api, prietenul care ar fi trebuit sa se afle cu Sol, in momentul acela ("treaba" se intampla deci intre 3 si 4 dimineata; iti inchipui ce tare se musca Doru de pumni de oftica ca nu s-a aratat dispus din prima sa-l ia pe Sol de unde era petrecerea, la 3 noaptea…!): erau amandoi cu cateva pahare de bere in nas si veseli. La un moment dat trei negri s-au apropiat de ei si au cerut tigari (Sol da intotdeuna tigari, cand vine careva necunoscut sa-i ceara). Api a avut un al 6 simt si i-a spus lui Sol, printre dinti "Acum, facem stanga imprejur si fugim!" El, Api, a fugit, crezand ca Sol l-a auzit. Sol a ramas pe loc, probabil cautatndu-se dupa tigari. Si nenorocitii aia l-au batut atat de tare incat Sol nici nu-si aminteste ce si cum s-a intamplat. Sol spune ca nu crede ca a cazut la pamant, dar eu am vazut pe umarul lui o julitura care-mi seamana a urma de bocanc! Copilul meu, floarea mea, tanarul acesta zambitor si firav – pe el l-au pus pe jos si au dat cu picioarele in el. I-au furat portofelul si tigarile. Pt asta era toata marsavia. Trei contra unu. Eu nu sunt rasista, totusi m-am surprins ieri uitandu-ma cu frica la niste negri, pe acolo, pe la spital.
- in sfarsit, am ajuns la spital, a venit si Maxime cu noi; era si el tare ingrijorat
- Sol, pacientul n° 22 din unitatea 406. Nasul umflat, la radacina. Ochiul stang umflat, pe jumatate deschis si purtand diverse nuante de violet, verde si galben, predominand violetul. O mare umflatura si rana deschisa, in spatele urechii drepte. Doua rani aparent superficiale, pe pielea capului – dar care au sangerat suficient ca sa se inchege in juvitele de par. Urme de sange, prost sterse, pe gat si pe maini – impresionant, sigur (am reusit sa nu plang, acolo), dar nu a pierdut mult sange, daca e sa ma iau dupa hainele murdarite cu sange doar (doar?!!!) in zona gatului. S-a ridicat in picioare, vesel, mai ales de faptul ca a venit si Maxime sa-l vada (pe noi, se astepta sa ne vada) si haideti sa fumama o tigara, va rog. Parca nu mai fumase de 50 de ani! Haide! Slava Domnului ca ti-e gandul la fumat! Slava Domnului ca te tii pe picioare asa de bine! Schioapata, pt ca are mare durere in cvadricepsul de la piciorul drept, muschi striviti.
- ne-a povestit un pic, atat cat isi aminteste el, ti-am spus mai sus, mai complet
- momentul cel mai nasol i-a fost DUPA, cand il dureau toate alea, avea constiinta faptului ca fusese batut, nu stia cat de grav este, dar avea sange mai peste tot la cap, deci se gandea ca e grav, aparuse si Api, care beat fiind in continuare, a dat telefon la politie si, crezandu-se cu o zi in urma si la Charleroi, dadea o adresa aiurea de acolo; in plus, el are un nume caraghios (nu-mi amintesc care), in plus dadea numele lui Sol care niic el nu e obisnuit, toate astea coroborate au facut ca, a pierdut ¾ de ora cu politia la telefon! Daca, Doamne fereste, Sol avea vreun cutit prin burta, murea!
- (revenind cu povestirea la spital, pe vremea vizitei noastre) pe la 14:30, a venit in sfarsit o doctorita (neurolog?) care, afland de la infirmiera sefa ca eu tineam neaparat sa i se faca un scan lui Sol, a venit sa-i faca un examen lui Sol din care sa reieasa, din cate am prieceput eu, ca nu are zone din creier afectate de lovituri. Bine, eu nu cer de la viata altceva decat sa NU aiba urmari grave chestia asta nenorocita, dar, cum eu am citit carti si am vazut filme proaste, nu-mi iese din cap ca Sol ar trebui sa faca un scan. Tipa mi-a spus ca, dupa ea nu e nevoie, dar ca, daca tin neaparat, atunci pot sa cer o trimitere de la medicul de familie. Ceea ce voi face. Mi-a mai spus ca, dupa 5 zile de la intamplarea asta, trebuie sa-l vada un ORL-ist, pt nas (despre care mi-a confirmat ca e rupt), dar mai ales pt umflatura din spatele urechii. Deja am luat un RV, pr vineri la pranz. am sa o rog pe ea, ORL-ista, sa-mi dea trimitere pt scan. Daca se poate. Daca nu, atunci om merge la medicul de familie.
- (revenind din nou in momentul de la spital) pe cand il controla pe Sol, dat fiind faptul ca parea sa fie in regula, i-a dat voie sa plece acasa. Uf! ce bucurie pe capul lui Sol! Vai, ce incercata era inima mea: pe de o parte asa o mare fericire sa-l vad ca topaie intr-un picior, literalmente, iar pe de alta parte, sa-i vad zambetul stramb din cauza ochiului si a nasului umflate, plus ce mai stiam in "rest".
Sol a dormit azi-noapte ca un puicusor si adineauri imi spunea la telefon ca parca i s-a mai dezumflat in spatele urechii.
Concluzia practica la "treaba" asta este ca Sol trebuie sa se asigure, de fiecare data cand mai iese noaptea, ca e la Bxl sau in alta parte, ca se deplaseaza cu vreun prieten cu masina. Iar daca nu are un prieten cu masina, sa-l sune pe Doru, care a spus ca orice ar fi, lasa totul si merge sa-l ia, oriunde ar fi. Numai sa nu se mai expuna!
Cam asta a fost. Tot ce-mi doresc mai mult este ca tot ce a fost rau sa ramana in urma!
Ce sa-ti spun, ca nici acum nu am scapat de tremur. Daca nu-mi tin mainile sprijinite de ceva fix, e jale! Nu reusesc sa ma impotrivesc senzatiei ingrozitoare de pericol (1) prin care a trecut Sol si (2) prin care mai poate trece oricand, daca nu e atent. Sol e tanar si curajos, nu se proiecteaza in viitor intr-o situatie similara. Si oricand o astfel de situatie se poate reprezenta. Sau mai rau…
Ma doare ingrozitor imaginea in care Sol este pe jos, facut covrig, si nenorocitii aia dau cu picioarele in el, iar el nici nu mai stie de el. Si nu reusesc sa scap de imaginea asta. Poate, cu timpul. Fac tot felul de rationamente, cum ca lumea este ce este, CU sau FARA perceptia mea despre ea, adica imi dau seama foarte bine ca nimic nu s-a schimbat inntre uratenia ei de sambata si pana acum. Totusi… :-(
Gata, asta a fost si sper sa nu mai fie vreodata!!!
Draga Caroline,
Iti multumesc tare pt gandurile tale bune, sa stii ca mi-au facut mult bine. In ce fel? Iti explic: la noi in familie, cea mai credincioasa era mama lui Doru. Si ea ne mai linistea, pe cand mai aveam vreo durere sau problema, spunandu-ne ca se va ruga pt noi. Ea nu mai este acum si uite ca in cel mai negru moment din viata mea si cred ca pot spune a noastra – Caroline imi spune la telefon ca se va ruga pt Sol. Intelegi?
samedi 15 septembre 2007
Oh, nu e posibil asa ceva: azi am facut galuste cu prune, prima oara in viata mea!
Si au iesit bune!
Avea mama o reteta, din Ardeal, de galuste cu prune facute cu drojdie. Erau extraordinar de bune! De departe mai bune decat astea cu cartofi. Dar nu m-am gandit sa-i cer mamii reteta si acum m-am trezit ca nu o am.
Am sa incerc eu, in vreun concediu, s-o reconstitui, din amintiri.
Ce dor imi e de mama!
jeudi 13 septembre 2007
La joueuse de go, de Shan Sa
Ah, am citit o carte care mi-a facut un efect rar: am terminat-o ieri, in tren spre casa, si de atunci cam din ora in ora imi amintesc de ea si de ce se intamplA acolo, cu fiori in inima! Extraordinara cartea – pt mine! Autoarea: Shan Sa (chinezoaica), titlul cartii, in franceza: "La joueuse de go". Extra, extra!
In plus, este scrisa ca si cum cele doua personaje principale ar fi rand pe rand naratori. Ai pasaje care se suprapun, din cele doua puncte de vedere diferite. Foarte foarte faina cartea, o bijuterie!
Voi reveni cu pasaje din carte.
------------------------------
Uite, am revenit.
<< -- Un homme, tu comprends, est différent des garçons moustachus qui rôdent autour du collège. Il dévine ta pensée, prévoit ton plaisir. A ses côtés, tu n'est plus une fille mais une déesse, une sage, une vieille âme qui a vécu toutes les époques et qu'il contemple avec la curiosité intense d'un nouveau-né.>>
<
mercredi 12 septembre 2007
Smochine de Barbaria (figues de Barbarie)
...cevaaaaa, extraordinar de bun!
Doru nici nu vrea sa le guste.
Eu sunt topita dupa ele.
Le-am facut o poza fuga si acum fug la gara, sa prind trenul de 7:55, spre munca.
O zi buna!
Multumesc!
samedi 8 septembre 2007
tarta de caise
Azi am facut o tarta de caise, cu un fond de gem de caise si cu caise uscate. A iesit frumoasa tarta, dar cam dulce. Tin minte, pt data viitoare, o voi face la inceputul verii, cu caise proaspete.
salata de vinete, rosii, brocoli si altele
-- 1 cana buna ca de cafea, cu orez complet (dar poate fi si quinoa, si bulgur complet, sau cuscus) - se fierbe si se scurge daca e necesar
-- 1 vanata mijlocie (dar poate fi si mare), spalata, debarasata de codita si sepale, taiata in felii de 1 cm (cu coaja cu tot!), date prin faina si rumenite in ulei de arahide (se pare ca rezista celmai bine la temperaturi inalte)
-- 1/2 brocoli taiat in buchetele (ma gandesc ca putea sa fie si conopida, de ce nu?)
