vendredi 28 octobre 2016

Sandu, dragul meu Sandu

Nu am mai vorbit cu Sandu de mai bine de o saptamana. Se simte ingrozitor de obosit, ar dormi tot timpul. Si abia-abia mananca. Un pic de iaurt si muesli, cu nuca de cocos. E boala? E chimioterapia? E uleiul de canabis? E o depresie? Pot fi mai multe cauze si/sau o combinatie de cauze. E foarte greu! Si pt Michi este foarte greu! Ma gandesc aproape tot timpul la ei. De fapt, chiar ma gandesc tot timpul la ei. Am reluat tricotatul. Tricotez si ma gandesc. Nu ma gandesc la multe lucruri, dar ma gandesc mult la niste lucruri. "Lucruri", in acceptia filozofica a cuvantului.
In seara asta, Michi spunea ca exista o mica speranta de diagnostic eronat. In orice caz, va incerca sa obtina ca Sandu sa refaca bronhoscopia, in alt spital decat prima oara. Sandu aproape ca nu mai tuseste, rasufla normal, nu scuipa sange... Poate ca NU e cancer!

Axel, intr-o zi ciudata

Azi, Axel a fost un pic ciudat.
Deja, de aseara, a sarit dintr-o data din panier (locul panierului este foarte izolat, nu vede mare lucru din casa si nimeni din casa nu-l vede; assured privacy.), latrand catre gradina. Am mers cu totii in gradina, unde nu am vazut nimic deosebit. Axel era usor infricosat, dar nu am inteles de ce. Am presupus ca a simtit vreo pisica trecand prin curte, ceea ce, inainte sa vina Axel la noi, era lucru curent.
Am stat impreuna, Axel si cu mine, ieri seara, pana tarziu in noapte. Cand am plecat la culcare, la vreo 2-3 minute dupa ce am ajuns sus, a dat cu labuta la usa, de vreo 2-3 ori. Apoi, nimic. Doru l-a auzit imediat si s-ar fi dus jos, la el, dar eu am zis sa mai stea putin, ca poate nu e nimic. Chiar asa s-a intamplat: nu s-a mai auzit nimic si toata casa a adormit linistita.
Dimineata, azi, toate bune si frumoase.

Mai putin esecul total legat de combinatia de ficat, orez, morcovi, măr si banană. Deja, de ieri, Axel, nu manifesta decat un vag entuziasm legat de compozitia mea de mare chef, dar azi a zis "niet" fara drept de apel. Ceea ce m-a facut sa gust si eu din mâncărica lui (eu?!!! ficat?!!! ei bine...). Bearc!!! avea un arrière goût... amar! Pizdis! Asta inseamna ca vreunul dintre ficati era contaminat cu fiere. La gunoi! Alta mancare la rand! Inimioare de pui (oh, cati pui! dar nu e mancare pt mine, ci e mancare pt un animăluț parțial carnivor...) cu orez si morcovi. Iarasi mi-au iesit mai putini morcovi decat ma asteptam, dupa fierbere!, astfel incat am completat cu cartofi fierti in coaja si curatati.
Noua reteta:
inimi fierte (40 de minute la oala minune) 500 g
morcovi fierti (pusesem peste 500 g la fiert, in oala minune, la aburi, 40 de minute) 328 g
cartofi fierti in coaja, apoi curatati de coaja 172 g
orez fiert (40 de minute) 500 g

40 este numarul magic. Nicidecum 42! :-)

Am trecut prin mixer mai intai inimile. Apoi morcovii si cartofii, impreuna. Orezul nu l-am mai trecut prin mixer, ca sa nu mai obtin o pasta informa. Nu a mai fost nevoie sa adaug nici un lichid, in bolul de mixare. Am pus apoi totul intr-un castron mare si am amestecat fff bine., Dat fiind faptul ca am obtinut 1285 g de amestec, am considerat ca pot avea 4 portii pt 4 zile, a cate 400 si un pic de g, deci am adaugat 5 lingurite de ulei de rapita. 4 lingurite pt 4 zile, si 1 lingurita pt ce mai ramane pe peretii castronului unde amestec toate ingredientele (dupa mixare) si pe peretii pungilor de plastic in care pun portiile zilnice.

