(schimb de mesaje, cu Cristina)
2009/5/29 Cristina Dumitrache:
Oau Viorica ma sperii. Bine ca nu a fost mai rau, dar totusi ma ingrijoreaza situatia actuala. Imi pare tare rau. Nu stiu ce as putea sa fac, sa te ajut doar cu sfaturile, ca altfel nu vad cum. Imi pare rau. Spune-mi daca pot fi de ajutor in any other way.
Cu osteoporoza daca vrei sa o mai ameliorezi sa nu mai mananci produse lactate. Cu toate ca doctorii recomanda branza de vaci si lapte pt. tratarea conditiei, paradoxal, prod. lactate elimina si putinul calciu care mai e, si inrautatesc situatia. Nici carnea nu e mai departe, practic produsele de origine animala nu sunt recomandate. Uhhh sfaturile nu ajuta cu nimic...
2009/5/29 vio rica:
Ei, Cristina, nu te speria asa! Am avut ghinion, dar, in ghinionul meu, am avut si mare noroc! puteam sa am fracturi multiple cu osteoporoza asta a mea, puteam sa-mi dizloc umarul, sa-mi sparg capul, sa-mi pierd ochiul... Pe bune!
Hai sa-ti spun o rugaciune tibetana, de-o sa ramai masca:
"Fa in asa fel incat sa intalnesc dificultati si suferinte in drumul meu, atfel incat inima mea sa fie luminata pe deplin si ca experientele mele de liberare si compasiune sa fie duse pana la capat!"
ce sa mai! trebuie sa ne schimbam doar un pic unghiul din care privim problemele cu care ne confruntam in viata si (atata timp cat nu e vorba de viata si/sau sanatatea oamenilor nostri dragi; am si eu limitele mele, Doamne ajuta!) totul capata o alta lumina! Chiar si Sol ma ajuta in a vedea pozitiv lucrurile! Imi spune: mami-mami, nu te mai necaji, ce? nu e si ceva bun in toata afacerea asta? unde mai pupai tu atata vacanta platita? uite, eu iti aduc filme (el si prietenii lui mi-au adus saptamana trecuta vreo 70 de filme, ca sa nu se plictiseasca "mama lui Sol"), mergi si iei carti de la biblioteca, te plimbi pe saturate, dormi cat vrei..." Pai nu? Iar Doru ma giugiuleste in fel si chip si imi aduce flori, imi amenajeaza gradinita... Zau ca nu pot sa ma plang. Nu fi necajita, ca iarasi se adevereste ca dracul nu e chiar asa de negru pe cat pare.
:-)
Cu ce sa ma ajuti? Cu un oftat. :-) Asa spunea mama mea, cu zambetul pe buze. Asa si eu!
:-)
Altfel, eu sunt vegetaliana, adica nu consum deloc produse de origine animala, asa ca, din pdv-ul asta, pt osteoporoza, stau bine. Doar de pe 4 mai incoace, cand mi-au spus ca am rupere de muschi, doctorul mi-a spus si ca ar fi bine, pana ma vindec, sa fiu... vegetariana, adica sa adaug niste surse mai mari de proteine in alimentatia mea. Si am adaugat: de atunci, am mancat 2 oua si vreo 500 g de branza, cu totul si cu totul. Iar azi dimineata, am cumparat niste "croissants" si "couques au chocolat", sa mananc impreuna cu Sol (contin unt si un pic de lapte, in ciocolata), si m-am scarbit mancand, culmea! Asa ca, revin imediat la regimul meu de hrana vegetaliana. Credeam ca duc mai tare dorul branzei si oualor, sunt chiar uimita sa vad ca nu. Poate ca nu mi-a stricat intermezzo-ul asta, ca sa nu-mi mai inchipui ca hrana la care am renuntat este chiar asa de gustoasa. E o fff mare parte de obisnuinta in toate astea.
Va pup tare-tare si sper ca "scrisoarea" mea sa va gaseasca sanatosi si voiosi!
vendredi 29 mai 2009
mercredi 27 mai 2009
ecografia-2...
...zice ca este dezinsertie a lui supra-spinatus, dar ca nu i se pare ca e totala, na!
ha-ha!!! e mai bine, deci, decat parea!
am fost la medicul meu generalist, o bomboana de medic si primul din toata seria din ultimul timp care m-a pus sa fac miscarile care sa-i spuna daca muschiul ala e desprins de tot sau nu. si pot!!! :-))) cu oaresce dificultati, mai ales cand trebuie sa duc mana la spate, dar fac miscari care sunt imposibile daca muschiul ala e desprins. asa ca nu e desprins - in orice caz nu total. medicul meu spunea (ca si kinezoterapeutul) ca daca nu e desprindere totala, atunci nu ar trebui operat. pacat ca ortopedul nu a facut distinctia asta: pt el, chiar si asa trebuie operat. poate ca asa e, dar eu am sa mai merg si la alt ortoped, la Braine-l'Alleud, deja am luat rendez-vous, sa vedem. cei 2 ortopezi sunt SIGUR de scoli diferite: unul e tanar (cel de la Nivelles, primul) iar celalalt e in varsta, cu enorm de multa experienta (cel de la Braine-l'Alleud). allez, sa vedem!
ha-ha!!! e mai bine, deci, decat parea!
am fost la medicul meu generalist, o bomboana de medic si primul din toata seria din ultimul timp care m-a pus sa fac miscarile care sa-i spuna daca muschiul ala e desprins de tot sau nu. si pot!!! :-))) cu oaresce dificultati, mai ales cand trebuie sa duc mana la spate, dar fac miscari care sunt imposibile daca muschiul ala e desprins. asa ca nu e desprins - in orice caz nu total. medicul meu spunea (ca si kinezoterapeutul) ca daca nu e desprindere totala, atunci nu ar trebui operat. pacat ca ortopedul nu a facut distinctia asta: pt el, chiar si asa trebuie operat. poate ca asa e, dar eu am sa mai merg si la alt ortoped, la Braine-l'Alleud, deja am luat rendez-vous, sa vedem. cei 2 ortopezi sunt SIGUR de scoli diferite: unul e tanar (cel de la Nivelles, primul) iar celalalt e in varsta, cu enorm de multa experienta (cel de la Braine-l'Alleud). allez, sa vedem!
lundi 25 mai 2009
am fost din nou la ortoped si...
...m-a certat ca n-am purtat esarfa (desi ii spusesem ca doar de sambata n-o mai purtam).
(continui sa cred ca am facut bine ca nu am purtat-o deloc, dar lui m-am aratat pocaita...)
dar se pare ca fractura e pe calea cea buna, chiar daca nu e gata.
problema e ca in sfarsit a primit rezultatul ecografiei-1, unde scrie ca am un muschi smuls din insertia de pe marea protuberanta a humerusului (supra-spinatus, in FR: sus-épineux). daca e asa, a spus ca trebuie operat. dar poate nu e asa. poate ca cu tot hematomul care era acolo chiar si la 2 saptamani dupa accident, nu s-a putut vedea bine. drept pt care, dr
m-a trimis sa mai fac o ecografie-2. am s-o fac miercuri dim. eu cred ca nu s-a vazut bine. nu cred ca as putea evolua atat de clar pozitiv (chiar daca incet), cum mi se intampla mie, daca muschiul ala ar fi smuls cu totul. eh, vom vedea. daca va fi vorba de operatie, inainte s-o fac, ORICUM am sa ma duc si la alt ortoped (sau chiar ortopezi), sa culeg si alte pareri.
:-/
(continui sa cred ca am facut bine ca nu am purtat-o deloc, dar lui m-am aratat pocaita...)
dar se pare ca fractura e pe calea cea buna, chiar daca nu e gata.
problema e ca in sfarsit a primit rezultatul ecografiei-1, unde scrie ca am un muschi smuls din insertia de pe marea protuberanta a humerusului (supra-spinatus, in FR: sus-épineux). daca e asa, a spus ca trebuie operat. dar poate nu e asa. poate ca cu tot hematomul care era acolo chiar si la 2 saptamani dupa accident, nu s-a putut vedea bine. drept pt care, dr
m-a trimis sa mai fac o ecografie-2. am s-o fac miercuri dim. eu cred ca nu s-a vazut bine. nu cred ca as putea evolua atat de clar pozitiv (chiar daca incet), cum mi se intampla mie, daca muschiul ala ar fi smuls cu totul. eh, vom vedea. daca va fi vorba de operatie, inainte s-o fac, ORICUM am sa ma duc si la alt ortoped (sau chiar ortopezi), sa culeg si alte pareri.
:-/
Un WE lung si fain
Azi m-am trezit pe la 10, mi-am preparat 2 sandwichuri, mi-am pus un mare pahar de suc de sfecla, scriu un pic aici si apoi pe la 13 merg la spital:
- mai intai dau sange sa vedem cum stau cu productia de hormon tiroidian
- pe urma fac radiografie de control la umar
- pe urma, spre 15, merg la ortoped.