-- seminte de dovleac, prajite putin - cate seminte? - pai eu am pus cat sa acopar fundul unei tigai cu diametrul de 20 cm, sa nu am dificultati la prajire, sa fie un singur strat
-- 2 rosii
-- 1/2 cepa taiata marunt
-- sos de soia dulce
(ha! tocmai a batut-o Justine pe Venus, la U.S. Open!!!)
-- sucul unei lamai
-- ulei de masline
-- tabasco rosu
==> iarasi a iesit o salata extra! nu stiu ce sa ma fac cu atata talent culinar vegetarian 100%
:-)
vendredi 7 septembre 2007
salata de fasole uscata
-- 1 borcan de 800 ml de fasole alba uscata
-- 1 conserva de vreo 400 ml de fasole rosie uscata
-- Un rest, cat doi-trei-patru pumni de bulgur complet (poate fi si orez, sau quinoa, sau cuscus)
-- 1/2 ceapa taiata marunt
-- 2 pumni de capere murate (sigur, pot fi si castraveciori murati)
-- 1 conserva de vreo 400 ml de "coeurs de bambus" - sunt de fapt tulpini sau miez de tulpini din nus' ce parte a bambusului, taiate i cilindrii de vreo 15 cm lungime si cam de 2 cm in sectiune - inainte de a le pune in salata, le tai si eu in cilindrulete de 1,5 cm lungime.
-- 1/2 dintr-o varza chinezeasca, taiata "taitei" (sau chiar intreaga)
-- 1/2 brocoli, taiat in buchetele
-- sucul de la o lamaie
-- 1 legatura de tarhon (indispensabil? cred ca da)
-- ulei de masline
-- sos soia
=> o mi-nu-ne!
Sol, Coliseum, Charleroi
In seara asta, Sol participa la un spectacol, "Synapse", in Charleroi, la Coliseum. El si altii, vor face un spectacol de drum & bass (Sol), electro, dubstep, jungle... Tare as fi vrut sa merg. Dar Doru vrea sa vada finala de la U.S. Open...
Si nu pot merge singura, ca e noaptea tarziu, in alt oras... Mi-era tare ciuda mai devreme! L-am luat pe Sol de-o parte si i-am spus ca ce mult as vrea sa merg, dar uite... "Nu-i nimica, mami, chiar nici o problema, vii in pod si ma asculti cand vrei...!" "Dar uite, zic, as vrea sa fac ceva cumva simbolic, as vrea sa-i platesc cuiva intrarea, ca si cum as fi eu acolo (chestii din astea sentimentale, la care nu multa lume ma taie)." "Da, excelent!, uite, ii platesti tu intrarea lui Judith. Are sa se bucure tare." Ei, si eu ma bucur. Judith e o prietena de a lui, extraordinar de faina fata, imi place foarte mult de ea. E studenta, nu prea are bani (presupun), asa ca ii va prinde bine.
Doru se uita la un meci tare de rugby, Argentina-Franta. Pe cand s-au cantat imnurile celor doua tari, la deschidere, jucatorii aveau lacrimi in ochi. Mai incolo, o sa se uite la tenis. Eu am sa incarc niste poze pe blogul meu, cu explicatiile lor. MAi incolo, o sa ma uit si eu la tenis: semifinala, intre Justine Henin si Venus Williams.
--------------------------
(vreo 3 ore mai tarziu: Doru i-a dat telefon lui Sol sa-l intrebe cum a fost. Raspunsul este: excelent!)
Sur des notices d'emploi
(je ne sais pas qui a fait les commentaires en italiques)
Sur un savon DOVE :
« Utiliser comme un savon normal »
(C'est à dire?)
Sur un tiramisu Tesco's :
« A consommer avant ... voir ci-dessous », et en dessous, juste à côté de la date limite de consommation :! « Ne pas retourner »
(Trop tard, j'ai tout renversé ?)
Sur un pudding Marks & Spencer :
« Le produit sera chaud après avoir été réchauffé »
(ça, si tu l'avais pas dit...!)
Sur le paquet d'un fer ROWENTA :
« Ne pas repasser les vêtements à même le corps »
(Pourtant cela ferait gagner pas mal de temps, non ?)
Sur un somnifère Nytol :
« Attention ce produit peut entraîner un état de somnolence »
(Et je le prends pourquoi, rappelez-moi ?)
Sur un sèche-cheveux SEARS: On peut lire
« Ne pas utiliser en dormant »
(Sans commentaire)
Sur un sachet de FRITOS:
« Grand concours, nombreux prix. Gratuit sans obligation d'achat. « Détails à l'intérieur du paquet »
(Concours spécial pour couillons !?)
Sur un sirop pour la toux pour enfant :
« Ne pas conduire ou utiliser de machine-outil après absorption »
(Je pense que l'on pourrait réduire énormément le taux des accidents sur les chantiers si on arrivait à réduire le nombre d'enfants de 5 ans qui conduisent un tractopelle alors qu'ils sont malades !)
Sur la plupart des guirlandes lumineuses de Noël :
« Pour usage intérieur et extérieur uniquement »
(Oui, mais par rapport à quoi ?)
Sur un robot de cuisine japonais :
« Ne doit pas être utilisé pour un autre usage »
(Là, il va falloir m'aider avec celle-là. Parce que franchement je suis assez dubitatif ...?)
Sur un paquet de cacahuètes Steinsbury :
« Avertissement : contient des cacahuètes »
(Non ! ... sérieux ?)
Sur un paquet de biscuits apéritif American Airlines:
"Instructions : 1. Ouvrir paquet. 2. Manger biscuit"
(Moi, Tarzan. Toi, Jane. Nous voyager avec Virgin Express !! )
Et la meil! leure pour la fin : Sur une tronçonneuse suédoise :
« Ne pas essayer d'arrêter la chaîne avec les mains ou les parties génitales »
(Parce qu'il y a eu beaucoup de cas ??? )
Si ce n'est pas une erreur de traduction, ils sont balaises ces suédois !!!
Sur un savon DOVE :
« Utiliser comme un savon normal »
(C'est à dire?)
Sur un tiramisu Tesco's :
« A consommer avant ... voir ci-dessous », et en dessous, juste à côté de la date limite de consommation :! « Ne pas retourner »
(Trop tard, j'ai tout renversé ?)
Sur un pudding Marks & Spencer :
« Le produit sera chaud après avoir été réchauffé »
(ça, si tu l'avais pas dit...!)
Sur le paquet d'un fer ROWENTA :
« Ne pas repasser les vêtements à même le corps »
(Pourtant cela ferait gagner pas mal de temps, non ?)
Sur un somnifère Nytol :
« Attention ce produit peut entraîner un état de somnolence »
(Et je le prends pourquoi, rappelez-moi ?)
Sur un sèche-cheveux SEARS: On peut lire
« Ne pas utiliser en dormant »
(Sans commentaire)
Sur un sachet de FRITOS:
« Grand concours, nombreux prix. Gratuit sans obligation d'achat. « Détails à l'intérieur du paquet »
(Concours spécial pour couillons !?)
Sur un sirop pour la toux pour enfant :
« Ne pas conduire ou utiliser de machine-outil après absorption »
(Je pense que l'on pourrait réduire énormément le taux des accidents sur les chantiers si on arrivait à réduire le nombre d'enfants de 5 ans qui conduisent un tractopelle alors qu'ils sont malades !)
Sur la plupart des guirlandes lumineuses de Noël :
« Pour usage intérieur et extérieur uniquement »
(Oui, mais par rapport à quoi ?)
Sur un robot de cuisine japonais :
« Ne doit pas être utilisé pour un autre usage »
(Là, il va falloir m'aider avec celle-là. Parce que franchement je suis assez dubitatif ...?)
Sur un paquet de cacahuètes Steinsbury :
« Avertissement : contient des cacahuètes »
(Non ! ... sérieux ?)
Sur un paquet de biscuits apéritif American Airlines:
"Instructions : 1. Ouvrir paquet. 2. Manger biscuit"
(Moi, Tarzan. Toi, Jane. Nous voyager avec Virgin Express !! )
Et la meil! leure pour la fin : Sur une tronçonneuse suédoise :
« Ne pas essayer d'arrêter la chaîne avec les mains ou les parties génitales »
(Parce qu'il y a eu beaucoup de cas ??? )
Si ce n'est pas une erreur de traduction, ils sont balaises ces suédois !!!
jeudi 6 septembre 2007
Luciano Pavarotti a murit
A murit? Da, astia zic ca chiar a murit, dar nu cred ca a murit de tot! Asta nu se poate!
mercredi 5 septembre 2007
Bancuri, de la Caroline
Bancuri, de la Caroline: Ah, ah, ce efort ingrozitor sa razi in hohote... in sinea ta!
Mi le-a trimis pe cand eram la munca si o aveam pe acritura de Marie in fata mea si nu-mi puteam permite sa rad dupa pofta inimii.
Cand o aveam pe Carmen colega, ii traduceam bancurile pe care le primeam si ne amuzam impreuna 5 minute.
Un tip bate la poarta unei case! Un caine se ridica in 2 picioare si-i
spune:
- Stapanul nu e acasa!
Tipul lesina de spaima. Cand isi revine, il intreaba pe caine:
- Pai, daca esti caine, de ce nu latri ?
- N-am vrut sa va sperii !
Balena mascul se invarte nervos in jurul balenei femela:
- Guvernele tuturor tarilor, sute de organizatii ecologiste, lideri politici de marca, milioane de oameni - toti se lupta ca specia noastra sa supravietuiasca, iar tu imi spui mie ca te doare capul...
Bula si taica-sau:
- Ce mai e nou pe la scoala, fiule?
- Nimic! Mi-au prelungit contractul pentru clasa a VI-a!
Nu beau, nu fumez, ma scol la 6 in fiecare zi, ma culc la 10, nu-mi insel nevasta. Dar si cand oi iesi din puscarie...
In fata unei usi:
- Deschide, iubito !
- Nu pot, sunt dezbracata.
- Nu-i nimic, sunt singur !
- Eu nu !
Printr-o fereastra deschisa, se aude un glas de barbat:
- In casa asta eu comand!!!