Bun, sa revenim la ciudateniile de azi. Axel a parut mai timid, mai timorat decat de obicei (cand oricum, nu este un catel exuberant). Dimineata, a mancat un pic (din combinatia cu ficati, pana sa gust eu, la pranz...) si am plecat, cu chef, la plimbare. Prima ciudatenie marcanta: toata plimbarea, 3 km, a mers... intins! In mod normal, se opreste des, miroase, se sucește, miroase, revine pe propriile urme, miroase, trece pe partea cealalta a drumului (de vreo mie de ori, in fiecare zi), miroase, ridica piciorul si face ce face ca si cum ar insemna locul, mai sta, se mai uita in departare, mai ales daca vacile au proasta idee sa stea departe de gardul pe langa care trecem noi... Dar azi, cu doua mici exceptii (doua mari tractoare care semanau in apropiere de drumul nostru si care pareau foarte amenințătoare), Axel a mers rapid tot drumul, de parca era chitit sa ajunga repede acasa. Kk absolut normal, usor torsadat.
Apoi, alta ciudatenie: in casa, parea speriat. Se aseza in locuri in care, de obicei nu se aseaza. De preferinta, locuri ferite. In schimb, pleca repede din locurile unde se aseaza de obicei (si care sunt deschise). Totul, dandu-mi o senzatie de urgenta, inexplicabila. Da, a mai si latrat, chiar si in casa, ceea ce nu face de obicei. Dar mai mult in curte, ce-i drept. Pe de alta parte, la pranz, dupa ce a mancat -- foarte multumit de noua reteta! -- s-a dus in curte si s-a tavalit prin iarba, ca de obicei.
Apoi, culmea ciudateniilor: la un moment dat, pe cand eram amandoi in bucatarie, doar noi doi acasa, el culcat in preajma mea, s-a pus pe 4 picioare si s-a dus direct si glonț la usa de la intrare si a dat cu lăbuța, ca si cum trebuia sa iasa. Am ramas masca. L-am intrebat, bland, ce i se intampla. Pacat ca nu stie sa vorbeasca! Dar pana sa ajung la el, langa usa, deja imi venea in intampinare. L-am mangaiat, am vorbit... S-a asezat intr-un loc ferit, intre canapeaua rosie si masa lui Doru. L-am giugiulit nitel, la care, dupa o mica vreme, el s-a ridicat si s-a reasezat intre mine si canapea, ca si cum in felul asta se simtea si mai la adapost. Am stat un pic acolo, in fund si pe ganduri, apoi m-am intors la treaba mea, la bucatarie.
Si, in sfarsit, ultima ciudatenie, aproape toata seara a dormit adanc in panierul lui. N-a stat nici langa mine, nici langa Doru -- cum se intampla de obicei.
I-am povestit lui Michi ziua asta ciudata si mi-a spus ca i s-a mai intamplat si acasa sa aiba astfel de zile, inexplicabile, ca si cum el ar vedea ceva infricosator, invizibil pt oamenii din jur... Si ca, stand de vorba si cu alti responsabili de caini, a aflat ca si alti caini au astfel de zile sau momente, care par ciudate...

