vendredi 30 mars 2007

Primit de la Inimagda

Autorul este un emigrant. Lectura placuta.

In curand se implinesc 18 ani de cand am inceput sa lucrez la
Volvo, o intreprindere suedeza. A lucra cu ei este ceva foarte
interesant. Orice proiect aici ia 2 ani pentru a se concretiza,
oricat de ingenioasa sau simpla ar fi ideea. Este o regula.

Procesele de globalizare cauzeaza in noi( brazilieni, argentinieni,
columbieni, peruani, venezuelieni, mexicani, australieni,
asiatici,etc...) o anxietate generalizata in cautarea de rezultate
imediate. In consecinta, stilul nostru rapid nu se incadreaza deloc
cu termenele descadenta intarziate ale suedezilor.

Suedezii dezbat, si iar dezbat,organizeaza "n" sedinte, efectueaza
evaluari, etc..., SI LUCREAZA ... dupa o schema mult mai incetinita.
Ceea ce este uimitor, este ca acest stil tot timpul da rezultate, in
timpul lor (al suedezilor), astfel ca punand impreuna maturitatea
necesitatii cu tehnologia potrivita, nu prea inregistreaza pierderi.

Pe scurt:
1) Suedia este de marimea unui singur stat din Mexic;
2) Nu are decat 2 milioane de locuitori;
3) Cel mai mare oras, Stockolm, abia daca are 500 de mii de
locuitori,asa ca o mica localitate din Mexic;
4) Mari intreprinderi cu capital suedez: Volvo, Scania,
Ericsson,Electrolux, ABB, Nokia, Nobel Biocare, etc.

Nimic rau in asta, nu-i asa? Pentru a avea o idee de importanta
lor, ajunge sa mentionez ca Volvo face motoarele propulsoare ale
navetelor de la NASA.

Poate se inseala suedezii, dar ei sunt cei care-mi dau mie
salariul.Trebuie sa mentionez ca nu cunosc un alt popor care sa aibe
o cultura colectiva ca a suedezilor.
Va voi povesti o scurta istorie doar ca sa va faceti o idee: prima
data cand m-am dus in Suedia in 1990, unul dintre colegii mei suedezi
ma aducea la serviciu in fiecare dimineata cu masina lui. Era in
septembrie, era frig si fulguia. Ajungeam foarte repede la
intreprinderesi el parca masina tot timpul foarte departe de intrare.
In fiecare dimineata vin in jur de 2 mii de angajati cu masina la
serviciu. In prima zi nu am facut nici un comentariu, nici in a doua
sau in a treia, dar in una din zilele ce au urmat, cu un pic mai
multa incredere, l-am intrebat pe colegul meu:
- Aveti locuri de parcare fixe aici? Am vazut ca parcarea este
complet goala cand ajungem si totusi tu parchezi la coada complet?
Iar el mi-a raspuns pur si simplu:
- Nu, dar cum noi ajungem foarte devreme, avem tot timpul sa mergem
pana la intrare, dar cei care ajung mai tarziu au mai multa nevoie sa
gaseasca locuri mai aproape de intrare, nu crezi?

Imaginati-va ce fata am facut. Si acest lucru a fost suficient ca
sa-mi schimb in profunzime mentalitatea.

Mai nou, in Europa exista un curent denumit "Slow Food". Asociatia
internationala a alimentatiei cu rabdare (Slow Food International
Association), al carei simbol este melcul, isi are centrul in Italia.
Ceea ce predica aceasta miscare "slow food" este ca oamenii trebuie
sa manance si sa bea lent, pentru a savura mancarea, pentru a se
bucure de procesul de prepare al mancarii, impreuna cu familia, cu
prietenii, fara graba si de calitate.

Ideea este de a se contrapune spiritului Fast Food si a tot ceea
ce reprezinta el ca stil de viata. Surpriza este ca aceasta miscare
de Slow Food serveste ca baza pentru o miscare mult mai ampla numita
Slow Europe, dupa cum descrie revista Business Week in ultimele sale
editii europene. Totul a pornit de la punerea in discutie a grabei si
nebuniei generate de globalizare, de dorinta de a avea in cantitate
mare (nivelul vietii), opus la a avea calitate, calitate de viata,
sau calitate umana.