Apoi un glas de femeie:
- Ia iesi de sub pat si mai spune o data !!!
El si ea.
Ea: Dragul meu, stii ce citesc in ochii tai?
El: Ce iubito?
Ea: Ca vrei sa te casatoresti cu mine.
El: Analfabeto !
Un jurnalist intreabadirectorul unei case de nebuni, care este testul ce se efectueaza pentru a externa un bolnav.
- Umplem cada cu apa, punem alaturi o lingura si o cana. Si ii propunem bolnavului sa elibereze cada de apa. Jurnalistul, zambind, spune:
- Orice om normal ar lua cana.
- Nu, - spune directorul, - un om normal ar scoate dopul de la cada.
Pe o banca, in parc, doi indragostiti se imbratiseaza.
La un moment dat, langa ei se asaza un domn, care o fixeaza cu privirea pe femeie. In cele din urma, partenerul ei nu mai suporta si izbucneste:
- N-am mai pomenit atata obraznicie !
- Regret, nu vreau sa va deranjez, dar trebuie sa-i cer nevestei cheia de la casa!
Un barbat vine de la baute cu pretinii, intra in casa si striga:
- FEMEIE, CINE-I SHAFU' IN CASA ASTA??
Nevasta-sa îi altoieste scurt un dos de palma peste fata. Barbatul raspunde spashit:
- Ce, n-am voie nici sa intreb?!!
Statea un tzigan pe un deal cu un boomerang in mana si cu fata plina de sange, se apropie altul:
- Ce faci ma?
- Stau..
- Da ce ai in mana??
- Nu stiu
- Pai si de ce il tii?? Arunca-l!
- Arunca-l tu...
Mi le-a trimis pe cand eram la munca si o aveam pe acritura de Marie in fata mea si nu-mi puteam permite sa rad dupa pofta inimii.
Cand o aveam pe Carmen colega, ii traduceam bancurile pe care le primeam si ne amuzam impreuna 5 minute.
Un tip bate la poarta unei case! Un caine se ridica in 2 picioare si-i
spune:
- Stapanul nu e acasa!
Tipul lesina de spaima. Cand isi revine, il intreaba pe caine:
- Pai, daca esti caine, de ce nu latri ?
- N-am vrut sa va sperii !
Balena mascul se invarte nervos in jurul balenei femela:
- Guvernele tuturor tarilor, sute de organizatii ecologiste, lideri politici de marca, milioane de oameni - toti se lupta ca specia noastra sa supravietuiasca, iar tu imi spui mie ca te doare capul...
Bula si taica-sau:
- Ce mai e nou pe la scoala, fiule?
- Nimic! Mi-au prelungit contractul pentru clasa a VI-a!
Nu beau, nu fumez, ma scol la 6 in fiecare zi, ma culc la 10, nu-mi insel nevasta. Dar si cand oi iesi din puscarie...
In fata unei usi:
- Deschide, iubito !
- Nu pot, sunt dezbracata.
- Nu-i nimic, sunt singur !
- Eu nu !
Printr-o fereastra deschisa, se aude un glas de barbat:
- In casa asta eu comand!!!
Apoi un glas de femeie:
- Ia iesi de sub pat si mai spune o data !!!
El si ea.
Ea: Dragul meu, stii ce citesc in ochii tai?
El: Ce iubito?
Ea: Ca vrei sa te casatoresti cu mine.
El: Analfabeto !
Un jurnalist intreabadirectorul unei case de nebuni, care este testul ce se efectueaza pentru a externa un bolnav.
- Umplem cada cu apa, punem alaturi o lingura si o cana. Si ii propunem bolnavului sa elibereze cada de apa. Jurnalistul, zambind, spune:
- Orice om normal ar lua cana.
- Nu, - spune directorul, - un om normal ar scoate dopul de la cada.
Pe o banca, in parc, doi indragostiti se imbratiseaza.
La un moment dat, langa ei se asaza un domn, care o fixeaza cu privirea pe femeie. In cele din urma, partenerul ei nu mai suporta si izbucneste:
- N-am mai pomenit atata obraznicie !
- Regret, nu vreau sa va deranjez, dar trebuie sa-i cer nevestei cheia de la casa!
Un barbat vine de la baute cu pretinii, intra in casa si striga:
- FEMEIE, CINE-I SHAFU' IN CASA ASTA??
Nevasta-sa îi altoieste scurt un dos de palma peste fata. Barbatul raspunde spashit:
- Ce, n-am voie nici sa intreb?!!
Statea un tzigan pe un deal cu un boomerang in mana si cu fata plina de sange, se apropie altul:
- Ce faci ma?
- Stau..
- Da ce ai in mana??
- Nu stiu
- Pai si de ce il tii?? Arunca-l!
- Arunca-l tu...
satul Bilin, din Palestina
Azi, am gasit in ziarul Metro un articol care ma bucurat foarte tare.
I-am povestit despre el lui Doru, care m-a uimit: in loc sa se bucure, chiar s-a enervat!
- Ah, sigur, din articolul asta trebuie sa reiasa cat de democratic este statul Israel! Si apoi, cu obida: Mare chestie - satul Bilin - fata de toate problemele trecute, prezente si viitoare ale Palestinei!
Inteleg de ce a reactionat asa. De fapt, eu, atunci cand m-am bucurat, am ales intre a reactiona ca el (si eu sunt scarbita, de atata vreme) sau a spera ca hotararea aceasta va marca o schimbare in relatiile dintre izraelieni si palestinieni. Naiba stie...!
... A! am reusit sa incarc poza, o juma' de ora mai tarziu. Trebuie ca a fost o coincidenta. Totusi (au cas où), am sa las aici rezumatul.
In mod bizar (asta ar fi culmea!!!) nu reusesc sa incarc poza cu articolul, asa ca am sa copiez aici rezumatul articolului:
"La Cour Suprême Israélienne a accordé hier une victoire symbolique aux Palestiniens. Elle a ordoné au Gouvernement d'Ehoud Olmert de revoir le parcours de la barrière de séparation avec la Cisjordanie, afin qu'elle contourne un village palestinien, symbole de l'opposition à ce mur."
------------------------------------------------------------------
A! am reusit sa incarc poza, o juma' de ora mai tarziu. Trebuie ca a fost o coincidenta. Totusi (au cas où), am sa las aici rezumatul.
Mi-e cam dor de Sandu
AziVio -> Sandu:
Draga Sandicut,
CE mai faci tu? Mi se pare ca ai disparut pt prea multa vreme. Nici eu nu sunt foarte asidua, stiu, dar macar mai apar pe ici pe colo, cu vreun text, vreo poza... Am mare pofta de o cafea, dau fuga sa beau una. Vii si tu?
te pup,
Sandu -> Vio:
As veni eu Vioricut... :)
Asa e m-am lenevit, dar sa stii ca eu iti raspund atunci cand pleci in calatorie si primesc mesaj pe mobil... Fireste ca e putin, uite am sa ititrimit niste adrese unde poti sa vezi poze recente de-ale noastre.
Vio -> Sandu
bine, sa-mi trimiti, neaparat!
si de ce nu-ti faci un blog, unde sa scrii asa, din cand in cand, ca intr-un jurnal?
De exemplu:
"Azi m-am scarpinat in cur pe strada; credeam ca sunt singur, dar tocmai iesise dintr-un bloc o gagica traznet! na! degeaba!"
sau:
"Azi m-am certat cu Michi la cutite: era vorba ca ea voia sa duca gunoiul iar eu nu eram de acord: asta e treaba mea!"
:-)
prostii din astea...
te pup tare si cu mare dor!
lundi 3 septembre 2007
Cu Alina si Catalin, la Bettmeralp
N-am mai scris de mult aici. Imi pare rau. De foarte multe ori as vrea sa scriu - mi se intampla des la servici, dar nu pot sa scriu de acolo.
Intre timp, am fost iarasi in Elvetia, cu Alina si Catalin, la mijlocul lui august. La Bettmeralp. Ffffff frumos acolo! Pacat ca nu pot si eu sa haladuiesc pe munti: probleme la genunchiul stang. Dar si la cabana, in voia mea, a fost foarte bine. Din balcon, aproape ca atingeam muntii cu mana. Am vazut mai tot timpul acelasi peisaj, dar cata varietate!
Nu reusesc sa ma hotarasc sa scriu TOT ce-mi trece prin cap. De unde, frazele mele sparte.
O las balta. See you!
samedi 4 août 2007
Deci, am fost in Portugalia
Deci, am fost in Portugalia. Cea mai frumoasa poza de acolo?
Poate asta? Doru spune ca e cea mai frumoasa.
Nu mi-a fost usor sa ma descurc cu mancarea. Am mancat multe salate, ceea ce n-ar fi rau, dar mi-au lipsit ierburile: marar, patrunjel, busuioc... Nu stiu cum pot trai oamenii de acolo fara ierburi!
dimanche 22 juillet 2007
Maine plecam in Portugalia
Maine plecam in Portugalia. Vom avea o saptamana de vreme calda, la Oceanul Atlantic. Temperaturile maxime, ziua, vor fi intre 27 si 30°C. Un pic cam cald, nu-i asa?
Megaupload !!!
Un site extraordinar de util si care nu costa nimic:
http://www.megaupload.com/fr/
Poti incarca acolo documente (pot sa fie grupuri de documente, zippate) de max. 500 MB odata. Asta inseamna ca, de exemplu, lucrezi seara pana nu mai poti de somn. Si, in loc sa inchizi calculatorul si sa te duci la culcare, il lasi sa mearga, descarcand pe site o transa importanta din lucrarea ta, o transa de 500 MB. Tot ce descarci acolo (la sfarsitul descarcarii primesti o adresa web la care poti accesa ulterior transa respectiva) poate fi accesat 30 de zile dupa descarcare sau dupa ultima accesare.