Dupa ce am vorbit cu Michi, m-am dus la el, la panier. Era adormit. In mod normal, panierul lui ar trebui sa fie inviolabil, indiferent de situatie. Adica nu e voie sa te duci peste el, sa-i faci chestii, nici chiar sa-l mângâi. DOAR daca nu se pune el cu burtica in sus, la mângâiat... Bun, dar chiar și asta e discutabil. Caci, intrebare: DACA se pune cu burtica in sus in semn de supunere? Ceea ce inseamna ca se simte in inferioritate... Hm, complicat!
In sfarsit, m-am dus la el, i-am vorbit iar el s-a pus cu burtica in sus. Asa ca, l-am si mangaiat, violand regula panierului... :-)
Apoi, l-am chemat in curte: hai, șușulică, mergem in curte, facem un șușu, am deschis usa catre gradina si... uf! a iesit si el din panier! Si a venit, grațios, o perniță cu codiță, a iesit in curte si mi-a facut favorul de a face un șușulică! Ah!
Apoi, i-am dat sa miroasa din mancarica lui. Si a zis... Ei, nu a zis, dar s-a lins pe botic. Semn bun, cum ca vrea. I-am pus in gamela si a mancat bine. Dupa care... s-a dus la culcare, in panier.

Dupa vreo ora, a venit Salvarea la un vecin si l-a luat la spital.
Apoi, a iesit si Axel din panier. N-o fi cauzalitate, dar e sigur simultaneitate, constatata. Acum, doarme linistit pe presul de la intrare... Lucrurile par sa fi reintrat pe făgașul normal. Vedem noi, maine.

dimanche 16 octobre 2016

Fotoreportaj cu Axel













Axel, încă o rețetă reușită! (si alte cugetari, legate de alimentatie)

...ma rog, ramane sa vedem daca avem confirmare maine, cand o sa fie clipa adevarului, cand va fi rost de kk...
In asteptarea zilei de maine, sa va spun ce bucurie am avut azi, cand, impreuna cu voi, Michi si Sandu, am vazut ca Axel mananca cu mare placere noua compozitie:

Ingrediente:
+/- 700 g porridge (100 g fulgi de ovaz fierti in 600 ml apa, 10 min.)
520 g morcovi fierti bine, bine (1/2 h la oala minune)
230 g mazare verde din conserva, bine scursa
740 g ficati de pui fierto-prajiti (*), in putin ulei de masline, cateva minute, intorcandu-i o data de pe o parte pe alta (**).
------(*)----- pentru ca avea multa apa, mai mult s-au fiert decat prajit; de altfel, asta si voiam.
------(**)----- or fi fost vreo 6-7-8? Nu stiu: i-am fierto-prajit pana cand nu mai erau roz la mijloc.

Am pus in mixer:
  • mai intai jumate din ficati, morcovii si mazarea, vârrrrrr, am pus rezultatul intr-un castron mai mare.
  • apoi porridge-ul si restul de ficati si am adaugat sosul de la ficati, fara ulei, pe cat posibil. Vârrrrr, pus rezultatul peste celalalt amestec.
Amestecat totul bine, bine.
Dat la cățel, sa guste. Cățel foarte interesat! Yes! :-)

Repartizat in pungi de plastic, ratii de min. 300 g.  Michi s-a mirat: "numai atat?!" Eu ma gandesc sa-i dau in fiecare zi 300 g si, daca ii mai este foame seara, sa-i dau cateva crochete. Pt ca nu intotdeauna ii este foame seara. Uneori da, alteori ba. Cu timpul, am sa ma lamuresc daca "mai degraba da" sau "mai degraba ba" si voi adapta portiile in functie de asta.

Totusi, "clenciul" este ca as vrea totusi, sa mentin si niste crochete in alimentatia lui Axel, ca sa-i poata fi date de oricine, la nevoie. Sa nu se obisnuiasca numai cu mancare pregatita in casa.