Conform revistei Business Week, muncitorii francezi, chiar daca
lucreaza mai putin (35 de ore pe saptamana), sunt mai productivi
decat colegii lor americani sau britanici. Si germanii, care in multe
intreprinderi au implantat saptamana de 28,8 ore de munca, au vazut
productivitatea crescand cu un laudabil 20%. Aceasta atitiudine,
numita "slow attitude", atrage atentia pana si americanilor,
discipolii lucrului rapid si imediat. Pe de alta parte, aceasta
atitudine fara graba nu inseamna sa
se faca mai putin, nici sa se obtina calitate si productivitate mai
mici, ci mai multa perfectiune, atentie la detalii si mai putin stres.
Acest lucru inseamna o intoarcere la valorile familiei, ale
prietenilor, ale timpului liber, ale bunei comoditati, ale vietii in
micile comunitati. O intoarcere la AICI, prezent si concret, opus lui
MONDIAL, indefinit si anonim, inseamna a relua valorile esentiale ale
fiintei umane, a micilor placeri ale cotidianului, ale vietii simple
si ale convietuirii, ale religiei si credintei.

INSEAMNA UN MEDIU DE LUCRU MAI PUTIN COERCITIV (constrangator), MAI
VESEL, MAI RIDICAT SI TOTUSI MAI PRODUCTIV, MEDIU IN CARE TOTI
OAMENII FAC CU PLACERE CEEA CE STIU EI MAI BINE SA FACA.

E recomandabil sa ne gandim mai in amanunt la toate acestea. E
posibil ca vechile proverbe: "Cu rabdarea trece marea" si "Graba
strica treaba", sa merite din nou atentia noastra in aceste timpuri
de nebunie. Nu ar fi bine ca intreprinderile din comunitatea, orasul,
statul sau tara noastra sa inceapa a dezvolta programe serioase de
calitate fara graba, chiar pentru a mari productivitatea si calitatea
produselor si serviciilor,fara a pierde calitatea umana?

In filmul Parfum de femeie exista o scena de neuitat in care orbul
(interpretat de Al Pacino) invita o fata la dans si ea ii raspunde:
- Nu pot, logodnicul meu va sosi in curand. La care orbul ii
raspunde:
- Stii, viata se traieste intr-o clipa, si o ia la un tango. Cel
mai bun moment al acestui film este aceasta scena de 2 sau 3 minute.

Multi traiesc alergand dupa timp, si il ajung doar cand mor, fie de
un infarct, fie de un accident pe autostrada pentru ca goneau prea
tare pentru a ajunge la timp.
Altii sunt prea nerabdatori sa traiasca in viitor, ca uita sa
traiasca in prezent, care este unicul timp care exista cu adevarat.

Toti avem pe aceasta planeta acelasi timp, nici mai mult, nici mai
putin de 24 de ore pe zi. Diferenta sta in utilizarea acestor ore de
catre fiecare dintre noi.
Trebuie sa invatam sa profitam de fiecare moment, pentru ca, dupa
cum zice John Lennon: "Viata este ceea ce se intampla in timp ce
planificam viitorul".

Va felicit pentru ca ati reusit sa cititi acest mesaj pana la
sfarsit. Multi l-ar fi citit doar pana la jumatate, ca sa nu piarda
timpul. Atat de valoros in aceasta lume globalizata.
-------------------------------------
Intradevar, excelent!
Multumesc, mai ales ca imi spune o chestie pe care to-oot incerc s-o aplic si nu reusesc, legat de modul de a manca. Eu, cand e sa mananc, am o foame de urias in mine, drept pt care imi pun mancare cu varf in farfurie si mananc rpd, cu o pofta imensa. De la o vreme incoace, mi-am propus, dar inca nu am ajuns sa pun in practica, sa imi pun in continuare cu varf in farfurie, dar inainte de a incepe sa manac, sa impart portia in jumatate si sa ma asez in fata a doar jumate din ce as manca in mod normal. Si s-o mananc mai intai pe asta. Dupa aceea, daca chiar ma frige buza, mai pun jumate din ce a ramas samd...
O seara buna! Parca mergei la teatru in seara asta? Mmmm... Crima si pedeapsa..., trebuie s-o recitesc.
Multi pupici,
vio

samedi 24 mars 2007

Diseara, vine Yannic...