Formidabil, nu-i asa?
http://www.megaupload.com/fr/
Poti incarca acolo documente (pot sa fie grupuri de documente, zippate) de max. 500 MB odata. Asta inseamna ca, de exemplu, lucrezi seara pana nu mai poti de somn. Si, in loc sa inchizi calculatorul si sa te duci la culcare, il lasi sa mearga, descarcand pe site o transa importanta din lucrarea ta, o transa de 500 MB. Tot ce descarci acolo (la sfarsitul descarcarii primesti o adresa web la care poti accesa ulterior transa respectiva) poate fi accesat 30 de zile dupa descarcare sau dupa ultima accesare.
Formidabil, nu-i asa?
mercredi 11 juillet 2007
O tarta de fructe 100% vegetala
Uite cum sta treaba cu tarta de fructe 100% vegetaa:
Ingrediente:
-- Coca de tarta (fundul de tarta)
-- 4-5 mere sau pere sau si pere si mere, sau ce vrei tu, in cantitate echivalenta
-- pudra de migdale, atat cat sa acoperi bine fundul de tarta - dar nu uita sa il intepi cu furculita in mai multe locuri, inainte!
-- zeama de la 1/2 lamaie (dar mai intai pune deoparte toata coaja ei galbena, data prin razatoare)
-- scortisoara
*-- puré de mere (4 linguri)
*-- faina (4 linguri)
*-- zahar brun (3 linguri)
*-- sare (nu doar un varf de cutit, ci doua-trei)
*-- nuci macinate asa si asa (4 linguri zdravene)
*-- un lichid (poate fi si apa, eu am pus lapte de soia), ca sa inmoi compozitia obtinuta din ingredientele cu (*), astfel incat sa poata fi turnata peste chestia dintre cei doi #, care urmeaza.
#Cureti sau nu cureti fructele (depinde de originea lor si de cate au indurat ele ca insecticide si alte chestii din astea), le tai in felii intr-un castron si storci o juma' de lamaie peste ele, le tavalesti si dupa aceea le aranjezi una langa alta - dar nu lipite una de alta - peste pudra de migdale de pe fundul de tarta.
Presara niste scortisoara peste fructe.#
Pui chestia asta la cuptor, termostat 4, mai intai 20 de minute. Te mai uiti la ea si te iei dupa culoarea fundului de tarta, acesta sa fie usor rumenit. Mai lasi sau nu la cuptor, in functie de asta, dar nu cred sa fie nevoie sa depasesti 30 de minute.
...nu prea sunt specialista la spus retete. Sper sa nu fi uitat nimic.
Ingrediente:
-- Coca de tarta (fundul de tarta)
-- 4-5 mere sau pere sau si pere si mere, sau ce vrei tu, in cantitate echivalenta
-- pudra de migdale, atat cat sa acoperi bine fundul de tarta - dar nu uita sa il intepi cu furculita in mai multe locuri, inainte!
-- zeama de la 1/2 lamaie (dar mai intai pune deoparte toata coaja ei galbena, data prin razatoare)
-- scortisoara
*-- puré de mere (4 linguri)
*-- faina (4 linguri)
*-- zahar brun (3 linguri)
*-- sare (nu doar un varf de cutit, ci doua-trei)
*-- nuci macinate asa si asa (4 linguri zdravene)
*-- un lichid (poate fi si apa, eu am pus lapte de soia), ca sa inmoi compozitia obtinuta din ingredientele cu (*), astfel incat sa poata fi turnata peste chestia dintre cei doi #, care urmeaza.
#Cureti sau nu cureti fructele (depinde de originea lor si de cate au indurat ele ca insecticide si alte chestii din astea), le tai in felii intr-un castron si storci o juma' de lamaie peste ele, le tavalesti si dupa aceea le aranjezi una langa alta - dar nu lipite una de alta - peste pudra de migdale de pe fundul de tarta.
Presara niste scortisoara peste fructe.#
Pui chestia asta la cuptor, termostat 4, mai intai 20 de minute. Te mai uiti la ea si te iei dupa culoarea fundului de tarta, acesta sa fie usor rumenit. Mai lasi sau nu la cuptor, in functie de asta, dar nu cred sa fie nevoie sa depasesti 30 de minute.
...nu prea sunt specialista la spus retete. Sper sa nu fi uitat nimic.
dimanche 8 juillet 2007
Sa citesc o carte scrisa de o prostituata desteapta
Intotdeauna mi-am dorit sa apuc sa stau de vorba, pe indelete cu - sau sa citesc o carte scrisa de o prostituata desteapta si cu darul vorbirii, care sa fii sesizat mii si mii de aspecte ale vietii pe care nu le poti sesiza decat din unghiul acela precis si unic! Dar, cel putin deocamdata, n-a fost sa fie... Intre timp, de cate ori merg prin cartierul cu prostituate de la Bruxelles (rar), sunt asaltata de senzatii puternice, printre care: cele de fascinatie (fata de necunoscut), de rusine (fata de poza lor atat de explicita si de privirile avide ale celorlalti), de revolta (pt ipocrizia/prostia/rautatea celor ce tin ocupatia aceasta la marginea legalitatii)...
In vizita, la Caroline si Cristi
Aseara, am fost la niste prieteni de data recenta cu care ne simtim deosebit de bine: Caroline si Cristi. Azi, le-am scris un mic mesaj:
Dragii nostri,
Ne-am simtit deosebit de bine la voi. Cand spun "deosebit", sa stiti ca n-o spun ca pe un sinonim al lui "foarte". Cu adevarat, ne-am simtit deosebit pt ca aveti darul rar sa ne faceti sa ne simtim ca si cum ne-am cunoaste de o viata. Cel putin mie asa mi se pare mie.
...si apoi am mancat asa niste bunatati la voi, mmm! Multumim frumos.
[...]
Dragii nostri,
Ne-am simtit deosebit de bine la voi. Cand spun "deosebit", sa stiti ca n-o spun ca pe un sinonim al lui "foarte". Cu adevarat, ne-am simtit deosebit pt ca aveti darul rar sa ne faceti sa ne simtim ca si cum ne-am cunoaste de o viata. Cel putin mie asa mi se pare mie.
...si apoi am mancat asa niste bunatati la voi, mmm! Multumim frumos.
[...]
samedi 7 juillet 2007
mardi 3 juillet 2007
Ploile
Pe la noi, au venit ploile. De fapt, nu e buna expresia, pt ca de mai bine de o luna ploile tot sunt cu noi, dar azi ploua asa de tare, de parca inainte nu mai fusese ploaie, de parca aia nu era ploaie...
dimanche 1 juillet 2007
Despre prietenie, gandit de Mircea Eliade
"Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic" celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui.
Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun.
Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila", de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fatza de care nu putem fi "sinceri". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.
In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.
Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite. Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti. Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.
Zilele trecute ?ncercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!". Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera s-au m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.
O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic. Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.
Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el. Nu uitati ca ?ntr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera."
Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun.
Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila", de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fatza de care nu putem fi "sinceri". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.
In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.
Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite. Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti. Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.
Zilele trecute ?ncercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!". Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera s-au m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.
O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic. Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.
Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el. Nu uitati ca ?ntr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera."
dimanche 17 juin 2007
Ma descurc foarte bine si cu bucurie in noua mea viata, cea de
vegetariana 100% :-)
Bucuria imi vine de la gandul ca, in sfarsit mi-a trecut prin cap ca, de fapt, si modul acesta de
alimentatie animala face parte din conditionarea la care suntem supusi din prima zi de viata si chiar si de mai inainte, de pe vremea cand eram in burta mamei. Si ma sustrag cu bucurie de fiecare data cand detectez "mirosul" de conditionare. Ceea ce ma mira este faptul ca nu mi-a trecut niciodata prin cap asta, inainte! Acum, mi se pare atat de evident! De ce nu si inainte?
Mister...! Stii de la ce mi s-a tras? Nu mai stiu daca am povestit asta. Acum vreo luna, am avut o discutie cu Marie (colega mea nesuferita) si Christophe (colegul care seamana cu Tin Tin), eu de o parte, iar ei de cealalta partea argumentarii. Eu am provocat discutia, spunand ca eu nu ma simt deloc bine la gandul ca se fac teste pe animale, pt medicamentele umane.
- Pai cum?! Ce, vrei sa omori oamenii cu medicamente netestate?!!! se indigneaza Marie.
(oricum, ea, in general, e indignata, in discutiile cu mine, cel putin in cele trei discutii pe care le-am avut pana acum, din ianuarie incoace... :-/)
Zic:
- Bine, aici se deschid doua directii foarte mari de discutie: (1) ce anume, daca nu forta, ne da dreptul sa dispunem de viata unor animale si chiar de moartea lor? si (2) este oare bine, intr-o viziune planetara, sa cautam cu orice pret sa ne vindecam si deci sa ne prelungim durata de viata - mai ales la varste inaintate?
(stiu ca cea de-a doua directie de discutie este foarte dura, dar eu pun problema asta in mod stiintific, rece, fara sa ma gandesc nici la mine nici la cei apropiati mie, altfel nu se poate discuta pe tema asta - dar continui sa cred ca problema asta este o problema reala.)
(in partea cealalta, consternarea se poate citi pe fiecare trasatura a fetzelor lor)
In sfarsit, Marie se avanseaza:
- Adica, daca ar fi dupa tine, in loc sa omori 2 iepuri, mai bine ai omori-o pe bunica mea?!
- Marie, problema mea este ca nu sunt convinsa ca viata bunicii tale are un pret mai mare decat viata unuia sau doi iepuri (care, fie vorba intre noi, sunt mult mai numerosi). Si apoi, cine este cel care ar "pune" pretul asta? Cred ca iepurasii aceia - odata ce au venit pe lume - au si ei dreptul sa traiasca in aceeasi masura in care are dreptul sa traiasca bunica ta. A, daca bunica ta ar fi amenintata de prezenta acelor iepurasi, mi se pare OK sa incerce sa se apere, chiar si omorandu-i. Dar altfel nu mi se pare OK. Adica nu mi se pare moral.
Aici a intervneit Christophe:
- A, stai linistita ca iepurasii astia sunt creati special pt experiente de laborator...