Joia trecuta a fost zi libera pe aici. Pe la pranz, am fost la Nineta, la un mare barbechiu (mie mi-a preparat separat bunatati vegetale), unde era si sotul ei Marc, bineinteles, dar a fost invitat si Iancu, cu prietena lui Nadia si cu cei 2 copii ai ei si muuuulti altii: Maria, Cristi & Eddy, Ioana & Luigi (aoleu, imi dau seama ca trebuie sa-mi pun la punct colectia de portrete!), Iencuta & Helena, Pavel & Else si noi 2. De fapt, Nineta si Iancu au ramas in relatii foarte bune si se apreciaza si se ajuta unul pe altul, cam cum erau parintii mei. Sunt formidabili! Si, ce e si mai formidabil este ca si perechile lor respective se inteleg foarte bine intre ele! Pentru ei, e foarte bine ca si Nadia si Marc sunt flamanzi. Pt noi astilalti, romanii din gasca, e un pic mai greu, pacat! Dar ce conteaza cu adevarat, este sa se inteleaga EI bine.
Vineri seara am fost invitati la Judith acasa si astfel i-am cunoscut pe parintii ei, o seara foarte frumoasa! Au o casa fff frumoasa, facuta aproape exact pe gustul nostru adica cum ar fi gustul nostru daca am avea mai multi bani. Ea este psiholog, el este medic generalist si, impreuna cu copiii (Judith 22 ani si Adrian 10 ani), fac o familie deosebit de frumoasa!
Sambata, pe la pranz, au venit A & C si l-au luat pe Doru la plimbare cu bicicletele, in timp ce eu am ramas la povesti cu Sol, care se pregatea sa mearga la o nunta de italieni (sa le faca muzica si animatia). Apoi, biciclistii s-au intors, Sol a plecat si, in loc sa facem un gratar cum spuneau inainte de plecare, mai bine ne-am facut niste pizze (trebuia doar sa le incalzim, in cuptor) si am baut bere, pana pe la 8 seara, cand ne-a venit ideea sa mergem pe la ei sa ne uitam la niste filme. Ne-am intors acasa pe la 2 jumate...
Ieri dimineata, m-a luat Doru de aripa buna si ne-am dus sa alegem o umbrela, pt gradina, ca scosese masa in gradina si nu puteam sa stam la masa, la micul dejun, pt ca ne batea prea tare soarele in cap. Asa ca, acum avem si umbreluta si putem sta ore in sir afara, in aer liber. O incantare!
Altfel, mi-au adus prietenii lui Sol vreo 70 (da, da, saptezeci!) de filme, sa nu ma plictisesc, unele dintre ele foarte faine!, iar Nineta m-a aprovizionat in carti de aventuri. Primavara asta e prea frumoasa ca sa incerc sa patrund in tainele lumii asteia (toaaaate cartile pe care le-am incarcat de pe net, prin iarna), caci "cata luciditate, atata drama", dupa cum preabine stim. Lasa ca va veni si timpul cartilor alora. Daca va veni.
Cu mana, se amelioreaza treaba, incet-incet. In orice caz, indiferent de ce spune doctorul azi, saptamana ce vine am sa reiau munca.
- mai intai dau sange sa vedem cum stau cu productia de hormon tiroidian
- pe urma fac radiografie de control la umar
- pe urma, spre 15, merg la ortoped.
Joia trecuta a fost zi libera pe aici. Pe la pranz, am fost la Nineta, la un mare barbechiu (mie mi-a preparat separat bunatati vegetale), unde era si sotul ei Marc, bineinteles, dar a fost invitat si Iancu, cu prietena lui Nadia si cu cei 2 copii ai ei si muuuulti altii: Maria, Cristi & Eddy, Ioana & Luigi (aoleu, imi dau seama ca trebuie sa-mi pun la punct colectia de portrete!), Iencuta & Helena, Pavel & Else si noi 2. De fapt, Nineta si Iancu au ramas in relatii foarte bune si se apreciaza si se ajuta unul pe altul, cam cum erau parintii mei. Sunt formidabili! Si, ce e si mai formidabil este ca si perechile lor respective se inteleg foarte bine intre ele! Pentru ei, e foarte bine ca si Nadia si Marc sunt flamanzi. Pt noi astilalti, romanii din gasca, e un pic mai greu, pacat! Dar ce conteaza cu adevarat, este sa se inteleaga EI bine.
Vineri seara am fost invitati la Judith acasa si astfel i-am cunoscut pe parintii ei, o seara foarte frumoasa! Au o casa fff frumoasa, facuta aproape exact pe gustul nostru adica cum ar fi gustul nostru daca am avea mai multi bani. Ea este psiholog, el este medic generalist si, impreuna cu copiii (Judith 22 ani si Adrian 10 ani), fac o familie deosebit de frumoasa!
Sambata, pe la pranz, au venit A & C si l-au luat pe Doru la plimbare cu bicicletele, in timp ce eu am ramas la povesti cu Sol, care se pregatea sa mearga la o nunta de italieni (sa le faca muzica si animatia). Apoi, biciclistii s-au intors, Sol a plecat si, in loc sa facem un gratar cum spuneau inainte de plecare, mai bine ne-am facut niste pizze (trebuia doar sa le incalzim, in cuptor) si am baut bere, pana pe la 8 seara, cand ne-a venit ideea sa mergem pe la ei sa ne uitam la niste filme. Ne-am intors acasa pe la 2 jumate...
Ieri dimineata, m-a luat Doru de aripa buna si ne-am dus sa alegem o umbrela, pt gradina, ca scosese masa in gradina si nu puteam sa stam la masa, la micul dejun, pt ca ne batea prea tare soarele in cap. Asa ca, acum avem si umbreluta si putem sta ore in sir afara, in aer liber. O incantare!
Altfel, mi-au adus prietenii lui Sol vreo 70 (da, da, saptezeci!) de filme, sa nu ma plictisesc, unele dintre ele foarte faine!, iar Nineta m-a aprovizionat in carti de aventuri. Primavara asta e prea frumoasa ca sa incerc sa patrund in tainele lumii asteia (toaaaate cartile pe care le-am incarcat de pe net, prin iarna), caci "cata luciditate, atata drama", dupa cum preabine stim. Lasa ca va veni si timpul cartilor alora. Daca va veni.
Cu mana, se amelioreaza treaba, incet-incet. In orice caz, indiferent de ce spune doctorul azi, saptamana ce vine am sa reiau munca.
vendredi 15 mai 2009
Cand mi-a spus dr ca am fractura, mi-a picat iar lumea in cap. De unde ma simteam mai bine, dupa aproape 2 saptamani de la accident, vestea ca am fractura TOTUSI, mi-a dat chiar o senzatie de lesin (imi tiuiau urechile si auzeam ca prin vata). De ce? Nu stiu sa explic. Poate din cauza ca fiecare fractura din asta imi arata cat de slaba sunt. Chiar m-am gandit ca, in mod bizar, fracturile astea, una-doua, imi reduc increderea in mine, pur si simplu. In afara de suferinta fizica resimt si o suferinta psihica.
DAR!
Dupa o zi de stat cu mana in esarfa, m-am gandit ca e stupid sa fiu mai precauta acum, la 10 zile dupa accid, la naiba! Si, intrigata de faptul ca, desi aveam fractura, puteam executa destul de multe miscari, chiar si fara durere, m-am dus pe net sa vad cum sta treaba cu tipul asta de fractura, la care nu se pune ghips.
Si am aflat ca, in cazul meu, daca s-ar fi stiut de la inceput ce am, mi s-ar fi pus bratul intr-o esarfa ANTALGICA (deci se urmareste nu atat imobilizarea cat atenuarea durerii) - ceea ce ei au facut presupunand ca am ruptura de muschi, dar eu, gandind ca in felul acesta cotul imi va anchiloza, nu am purtat-o, iar durerea a fost pe barba mea.
Am mai aflat ca, dupa 8-15 zile de imobilizare in esarfa, in functie de subiect, trebuie inceputa ceea ce se numeste "auto-mobilizarea pasiva", adica iesirea din esarfa si practicarea de exercitii, acasa, cum ar fi sprijinirea cu membrul sanatos de o masa, trunchiul aplecat si balansat in gol bratul afectat; sau culcat pe spate, sa iau cu mana stanga incheietura mainii drepte si incetisor s-o duc deasupra capului. Insa, tinand cont de faptul ca eu din primele 3 zile am reinceput remobilizarea mainii, cu succes, acum ar fi fost stupid sa ma prefac ca abia ies din esarfa! Nu? Astfel incat am continuat sa ma comport ca si cum NU ar fi fractura, cu grija sa nu ma doara, fara miscari bruste, totul controlat la maximum (lucru intens pe reflexe), dar cu miscari LENTE din ce in ce mai indraznete si cu consolidarea lor.
Si iata ca acum scriu cu amandoua mainile! :-)))) Deci, reusesc fara prea mare efort sa-mi mentin mana suspendata deasupra clavierului. Mai am ceva dificultati la scrisul de mana. As putea sa reiau munca, dar am sa merg pana la capatul concediului, ca sa consolidez maxim victoria asta impotriva noii fracturi! Na!
Si, bineinteles, esarfa (despre care dr imi spunea ca trebuie purtata "zi si noapte", Doamne!) e pusa bine intr-o punga, in pivnita!
Voilà!
Bun, reusesc sa fac miscari usoare, ca munca de birou, care imediat dupa accident imi erau strict interzise de durere. Raman insa multe alte miscari pe care nu le pot face, sau pe care le fac cu durere si prefer deci sa nu le fac. De indata ce indepartez mana de corp, totul devine mai dificil: sa imping, sa trag - nu pot inca. Nu-i nimic, rabdare! Sunt pe calea cea buna.