...pe la noi.
Impreuna cu prietena ei, Fabienne (Fish).
Dat fiind faptul ca o sa prepar un sos "bolognese", pt spaghetti, n-o sa miroasa a nici un soricel, termina cu ideile astea!
Cafeaua se face, in continuare...
Trebuie sa ma adun si sa-i scriu spaniolului meu, Salvatore. Invat spaniola (un pic de spaniola), cu ajutorul unui spaniol, recomandat de
http://www.slf.ruhr-uni-bochum.de/etandem/etindex-fr.html
Pana si lui i-am scris despre "mi ratón muerto"... De atunci, nu mi-a mai scris. Ori e o coincidenta, ori si-a spus ca trei sa fiu nebuna (loca) sa-i scriu despre asa ceva. Trei sa ma reabilitez... :-) Ei, prostii! Eu mi-am propus sa invat spaniola pe doua cai principale: (1) scriind despre ce mi se intampla de-adevaratelea, adica despre ce as vrea sa-i pot explica unei persoane de limba spaniola; (2) traducand dintr-o carte scrisa in spaniola. Inca nu am gasit cartea.
Allez, see you soon!

dimanche 18 mars 2007

despre Iulia, profesoara de religie

La Gicu si Iulia a fost foarte placut. Doar Iulia ma intristeaza un pic. Stii, ea are un parcurs extraordinar. In Romania, a facut filologia (romana-rusa) si a fost profesoara de romana si rusa cativa ani. A venit in Belgia, unde nu mai avea unde preda romana si rusa, atunci a facut o scoala de infirmieri, 3 ani grei. Noi  ne-am cunoscut pe cand era inca la scoala de infirmieri. La absolvirea scolii, a lucrat ca infirmiera cativa ani. Astfel, a asistat la moartea unor pacienti. Ceea ce a facut-o sa isi puna intrebari despre psihologia celor in pragul mortii. Ar fi vrut sa fie capabila sa-i ajute mai mult. Si uite asa, a ajuns sa faca studii complementare, de ingrijiri paleative. La cursuri, avea, printre alte materii, si religia, caci aceasta ocupa un loc important in mintea multor oameni in pragul mortii. Ei bine, pana la urma, s-a dus sa faca si teologia! Acum, e in ultimul an si a devenit deja profesoara de religie. Pana acum, nimic ingrijorator, din contra! Un parcurs extraordinar, cum spuneam! Dar ceea ce ma intristeaza sunt unele remarci de ale ei, care mi se par ca venind - nu din adancul gandirii si simtirii ei, ci dintr-un fel de obligatie pe care si-a impus-o. Cumva mi se par "facute". De exemplu, pare convinsa ca daca nu te reculegi din cand in cand la mormantul cuiva drag, este pt ca tu nu ai reusit sa termini munca psihica de doliu pt persoana respectiva. Sau ca e firesc sa vezi in omul mort aceeasi persoana ca si in omul viu. Sau, ba nu, asta e altceva, dar tot ingrijorator mi se pare: ca ea, in drum spre munca, in tren, citeste biblia si se roaga. In fiecare zi faci astea doua lucruri? Daaa, sigur ca da. Si, la un moment dat, Gicu a spus la masa: "Da' ce dracu..., nu stiu ce" - si apoi, "Doamne, iarta-ma!", cateva momente mai tarziu, Iulia l-a certat un pic, sau, ma rog, l-a dojenit, asa cu blandete, cum ca nu se pronunta un asemenea cuvant! Deci, ea s-a facut asa, ca un preot, o preoteasa... Si, ca si majoritatea preotilor, nu suporta sa aborde cu elevii ei, cand acestia ii pun intrebari in clar, notiunea de dragoste in contextul homosexualitatii Ma rog, la urma urmei, daca ea gaseste un echilibru in toate acestea, nu voi fi eu cea care o va dezechilibra.
Totusi, o cunoscusem altfel!