- Groaznic! mi se pare cel putin la fel de imoral! Stimulezi reproducerea si creezi conditii de dezvoltare unor animale care nu cunosc niciodata libertatea, care nu cunosc niciodata natura si pe care te simti liber, ca om, ca fiinta 'superioara' sa le supui unor tratamente care le pot induce suferinta si chiar moarte..., in numele a ce? In numele... naiba stie a ce! Nici macar nu poti spune ca e in numele omenirii: cea mai mare parte a omenirii nu are absolut nimic de castigat de pe urma utilizarii animalelor de laborator. De fapt, chiar si in chestia asta (a gasi solutii pt bolile oamenilor, repet: pt bolile catorva dintre oameni, raportat la intreaga populatie a globului), nu e vorba decat despre o sursa de castig. Si apoi (as fi vrut sa spun ca, chiar si daca TOTI oamenii ar putea beneficia de pe urma acestor experiente, problema de ordin moral ar ramane nestirbita)...
Marie m-a intrerupt:
- Dar atunci, ce cauti tu intr-o intreprindere farmaceutica? Si de ce nu esti vegetariana?
...blup! chiar asa!
I-am raspuns:
- Ei, prima intrebare ma pune in mai mare dificultate decat a doua. In orice caz, amandoua merita reflectie profunda.
Discutia s-a cam incheiat aici. Si, asa cum am promis, m-am gandit mult la intrebarile Mariei. Chiar daca stiu ca mi le-a pus ca sa-mi inchida gura si ca sa ma 'pedepseasca' pt ca am 'preferat' doi iepurasi bunicii ei... :-)
Continui sa lucrez intr-o societate farmaceutica - pt ca inca nu am gasit o alternativa si nu imi pot permite sa ies la somaj, din pacate. Dar, daca as avea de ales, cel mai mult mi-ar place sa lucrez (fara nici o ordine de preferinta) intr-o organizatie umanitara sau intr-una de aparare a drepturilor animale.
Iar la a doua intrebare, iata, am gasit un raspuns: vegetariana 100%. Si ma intreb, uimita: cum de nu m-am gandit mai devreme la asta?!
Fiind preocupata de problema asta, zilele trecute am aflat ca e o gogoritza ideea ca hrana animala este indispensabila omului. Ce bine! Deci, pot sa ma retrag, pot sa ma sustrag macar, pot sa dispun sa nu mai fiu partasa la conditiile de trai si moarte impuse animalelor din care se hranesc oamenii. Ce bine! Si, tot citind pe net despre treaba asta, am aflat ca zootehnia este chiar daunatoare in termeni ecologici. Pt ca emanatiile si dejectiile atator animale precum si transformarea tuturor elementelor provocate de industrializarea si comertul lor (uciderea si incinerarea animalelor indezirabile - cum ar fi de exemplu puii de gaina de sex masculin sau animalele atinse de boli transmisibile, sau ratele si gastele dupa ce li s-a scos ficatul gras, foie fras - ambalaj, transport, frigorifiere etc.) care nu ar exista in natura daca nu ar fi colo'sa omul, au
un mare aport in emisia de gaze cu efect de sera! Plus ca, animalele, pt a produce un gram de proteina animala trebuie sa ingurgiteze 7-10 grame de proteina vegetala, care, altfel, ar putea fi consumate ca atare de atatia si atatia muritori de foame in lumea asta! De necrezut ce se poate afla despre numai efectele pozitive ale hranei vegetale, odata ce iti devine interesant subiectul! Ca sa nu mai vorbesc (dar de ce nu?) despre efectele net benefice asupra sanatatii omului ce o practica! Uimitor! Ei, gata, ma bucur foarte tare ca mi-a trecut prin cap sa fac asta - multumita Mariei! - dar n-o sa ma apuc acuma sa fac prozelitism!
Ieri am avut musafiri, niste oameni cu care ne-a imprietenit putin (poate cu timpul ne vom imprieteni si mai bine), pe cand am fost in Normandia. Ii cheama Caroline, Cristi si fetita Ioana si sunt romani) I-am invitat la un 'clatite-party'. M-am descurcat foarte bine, ca si data
trecuta, cand cu spaghetele (am povestit despre asta?). De data asta, am facut pentru ei clatite normale, iar pt mine am compilat mai multe retete gasite pe net, astfel incat sa nu am in compozitie nici lapte de vaca (inlocuit cu succes de laptele de soia), nici oua (inlocuite cu succes uimitor de bicarbonat de sodiu si de piure de mere). Ei bine, am obtinut niste clatite extraordinar de gustoase!
Am amestecat asa:
- 250 g faina
- 1/2 lingura bicarbonat de sodiu
- 3 linguri de mere coapte pasate
- sare
- lapte de soia, cat sa se faca asa, ca o smantana - stii, consistenta normala de aluat de clatite.
Apoi, in tigaie, am avut surpriza sa mearga perfect, nici una ratata! Iar gustul este extra! Atat de bun a fost gustul, incat Caroline le-a preferat pe ale mele, zise "anormale".)
Fetita Ioana are sindrom Down, din... era sa spun "din nefericire". Dar ce stiu eu? Fetita este vioaie, vesela, jucausa, face giumbuslucuri, la cei 4 anisori ai ei, este tandra si blanda, este prietenoasa. Este o frumusete de copil! Nu stie sa vorbeasca, nu stie inca. Merge la o scoala de copii handicapati, din lipsa de o scoala pt copii cu sindrom Down, asa cum exista prin alte parti. Din ce am citit eu, oamenii acestia raman cu o inteligenta asemanatoare cu cea a unui copil de 8 ani, toata viata lor. Dar stii la ce ma gandesc? Daca este adevarat dictonul "cata luciditate, atata drama", al lui Camil Petrescu, si cred foarte tare ca este adevarat, atunci poate ca, daca ai parinti iubitori - si ea are - si daca ai norocul sa fii inconjurat de oameni buni, nu e o asa de mare nefericire sa ramai toata viata un copil. Nu-i asa?
vegetariana 100% :-)
Bucuria imi vine de la gandul ca, in sfarsit mi-a trecut prin cap ca, de fapt, si modul acesta de
alimentatie animala face parte din conditionarea la care suntem supusi din prima zi de viata si chiar si de mai inainte, de pe vremea cand eram in burta mamei. Si ma sustrag cu bucurie de fiecare data cand detectez "mirosul" de conditionare. Ceea ce ma mira este faptul ca nu mi-a trecut niciodata prin cap asta, inainte! Acum, mi se pare atat de evident! De ce nu si inainte?
Mister...! Stii de la ce mi s-a tras? Nu mai stiu daca am povestit asta. Acum vreo luna, am avut o discutie cu Marie (colega mea nesuferita) si Christophe (colegul care seamana cu Tin Tin), eu de o parte, iar ei de cealalta partea argumentarii. Eu am provocat discutia, spunand ca eu nu ma simt deloc bine la gandul ca se fac teste pe animale, pt medicamentele umane.
- Pai cum?! Ce, vrei sa omori oamenii cu medicamente netestate?!!! se indigneaza Marie.
(oricum, ea, in general, e indignata, in discutiile cu mine, cel putin in cele trei discutii pe care le-am avut pana acum, din ianuarie incoace... :-/)
Zic:
- Bine, aici se deschid doua directii foarte mari de discutie: (1) ce anume, daca nu forta, ne da dreptul sa dispunem de viata unor animale si chiar de moartea lor? si (2) este oare bine, intr-o viziune planetara, sa cautam cu orice pret sa ne vindecam si deci sa ne prelungim durata de viata - mai ales la varste inaintate?
(stiu ca cea de-a doua directie de discutie este foarte dura, dar eu pun problema asta in mod stiintific, rece, fara sa ma gandesc nici la mine nici la cei apropiati mie, altfel nu se poate discuta pe tema asta - dar continui sa cred ca problema asta este o problema reala.)
(in partea cealalta, consternarea se poate citi pe fiecare trasatura a fetzelor lor)
In sfarsit, Marie se avanseaza:
- Adica, daca ar fi dupa tine, in loc sa omori 2 iepuri, mai bine ai omori-o pe bunica mea?!
- Marie, problema mea este ca nu sunt convinsa ca viata bunicii tale are un pret mai mare decat viata unuia sau doi iepuri (care, fie vorba intre noi, sunt mult mai numerosi). Si apoi, cine este cel care ar "pune" pretul asta? Cred ca iepurasii aceia - odata ce au venit pe lume - au si ei dreptul sa traiasca in aceeasi masura in care are dreptul sa traiasca bunica ta. A, daca bunica ta ar fi amenintata de prezenta acelor iepurasi, mi se pare OK sa incerce sa se apere, chiar si omorandu-i. Dar altfel nu mi se pare OK. Adica nu mi se pare moral.
Aici a intervneit Christophe:
- A, stai linistita ca iepurasii astia sunt creati special pt experiente de laborator...
- Groaznic! mi se pare cel putin la fel de imoral! Stimulezi reproducerea si creezi conditii de dezvoltare unor animale care nu cunosc niciodata libertatea, care nu cunosc niciodata natura si pe care te simti liber, ca om, ca fiinta 'superioara' sa le supui unor tratamente care le pot induce suferinta si chiar moarte..., in numele a ce? In numele... naiba stie a ce! Nici macar nu poti spune ca e in numele omenirii: cea mai mare parte a omenirii nu are absolut nimic de castigat de pe urma utilizarii animalelor de laborator. De fapt, chiar si in chestia asta (a gasi solutii pt bolile oamenilor, repet: pt bolile catorva dintre oameni, raportat la intreaga populatie a globului), nu e vorba decat despre o sursa de castig. Si apoi (as fi vrut sa spun ca, chiar si daca TOTI oamenii ar putea beneficia de pe urma acestor experiente, problema de ordin moral ar ramane nestirbita)...
Marie m-a intrerupt:
- Dar atunci, ce cauti tu intr-o intreprindere farmaceutica? Si de ce nu esti vegetariana?
...blup! chiar asa!
I-am raspuns:
- Ei, prima intrebare ma pune in mai mare dificultate decat a doua. In orice caz, amandoua merita reflectie profunda.