:-)
Iar algodistrofia, cel putin deocamdata, sta pe loc.
DAR!
Dupa o zi de stat cu mana in esarfa, m-am gandit ca e stupid sa fiu mai precauta acum, la 10 zile dupa accid, la naiba! Si, intrigata de faptul ca, desi aveam fractura, puteam executa destul de multe miscari, chiar si fara durere, m-am dus pe net sa vad cum sta treaba cu tipul asta de fractura, la care nu se pune ghips.
Si am aflat ca, in cazul meu, daca s-ar fi stiut de la inceput ce am, mi s-ar fi pus bratul intr-o esarfa ANTALGICA (deci se urmareste nu atat imobilizarea cat atenuarea durerii) - ceea ce ei au facut presupunand ca am ruptura de muschi, dar eu, gandind ca in felul acesta cotul imi va anchiloza, nu am purtat-o, iar durerea a fost pe barba mea.
Am mai aflat ca, dupa 8-15 zile de imobilizare in esarfa, in functie de subiect, trebuie inceputa ceea ce se numeste "auto-mobilizarea pasiva", adica iesirea din esarfa si practicarea de exercitii, acasa, cum ar fi sprijinirea cu membrul sanatos de o masa, trunchiul aplecat si balansat in gol bratul afectat; sau culcat pe spate, sa iau cu mana stanga incheietura mainii drepte si incetisor s-o duc deasupra capului. Insa, tinand cont de faptul ca eu din primele 3 zile am reinceput remobilizarea mainii, cu succes, acum ar fi fost stupid sa ma prefac ca abia ies din esarfa! Nu? Astfel incat am continuat sa ma comport ca si cum NU ar fi fractura, cu grija sa nu ma doara, fara miscari bruste, totul controlat la maximum (lucru intens pe reflexe), dar cu miscari LENTE din ce in ce mai indraznete si cu consolidarea lor.
Si iata ca acum scriu cu amandoua mainile! :-)))) Deci, reusesc fara prea mare efort sa-mi mentin mana suspendata deasupra clavierului. Mai am ceva dificultati la scrisul de mana. As putea sa reiau munca, dar am sa merg pana la capatul concediului, ca sa consolidez maxim victoria asta impotriva noii fracturi! Na!
Si, bineinteles, esarfa (despre care dr imi spunea ca trebuie purtata "zi si noapte", Doamne!) e pusa bine intr-o punga, in pivnita!
Voilà!
Bun, reusesc sa fac miscari usoare, ca munca de birou, care imediat dupa accident imi erau strict interzise de durere. Raman insa multe alte miscari pe care nu le pot face, sau pe care le fac cu durere si prefer deci sa nu le fac. De indata ce indepartez mana de corp, totul devine mai dificil: sa imping, sa trag - nu pot inca. Nu-i nimic, rabdare! Sunt pe calea cea buna.
:-)
Iar algodistrofia, cel putin deocamdata, sta pe loc.
mardi 12 mai 2009
am fost la ortoped si... e fractura!
am fost la ortoped si... e fractura, fi-r-ar sa fie! fractura fara deplasare a unei mici portiuni din marea protuberanta a humerusului, in afara articulatiei.
Si mi-a aratat dr pe ordi (de altfel, ca sa elimine orice posibilitate de confuzie - caci si el se mira ca cei de la urgente nu au vazut - am facut o noua radiografie): sare in ochi!!! Sa innebunesti, nu alta!
(1) ca iar am de asteptat pana se face bine
(2) cum naiba au putut sa NU vada o fractura atat de evidenta?!
(3) de frica sa nu se reactiveze algodistrofia mai tare decat s-a reactivat deja (rezonabil)
in sfarsit, asta e. A! si, in plus, nici nu gaseau echografia mea. Dar mi-a zis dr ca oricum, tratamentul e acelasi: repaus absolut. 6 sapt., daca tt merge bine. Au trecut deja aproape 2 (miercuri se fac doua).
ma gandesc serios sa nu mai merg cu bicicleta.
Si mi-a aratat dr pe ordi (de altfel, ca sa elimine orice posibilitate de confuzie - caci si el se mira ca cei de la urgente nu au vazut - am facut o noua radiografie): sare in ochi!!! Sa innebunesti, nu alta!
(1) ca iar am de asteptat pana se face bine
(2) cum naiba au putut sa NU vada o fractura atat de evidenta?!
(3) de frica sa nu se reactiveze algodistrofia mai tare decat s-a reactivat deja (rezonabil)
in sfarsit, asta e. A! si, in plus, nici nu gaseau echografia mea. Dar mi-a zis dr ca oricum, tratamentul e acelasi: repaus absolut. 6 sapt., daca tt merge bine. Au trecut deja aproape 2 (miercuri se fac doua).
ma gandesc serios sa nu mai merg cu bicicleta.
mercredi 6 mai 2009
Of, of, of, medicii astia!
azi am facut echographia, cu o tipa mai constipata, asa, care daca i-a scris dr; pe hartie sa se uite la UMARUL meu, ea nu are de ce sa se uite mai jos, chiar daca pe mine NU ma doare umarul si chiar daca pe mine ma doare mai jos, pe brat.
confuzia vine de la faptul ca noi romanii spunem umar chiar si la partea superioara dinspre umar a bratului.
si, pe cand eram la Urgente, acum o saptamana (deja!), am spus ca ma doare foarte tare "umarul". de umflat, se umflase partea superioara a bratului (ceea ce noi, romanii, numim...). Dr a tras concluzia (dupa oaresce pipaieli prin zona, unele dureroase altele nu), ca tb sa fac echogr;... unde? la umar, evident!...
tipa care mi-a facut echogr; vorbea, printre altele, despre o rupere de muschi nu stiu unde si despre "arrachement de l'insertion" al unui muschi implicat 100% in rotirea umarului, pe care eu o fac ABSOLUT fara nici o problema, nici durere. uite, daca e sa ma refer la poza de aici:
http://fr.wikipedia.org/wiki/Fichier:Arm_muscles_back_numbers.png
ea zicea ca "l'arrachement de l'insertion" este la muschiul 7, din figura din linkul de mai sus (adica muscle supra-épineux).
cred sincer ca nu e usor sa interpretezi o echographie.
dar e sigur ca daca muschiul 7 ar avea insertia smulsa, as avea dureri mai sus decat le am eu (eu le am in treimea sup. a bratului, nu la umar) si NU ar fi posibil sa-mi invart umarul in tt planurile, cum o fac eu.
uitandu-ma cu atentie la fig; de mai sus, pot sa afirm cu un mare procent de certitudine ca problema mea se situeaza la nivelul muschiului 13 (la longue portion du triceps). ceea ce corespunde si felului in care am cazut.
desteapta de azi dimineata, nici nu m-a intrebat CUM am cazut. i-am aratat totusi, dar era clar ca nu o interesa. foarte ciudata "specialista"! noroc ca mie, cu tot diagnosticul ei, imi este din ce in ce mai bine!
iar, pana luni pm, cand ma voi duce la ortoped, situatia va continua sa se amelioreze. medicul ma va consulta si va constata ca miscari imposibil de facut dupa diagnosticul tipei - eu pot sa le fac. => tipa se inseala royalement.
sunt foarte optimista, pt ca adaug in fiecare zi tot mai multa si mai multa mobilitate la manutza mea (dar algodistrofia se reactiveaza, incet-incet... totusi, nu mai plang de frica, pt ca am mai fost pe "acolo".).
am sa-l rog pe Doru sa mai facem impachetari cu foi zdrobite de varza. parerea mea este ca varza m-a ajutat foarte mult, cele 3 zile din WE-ul trecut, in ciuda parerii condescendente a medicului de la Urgente, luni. Of, of, of, medicii astia! CE anume ii face ATAT de siguri de vorbele lor? EI, MAI MULT DECAT ORICINE, ar trebui sa fie constienti de procentul de nesiguranta pe care-l implica orice diagnostic. de ce naiba se dau mari, asa?
altfel, acasa - tt bune! D; e din ce in ce mai sprinten. am uitat sa scriu ca vineri, de 1 Mai, a facut o plimbare cu BiciCloanta si ca i-a placut. S-o pastreze sa-na-tos! :-) Cred ca eu...
confuzia vine de la faptul ca noi romanii spunem umar chiar si la partea superioara dinspre umar a bratului.
si, pe cand eram la Urgente, acum o saptamana (deja!), am spus ca ma doare foarte tare "umarul". de umflat, se umflase partea superioara a bratului (ceea ce noi, romanii, numim...). Dr a tras concluzia (dupa oaresce pipaieli prin zona, unele dureroase altele nu), ca tb sa fac echogr;... unde? la umar, evident!...
tipa care mi-a facut echogr; vorbea, printre altele, despre o rupere de muschi nu stiu unde si despre "arrachement de l'insertion" al unui muschi implicat 100% in rotirea umarului, pe care eu o fac ABSOLUT fara nici o problema, nici durere. uite, daca e sa ma refer la poza de aici:
http://fr.wikipedia.org/wiki/Fichier:Arm_muscles_back_numbers.png
ea zicea ca "l'arrachement de l'insertion" este la muschiul 7, din figura din linkul de mai sus (adica muscle supra-épineux).