Un soarece mort

Avem un soarece mort, intre plafon si acoperisul de la bucatarie. Vreo doi ani l-am tot auzit racaind, uneori imi si era frica sa nu reuseasca sa strapunga plafonul. Acum, a murit. Ceea ce sper eu este sa se fi gasit acolo inca din toamna lui 2001, cand am refacut plafonul si acoperisul de la bucatarie, dar noi sa nu-l fi auzit decat de vreo 2 (3?) ani, iar acum sa fi murit. De ce sper asta? Pai simplu: pt ca in felul asta speranta ca alt soarece NU ar putea sa se strecoare acolo poate sa ramana intacta. Si daca alt soarece nu se va putea strecura in spatiul acela, atunci nici nu vom mai avea ghinionul sa moara acolo! Cat traieste un soarece? Ah!... nu, un soarece traieste maxim 2 ani, tocmai m-am uitat pe Wikipedia...
Sunt disperata. Miroase ingrozitor!
Noroc ca aseara, Nineta si Iancu ne-au invitat la film si am vazut 'Nomber 23', care nu e formidabil, dar am aflat acolo ca cica detectivii, inspectorii de politie si alti oameni ce trebuie sa munceasca in preajma cadavrelor, fierb cafea, ca sa acopere mirosul.
Ei bine, eu fierb de azi dimineata o cafea... Din cand in cand mai pun apa, mai pun cafea. E o cafea foarte groasa.
Geamurile sunt larg deschise, peste tot.
Avem ghinion pt ca vremea e umeda cum nu se poate mai tare.
Doamne, fa sa fie ultima oara cand ni se mai intampla asa ceva! E teribil mirosul asta! Ma doare capul de la el. In plus, ma ustura narile, nu stiu de ce. Probabil din cauza ca sunt prea atenta la ele...
Altfel, azi am facut pt prima oara in viata mea o paine. Si am facut vinete si ardei copti la cuptor.
...fac orice, numai sa acopar mirosul asta!

Ce se poate manca in casa asta?

Toti trei:
Varza acra+orez+pui afumat+tomates séchés
Cartofi fierti in coaja (sau copti), +/-curatati si tavaliti prin ceapa calita+sare+piper
Salata orientala
Clatite
Cartofi puré+pui fript
Ciorba de cartofi
Salata de vinete

(va urma, sper)

Sol:
Paste fainoase+smantana+lardons fumés+cascaval ras
Spaghetti bologneze
Cartofi nature+rumsteak
Orez+pui+sos chinezesc
Pitta Aldi
Ciorba salata+omleta
Ciorba de perisoare


Doru:
Conopida+brocoli+pesmet+ulei
Cartofi nature+peste fript
Fasole verde+usturoi+patrunjel+otet+ulei
Mancare de telina+ceapa+rosii+usturoi+masline negre
Iahnie de fasole/naut
Fasole/naut batuta
Ardei copti

samedi 17 mars 2007

Am cumparat 10 caramizi:
- 8 pt Sol, ca sa-si inalte masa lui de mixaj, pt ca Sol este un inalt si sta tot timpul cocosat deasupra mesei lui de mixaj si il doare spatele deja...!
- 2 pt patul nostru, ca sa le pun sub picioarele patului, in partea dinspre picioare, ca sa facilitez, peste noapte, reintoarcerea sangelui venos la inima... :-) Cine rade? Eu: trebuie sa fie amuzant sa dormi cu capul in jos, nu?

vendredi 16 mars 2007

Ganduri de ale lui Paulo Coelhio

From: Micha
Sent: vendredi 16 mars 2007 12:19
To: vio
Subject: Ganduri de ale lui Paulo Coelhio

Întotdeauna este bine de ştiut când anume se termină o etapă din viaţă. Dacă insişti a te menţine în ea dincolo de timpul rezonabil, îţi vei pierde bucuria şi simţul a ceea ce se află în afara ei. Închide cicluri, sau uşi, sau capitole. Important este să le poţi închide şi să laşi în urmă momente ale vieţii, momentele care se încheie.
Ţi-ai terminat munca? Ţi s-a încheiat o relaţie? Nu mai locuieşti în acea casă? Trebuie să pleci într-o călătorie?... Poţi petrece mult timp din prezentul tău, scufundîndu-te în “de ce”-uri, în a revedea caseta şi a încerca să înţelegi cum şi pentru ce motiv se întîmplară cutare şi cutare lucruri. Dar te vei consuma degeaba şi la nesfîrşit, căci în viaţă, tu, eu, prietenii, fiii, fraţii tăi, noi toţi, ne îndreptăm inevitabil către a închide capitole, către a da pagina, a termina etape sau momente din viaţă, şi de a merge înainte.