Altfel, dupa indelungi cautari pe net, am gasit ca, respectand +/- regula de 3 parti (pt caine in a doua parte a vietii), una de carne, una de feculent si alta de legume, portiile zilnice ar trebui calculate pornind de la cantitatea de carne, si anume intre 10 grame (catel sedentar) si 20 grame (catel activ) pe kilogram de animal. Daca mergem la mijloc, caci aurea mediocritas, calculam 15 g de carne pt fiecare kil al lui Axel: 15 x 10 = 150 g de carne. Plus 150 g feculent, plus 150 g legume = 450 g pe zi.
E drept, ca estimarea aceasta e greu de facut, caci nu stim exact cata apa este in amestecul final, de la o gospodina la alta (in functie de cata apa pune la orez, in functie de cata apa contine carnea etc.). Dar cam asta am gasit eu. Am mai gasit undeva, pe un forum, pe cineva care spunea ca, in mancarea facuta in casa, cam 60% este apa, pe cand in crochete, apa reprezinta cam 8-10%...

http://www.rescue-forum.com/chiens-144/ration-menagere-22343/page-3.html

In sfarsit, ceea ce conteaza cu adevarat, ma gandesc eu, este ca Axel sa fie OK in blanita lui, sa nu slabeasca si sa fie multumit. Pai nu?

mardi 11 octobre 2016

Axel, gastrite. Axel, nourriture ménagère. Axel, nouvelles croquettes.

04-OCT-2016

Axel n'a pas envie de manger du tout!
Lorsqu'il a mangé, quand même, deux fois, à distance de 8 heures, chaque fois seulement 2 à 3 croquettes, pas plus, ensuite il a vomit jaune!
Il boit de l'eau normalement (me semble-t-il).
Autrement, avant que je me rende compte qu'il y a quelque chose qui cloche chez lui, il a fait:
·         une promenade de 3 km
·         encore une autre promenade, plus petite...

05-OCT-2016

Pris RV chez le vétérinaire:
Masschelein Jean-Pierre (Vétérinaires): Rue du Paradis 1, 1400 Nivelles, 067 21 45 50
X,Y: 50.606732, 4.330701
En attendant le RV (17:45), que je ne lui donne rien à manger, que je le laisse boire de l'eau.
Il semble plus tendre avec nous (il cherche un soulagement?). Il dort presque tout le temps. Pas envie de sortir, même dans le jardin.
Plus tard. On a été chez le véto. Tout s'est passé super bien. Axel est en bonne santé (contrôle et palpation par tout), sauf qu'il a une gastrite qui se manifeste par le genre de vomissement dont j'ai parlé ci-dessus.
  • il a reçu une injection sur place, avec un anti-émétique
  • il devra prendre, matin et soir, 10 jours, de la Ranitidine 75 mg (½ le matin, ½ le soir)
  • il faut que je lui donne des portions de nourriture très petites et plus souvent, tout ce temps.
 Bon, ben, il a eu sa Ranitidine dans une petite boulette de filet américain cru (l'enchantement total!) et puis il a mangé 2 (deux!) croquettes. Ca ce n'est vraiment pas beaucoup...! :-) Maintenant il dort. Je ne le réveille pas pour lui donner encore une petite portion de croquettes. Je les lui laisse, à côté de son bol d'eau. Il saura où les trouver s'il a faim. Je crois que je n'aurais pas dû commencer avec la boulette+Ranitidine, car le très bon et frais souvenir de filet américain a compromis les croquettes :( Demain matin, je commencerai avec les croquettes...

06-OCT-2016

9H: 4 croquettes BE et une petite boulette d'américain + Ranitidine
12H: 1 croquette BE, 6-7 croquettes CA
Je n'ai pas l'impression qu'il est dans son assiette. Pas trop d'enthousiasme le matin, au réveil. Ni pour aller dans le jardin. Ni pour aller en promenade. En fait, on est revenu très vite à la maison, car il n'avait tout simplement pas envie de continuer.
Il est parti dormir, dans son panier.
Je le laisserai tranquille jusqu'à ce que Doru revienne à la maison, vers 18 H. Et alors je lui donnerai de nouveau à manger. Mais QUOI?! Toujours ses croquettes CA (de Canada)?