cred sincer ca nu e usor sa interpretezi o echographie.
dar e sigur ca daca muschiul 7 ar avea insertia smulsa, as avea dureri mai sus decat le am eu (eu le am in treimea sup. a bratului, nu la umar) si NU ar fi posibil sa-mi invart umarul in tt planurile, cum o fac eu.
uitandu-ma cu atentie la fig; de mai sus, pot sa afirm cu un mare procent de certitudine ca problema mea se situeaza la nivelul muschiului 13 (la longue portion du triceps). ceea ce corespunde si felului in care am cazut.
desteapta de azi dimineata, nici nu m-a intrebat CUM am cazut. i-am aratat totusi, dar era clar ca nu o interesa. foarte ciudata "specialista"! noroc ca mie, cu tot diagnosticul ei, imi este din ce in ce mai bine!
iar, pana luni pm, cand ma voi duce la ortoped, situatia va continua sa se amelioreze. medicul ma va consulta si va constata ca miscari imposibil de facut dupa diagnosticul tipei - eu pot sa le fac. => tipa se inseala royalement.
sunt foarte optimista, pt ca adaug in fiecare zi tot mai multa si mai multa mobilitate la manutza mea (dar algodistrofia se reactiveaza, incet-incet... totusi, nu mai plang de frica, pt ca am mai fost pe "acolo".).
am sa-l rog pe Doru sa mai facem impachetari cu foi zdrobite de varza. parerea mea este ca varza m-a ajutat foarte mult, cele 3 zile din WE-ul trecut, in ciuda parerii condescendente a medicului de la Urgente, luni. Of, of, of, medicii astia! CE anume ii face ATAT de siguri de vorbele lor? EI, MAI MULT DECAT ORICINE, ar trebui sa fie constienti de procentul de nesiguranta pe care-l implica orice diagnostic. de ce naiba se dau mari, asa?
altfel, acasa - tt bune! D; e din ce in ce mai sprinten. am uitat sa scriu ca vineri, de 1 Mai, a facut o plimbare cu BiciCloanta si ca i-a placut. S-o pastreze sa-na-tos! :-) Cred ca eu...
lundi 4 mai 2009
am ramas acasa, in concediu de boala, IAR
ziua de joi a fost de-a dreptul infioratoare, la munca: nu pot munci, asa cum credeam! fiecare miscare cu mana dreapta era un chin si nici macar nu puteam duce pana la capat miscarea! m-am indopat cu paracetamoale si anti-inflamatoare! Billy Gates a fost nebun cand a ales combinatia Ctr-Alt-Del pt deblocaj pe ordi! Ce tur de forta ca sa-l fac pe "Del" cu mana dreapta! - incapabila sa stea suspendata deasupta clavierului! De fapt, "simplu", imi tineam mana cat mai aproape de corp (pozitia in care nu ma doare), sprijinita de masa, si apasam pe "Del" cu un creion cu guma.
din pacate, si algodistrofia imi revine: mana si degetele mi s-au umflat din 9, am dureri cand le misc, mai mari decat inainte de accidentul de miercuri, dar durerea nu are ecou si nici nu am durerea de fond. nu-mi mai pun atela aia ortopedica cu lamele de otzel, ca sa nu-mi chinuiesc algodistrofia si mai tare...
asadar, de data asta CHIAR ca scriu numai cu stanga, asa ca voi evita, pe cat posibil, majusculele si voi prescurta la maxim, dar sa nu te astepti sa vezi un punct (.) dupa abrevieri, ci un pct si o virgula (;) ca pe clavierul meu e mai simlpu asa, ok?
iara asta, DOAR daca consider ca nu se intelege din context.
daca mi se pare clar (cum e cazul cu "rpd=repede", sau "pt=pentru"), nici (;) n-o sa mai pun.
:-)
sit e urmatoarea:
ieri seara, am hot; ca nu pot sa ii insel pe cei de la munca si sa ma duc sa muncesc la 1/4 din capacit;, asa ca, azi dim am plecat voiniceste din 9 (adica "din nou") la Urgente, sa le cer certificatul pe care ei au vrut sa mi-l dea, iar eu l-am refuzat cu nonshalantza inconstienta.
acolo, m'a reconsultat med; de garda, care mi-a confirmat ca nu e graba sa fac echografia (trebuia SA LAS macar 2 zile inainte s-o fac, in rest, ea poate fi facuta si intr-un an. problema, daca e vreuna, ramane vizibila), ca e bine plasata miercuri, dar ca sigur ca nu pot pretinde sa muncesc in starea in care se prezinta bratul meu (e tot doar o vanataie, ce-i drept frumos colorata de la frunzele de varza pe care mi le-au pus Cristina si Doru ca sa ajute vindecarea, ceea ce s-a si intamplat -- in ciuda faptului ca dr spunea ca asta e o prostie...) si mi-a dat scutire (macar) pana pe 11/05, cand, cu rezultatul de la echo, voi merge la alt ortoped, aici la Nivelles (Niv;).
-----------------
acum, pt Magda:
da, Magdutz, asa am si eu impresia: ca parca ar trebui sa inteleg ceva. De fapt, o colega mi-a spus asa: "dar ce mai, tu nu vezi ca astea sunt niste semne? nu se poate sa nu vezi!" Cum spui si tu: poate ca cineva ma tot trage de maneca - si eu nu pricep! Poate ca n-o sa mai merg cu bicicleta. Cred ca ar fi mult mai cuminte. Ma rog, acum, o vreme, voi avea tot timpul sa ma gandesc... din nou!
din pacate, si algodistrofia imi revine: mana si degetele mi s-au umflat din 9, am dureri cand le misc, mai mari decat inainte de accidentul de miercuri, dar durerea nu are ecou si nici nu am durerea de fond. nu-mi mai pun atela aia ortopedica cu lamele de otzel, ca sa nu-mi chinuiesc algodistrofia si mai tare...
asadar, de data asta CHIAR ca scriu numai cu stanga, asa ca voi evita, pe cat posibil, majusculele si voi prescurta la maxim, dar sa nu te astepti sa vezi un punct (.) dupa abrevieri, ci un pct si o virgula (;) ca pe clavierul meu e mai simlpu asa, ok?
iara asta, DOAR daca consider ca nu se intelege din context.
daca mi se pare clar (cum e cazul cu "rpd=repede", sau "pt=pentru"), nici (;) n-o sa mai pun.
:-)
sit e urmatoarea:
ieri seara, am hot; ca nu pot sa ii insel pe cei de la munca si sa ma duc sa muncesc la 1/4 din capacit;, asa ca, azi dim am plecat voiniceste din 9 (adica "din nou") la Urgente, sa le cer certificatul pe care ei au vrut sa mi-l dea, iar eu l-am refuzat cu nonshalantza inconstienta.
acolo, m'a reconsultat med; de garda, care mi-a confirmat ca nu e graba sa fac echografia (trebuia SA LAS macar 2 zile inainte s-o fac, in rest, ea poate fi facuta si intr-un an. problema, daca e vreuna, ramane vizibila), ca e bine plasata miercuri, dar ca sigur ca nu pot pretinde sa muncesc in starea in care se prezinta bratul meu (e tot doar o vanataie, ce-i drept frumos colorata de la frunzele de varza pe care mi le-au pus Cristina si Doru ca sa ajute vindecarea, ceea ce s-a si intamplat -- in ciuda faptului ca dr spunea ca asta e o prostie...) si mi-a dat scutire (macar) pana pe 11/05, cand, cu rezultatul de la echo, voi merge la alt ortoped, aici la Nivelles (Niv;).
-----------------
acum, pt Magda:
da, Magdutz, asa am si eu impresia: ca parca ar trebui sa inteleg ceva. De fapt, o colega mi-a spus asa: "dar ce mai, tu nu vezi ca astea sunt niste semne? nu se poate sa nu vezi!" Cum spui si tu: poate ca cineva ma tot trage de maneca - si eu nu pricep! Poate ca n-o sa mai merg cu bicicleta. Cred ca ar fi mult mai cuminte. Ma rog, acum, o vreme, voi avea tot timpul sa ma gandesc... din nou!
jeudi 30 avril 2009
BiciCloantza (noul nume...)
ei, fi-r-ar sa fie, mergeam si eu mai bine cu algodistrofia mea
(aproape ca puteam inchide pumnul si, in orice caz, puteam face de toate cu mana mea, din care durerea disparuse aproape complet, doar degetele imi erau si-mi sant in continuare curbate, dar ma tratam si pt asta, cu un aparat ortopedic)
Luni, am reinceput sa merg cu bicicleta la gara...
dar ieri am cazut din nou...