Nu ne putem afla în prezent, ducînd dorul trecutului. Nici măcar întrebîndu-ne “de ce”. Ceea ce s-a întîmplat, s-a întîmplat, şi trebuie să te eliberezi, să te desprinzi de trecut. Nu putem fi copii eterni, nici adolescenţi întîrziaţi, nici angajaţi ai unor firme care nu mai există, nici a păstra legături cu cei care nu vor să aibă legături cu noi.
Faptele trec, şi trebuie lăsate să treacă!
De aceea, cîteodată, este aşa de important să distrugi amintiri, să faci un cadou, să-ţi schimbi casa, să rupi hîrtiile, să arunci documente vechi, şi să vinzi sau să faci cadou o carte
Schimbările externe pot simboliza procese interioare de evoluţie. A uita, a se desprinde, a se avînta. În viaţă, nimeni nu joacă cu cărţile însemnate, aşa că ai de învăţat cum să pierzi şi cum să cîştigi. Trebuie să ne eliberăm, să dăm pagina şi să trăim numai cu ceea ce ne oferă prezentul.
Trecutul a trecut. Nu aştepta să ţi-l dea nimeni înapoi, nu te aştepta să te recunoască nimeni, nu aştepta ca, vreodată, cineva să-şi dea seama cine ai fost. Lasă deoparte resentimentul. Repetarea cu încăpăţînare a “filmului tău personal” îţi va face rău sufletului şi minţii, şi te va învenina şi amărî.
Viaţa nu se află decît înainte, niciodată înapoi. Dacă treci prin viaţă lăsînd “uşi deschise” pentru orice eventualitate, niciodată nu te vei putea desprinde de trecut, nici nu vei trăi ziua de astăzi cu mulţumire. Iubiri sau prietenii pe care nu ţi le scoţi din suflet? Posibilităţi de a te întoarce? La ce? Nevoie de explicaţii? Cuvinte nerostite? Tăceri care au invadat cuvintele?
Dacă le poţi înfrunta chiar acum, fă-o. Dacă nu, lasă-le să se ducă, închide capitolele! Spune-ţi ţie însuţi că nu le mai vrei înapoi. Dar nu din mândrie sau orgoliu, ci pentru că TU nu mai faci parte din acel loc, din acea inimă, din acea încăpere, din acea casă, din acel birou, din acea meserie.

Tu însuţi nu mai eşti cel de acum două zile, sau trei luni, sau un an. Prin urmare, nu există nimic către care să te întorci. Închide uşa, dă pagina, închide ciclul. Nici tu nu vei fi acelaşi, nici mediul la care te întorci nu va fi acelaşi, căci nimic nu rămîne imobil sau static în viaţă. Pentru sănătatea ta mintală şi sufletească, desprinde-te de ceea ce nu se mai regăseşte în viaţa ta.
Adu-ţi aminte că nimeni şi nimic nu este indispensabil. Nic io persoană, nici un loc, nicio muncă. Nimic nu este vital pentru a trăi, pentru că atunci cînd ai venit pe lume, ai venit singur.
Este, aşadar, obişnuit să trăieşti cu tine însuţi, şi este o îndatorire personală să înveţi să trăieşti singur, fără acea apropiere umană sau fizică, de care îţi vine atît de greu să te desparţi astăzi.
A se desprinde este un proces de învăţare care, din punct de vedere uman, se poate realiza. Adu-ţi aminte, nimic şi nimeni nu sunt indispensabili. Este numai obicei, rutină, nevoie. Deci, închide, încheie, curăţă, aruncă, oxigenează, desprinde-te, scutură-te, eliberează-te.
Sunt multe cuvinte care înseamnă sănătate mintală, şi oricare vei alege, te va ajuta să mergi înainte în linişte.
----------------------------------------

Uau, Micha, ce misto!
Am citit tot, dintr-o rasuflare, ceea ce de obicei nu fac aici la munca, pt ca nu am timp.
Gasesc ca e foarte bine spus.
Te pup mult si-ti multumesc: oricand imi poate fi util un astfel de indemn, pt ca am tendinta sa pastrez si legatura cu trecutul si usi deschise ca nu se stie... Si uite asa, ti se umple casa de lucruri inutile, cu incarcatura sentimentala inutila - iar sufletul imi ajunge greu de atatea amintiri si devin neatenta la ceea ce ar putea constitui senzatii placute in prezent, daca as avea disponibilitatea necesara...
Da, suntem sanatosi si voinici, multumim, ceea ce iti dorim si tie.
Doru are un pic de colesterol si, cum parintii lui au murit din cauza de accidente cardiovasculare, a hotarat sa schimbe radical regimul de hrana - iar eu sunt foarte multumita de schimbarea asta, pt ca imi plac enorm legumele si prea putin produsele animale...
Altfel, suntem bine cu totii.
La tine, ce se aude cu calatoria in Portugalia?
Te pup mult si cu drag,
vio

mercredi 14 mars 2007

Invatamintele lui Paller

(primite de la Madalina)
[...]
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.
--------------------


