BiciCloantza (noul nume...)

ei, fi-r-ar sa fie, mergeam si eu mai bine cu algodistrofia mea
(aproape ca puteam inchide pumnul si, in orice caz, puteam face de toate cu mana mea, din care durerea disparuse aproape complet, doar degetele imi erau si-mi sant in continuare curbate, dar ma tratam si pt asta, cu un aparat ortopedic)
Luni, am reinceput sa merg cu bicicleta la gara...
dar ieri am cazut din nou...
Rulam spre gara, pe carosabil, vreme splendida, pasarelele ciripeau, eu eram relax, urma sa acord o prioritate de dreapta si am franat, cu mana stanga (roata din fata). Bicicleta s-a oprit in loc si eu am zburat, in pozitia lui Superman (pe bune!) si am aterizat pe mana dreapta, mai precis pe subtioara dreapta, in supraextensie si... pe ochiul drept.
noroc ca aveam ochelarii de soare, care pe dinauntru mi-au spart net arcada, dar pe dinafara m-au protejat vitejeste de frecarea directa a ochiului cu asfaltul. S-au zgariat EI, pe dinafara! Arcada dreapta sangera in mod impresionant si ma durea tare umarul.Oamenii care s-au oprit sa ma ajute, 2 automobilisti din 2 masini diferite, au chemat imediat Salvarea si am ajuns la spital. Sunt foarte optimista, imi dau seama ca IAR a trecut elefantul pe langa mine: puteam sa-mi pierd ochiul, sau sa cad mai nu stiu cum si sa-mi frang gatul (daca-ti spun ca am zburat pur si simplu pe deasupra BiciCloantzei!). La spital, mi-au facut radiografii: nu am nici o fractura, YES! La umar, am probabil o ruptura de muschi, dar nu e grava devreme ce pot executa ceva miscari. Voi sti mai multe cand voi face ecografia pe care mi-au recomandat s-o fac in 2 zile (de 1 Mai?! Ei, o voi face luni, cred). La arcada, nu m-au cusut, ci mi-au pus un lipici, astfel voi avea o cicatrice mai mica. Ochiul meu e violet cu negru, dar e deschis si in perfecta stare de functionare. Mai am dureri pe la genunchiul drept si glezna stanga, dar e vorba despre mici chestii, gen hematoame. Sper sa nu-mi revina algodistrofia (sigur ca e aceeasi mana, da!), dar de-o fi sa vina, asta e! macar sa nu fie mai grava decat a fost!
De la spital, au vrut sa-mi dea concediu, dar eu cred ca pot sa muncesc suficient de eficient, FARA sa-mi fac rau. Daca vad ca-mi fac rau, o sa raman acasa. Vom avea un WE lung, sper sa ies intarita din el.
Acasa, Doru (saracu'! abia s-a facut si el bine! acum face kiné in fiecare zi) ma tine in brate tot timpul, bucuros ca am scapat aproape cu bine. In orice caz, am tt sansele sa scap fara urmari suparatoare.

Lina-biciclina

sambata am fost cu Doru sa-mi cumpar o noua bicicleta (pe Zanfira am dat-o Alinei, ca ea ramasese fara bicicleta si eu nu stiam ca voi merge din nou cu bicicleta asa de rpd). Noua bicicleta se numeste Bicic-lina, in cinstea lui Cata-lin, stai sa vezi de ce si cum. Ieri am fost toti 4 (Alina, Cata, Doru si eu) pe drumul nostru obisnuit de plimbare (nu-mi venea sa cred ca eu, cu manutza mea in pioneze, pot sa merg din nou cu bicicleta!!! ce bucurie! m-a durut un pic, dar de indata ce am incetat efortul a incetat si durerea)!
ei, dar m-a enervat ingrozitor noua bicicleta, pt ca mi-a sarit lantul si chiar mi s-a incurcat - ce mai, o catastrofa de bicicleta!!! Imi venea sa dau cu ea de pamant! "Asta NU e prietena mea!!!" "Uratanie ce esti!!!" De frumoasa e frumoasa, dar ma enerva ingrozitor! In plus, dupa ce ca eram amarata, si am si cazut (dar de pe loc, nu m-am lovit), Doru imi tot spunea ca EU sunt de vina, ca nu trebuia s-o "frec" atata, cu vitezele. Dar eu FOLOSESC intens vitezele, mai ales cand terenul este cand la deal si cand la vale. Si CUM sa nu le folosesc, devreme ce bicicleta e dotata cu viteze?!!! Imi venea sa dau si cu Doru de pamant...! Dar Catalin a spus ca mi-o regleaza el. Am incredere in el, pt ca mi-a mai facut o data ceva extraordinar de bine cu un efort minim (dar stiind ce avea de facut), la Zanfira, de-l pomeneam cu drag in fiecare dimineata pe cand urcam drumul spre gara. Doru nu voia sa-l lase pe Catalin, zicea ca sa mergem marti la magazinul de unde imi cumparasem bicicleta, ca au acolo un atelier si ca e "doar o treaba de reglaj". Din fericire, Catalin stia el ce stia si a insistat sa se uite si s-a uitat asa de bine, ca mi-a reglat-o UNT!!! Asa ca, devenita acum prietena mea, m-am gandit sa-i dau bicicletei numele de Catalina, dar nu mergea, pt ca semana prea tare cu numele lui Cata. Catalina-Biciclina! Asta e! Biciclina! Chiar daca seamana cu numele unui antibiotic, eu asa ii spun: Biciclina. Lina-biciclina, cand o alint. Azi am mers cu Biciclina la gara. O poezie!
Degetele nu mi s-au mai indreptat (algodistrofia), dar chiar daca ar ramane asa, eu pot sa traiesc si asa. Si n-o sa ma necajesc. Cata vreme nu ma dor, e in regula. Dupa ce am trecut prin durerile prin care am trecut..., acuma sunt fericita cata vreme imi pot folosi mana la mai toate cele si nu ma prea doare si oricum, nu ma mai doare "cu ecou". Asta e ceva colosal!