Rulam spre gara, pe carosabil, vreme splendida, pasarelele ciripeau, eu eram relax, urma sa acord o prioritate de dreapta si am franat, cu mana stanga (roata din fata). Bicicleta s-a oprit in loc si eu am zburat, in pozitia lui Superman (pe bune!) si am aterizat pe mana dreapta, mai precis pe subtioara dreapta, in supraextensie si... pe ochiul drept.
noroc ca aveam ochelarii de soare, care pe dinauntru mi-au spart net arcada, dar pe dinafara m-au protejat vitejeste de frecarea directa a ochiului cu asfaltul. S-au zgariat EI, pe dinafara! Arcada dreapta sangera in mod impresionant si ma durea tare umarul.Oamenii care s-au oprit sa ma ajute, 2 automobilisti din 2 masini diferite, au chemat imediat Salvarea si am ajuns la spital. Sunt foarte optimista, imi dau seama ca IAR a trecut elefantul pe langa mine: puteam sa-mi pierd ochiul, sau sa cad mai nu stiu cum si sa-mi frang gatul (daca-ti spun ca am zburat pur si simplu pe deasupra BiciCloantzei!). La spital, mi-au facut radiografii: nu am nici o fractura, YES! La umar, am probabil o ruptura de muschi, dar nu e grava devreme ce pot executa ceva miscari. Voi sti mai multe cand voi face ecografia pe care mi-au recomandat s-o fac in 2 zile (de 1 Mai?! Ei, o voi face luni, cred). La arcada, nu m-au cusut, ci mi-au pus un lipici, astfel voi avea o cicatrice mai mica. Ochiul meu e violet cu negru, dar e deschis si in perfecta stare de functionare. Mai am dureri pe la genunchiul drept si glezna stanga, dar e vorba despre mici chestii, gen hematoame. Sper sa nu-mi revina algodistrofia (sigur ca e aceeasi mana, da!), dar de-o fi sa vina, asta e! macar sa nu fie mai grava decat a fost!
De la spital, au vrut sa-mi dea concediu, dar eu cred ca pot sa muncesc suficient de eficient, FARA sa-mi fac rau. Daca vad ca-mi fac rau, o sa raman acasa. Vom avea un WE lung, sper sa ies intarita din el.
Acasa, Doru (saracu'! abia s-a facut si el bine! acum face kiné in fiecare zi) ma tine in brate tot timpul, bucuros ca am scapat aproape cu bine. In orice caz, am tt sansele sa scap fara urmari suparatoare.
(aproape ca puteam inchide pumnul si, in orice caz, puteam face de toate cu mana mea, din care durerea disparuse aproape complet, doar degetele imi erau si-mi sant in continuare curbate, dar ma tratam si pt asta, cu un aparat ortopedic)
Luni, am reinceput sa merg cu bicicleta la gara...
dar ieri am cazut din nou...
Rulam spre gara, pe carosabil, vreme splendida, pasarelele ciripeau, eu eram relax, urma sa acord o prioritate de dreapta si am franat, cu mana stanga (roata din fata). Bicicleta s-a oprit in loc si eu am zburat, in pozitia lui Superman (pe bune!) si am aterizat pe mana dreapta, mai precis pe subtioara dreapta, in supraextensie si... pe ochiul drept.
noroc ca aveam ochelarii de soare, care pe dinauntru mi-au spart net arcada, dar pe dinafara m-au protejat vitejeste de frecarea directa a ochiului cu asfaltul. S-au zgariat EI, pe dinafara! Arcada dreapta sangera in mod impresionant si ma durea tare umarul.Oamenii care s-au oprit sa ma ajute, 2 automobilisti din 2 masini diferite, au chemat imediat Salvarea si am ajuns la spital. Sunt foarte optimista, imi dau seama ca IAR a trecut elefantul pe langa mine: puteam sa-mi pierd ochiul, sau sa cad mai nu stiu cum si sa-mi frang gatul (daca-ti spun ca am zburat pur si simplu pe deasupra BiciCloantzei!). La spital, mi-au facut radiografii: nu am nici o fractura, YES! La umar, am probabil o ruptura de muschi, dar nu e grava devreme ce pot executa ceva miscari. Voi sti mai multe cand voi face ecografia pe care mi-au recomandat s-o fac in 2 zile (de 1 Mai?! Ei, o voi face luni, cred). La arcada, nu m-au cusut, ci mi-au pus un lipici, astfel voi avea o cicatrice mai mica. Ochiul meu e violet cu negru, dar e deschis si in perfecta stare de functionare. Mai am dureri pe la genunchiul drept si glezna stanga, dar e vorba despre mici chestii, gen hematoame. Sper sa nu-mi revina algodistrofia (sigur ca e aceeasi mana, da!), dar de-o fi sa vina, asta e! macar sa nu fie mai grava decat a fost!
De la spital, au vrut sa-mi dea concediu, dar eu cred ca pot sa muncesc suficient de eficient, FARA sa-mi fac rau. Daca vad ca-mi fac rau, o sa raman acasa. Vom avea un WE lung, sper sa ies intarita din el.
Acasa, Doru (saracu'! abia s-a facut si el bine! acum face kiné in fiecare zi) ma tine in brate tot timpul, bucuros ca am scapat aproape cu bine. In orice caz, am tt sansele sa scap fara urmari suparatoare.
lundi 27 avril 2009
Lina-biciclina
sambata am fost cu Doru sa-mi cumpar o noua bicicleta (pe Zanfira am dat-o Alinei, ca ea ramasese fara bicicleta si eu nu stiam ca voi merge din nou cu bicicleta asa de rpd). Noua bicicleta se numeste Bicic-lina, in cinstea lui Cata-lin, stai sa vezi de ce si cum. Ieri am fost toti 4 (Alina, Cata, Doru si eu) pe drumul nostru obisnuit de plimbare (nu-mi venea sa cred ca eu, cu manutza mea in pioneze, pot sa merg din nou cu bicicleta!!! ce bucurie! m-a durut un pic, dar de indata ce am incetat efortul a incetat si durerea)!
ei, dar m-a enervat ingrozitor noua bicicleta, pt ca mi-a sarit lantul si chiar mi s-a incurcat - ce mai, o catastrofa de bicicleta!!! Imi venea sa dau cu ea de pamant! "Asta NU e prietena mea!!!" "Uratanie ce esti!!!" De frumoasa e frumoasa, dar ma enerva ingrozitor! In plus, dupa ce ca eram amarata, si am si cazut (dar de pe loc, nu m-am lovit), Doru imi tot spunea ca EU sunt de vina, ca nu trebuia s-o "frec" atata, cu vitezele. Dar eu FOLOSESC intens vitezele, mai ales cand terenul este cand la deal si cand la vale. Si CUM sa nu le folosesc, devreme ce bicicleta e dotata cu viteze?!!! Imi venea sa dau si cu Doru de pamant...! Dar Catalin a spus ca mi-o regleaza el. Am incredere in el, pt ca mi-a mai facut o data ceva extraordinar de bine cu un efort minim (dar stiind ce avea de facut), la Zanfira, de-l pomeneam cu drag in fiecare dimineata pe cand urcam drumul spre gara. Doru nu voia sa-l lase pe Catalin, zicea ca sa mergem marti la magazinul de unde imi cumparasem bicicleta, ca au acolo un atelier si ca e "doar o treaba de reglaj". Din fericire, Catalin stia el ce stia si a insistat sa se uite si s-a uitat asa de bine, ca mi-a reglat-o UNT!!! Asa ca, devenita acum prietena mea, m-am gandit sa-i dau bicicletei numele de Catalina, dar nu mergea, pt ca semana prea tare cu numele lui Cata. Catalina-Biciclina! Asta e! Biciclina! Chiar daca seamana cu numele unui antibiotic, eu asa ii spun: Biciclina. Lina-biciclina, cand o alint. Azi am mers cu Biciclina la gara. O poezie!
Degetele nu mi s-au mai indreptat (algodistrofia), dar chiar daca ar ramane asa, eu pot sa traiesc si asa. Si n-o sa ma necajesc. Cata vreme nu ma dor, e in regula. Dupa ce am trecut prin durerile prin care am trecut..., acuma sunt fericita cata vreme imi pot folosi mana la mai toate cele si nu ma prea doare si oricum, nu ma mai doare "cu ecou". Asta e ceva colosal!
ei, dar m-a enervat ingrozitor noua bicicleta, pt ca mi-a sarit lantul si chiar mi s-a incurcat - ce mai, o catastrofa de bicicleta!!! Imi venea sa dau cu ea de pamant! "Asta NU e prietena mea!!!" "Uratanie ce esti!!!" De frumoasa e frumoasa, dar ma enerva ingrozitor! In plus, dupa ce ca eram amarata, si am si cazut (dar de pe loc, nu m-am lovit), Doru imi tot spunea ca EU sunt de vina, ca nu trebuia s-o "frec" atata, cu vitezele. Dar eu FOLOSESC intens vitezele, mai ales cand terenul este cand la deal si cand la vale. Si CUM sa nu le folosesc, devreme ce bicicleta e dotata cu viteze?!!! Imi venea sa dau si cu Doru de pamant...! Dar Catalin a spus ca mi-o regleaza el. Am incredere in el, pt ca mi-a mai facut o data ceva extraordinar de bine cu un efort minim (dar stiind ce avea de facut), la Zanfira, de-l pomeneam cu drag in fiecare dimineata pe cand urcam drumul spre gara. Doru nu voia sa-l lase pe Catalin, zicea ca sa mergem marti la magazinul de unde imi cumparasem bicicleta, ca au acolo un atelier si ca e "doar o treaba de reglaj". Din fericire, Catalin stia el ce stia si a insistat sa se uite si s-a uitat asa de bine, ca mi-a reglat-o UNT!!! Asa ca, devenita acum prietena mea, m-am gandit sa-i dau bicicletei numele de Catalina, dar nu mergea, pt ca semana prea tare cu numele lui Cata. Catalina-Biciclina! Asta e! Biciclina! Chiar daca seamana cu numele unui antibiotic, eu asa ii spun: Biciclina. Lina-biciclina, cand o alint. Azi am mers cu Biciclina la gara. O poezie!