Draga Madalina, stii ce am sa fac? Din partea a doua a poeziei lui Paller, cea cu "Am invatat...", am sa-mi fac biletzele. Din fiecare invatamant am sa-mi fac un biletzel. Am sa le impaturesc frumos si am sa le pun intr-un bol, din care o sa iau cate unul, in fiecare dimineata, ca sa ma gandesc mai bine la el. Dar nu-l voi pune de-o parte, ci il voi impaturi si pune din nou in bol. Si, daca in ziua urmatoare, dupa ce amestec biletzelele, dau tot peste biletzelul din ajun, nu-I nimic, ma voi gandi din nou, mai bine, la acelasi invatamant.

lundi 12 mars 2007

de la Cristina, despre mancarea sanatoasa

In seara asta, am primit mesaj de la verisoara Cristina. Mesajul ei m-a topit, pur si simplu. Ce de timp si-a luat ea, ca sa-mi scrie toate lucrurle acestea! Foarte folositoare! In orice caz, am intentia sa le FOLOSESC. Si-mi dau seama ca am cateva lucruri capitale de schimbat. De exemplu, uleiul care se poate adauga doar la sfarsitul prepararii mancarii.
...si toate astea - de ce? Pentru ca, asa cum ii spuneam in seara asta lui Doru, chiar daca nu vom trai 100 de ani, macar anii pe care ii vom trai sa-i traim bine, nu sa caram boli in spate - pe cat posibil...!
Asadar, iata mesajul:

Draga Viorica,

Ma bucur enorm ca adresele pe care ti le-am sugerat v-au fost folositoare. Virgil Stroescu e doctor endocrinolog, [...]

Imi pare tare rau de ce mi-ai spus de Doru. Imi amintesc ca acum cativa ani cand am facut noi turneul acela European (ce frumos a fost), si Ari avea probleme cu colesterolul, si i-am trimis o carte despre ce fel de alimente sa manance, numita "Pofta buna". Daca mai luati legtura cu el, si in caz ca a terminat de citit cartea, si o mai are, puteti sa il rugati sa vi-o imprumute. Are tot felul de sfaturi de ce legume si fructe sa mananci, care e aportul lor nutritiv. E sistematizata in functie de vitamine, minerale, grasimi. Si la fiecare vitamina in parte iti prezinta o gama variata de fructe sau legume care contin respectiva vitamina.

Avocado, este foarte bun in a te ajuta sa scazi nivelul colesterolului. Contine colesterol bun (HDL),care il da afara pe cel rau (LDL).

Ma intrebi daca noi suntem pur vegetarieni, fara a ne atinge de produse animale. Inainte de a ma casatori cu Catalin, si cativa ani dupa, am fost vegetariana pura, fara a ma atinge nici de branza nici de unt , nici de alte produse lactate. Ouale nu mi-au placut de cand eram mica, deci nu simteam mare pierdere pt. lipsa lor din alimentatie, carnea nu-mi facea mare placere, si nici pestele. Cand am ramas gravida cu MaryAnne, Catalin a inceput sa imi cumpere branza de vaci, iaurt... pt. ca sa avem un copil cat mai sanatos, mentalitate cu totul gresita. Stiam ca nu sunt bune, si cu toate astea am inceput sa le consum, de frica sa nu risc ceva, si uite asa.... am ajuns sa am kilograme peste greutatea mea normala, de care nu mai pot scapa acum. De la 45 de kg. cate aveam inainte de a fi gravida, am ajuns la 70 kg inainte sa nasc.... Vreau sa ma intorc la vechiul meu stil de viata, bogat in fructe si legume, ca asta e cel mai bun, cel mai sanatos. In plus de asta nu mancam mai mult de 2 mese pe zi, si intre ele nu ma atingeam de nimic. Nici un snak nici macar o fructa, nimic. Se stie ca pt. a-ti mentine sanatatea nu e bine sa consumi nici un fel de aliment intre mese. Apa simpla e cea mai buna fara nimic adaugat in ea pt. a-i schimba gustul, culoarea, samd. Ea curata organismul de toate toxinele si rezidurile. E ca si cum ai incerca sa speli o haina. Cel mai bine o speli cu apa limpede si curata. Am fost tare disciplinata. Tre sa ma redisciplinez...

Nu stiu din pacate nici o adresa pe net cu retete vegetariene. Am cateva carti cu retete vegetariene, dar cand gatesc, folosesc mai mult imaginatia proprie....