07-0CT-2016

...Eh bien, non!
Aujourd'hui, après avoir essuyé encore 2 fois des refus nets pour de la nourriture-croquette (belge et canadienne confondues), je me suis lancée dans ce qu'on appelle l'alimentation ménagère du chien.
Je lui ai préparé un plat très très simple: ¼ rizotto bien cuit (double du temps pour homme), 2/4 carotte cuite (aussi double du temps…), ¼ viande de bœuf hachée (en Belgique, on l'appelle "américain") crue; le tout mélangé; plus quelques gouttes d'huile d'olive. Axel a mangé ça comme rien avant! Il a mangé sans plus regarder de tous les côtés. Une fois qu'il a descendu son nez dans la gamelle, il l'a maintenu dedans jusqu'à ce qu'il finisse tout ce que je lui avais mis! Il a fallu que je résiste à la tentation de lui en rajouter ("N'oubliez pas de toujours fractionner les repas en 4 ou 5 sur la journée si votre chien souffre de troubles digestifs.") et de crier de joie! Ca alors! Apparemment, ce n'est pas tellement qu'il n'aime pas manger! Mais plutôt qu'il n'aime pas ce que nous lui donnons!
Bon, alors il faudra s'organiser…!
A titre informatif(*): 30 g de nourriture ménagère par kilo en poids du chien. Donc pour Axel, 10 kg x 30 serait 300 g par jour à répartir en 1/3 légumes, 1/3 riz et 1/3 viande ou poulet. Sauf que je ne sais pas comment "composer" avec la variable "eau" de la nourriture...
----(*)----  Maintenant, il a 10,200 kg. On peut le peser une fois toutes les 2 semaines et  adapter, si nécessaire, les menus. Sauf que ce n'est pas seulement le poids qui compte... Bon, on verra.

Donc, à ce jour, je sais que ça marche:

1/3 américain cru
1/3 riz rizotto, TB cuit
1/3 carottes, TB cuites
huile d'olive

08-OCT-2016

Aujourd'hui, j'ai essayé la combinaison en 3 parts égaux de: américain, riz, haricots vert. Eh ben, non! Ca, non! Il n'aime pas les haricots verts.
Par contre, ce qui marche de tonnerre c'est ça:
600 g gésiers de poulet (**), 1 h cocotte-minute
330 g riz rizotto, TB cuit
500 g carottes, TB cuites
5 c.à c. huile de colza
=> 5 jours de succès!!!
J'ai gardé 300 g pour demain, le reste, portionné, en sachets en plastique, au congélateur
---------(**)------- en fait, quelque jours plus tard, je me suis rendu compte qu'il est très probable que les gésiers aient "rétréci" après la cuisson. C'est-ce qui s'est passé avec les cœurs: j'étais partie dans la préparation avec 800 g de cœurs et, à la fin il y en avait seulement 400 g…

09-OCT-2016

Ce soir, Axel était très intéressé par les sardines en boîte de Doru. Alors, j'ai essayé un mélange en 3 parts:
  • sardines (à l'huile, mais bien égouttées)
  •  carottes archi-cuites
  • pain légèrement trempé dans l'eau
  • + ½ c. à c. huile de colza
Non, pas terrible… Mmm, c'est plutôt non…

10-OCT-2016

Je me rends compte que ce n'est pas bien de rendre Axel dépendant de mes "aptitudes culinaires". Si jamais j'avais un problème, comment se débrouillerait Doru avec lui? Si je pouvais trouver des croquettes à son goût…! Je peux toujours lui préparer de bons petits plats, mais il pourrait avoir une nourriture qu'il aime, testée, que tout le monde pourrait lui donner. Par tout. Au cas où…
Aujourd'hui, j'ai acheté 1,5 kg de Frolic Boeuf Carottes Céréales.
 
 
 
Pourquoi? Parce que:

 

N'empêche, je sais que les croquettes ce n'est pas la gloire! Mais…, en fin, j'ai expliqué plus haut.