Discutia s-a cam incheiat aici. Si, asa cum am promis, m-am gandit mult la intrebarile Mariei. Chiar daca stiu ca mi le-a pus ca sa-mi inchida gura si ca sa ma 'pedepseasca' pt ca am 'preferat' doi iepurasi bunicii ei... :-)
Continui sa lucrez intr-o societate farmaceutica - pt ca inca nu am gasit o alternativa si nu imi pot permite sa ies la somaj, din pacate. Dar, daca as avea de ales, cel mai mult mi-ar place sa lucrez (fara nici o ordine de preferinta) intr-o organizatie umanitara sau intr-una de aparare a drepturilor animale.
Iar la a doua intrebare, iata, am gasit un raspuns: vegetariana 100%. Si ma intreb, uimita: cum de nu m-am gandit mai devreme la asta?!
Fiind preocupata de problema asta, zilele trecute am aflat ca e o gogoritza ideea ca hrana animala este indispensabila omului. Ce bine! Deci, pot sa ma retrag, pot sa ma sustrag macar, pot sa dispun sa nu mai fiu partasa la conditiile de trai si moarte impuse animalelor din care se hranesc oamenii. Ce bine! Si, tot citind pe net despre treaba asta, am aflat ca zootehnia este chiar daunatoare in termeni ecologici. Pt ca emanatiile si dejectiile atator animale precum si transformarea tuturor elementelor provocate de industrializarea si comertul lor (uciderea si incinerarea animalelor indezirabile - cum ar fi de exemplu puii de gaina de sex masculin sau animalele atinse de boli transmisibile, sau ratele si gastele dupa ce li s-a scos ficatul gras, foie fras - ambalaj, transport, frigorifiere etc.) care nu ar exista in natura daca nu ar fi colo'sa omul, au
un mare aport in emisia de gaze cu efect de sera! Plus ca, animalele, pt a produce un gram de proteina animala trebuie sa ingurgiteze 7-10 grame de proteina vegetala, care, altfel, ar putea fi consumate ca atare de atatia si atatia muritori de foame in lumea asta! De necrezut ce se poate afla despre numai efectele pozitive ale hranei vegetale, odata ce iti devine interesant subiectul! Ca sa nu mai vorbesc (dar de ce nu?) despre efectele net benefice asupra sanatatii omului ce o practica! Uimitor! Ei, gata, ma bucur foarte tare ca mi-a trecut prin cap sa fac asta - multumita Mariei! - dar n-o sa ma apuc acuma sa fac prozelitism!
Ieri am avut musafiri, niste oameni cu care ne-a imprietenit putin (poate cu timpul ne vom imprieteni si mai bine), pe cand am fost in Normandia. Ii cheama Caroline, Cristi si fetita Ioana si sunt romani) I-am invitat la un 'clatite-party'. M-am descurcat foarte bine, ca si data
trecuta, cand cu spaghetele (am povestit despre asta?). De data asta, am facut pentru ei clatite normale, iar pt mine am compilat mai multe retete gasite pe net, astfel incat sa nu am in compozitie nici lapte de vaca (inlocuit cu succes de laptele de soia), nici oua (inlocuite cu succes uimitor de bicarbonat de sodiu si de piure de mere). Ei bine, am obtinut niste clatite extraordinar de gustoase!
Am amestecat asa:
- 250 g faina
- 1/2 lingura bicarbonat de sodiu
- 3 linguri de mere coapte pasate
- sare
- lapte de soia, cat sa se faca asa, ca o smantana - stii, consistenta normala de aluat de clatite.
Apoi, in tigaie, am avut surpriza sa mearga perfect, nici una ratata! Iar gustul este extra! Atat de bun a fost gustul, incat Caroline le-a preferat pe ale mele, zise "anormale".)
Fetita Ioana are sindrom Down, din... era sa spun "din nefericire". Dar ce stiu eu? Fetita este vioaie, vesela, jucausa, face giumbuslucuri, la cei 4 anisori ai ei, este tandra si blanda, este prietenoasa. Este o frumusete de copil! Nu stie sa vorbeasca, nu stie inca. Merge la o scoala de copii handicapati, din lipsa de o scoala pt copii cu sindrom Down, asa cum exista prin alte parti. Din ce am citit eu, oamenii acestia raman cu o inteligenta asemanatoare cu cea a unui copil de 8 ani, toata viata lor. Dar stii la ce ma gandesc? Daca este adevarat dictonul "cata luciditate, atata drama", al lui Camil Petrescu, si cred foarte tare ca este adevarat, atunci poate ca, daca ai parinti iubitori - si ea are - si daca ai norocul sa fii inconjurat de oameni buni, nu e o asa de mare nefericire sa ramai toata viata un copil. Nu-i asa?
vendredi 1 juin 2007
Vegetarianism: mi s-a pus pata
--- Cristina a écrit :
Subject:
Watch "Virgiliu Stroescu 009 NationalTv 23 Mai 2007
Hrana proasta imbolnaveste grav"
on Google Video
1 hr 31 min 3 sec - May 24, 2007
http://video.google.com/videoplay?docid=-6525897758139710223&pr=goog-sl
----Vio a écrit :
Draga Cristina,
Foarte interesant si... reconfortant!
...pt ca, un pic de la voi, un pic din alte surse de pe net si din carti, sau
de la alti prieteni, un pic din gustul meu natural si - decisiv! - din
constientizarea faptului ca ne permitem fata de animale un comportament lipsit
de morala si sensibilitate, ei bine, iata ca am facut si eu, intr-un tarziu
pasul acesta, declarat: nu mai vreau sa mananc hrana animala. De o saptamana
m-am gandit eu asa si ma gandeam sa n-o tai brusc si cu ouale si lactatele, dar
m-am gandit prost, pt ca odata ce mi-a dat in sfarsit prin minte ca e ffff urat
si rau ce le facem noi oamenii animalelor, acuma nu mai merge cu jumatati de
masura. Cel putin in ceea ce ma priveste. Uite, nu mai departe de azi
dimineata, am mancat 2 oua. Nu mi-au priit deloc, desi sunt cumparate de la
raionul "bio", adica in principiu provin de la gaini crescute normal, in aer
liber si hranite cu grauntze..., dar stiu eu? Daca as avea eu gainile mele...
Iar cu laptele "bio" e aceeasi poveste. In plus, nici nu-l diger bine, daca are
lactoza in el, cum de altfel e si firesc! Asa ca, gata, uite acum si aici, cu
tine si cu amintirea filmului unchiului tau proaspata in memorie, iau hotararea
sa nu mai mananc decat vegetale. Am zis!
:-)
Altfel, suntem cu totii bine sanatosi, ceea ce va dorim si voua!
Te pup si te las, nerabdatoare sa-ti dau vestea cea buna si sa vad ce altceva
mi-ai mai scris.
Va pup pe toti 3, cu drag,
vio
Subject:
Watch "Virgiliu Stroescu 009 NationalTv 23 Mai 2007
Hrana proasta imbolnaveste grav"
on Google Video
1 hr 31 min 3 sec - May 24, 2007
http://video.google.com
Draga Cristina,
Foarte interesant si... reconfortant!
...pt ca, un pic de la voi, un pic din alte surse de pe net si din carti, sau
de la alti prieteni, un pic din gustul meu natural si - decisiv! - din
constientizarea faptului ca ne permitem fata de animale un comportament lipsit
de morala si sensibilitate, ei bine, iata ca am facut si eu, intr-un tarziu
pasul acesta, declarat: nu mai vreau sa mananc hrana animala. De o saptamana
m-am gandit eu asa si ma gandeam sa n-o tai brusc si cu ouale si lactatele, dar
m-am gandit prost, pt ca odata ce mi-a dat in sfarsit prin minte ca e ffff urat
si rau ce le facem noi oamenii animalelor, acuma nu mai merge cu jumatati de
masura. Cel putin in ceea ce ma priveste. Uite, nu mai departe de azi
dimineata, am mancat 2 oua. Nu mi-au priit deloc, desi sunt cumparate de la
raionul "bio", adica in principiu provin de la gaini crescute normal, in aer
liber si hranite cu grauntze..., dar stiu eu? Daca as avea eu gainile mele...
Iar cu laptele "bio" e aceeasi poveste. In plus, nici nu-l diger bine, daca are
lactoza in el, cum de altfel e si firesc! Asa ca, gata, uite acum si aici, cu
tine si cu amintirea filmului unchiului tau proaspata in memorie, iau hotararea
sa nu mai mananc decat vegetale. Am zis!
:-)
Altfel, suntem cu totii bine sanatosi, ceea ce va dorim si voua!
Te pup si te las, nerabdatoare sa-ti dau vestea cea buna si sa vad ce altceva
mi-ai mai scris.
Va pup pe toti 3, cu drag,
vio
mercredi 30 mai 2007
de pe drum m-am adunat...
From: Micha
Sent: mercredi 30 mai 2007 10:22
To: Notevio
Subject: de pe drum m-am adunat...
gata fuse fuse si se duse si vacanta!! :((
buna buna draga vio.... sper ca esti bine si tu si baietii..
si eu sunt binisor desi cu un gust cam amar dupa vacanta din romania.. ai impresia ca nimic nu se misca in tara asta, totul e o mare mocirla... in toate directiile.. am avut ghinionul sa prind referendumul cu realegerea lui basescu si nu iti poti imagina ca numai despre asta se vorbea... si cum se vorbea.. a fost si un scandal cu basescu ca s-a adresat unei jurnaliste cu apelativul "pasarica" si apoi a facut-o "tiganca imputita".. nu ma mira: cu asa conducatori asa situatie in tara..
ce sa zic... mult praf, cladiri care stau sa cada pentru ca nu au bani sa le renoveze, inca sunt si ff periculoase pt ca se desprind bucati mari de tencuiala .. la timisoara a murit o fata de 23 de ani pt ca mergand pe strada i-a cazut o bucata mare de tencuiala in cap!! evident ca nimeni nu a fost gasit vinovat..
unde te uiti vezi numai lume amarata, preturi nu iti mai zic.. sunt ca aici.. traficul e inebunitor... stai o ora sa parcurgi o distanta pe care normal o faci in 20 minute.. nu iti mai spun ca se circula ca la nebuni.. iti taie calea fara sa te anunte.. de pietoni ce sa mai zic.. eram pe verde si nu puteam sa trec ca nu oprea nici o masina!! in fine..
si cald ff cald 34 de grade !!