Degetele nu mi s-au mai indreptat (algodistrofia), dar chiar daca ar ramane asa, eu pot sa traiesc si asa. Si n-o sa ma necajesc. Cata vreme nu ma dor, e in regula. Dupa ce am trecut prin durerile prin care am trecut..., acuma sunt fericita cata vreme imi pot folosi mana la mai toate cele si nu ma prea doare si oricum, nu ma mai doare "cu ecou". Asta e ceva colosal!
mardi 31 mars 2009
Doru-picioru'
De necrezut! i-au scos ghipsul dupa numai 3 sapt! uau! ce forta! cica poate sa inceapa cu sedintele de reeducare! Chapeau bas! Ce incantat e Doru! Cred si eu! M-a ajuns din urma, si chiar m-a depasit! Si eu rad de bucurie!
samedi 28 mars 2009
ai, ai, ai, trece luna si...
...si eu nu am scris nici un rand aici! Cu toate acestea, s-au intamplat multe luna asta. Printre altele, mana mea dreapta e din ce in ce mai bine(*), dar as scrie mai degraba despre Doru, care se vindeca vazand cu ochii, ca voinicul din poveste!!!. Luni se duce din nou la dr. Altfel, e extraordinar de activ in casa, merge peste tot... cu scaunul de birou! Drrrrum! Drrrrum! in toate partile: face patul, spala vasele, le pune la loc, ma ajuta sa distribui prin dulapuri cumparaturile... Prefera sa "ruleze" cu scaunul, deoarece asta ii lasa bratele si mainile libere. Altfel, cu carjele, e mai greu. Dar face exercitii fizice la picioare incontinuu, cu sau fara greutati, cred ca o sa iasa mai musculos din incercarea asta decat era pe cand a intrat in ea. :-) In orice caz, are o vointa admirabila! Si, in fiecare zi, ma asteapta cu drag sa vin de la munca, cu cate o salata de fructe.
(*)De acuma, pot:
- sa beau apa din causul mainii
- sa-mi inchei sutienul la spate
- sa ma leg la sireturi
- chiar si sa deschid sticlele de apa (in afara de vreuna mai rebela...)
- una si mai tare: sa deschid borcanele (cu ajutorul manusilor de cauciuc, dar si inainte faceam de multe ori asa)
- sa ma spal cu palma, ci nu cu dosul degetelor mainii drepte, la subtioara stanga
- ma rog, tot felul de chestii din astea "mici", care imi revin de foarte departe
De pe la mijlocul lui februarie si pana spre sfarsitul lui martie (36 de zile), am purtat 8 ore pe zi (de la 8 la 20) o piatra fermecata la gat, un bornit, care trebuia sa ma vindece. N-as putea spune ca m-a vindecat, dar in timpul asta durerea pe care o resimteam cand imi atingeam mana sau cand incordam muschii mainii, a diminuat sa zicem de la 10/10, la 4/10. Ceea ce e maaaaaare lucru!
Dar degetele imi raman curbate deocamdata. Cel mai mult degetul mic (5), cel mai putin (aproape deloc) degetul mare (1).
Joia trecuta, m-am dus din nou la doctor si mi-a dat sa port cate 10 minute pe ora o atela cu niste lame de care-mi agat degetele 5, 4 si 3, deci cele mai curbate. Chestia se numeste atela de extensie si cauta sa oblige mai de voie mai de nevoie tendoanele retractate (responsabile de degetele mele curbate) sa se destinda. De necrezut, dar in mai putin de 24 de ore, deja simt rezultate favorabile. Si nici nu e absolut insuportabil atunci cand imi pun nazdravania aia pe mana. Chiar asa, trei s-o pun.
Am sa-l rog pe Doru sa-mi faca o poza, dar acum se uita la un film.
Hai, sanatate!
(*)De acuma, pot:
- sa beau apa din causul mainii
- sa-mi inchei sutienul la spate
- sa ma leg la sireturi
- chiar si sa deschid sticlele de apa (in afara de vreuna mai rebela...)
- una si mai tare: sa deschid borcanele (cu ajutorul manusilor de cauciuc, dar si inainte faceam de multe ori asa)
- sa ma spal cu palma, ci nu cu dosul degetelor mainii drepte, la subtioara stanga
- ma rog, tot felul de chestii din astea "mici", care imi revin de foarte departe
De pe la mijlocul lui februarie si pana spre sfarsitul lui martie (36 de zile), am purtat 8 ore pe zi (de la 8 la 20) o piatra fermecata la gat, un bornit, care trebuia sa ma vindece. N-as putea spune ca m-a vindecat, dar in timpul asta durerea pe care o resimteam cand imi atingeam mana sau cand incordam muschii mainii, a diminuat sa zicem de la 10/10, la 4/10. Ceea ce e maaaaaare lucru!
Dar degetele imi raman curbate deocamdata. Cel mai mult degetul mic (5), cel mai putin (aproape deloc) degetul mare (1).
Joia trecuta, m-am dus din nou la doctor si mi-a dat sa port cate 10 minute pe ora o atela cu niste lame de care-mi agat degetele 5, 4 si 3, deci cele mai curbate. Chestia se numeste atela de extensie si cauta sa oblige mai de voie mai de nevoie tendoanele retractate (responsabile de degetele mele curbate) sa se destinda. De necrezut, dar in mai putin de 24 de ore, deja simt rezultate favorabile. Si nici nu e absolut insuportabil atunci cand imi pun nazdravania aia pe mana. Chiar asa, trei s-o pun.
Am sa-l rog pe Doru sa-mi faca o poza, dar acum se uita la un film.
Hai, sanatate!
lundi 9 mars 2009
Ah, e randul lui Doru...!
A fost Doru la schi si s-a intors de acolo sambata cu glezna dureroasa. Mai intai, a zis el ca e o luxatie. Si eu - dupa el, devreme ce-l vedeam ca poate sa mearga... In capul meu, nimic nu e mai grav decat o fractura! Si - doar e lucru stiut! - cu o fractura nu poti merge. Dar ne inselam!
...azi s-a dus la munca. Glezna lui si piciorul erau umflate fff tare. Pe colegii lui i-a ascultat (nu pe mine si nici pe Alina si Cata), din fericire, si s-a dus la spital. L-au oprit acolo si in seara asta l-au si operat!!! Era fractura de peroneu (ceea ce iti permite sa mergi, cu dificultate, dar e posibil!). I-au fixat peroneul cu o placa si nu stiu cate suruburi!!! 6 sapt. de ghips si alte 2 de recuperare.
nu-mi inchipuiam ca pot suferi atat de tare la gandul ca au sa taie din carnitza lui Doru, ca sa ajunga la os si sa-l repare. Asteptand sfarsitul operatiei, mi-a fost foarte greu. Am baut si niste Grapa, sa-mi treaca mai usor gandurile, dar nimic! Am ramas treaza si speriata, infricosata la culme! Mi-era teama, in plus, sa nu fie vreo premonitie... Of, gata, bine ca s-a terminat! Doru doarme la spital, dar maine revine acasa. Mi-am luat liber pt maine.
...azi s-a dus la munca. Glezna lui si piciorul erau umflate fff tare. Pe colegii lui i-a ascultat (nu pe mine si nici pe Alina si Cata), din fericire, si s-a dus la spital. L-au oprit acolo si in seara asta l-au si operat!!! Era fractura de peroneu (ceea ce iti permite sa mergi, cu dificultate, dar e posibil!). I-au fixat peroneul cu o placa si nu stiu cate suruburi!!! 6 sapt. de ghips si alte 2 de recuperare.
nu-mi inchipuiam ca pot suferi atat de tare la gandul ca au sa taie din carnitza lui Doru, ca sa ajunga la os si sa-l repare. Asteptand sfarsitul operatiei, mi-a fost foarte greu. Am baut si niste Grapa, sa-mi treaca mai usor gandurile, dar nimic! Am ramas treaza si speriata, infricosata la culme! Mi-era teama, in plus, sa nu fie vreo premonitie... Of, gata, bine ca s-a terminat! Doru doarme la spital, dar maine revine acasa. Mi-am luat liber pt maine.
mardi 24 février 2009
Ceva extraordinar, gasit aici:
http://bolile-televiziunii.blogspot.com/2006/04/tvr-50-rusii.html
Întregul aparataj tehnic utilizat la începuturileTeleviziunii Române era rusesc. Fusese realizat de un institut de cercetări din Leningrad (actualul Sankt Petersburg). Câteva zeci de specialişti ruşi veniseră să participe la montaj şi la instruirea personalului nostru tehnic. Totul echipamentul era realizat cu sute de mii de lămpi electronice. Ruşii spuneau că tranzistoarele, nou apărute, erau folosite doar la instalaţiile militare.
Majoritatea ruşilor erau foarte tineri (fuseseră copii în timpul războiului) şi erau prietenoşi. Cei mai vârstnici păstrau amintiri sinistre din timpul războiului.