Exista mai multe variante de a gati legumele.
A) Una dintre ele e de a le fierbe in apa cu sare si a adauga tot felul de sosuri la sfarsit
B) Alta e de a folosi ceapa si bulion
C) Coapte la cuptor
D) Sos alb. (lapte de soia de gatit, ulei si faina). E de preferat sa se foloseasc mai putin, pt ca in procesul de ingrosare a sosului, inevitabil acel ulei fierbe un pic si devine toxic....


Aproape Orice leguma pe care vreau sa o gatesc, mai intai toc ceapa si o pun la fiert in apa (nu in ulei), pana se moaie un pic, si apoi adaug leguma respectiva pe care vreau sa o gatesc.

Ciupercile
1kg ciuperci
2-3 cepe
1-2 catei usturoi
2 ardei grasi rosii
bulion, sau tomato paste sau rosii proaspete decojite
sare
ulei de masline presat la rece (cold pressed)
cimbru, sau foi de dafin, patrunjel

Spal ciupercile fara a le curata pielita de deasupra. Le toc coditele mai intai (folosesc si coditele care dau un special flavor la mancare, si care sunt f. gustoase), le pun la fiert cu ceapa, si cu un pic de sare (sau vegeta, sau ce prafuri de sarat folosesti tu). Intre timp cand s-au muiat, adaug palariile de la ciuperci, si ardeiul tocate. Le las sa se moaie, dupa care adaug bulionul( sau tomato paste sau rosii proaspete decojite) si usturoiul tocat marunt. Dupa ce a fiert si bulionul cu usturoiul, adaug spiceurile (cimbru, sau foi de dafin, patrunjel), si dupa ce am inchis focul adaug ulei de masline. Dupa schema asta fac cam toate mancarurile care contin bulion.

Uleiul de masline e cel mai bun, si previne cancerul mamar si alte cancere. Ca sa fie cu adevarat bun tre sa fie presat la rece. Este un ulei f. instabil, care nu rezista la temperaturi ridicate, si devine toxic, prin fierbere sau prajire. De aceea e f. important sa nu fie rafinat ci presat la rece. Celelalte uleiuri, ca cel de floarea soarelui, de soia, canola, si alte uleiuri, sunt toxice prin procesul de rafinare. Ca sa poata fi extrase aceste uleiuri sunt supuse la temperaturi f. ridicate, si e ca si cum ar fi deja prajite, de fapt sunt prajite.....

Fasole verde pastai

Varianta A)

1kg Fasole curatata spalata,
2-3 cepe
bulion,
2-3 catei usturoi
sare
patrunjel verde

ceapa taiata si pusa la fiert cu un pic de sare. Dupa ce se moaie un pic, se adauga fasolea verde, dupa ce si aceasta se moaie un pic se adauga bulionul si usturoiul. Cand sunt fierte se stinge focul si se adauga uleiul de masline si patrunjelul.

Varianta B)
Aceeasi fasole verde pastai se poate fierbe cu putina sare si dupa ce se raceste sa se faca salata de fasole verde cu mujdei de usturoi.

Cartofii
Se pot gati intr-o multitudine de feluri.

Varianta 1)

Una dintre ele este de a-i decoji si taia cubulete, si de a-i fierbe cu putina sare sau vegeta. Dupa ce sunt fierti se adauga usturoiul tocat marunt, se lasa un pic sa se moaie si usturoiul si sa isi mai piarda din iutime, si apoi se adauga uleiul.

Varianta 2)

Celalata varianta e cu ceapa si bulion ca la reteta de mancare de ciuperci, fara a se adauga usturoi, ci o foaie de dafin. Mama mea obisnuia sa puna si un pic de telina si morcov, dar mie nu-mi placea si ca atare nu le adaug si pe acestea.

Varianta 3)

Cartofi fierti in coaja.
Salata de cartofi care original se face numai cu ceapa si masline, noi (Catalin &I) am diversificat-o si adaugam la ea si rosii, ardei castraveti, salata verde, avocado, pe langa traditionala ceapa si masline. Este o mancare usoara si hranitoare, care pica bine mai ales seara, cand e recomandat sa nu se manance mai nimic. Usor de spus, greu de facut, mai ales ca seara e singurul timp din zi cand putem manca impreuna...