Sent: mercredi 30 mai 2007 10:22
To: Notevio
Subject: de pe drum m-am adunat...
gata fuse fuse si se duse si vacanta!! :((
buna buna draga vio.... sper ca esti bine si tu si baietii..
si eu sunt binisor desi cu un gust cam amar dupa vacanta din romania.. ai impresia ca nimic nu se misca in tara asta, totul e o mare mocirla... in toate directiile.. am avut ghinionul sa prind referendumul cu realegerea lui basescu si nu iti poti imagina ca numai despre asta se vorbea... si cum se vorbea.. a fost si un scandal cu basescu ca s-a adresat unei jurnaliste cu apelativul "pasarica" si apoi a facut-o "tiganca imputita".. nu ma mira: cu asa conducatori asa situatie in tara..
ce sa zic... mult praf, cladiri care stau sa cada pentru ca nu au bani sa le renoveze, inca sunt si ff periculoase pt ca se desprind bucati mari de tencuiala .. la timisoara a murit o fata de 23 de ani pt ca mergand pe strada i-a cazut o bucata mare de tencuiala in cap!! evident ca nimeni nu a fost gasit vinovat..
unde te uiti vezi numai lume amarata, preturi nu iti mai zic.. sunt ca aici.. traficul e inebunitor... stai o ora sa parcurgi o distanta pe care normal o faci in 20 minute.. nu iti mai spun ca se circula ca la nebuni.. iti taie calea fara sa te anunte.. de pietoni ce sa mai zic.. eram pe verde si nu puteam sa trec ca nu oprea nici o masina!! in fine..
si cald ff cald 34 de grade !!
lundi 14 mai 2007
Aroma extraordinara a cimbrului
Irinucaaaa,
Trrrrrrrebuie neaparat, te rog frumos, sa-i spui Irinei mari ca ii multumesc INCA si inca pt cimbrul pe care ni l-a trimis! Oridecateori imi pun din el in mancare, gasesc acolo, in mancare, in afara de aroma extraordinara a cimbrului din Romania, un iz de prietenie rara.
Va pup cu mare drag, pe toti,
vio
vendredi 11 mai 2007
Dupa melci
Si, pt ca tot veni vorba despre poemul "Dupa melci", care imi place asa de tare incat, intr-o vreme, il stiam pe dinafara, am sa-l scriu aici:
Dupa melci
de Ion Barbu
Unchiului meu Sache Soiculescu
al carui glas il imprumut aici.
Dintr-atatia frati mai mari:
Unii morti,
Altii plugari
Dintr-atatia frati mai mici:
Prunci de treaba,
Scunzi, peltici,
Numai eu rasad mai rãu
Dintr-atatia (prin ce har?)
Mã brodisem sui, hoinar.
Eram mult mai prost pe-atunci...
Când Paresim da prin lunci
Cu pietrisul de albine,
Ne parea la toti mai bine:
Tanci ursuzi,
Desculti si uzi
Fetiscane
(Cozi plavane)
Infasate-n lungi zavelci
O porneau în turma bleaga
Sã culeaga
Ierburi noi, craite, melci...
Era umed la bordei
Si tuleam si eu cu ei.
I
Tot asa o data, iar,
La un sfant prin Faurar
Ori la sfintii Mucenici
Tarla noastra de pitici
Odihnea pe creasta, sus,
- Eu voinic prea tare nu-s.
Rupt din fuga
Subt o gluga
De aluni, pe buturuga
Odihnii
Si eu curand..
Vezi, atunci mi-a dat prin gând
Ca tot stand si alegand
Jos pe vraful de foi ude
Prin lastari si vrejuri crude,
S-ar putea sã dau de el,
Melcul prost, incetinel...
In ungher adânc, un gând
Imi soptea ca melcul bland
Din mormant de foi, pe-aproape
Cheama Omul sã-l dezgroape...
Si pornii la scotocit
(Cu noroc, cãci la-m gasit)
Era tot o mogaldeata
Ochi de bou, dar cu albeata:
Intre el si ce-i afar'
Strejuia un zid de var.
-Ce sã fac cu el asa?
Sã-l arunc nu îmi venea...
Vream sã vad cum se dezghioaca
Pui molatic, din ghioaca :
Vream sã vad cum iar invie
Somnoros, din colivie...
Si de-a lungul, pe pãmânt
M-asezai cuacest descant :
- "Melc, melc,
Cotobelc,
Ghem vargat
Si ferecat;
Lasa noaptea din gaoace,
Melc natang si fã-te-ncoace
Nu e bine sã te-ascunzi
Sub paretii grei si scunzi
Printre vreacuri cerne soare,
Colti de iarba pe razoare
Au zvacnit iar muguri noi
Pun pe ramura altoi.
Melc, melc,
Cotobelc,
Iarna leapada cojoace
Si tu singur în gaoace!
Hai, iesi,
Din cornoasele camesi!
Scoate patru firisoare
Stravezii, tremuratoare,
Scoate umede si mici
Patru fire de arnici;
Si agata la festile
Ciufulite de zambile
Sau la fir de margarint
Inzauatul tau argint...
Peste gardurile vii
Dinspre vii,
Ori de vrei si mai la vale,
In tarlale
-Tipareste brau de bale..."
Dupa ce l-am descantat
L-am pus jos
Si-am asteptat...
Inserase mai de-a bine
Crengi uscate peste mine,
Bazaind la vantul stramb
Imi ziceau rastiti din dramb...
Nazdravana de padure
Jumulita de secure,
Scurt, furis
Inghitea din luminis.
Din lemnoase vagauni,
Capcauni
Ii vedeam piezisi cum casca
Buze searbade de iasca;
Si intorsi
Ochi bubosi
Innoptau sub frunti pestrite
De parose
Si barboase
Joimarite.
Si cum stau sub vant si frig
Strans carlig,
-Iscodind cu ochii treji
Mai de sus de brana, drumul
Unde seara tese fumul
Multor mreji;
De sub vreascuri vazui bine
Repezita inspre mine
O gusata cu gateji.
Chiondoras
Cata la cale:
De pe sale,
Când la deal si când la vale,
Curgeau betele taras.
Iar din plosca ei de gusa
De matusa
Un taios, un aspru: hârrsi..
Plans prelung cum scoate fiara,
Plans dogit,
Când un sarpe-i musca ghiara,
Muget aspru si largit
De vuia din funduri seara...
-Mi-a fost frica, si-am fugit!
II
Toata noaptea viscoli...
Inca bine n-ajunsesem
Ca porni duium, sã vie
O vifornita tarzie
De Paresemi.
Vântura, stârnind gâlceava
Alba pleava;
Si cadeau si maruntei
Bobi de mei...
(Ningea bine, cu temei).
In bordei
Foc vârtos mânca napraznic
Retevei.
Pe coliba singur paznic
M-au lasat c-un vraf de pene...
Rar, le culegeam alene:
Mosul Iene
Razbatea de prin poiene
Sã-mi dea genele prin gene.
Si trudie,
Langa vatra prigonit
Privegheam prelung tãciunii...
Umbre dese,
Ca paunii,
Imi roteau pe hornul sui
Leasa ochilor verzui.
Si-mi ziceam în gând:
"Dar el,
Melcul, prost, incetinel?
Tremura-în ghioaca, varga,
Nu cumva un vant sã-l sparga:
Roagã vantul sã nu-l fure
Si sã nu mai biciuiasca
Barbi de muschi, obraji de iasca,
Prin padure.
Roaga vantul sã se-ndure"
De la jarul straveziu,
Mai tarziu,
Somnoros venii la geam.
(Era-înalt, nu ajungeam.)
Dar prin sticla petecita,
Dar prin ghiata încâlcita,
Fulgera sul lung de har,
Prapadenia de-afar':
Podul lumii se surpase
Iar pe case,
Pana sus, peste colnic,
Albicioase
Ori foioase
Cadeau cepi de arbagic.
Viu îmi adusei aminte.
Ce-auzisem inainte,
De o noapte intre toate
Urgisita,
Când, pe coate,
Guri spurcate
Suflã vapt
Sã dãrâme
Din pãmânt...
Când, pe-un sloi, rupând din pita,
Baba Dochia-învãlitã
Cu opt sarici
Sta covrig,
Sta, înghite
Si sughite
Si se vaicara
De frig.
- Hei, e noaptea-aceea poate!
Inapoi
La fulgii moi
Cumpenind a somn, pe coate,
Cu tot gandul, sus, la-el,
Soptii:
"Melc incetinel,
Cum n-ai vrut sã iesi mai iute!
Nici vifornitã, nici mute
Prin paduri nu te-ar fi prins...
Iar acum, când focu-i stins,
Hornul nins,
Am fi doi s-alegem pene
Si alene
Sã chemam pe mosul Iene
Din poiene,
Sã ne-nchida:
Mie, gene;
Tie,
Cornul drept,
Cel stâng,
Binisor,
Pe când se frâng
Lemne-n crâng,
Melc natâng,
Melc natâng!"
III
Dintre pene si cotoare
Gata nins,
Cum mija un pic de soare
Pe întins
(In câmpie
Colilie
Razboind cu lunecusul
Din tãpoi saltând urcusul),
Inaltat la dâmbii prinsi,
Mã-intorsei subt alunis,...
Il zarii langa culcusu-i
De frunzis.
Era, tot, o scorojita
Limba vanata, sucita,
O nuia, ea un hengher
Il tinea în zgarzi de ger!
Zale reci,
Aspre benti ce se-întretaie,
Sus, pe vreascurile seci,
Il prindeau:
O frunza moarta, cu pastaie.
Si pe trupul lui zgarcit
M-am plecat
Si l-am bocit:
- "Melc, melc, ce-ai fãcut
Din somn cum te-ai desfacut?
Ai crezut în vorba mea
Prefacuta... Ea glumea!
Ai crezut ca ploua soare,
C-a dat iarba pe razoare,
Ca alunul e un cantec...
- Astea-s vorbe si descantec!
Trebuia sã dormi ca ieri,
Surd la cânt si imbieri,
Sã tragi alt oblon de var
intre trup si ce-i afar'...