Dintre aceştia din urmă, se detaşa unul care participase la cucerirea Berlinului şi făcuse parte mai mulţi ani din trupele de ocupaţie din Germania. Gherman Kedrin devenise un admirator al germanilor. Cu prilejul sărbătoririi zilei de naştere a unuia din ei, după mai multe pahare de votcă, Kedrin şi-a exprimat convingerea că Germania va redeveni o mare putere economică. “Nemţii nu se prefac ca voi că sunt comunişti, ei pun cu toţii umărul să repare distrugerile. Rabdă cu stoicism foamea şi greutăţile şi nu dau vina numai pe Hitler, ci zic că au fost părtaşi la dorinţa de a fi stăpânii lumii şi plătesc preţul greşelilor făcute. Îşi pun mintea la contribuţie pentru ca tot ce fac să fie bine făcut. Apoi a povestit despre un mic local din Berlin în care toată lumea mânca doar cartofi fierţi. În dreptul fiecărui scaun era un tubuleţ de cauciuc. Puneai tubuleţul într-o nară, deschideai un robinet, mâncai cartofi fierţi şi simţeai mirosul singurei fripturi care se prepara în bucătărie, doar pentru a răspândi mirosul. La noi nu s-ar obosi nimeni să caute o idee ca asta, care recunoaşte sărăcia ca mod de viaţă. La voi, nici atât”, a încheiat el.
Pur si simplu de necrezut! Intamplarea asta cu restaurantul cu cartofi fierti si miros de friptura care vine pe un tub de vârât in nas - este ca intr-un roman! Adica pare inchipuirea unui singur om. Sunt plina de admiratie la gandul ca cineva a avut ideea asta si ca s-a gandit ca merita s-o impartaseasca si altora si ca ei toti au pus-o in aplicare si ca veneau oamenii, ba chiar unii reveneau, la un astfel de restaurant. Avea dreptate Gherman: chapeau bas pour les Allemands!
Întregul aparataj tehnic utilizat la începuturileTeleviziunii Române era rusesc. Fusese realizat de un institut de cercetări din Leningrad (actualul Sankt Petersburg). Câteva zeci de specialişti ruşi veniseră să participe la montaj şi la instruirea personalului nostru tehnic. Totul echipamentul era realizat cu sute de mii de lămpi electronice. Ruşii spuneau că tranzistoarele, nou apărute, erau folosite doar la instalaţiile militare.
Majoritatea ruşilor erau foarte tineri (fuseseră copii în timpul războiului) şi erau prietenoşi. Cei mai vârstnici păstrau amintiri sinistre din timpul războiului.
Dintre aceştia din urmă, se detaşa unul care participase la cucerirea Berlinului şi făcuse parte mai mulţi ani din trupele de ocupaţie din Germania. Gherman Kedrin devenise un admirator al germanilor. Cu prilejul sărbătoririi zilei de naştere a unuia din ei, după mai multe pahare de votcă, Kedrin şi-a exprimat convingerea că Germania va redeveni o mare putere economică. “Nemţii nu se prefac ca voi că sunt comunişti, ei pun cu toţii umărul să repare distrugerile. Rabdă cu stoicism foamea şi greutăţile şi nu dau vina numai pe Hitler, ci zic că au fost părtaşi la dorinţa de a fi stăpânii lumii şi plătesc preţul greşelilor făcute. Îşi pun mintea la contribuţie pentru ca tot ce fac să fie bine făcut. Apoi a povestit despre un mic local din Berlin în care toată lumea mânca doar cartofi fierţi. În dreptul fiecărui scaun era un tubuleţ de cauciuc. Puneai tubuleţul într-o nară, deschideai un robinet, mâncai cartofi fierţi şi simţeai mirosul singurei fripturi care se prepara în bucătărie, doar pentru a răspândi mirosul. La noi nu s-ar obosi nimeni să caute o idee ca asta, care recunoaşte sărăcia ca mod de viaţă. La voi, nici atât”, a încheiat el.
@ @
@
La care eu am spus:@
Pur si simplu de necrezut! Intamplarea asta cu restaurantul cu cartofi fierti si miros de friptura care vine pe un tub de vârât in nas - este ca intr-un roman! Adica pare inchipuirea unui singur om. Sunt plina de admiratie la gandul ca cineva a avut ideea asta si ca s-a gandit ca merita s-o impartaseasca si altora si ca ei toti au pus-o in aplicare si ca veneau oamenii, ba chiar unii reveneau, la un astfel de restaurant. Avea dreptate Gherman: chapeau bas pour les Allemands!
am putut sa mananc cu mana dreapta
Azi am putut sa mananc cu mana dreapta, cateva linguri de ciorba. In mod "normal", nu puteam din pricina ca nu reuseam sa rasucesc mana catre gura. Acuma pot si e bine cam de 90%. Adica simt o mica jena de restul de 10%.
Dar degetele sunt curbate, rigide si dureroase. Poate ca am sa reusesc sa fac vreo poza, zilele urmatoare.
Dar degetele sunt curbate, rigide si dureroase. Poate ca am sa reusesc sa fac vreo poza, zilele urmatoare.
lundi 16 février 2009
mardi 10 février 2009
Algodistrofia, la 6 luni jumate
Pot din nou sa:
manevrez mouse-ul
ma leg la sireturi
ma inchei la nasturi (daca nu-s prea mici)
imi tin capul in palma (am mai spus asta; nu mi-l tin perfect ca inainte, dar)
tin dusul in mana cand ma spal
imi suflu nasul
tin si manevrez periuta de dinti
Ma dor ambii umeri, destul de nasol si handicapant, mai ales la sfarsitul zilei. A! am spus ca am reluat munca, de pe 7 ianuarie? La multi ani!
Mana, daca o las in pace, ma lasa in pace. N-o mai doare din senin. E inca umflata si lucioasa, dar s-a mai dezumflat. Inelarul si degetul mic imi sunt cele mai curbate si dureroase. E vorba ca, peste vreo 5 sapt., cand s-or mai dezinflama degetele astea 2, sa-mi puna o atela de extindere. Sunt curioasa CUM face atela aia sa extinda. Curioasa si ingrijorata, sigur.
manevrez mouse-ul
ma leg la sireturi
ma inchei la nasturi (daca nu-s prea mici)
imi tin capul in palma (am mai spus asta; nu mi-l tin perfect ca inainte, dar)
tin dusul in mana cand ma spal
imi suflu nasul
tin si manevrez periuta de dinti
Ma dor ambii umeri, destul de nasol si handicapant, mai ales la sfarsitul zilei. A! am spus ca am reluat munca, de pe 7 ianuarie? La multi ani!
Mana, daca o las in pace, ma lasa in pace. N-o mai doare din senin. E inca umflata si lucioasa, dar s-a mai dezumflat. Inelarul si degetul mic imi sunt cele mai curbate si dureroase. E vorba ca, peste vreo 5 sapt., cand s-or mai dezinflama degetele astea 2, sa-mi puna o atela de extindere. Sunt curioasa CUM face atela aia sa extinda. Curioasa si ingrijorata, sigur.
samedi 10 janvier 2009
O salata EXTRA !
Cartofi fierti in coaja. Curatati, taiati in felii pe cand sant calzi, peste seminte germinate de usturoi. Plus o juma' de ardei verde, sos de soia, otet de mere, ulei de floarea soarelui.
Un deliciu!!!
Un deliciu!!!
Ce am facut in ultima vreme
(1)
Am fost de vreo 2 ori in vizita la Mariana Alexandrescu. Am simtit din nou ce stricaciune mare s-a facut cand ne-au scos de la suflet, acum vreo mie de ani. Iarasi mi-a povestit cate in luna si in stele, asa cum imi place mie mai mult. Sa nu uit sa-l rog pe Doru sa-mi faca un DVD cu muzica italieneasca, pt ea. O sa i-l trimit (sau poate i-l voi duce?) de ziua ei, pe 8 martie. Pe Ion l-am vazut putin, dar am retinut macar 1 lucru:
-- ca incearca sa-l ajute pe Sol sa primeasca alocatia de somaj (lucru greu, pt ca ultimul patron al lui Sol i-a pus niste betze in roate)
Nu mi-a placut ca fumeaza ca niste turci si serpi la un loc. Cand ma intorceam acasa, ma duceam direct in pivnita, la masina de spalat, ma dezbracam complet si-mi puneam la spalat hainele; paltonul il puneam pe sarma tot in pivnita, unde e un firicel din geam deschis si se aerisea.
Dar mi-a placut mult de ei. Tata e singurul om cu care vorbeam asa ca si cu ei. Adica mai mult el (ei) iar eu cu ochii, gura si urechile cascate, luand notitze in gand.
(2)
De Craciun, am fost la Caroline, Ioana si Cristi. A fost foarte fain: am stat de vorba cu oameni interesanti - mi-a placut de Cristina si Claudiu si copilasii lor Andrei si Ana -, Cristi mi-a facut masaj meserias la mana, macar o ora! Caro mi-a facut si ea - cum sa-i spun? - tratament energetic; amandoi au fost tare daruiti mie si CLAR mi-au facut mult bine, nu numai fizic. Totusi, de ce am senzatia ca (,) Caroline s-a indepartat de mine? De fapt, stiu de unde se trage, cred. A fost o vreme in care ma suna des si ramaneam muuuuuulta vreme impreuna la telefon, uneori prea multa vreme, dupa gustul meu - mai era si in perioada cand ma durea tare mana si aveam mai putina dispozitie pt exteriorizare... Caroline imi spunea lucruri extrem de interesante, ei toti mi se par niste fiinte foarte interesante si calduroase, dar cu toate acestea, uneori convorbirile noastre durau, dupa cum spuneam, prea multa vreme, dupa gustul meu. Iar ea a inteles treaba asta si a interpretat: inseamna ca Vio nu are nevoie de mine; ia sa vedem cand o sa apara ea singura pe faleza. Iar Vio nu apare, desi se gandeste sa apara, pt ca are o problema cu telefonul. Imi vine foarte greu sa telefonez, in general.