Varianta 4)

Cartofi copti in coaja.
Cea mai usoara si mai buna, pt ca frumosul cartof isi pastreaza toate sarurile si nu se pierde nimic prin fierbere.
Dupa ce s-au copt, obisnuim sa ii scobim din coaja si sa ii facem ca un fel de piureu, cu sare si ulei de masline. Daca preferati margarina in loc e ulei, e OK , dar din pacate margarina pt. a fi emulsifiata si transformata din ulei lichid in solid se hidrogeneaza, si prin procesul de fabricare, devine cam toxica si cancerigena.... Puteti adauga branza Mozarella, (sau alt cascava)l, rasa pe deasupra cartofului, sau alta branza, in caz ca nu a-ti renuntat la branza deja... Cartofii copti sunt tare gustosi (cel putin asa ii gasim noi) si usor de facut si de digerat as well.

Mi-a venit in minte prazul
2-3 bucati de Praz
un pumn de masline negre (atentie la samburi cand mancati)
bulion (toamto paste)
ulei
sare
cimbru

Se toaca in rondele groase cat degetul, se pune la fiert cu un pic de apa si vegeta sau sare. Dupa ce s-a fiert se adauga pasta de rosii si maslinele( de preferat negre), cand si aceastea au dat un clocot adaugi uleiul si iei de pe foc mancarea.

Mai sunt o gramada de alte variante de mancaruri vegetariene.... schema cu ceapa si bulionul poate fi folosita la prepararea mancarii de dovlecei, de vinete, si asa mai departe.

Daca ai in minte o leguma, si nu iti vine in cap o reteta, spune-mi si poate stiu eu. Nu promit insa sa am toate raspunsurile dar ma voi stradui.

Te pup,
Cristina
--------------Mesaj initial---------------
In urma cu vreo 2 ani, Doru a descoperit intamplator ca are un pic mai mult colesterol decat nivelul recomandat. Dar nu prea a crezut ca este adevarat, pt ca nu ni se parea ca hrana noastra e bogata in ceea ce ar produce colesterolul. Drept pt care, in urma cu aproape un an, a refacut analize de sange. Printr-un concurs de imprejurari despre care nu-ti povestesc aici pt ca nu are importanta, i-au parvenit, in sfarsit, rezultatele, abia ieri. Din nou, colesterolul este aproape de limita de sus - dupa standardele franceze - si un pic depasit fata de nivelul recomandat - dupa standardele belgiene. In orice caz, informatia de baza este ca nivelul lui de colesterol se situeaza strans in jurul nivelului superior. Drept pt care, ne gandim sa ne schimbam radical modul de alimentatie. Sa terminam cu carnatii, chiar daca ei ne amintesc despre copilarie, cu prajelile (nici nu aveam prea multe, dar aveam, de exemplu cartofii prajiti, snitzel, ah! ce minuni! dar acuma, gata!), sa nu mai mancam carne de porc si nici de vita, poate ceva pui fript si peste (cum naiba sa fac sa nu miroasa toata casa, cand pregatesc peste?!). Rezultat: de ieri seara, cand ti-am raspuns la mesaje (iar ma gandesc la scumpica de MaryAnne! un pupic de la mine!), sunt calare pe net, in cautarea unor retete care sa includa alimente cat mai variate, constituite in principal din legume si fructe. De fapt, ca sa fiu sincera, eu sunt o vegetariana in sufletul meu, dar nu numai, ci si pe papilele mele gustative: gasesc ca legumele sunt mult mai gustoase si ofera o varietate mult mai mare de combinatii gustoase decat carnea, oricare ar fi ea. Dar, din lene sau din lipsa de timp, m-am luat dupa Doru, caruia parea sa-i trebuiasca gustul de carne si de grasime animala, i-am gatit lui si nu mai gaseam timpul necesar sa mai gatesc, separat, si pt mine. Dar acum, cred ca s-a intors roata si a venit si timpul meu. In plus, a nu mai manca carne, decat 1-2 ori pe saptamana, mi se pare ca e un lucru bun si pt atatea si atatea animale sacrificate pt... pt ce? pt ca noi sa mancam "gustos" si "colesteros" si nu am epuizat "...-oasele"! :-) Asa ca, acuma intelegi mai bine cat de bine pica mesajul tau.
Am o intrebare: voi sunteti vegetarieni 100%? Adica nu mancati niciodata carne si de la nici un animal? Si nu consumati nici produse animale (oua, branza, lapte)? Parca asa imi amintesc eu de voi, dar nu mai sunt sigura.
Te rog frumos ceva, daca ai vreo sursa de retete de mancare asa cum va place voua, pe net, spune-mi-o si mie.
Va pupicesc cu maaaaare drag, si mersi mult pt cunostinta pe care mi-ai facut-o cu D-l Virgiliu Stroescu. Sunt incantata! Un WE bun!
vio