- Vezi?
Iesisi la un descantec;
Iarna ti-a muscat din pântec...
Ai pornit spre lunci si crâng,
Dar pornisi cu cornul stâng,
Melc natâng,
Melc natâng!"
Iar când vrui sã-l mai alint
Intinsei o mâna-amara
De plans mult....
si, dârdâind,
Doua coarne de argint
Rasucit, se fãrâmarã.
Ca e ciunt, nu m-am uitat...
Ci, în punga lui cu bale,
Cu-insutite griji, pe cale
L-am purtat
Leganat:
Punga mica de matasa...
Iar acasa
L-am pus bine
Sus, în pod
(Tot langa mine),
Ca sã-i cânt din când în când
Fie tare
Fie-n gând:
"Melc, melc,
Cotobelc,
Ploua soare
Prin fâneturi si razoare,
Lujerii te-asteapta-în crâng
Dar n-ai corn
Nici drept,
Nici stâng;
Sunt în sân la mosul Iene
Din poiene:
Cornul drept,
Cornul stâng...
- Iarna coarnele se frâng,
Melc natâng,
Melc natâng!"
Dupa melci
de Ion Barbu
Unchiului meu Sache Soiculescu
al carui glas il imprumut aici.
Dintr-atatia frati mai mari:
Unii morti,
Altii plugari
Dintr-atatia frati mai mici:
Prunci de treaba,
Scunzi, peltici,
Numai eu rasad mai rãu
Dintr-atatia (prin ce har?)
Mã brodisem sui, hoinar.
Eram mult mai prost pe-atunci...
Când Paresim da prin lunci
Cu pietrisul de albine,
Ne parea la toti mai bine:
Tanci ursuzi,
Desculti si uzi
Fetiscane
(Cozi plavane)
Infasate-n lungi zavelci
O porneau în turma bleaga
Sã culeaga
Ierburi noi, craite, melci...
Era umed la bordei
Si tuleam si eu cu ei.
I
Tot asa o data, iar,
La un sfant prin Faurar
Ori la sfintii Mucenici
Tarla noastra de pitici
Odihnea pe creasta, sus,
- Eu voinic prea tare nu-s.
Rupt din fuga
Subt o gluga
De aluni, pe buturuga
Odihnii
Si eu curand..
Vezi, atunci mi-a dat prin gând
Ca tot stand si alegand
Jos pe vraful de foi ude
Prin lastari si vrejuri crude,
S-ar putea sã dau de el,
Melcul prost, incetinel...
In ungher adânc, un gând
Imi soptea ca melcul bland
Din mormant de foi, pe-aproape
Cheama Omul sã-l dezgroape...
Si pornii la scotocit
(Cu noroc, cãci la-m gasit)
Era tot o mogaldeata
Ochi de bou, dar cu albeata:
Intre el si ce-i afar'
Strejuia un zid de var.
-Ce sã fac cu el asa?
Sã-l arunc nu îmi venea...
Vream sã vad cum se dezghioaca
Pui molatic, din ghioaca :
Vream sã vad cum iar invie
Somnoros, din colivie...
Si de-a lungul, pe pãmânt
M-asezai cuacest descant :
- "Melc, melc,
Cotobelc,
Ghem vargat
Si ferecat;
Lasa noaptea din gaoace,
Melc natang si fã-te-ncoace
Nu e bine sã te-ascunzi
Sub paretii grei si scunzi
Printre vreacuri cerne soare,
Colti de iarba pe razoare
Au zvacnit iar muguri noi
Pun pe ramura altoi.
Melc, melc,
Cotobelc,
Iarna leapada cojoace
Si tu singur în gaoace!
Hai, iesi,
Din cornoasele camesi!
Scoate patru firisoare
Stravezii, tremuratoare,
Scoate umede si mici
Patru fire de arnici;
Si agata la festile
Ciufulite de zambile
Sau la fir de margarint
Inzauatul tau argint...
Peste gardurile vii
Dinspre vii,
Ori de vrei si mai la vale,
In tarlale
-Tipareste brau de bale..."
Dupa ce l-am descantat
L-am pus jos
Si-am asteptat...
Inserase mai de-a bine
Crengi uscate peste mine,
Bazaind la vantul stramb
Imi ziceau rastiti din dramb...
Nazdravana de padure
Jumulita de secure,
Scurt, furis
Inghitea din luminis.
Din lemnoase vagauni,
Capcauni
Ii vedeam piezisi cum casca
Buze searbade de iasca;
Si intorsi
Ochi bubosi
Innoptau sub frunti pestrite
De parose
Si barboase
Joimarite.
Si cum stau sub vant si frig
Strans carlig,
-Iscodind cu ochii treji
Mai de sus de brana, drumul
Unde seara tese fumul
Multor mreji;
De sub vreascuri vazui bine
Repezita inspre mine
O gusata cu gateji.
Chiondoras
Cata la cale:
De pe sale,
Când la deal si când la vale,
Curgeau betele taras.
Iar din plosca ei de gusa
De matusa
Un taios, un aspru: hârrsi..
Plans prelung cum scoate fiara,
Plans dogit,
Când un sarpe-i musca ghiara,
Muget aspru si largit
De vuia din funduri seara...
-Mi-a fost frica, si-am fugit!
II
Toata noaptea viscoli...
Inca bine n-ajunsesem
Ca porni duium, sã vie
O vifornita tarzie
De Paresemi.
Vântura, stârnind gâlceava
Alba pleava;
Si cadeau si maruntei
Bobi de mei...
(Ningea bine, cu temei).
In bordei
Foc vârtos mânca napraznic
Retevei.
Pe coliba singur paznic
M-au lasat c-un vraf de pene...
Rar, le culegeam alene:
Mosul Iene
Razbatea de prin poiene
Sã-mi dea genele prin gene.
Si trudie,
Langa vatra prigonit
Privegheam prelung tãciunii...
Umbre dese,
Ca paunii,
Imi roteau pe hornul sui
Leasa ochilor verzui.
Si-mi ziceam în gând:
"Dar el,
Melcul, prost, incetinel?
Tremura-în ghioaca, varga,
Nu cumva un vant sã-l sparga:
Roagã vantul sã nu-l fure
Si sã nu mai biciuiasca
Barbi de muschi, obraji de iasca,
Prin padure.
Roaga vantul sã se-ndure"
De la jarul straveziu,
Mai tarziu,
Somnoros venii la geam.
(Era-înalt, nu ajungeam.)
Dar prin sticla petecita,
Dar prin ghiata încâlcita,
Fulgera sul lung de har,
Prapadenia de-afar':
Podul lumii se surpase
Iar pe case,
Pana sus, peste colnic,
Albicioase
Ori foioase
Cadeau cepi de arbagic.
Viu îmi adusei aminte.
Ce-auzisem inainte,
De o noapte intre toate
Urgisita,
Când, pe coate,
Guri spurcate
Suflã vapt
Sã dãrâme
Din pãmânt...
Când, pe-un sloi, rupând din pita,
Baba Dochia-învãlitã
Cu opt sarici
Sta covrig,
Sta, înghite
Si sughite
Si se vaicara
De frig.
- Hei, e noaptea-aceea poate!
Inapoi
La fulgii moi
Cumpenind a somn, pe coate,
Cu tot gandul, sus, la-el,
Soptii:
"Melc incetinel,
Cum n-ai vrut sã iesi mai iute!
Nici vifornitã, nici mute
Prin paduri nu te-ar fi prins...
Iar acum, când focu-i stins,
Hornul nins,
Am fi doi s-alegem pene
Si alene
Sã chemam pe mosul Iene
Din poiene,
Sã ne-nchida:
Mie, gene;
Tie,
Cornul drept,
Cel stâng,
Binisor,
Pe când se frâng
Lemne-n crâng,
Melc natâng,
Melc natâng!"
III
Dintre pene si cotoare
Gata nins,
Cum mija un pic de soare
Pe întins
(In câmpie
Colilie
Razboind cu lunecusul
Din tãpoi saltând urcusul),
Inaltat la dâmbii prinsi,
Mã-intorsei subt alunis,...
Il zarii langa culcusu-i
De frunzis.
Era, tot, o scorojita
Limba vanata, sucita,
O nuia, ea un hengher
Il tinea în zgarzi de ger!
Zale reci,
Aspre benti ce se-întretaie,
Sus, pe vreascurile seci,
Il prindeau:
O frunza moarta, cu pastaie.
Si pe trupul lui zgarcit
M-am plecat
Si l-am bocit:
- "Melc, melc, ce-ai fãcut
Din somn cum te-ai desfacut?
Ai crezut în vorba mea
Prefacuta... Ea glumea!
Ai crezut ca ploua soare,
C-a dat iarba pe razoare,
Ca alunul e un cantec...
- Astea-s vorbe si descantec!
Trebuia sã dormi ca ieri,
Surd la cânt si imbieri,
Sã tragi alt oblon de var
intre trup si ce-i afar'...
- Vezi?
Iesisi la un descantec;
Iarna ti-a muscat din pântec...
Ai pornit spre lunci si crâng,
Dar pornisi cu cornul stâng,
Melc natâng,
Melc natâng!"
Iar când vrui sã-l mai alint
Intinsei o mâna-amara
De plans mult....
si, dârdâind,
Doua coarne de argint
Rasucit, se fãrâmarã.
Ca e ciunt, nu m-am uitat...
Ci, în punga lui cu bale,
Cu-insutite griji, pe cale
L-am purtat
Leganat:
Punga mica de matasa...
Iar acasa
L-am pus bine
Sus, în pod
(Tot langa mine),
Ca sã-i cânt din când în când
Fie tare
Fie-n gând:
"Melc, melc,
Cotobelc,
Ploua soare
Prin fâneturi si razoare,
Lujerii te-asteapta-în crâng
Dar n-ai corn
Nici drept,
Nici stâng;
Sunt în sân la mosul Iene
Din poiene:
Cornul drept,
Cornul stâng...
- Iarna coarnele se frâng,
Melc natâng,
Melc natâng!"
Inscription à :
Articles (Atom)