(3)
La sfarsitul anului, am fost la munte, in Austria, intre satucul Neder si Neustift. Cu Alina si Cata, cu Ondina si Cristi. Voi reveni cu amanunte. Acum il las si pe Doru pe ordi.
Seara buna!
Am fost de vreo 2 ori in vizita la Mariana Alexandrescu. Am simtit din nou ce stricaciune mare s-a facut cand ne-au scos de la suflet, acum vreo mie de ani. Iarasi mi-a povestit cate in luna si in stele, asa cum imi place mie mai mult. Sa nu uit sa-l rog pe Doru sa-mi faca un DVD cu muzica italieneasca, pt ea. O sa i-l trimit (sau poate i-l voi duce?) de ziua ei, pe 8 martie. Pe Ion l-am vazut putin, dar am retinut macar 1 lucru:
-- ca incearca sa-l ajute pe Sol sa primeasca alocatia de somaj (lucru greu, pt ca ultimul patron al lui Sol i-a pus niste betze in roate)
Nu mi-a placut ca fumeaza ca niste turci si serpi la un loc. Cand ma intorceam acasa, ma duceam direct in pivnita, la masina de spalat, ma dezbracam complet si-mi puneam la spalat hainele; paltonul il puneam pe sarma tot in pivnita, unde e un firicel din geam deschis si se aerisea.
Dar mi-a placut mult de ei. Tata e singurul om cu care vorbeam asa ca si cu ei. Adica mai mult el (ei) iar eu cu ochii, gura si urechile cascate, luand notitze in gand.
(2)
De Craciun, am fost la Caroline, Ioana si Cristi. A fost foarte fain: am stat de vorba cu oameni interesanti - mi-a placut de Cristina si Claudiu si copilasii lor Andrei si Ana -, Cristi mi-a facut masaj meserias la mana, macar o ora! Caro mi-a facut si ea - cum sa-i spun? - tratament energetic; amandoi au fost tare daruiti mie si CLAR mi-au facut mult bine, nu numai fizic. Totusi, de ce am senzatia ca (,) Caroline s-a indepartat de mine? De fapt, stiu de unde se trage, cred. A fost o vreme in care ma suna des si ramaneam muuuuuulta vreme impreuna la telefon, uneori prea multa vreme, dupa gustul meu - mai era si in perioada cand ma durea tare mana si aveam mai putina dispozitie pt exteriorizare... Caroline imi spunea lucruri extrem de interesante, ei toti mi se par niste fiinte foarte interesante si calduroase, dar cu toate acestea, uneori convorbirile noastre durau, dupa cum spuneam, prea multa vreme, dupa gustul meu. Iar ea a inteles treaba asta si a interpretat: inseamna ca Vio nu are nevoie de mine; ia sa vedem cand o sa apara ea singura pe faleza. Iar Vio nu apare, desi se gandeste sa apara, pt ca are o problema cu telefonul. Imi vine foarte greu sa telefonez, in general.
(3)
La sfarsitul anului, am fost la munte, in Austria, intre satucul Neder si Neustift. Cu Alina si Cata, cu Ondina si Cristi. Voi reveni cu amanunte. Acum il las si pe Doru pe ordi.
Seara buna!
Alte vesti despre algodistrofie - si mai bune!
N-am mai scris demult, se vede.
Intre timp, mana mea merge din ce in ce mai bine. Pot sa:
-- ma inchei la nasturi
-- scriu de mana
-- "bat la masina", adica la clavier
-- imi tin barbia in palma
-- daca mi-au mai ramas doar 0,5 L in sticla, tin sticla (de plastic) si o duc la gura
-- curat zarzavat
-- folosesc un cutit
-- tricotez
-- cos usurel
-- pot sa-mi sterg mainile una de alta printr-un prosop
Le fac pe toate cu straduinta, dar le fac. De fapt, mi-ar fi mai usor sa scriu ce nu pot sa fac, in continuare:
-- nu pot indrepta degetele; cel mai tare e curbat degetul mic, treaba se aranjeaza catre cel mai mare, dar nici un deget nu poate fi indreptat complet
-- nu pot strange pumnul, dar acum nu-mi mai trece teava de la aspirator prin pumnul "inchis", pot retine chiar si un creion, dar doar datorita curburii degetului mic; adica, daca acesta nu ar fi exagerat de curbat, inca nu as reusi sa tin un creion in pumn
-- daca nu-mi pot indrepta mana, nu pot sa-mi dau cu crema pe fata, nu pot mangaia si nici sterge o suprafata cu palma
Ce ma mai doare?
-- durerea de fond a disparut complet
-- durerile fulgeratoare au disparut complet
-- miscarile firelor de par (in continuare fff numeroase, in comparatie cu mana stanga) sunt in continuare la originea senzatiei de arsura pe partea dorsala.
-- daca imi strange cineva mana, ma urc pe pereti de durere, inca; dar n-o dau nimanui
-- daca strang sau desfac mana, ma doare in continuare, dar "ecoul" a disparut, adica ma doare pe moment si gata
Daca ar fi sa situez situatia actuala fata de cea din urma cu 3 luni, pot spune ca ea este ameliorata cam in proportie de 70%. Sau ca mai am doar 30% din necazurile dinainte. Drept pt care, am reluat munca. Chiar mai devreme decat mi-ar fi permis concediul in curs, cumva impinsa de Doru, caruia ii era frica sa nu cumva sa mi se intample vreo nefacuta, la munca, in conditiile crizei actuale. Tocmai ninsese si era fff frig cand am reluat munca si imi era frica si de ghetzush si de frig, dar nu mi-au creat necazuri nici unul nici celalalt. Chiar e de mirare - ma refer la frig, despre care stiam ca e tare nesuferit celor cu algodistrofie.
La munca e ffff bine: biroul meu e o splendoare, si frumos si practic. Colegii m-au intampinat cu bucurie. A fost faina vacanta asta fortata (daca facem abstractie de dureri), dar ma bucur ca am reluat munca - daca tot trebuia reluata, ca sa spun asa.
:-)
Intre timp, mana mea merge din ce in ce mai bine. Pot sa:
-- ma inchei la nasturi
-- scriu de mana
-- "bat la masina", adica la clavier
-- imi tin barbia in palma
-- daca mi-au mai ramas doar 0,5 L in sticla, tin sticla (de plastic) si o duc la gura
-- curat zarzavat
-- folosesc un cutit
-- tricotez
-- cos usurel
-- pot sa-mi sterg mainile una de alta printr-un prosop
Le fac pe toate cu straduinta, dar le fac. De fapt, mi-ar fi mai usor sa scriu ce nu pot sa fac, in continuare:
-- nu pot indrepta degetele; cel mai tare e curbat degetul mic, treaba se aranjeaza catre cel mai mare, dar nici un deget nu poate fi indreptat complet
-- nu pot strange pumnul, dar acum nu-mi mai trece teava de la aspirator prin pumnul "inchis", pot retine chiar si un creion, dar doar datorita curburii degetului mic; adica, daca acesta nu ar fi exagerat de curbat, inca nu as reusi sa tin un creion in pumn
-- daca nu-mi pot indrepta mana, nu pot sa-mi dau cu crema pe fata, nu pot mangaia si nici sterge o suprafata cu palma
Ce ma mai doare?
-- durerea de fond a disparut complet
-- durerile fulgeratoare au disparut complet
-- miscarile firelor de par (in continuare fff numeroase, in comparatie cu mana stanga) sunt in continuare la originea senzatiei de arsura pe partea dorsala.
-- daca imi strange cineva mana, ma urc pe pereti de durere, inca; dar n-o dau nimanui
-- daca strang sau desfac mana, ma doare in continuare, dar "ecoul" a disparut, adica ma doare pe moment si gata
Daca ar fi sa situez situatia actuala fata de cea din urma cu 3 luni, pot spune ca ea este ameliorata cam in proportie de 70%. Sau ca mai am doar 30% din necazurile dinainte. Drept pt care, am reluat munca. Chiar mai devreme decat mi-ar fi permis concediul in curs, cumva impinsa de Doru, caruia ii era frica sa nu cumva sa mi se intample vreo nefacuta, la munca, in conditiile crizei actuale. Tocmai ninsese si era fff frig cand am reluat munca si imi era frica si de ghetzush si de frig, dar nu mi-au creat necazuri nici unul nici celalalt. Chiar e de mirare - ma refer la frig, despre care stiam ca e tare nesuferit celor cu algodistrofie.
La munca e ffff bine: biroul meu e o splendoare, si frumos si practic. Colegii m-au intampinat cu bucurie. A fost faina vacanta asta fortata (daca facem abstractie de dureri), dar ma bucur ca am reluat munca - daca tot trebuia reluata, ca sa spun asa.
:-)
Inscription à :
Articles (Atom)