Le soir, à un moment donné, pendant que Doru mangeait quelque chose et Axel a découvert, ainsi, qu'il avait un petit creux, il est venu près de moi pour me dire gentiment hhhhuuu, hhhuu… Un petit gémissement, comme quoi "je suis un peu malheureux et tu pourrais me faire plaisir avec quelque chose à manger…" Alors, j'ai essayé "mes" Frolic, fraîchement achetés. Et, BINGO! Ca lui a plu!!! J'ai commencé avec une seule. Hop, glumps! Encore une. Hop-hop, glumps-glumps. Encore deux… et encore deux… Il les mâchouille, une par une, ravi! A 10 croquettes je me suis arrêtée. Ne surtout pas compromettre le projet! :-)
Donc, on dirait que j'ai trouvé, aussi vite que ça, quelle merveille!, des croquettes, pour Axel. S'il ne les vomit pas. Et s'il ne donne pas dans la diarrhée… A voir demain.

11-OCT-2016

Il n'a pas vomi les Frolic! Et le Frolic n'a pas déstructuré ses selles! Yupiiii!
Autrement, aujourd'hui je lui ai préparé des cœurs de poulet.
Ca marche aussi bien que les gésiers:
800 g cœurs de poulet (***), 40 minutes cocotte-minute
=> 400 g cœurs cuits
500 g riz rizotto, TB cuit
400 g carottes, TB cuites
5 c.à c. huile de colza
=> encore 4 jours de succès!!!
J'ai gardé 400 g (****) pour demain, le reste, portionné, en sachets en plastique, au congélateur
---------(***)------- après la cuisson, les cœurs avaient "rétréci" de moitié!!!
---------(****)------- oui, 400, car je trouve qu'aujourd'hui, ma composition est plus humide…

J'ai trouvé un site où il y a un calculateur pour composer des rations journalières, c'est formidable!

…et c'est comme ça que je me rends compte que, si j'utilise QUE du riz et des carottes, même si je varie les types de viande (encore que je ne peux pas me permettre de varier comme je voudrais… du saumon? hm… des crevettes? hm, hm…), je risque de le priver de pas mal de choses qui lui sont nécessaires… :-( J'ai essayé de lui donner des morceaux de pommes, de bananes… Il n'aime pas… Déjà, je sais qu'il n'aime pas les haricots verts. J'ai un doute qu'il n'aime pas, non plus, le brocoli. Peut-être qu'il aimerait les petits pois…? Mais il y a certains, sur le net, qui disent que tel légume est très bon pour les chiens, tandis que d'autres disent qu'il ne faut surtout pas lui donner celui-là… D'un autre côté, ce calculateur me montre que faire grossièrement des rations ménagères avec 1/3 viande, 1/3 riz (ou autre féculent) et 1/3 légume, ça donne des repas mal équilibrés...  J'avoue que je suis un peu désorientée et déçue… En plus, il faudrait rajouter des compléments: vitamines, minéraux, oligoéléments... Comme ce fameux VIT'I5 Canine..., car il ne faut pas rajouter n'importe quoi, n'importe combien ou n'importe comment... 
Est-ce que ce serait des foutaises, tout ça? C'est-à-dire depuis des dizaines de milliers d'années que le chien vit auprès de l'homme - il n'a pas bénéficié, oh loin de là!, d'une nourriture complète de tous les points de vue, mais maintenant, il faut faire attention pour que rien ne lui manque... J'avoue que je suis dépitée...! Mais que fait-on de la joie de vivre d'un chien? Depuis qu'Axel était venu chez nous, il mangeait toujours à contre coeur. Son estomac criait famine de temps en temps et alors il DEVAIT y mettre quelque chose. Mais sans plaisir - c'était évident! Tandis que maintenant, depuis que je lui cuisine des repas "incomplets" et "mal calculés" et qu'il les mange avec grand plaisir (on dirait qu'il est un chien gourmand! Michi n'en reviendrait pas si elle verrait ça!), je devrais renoncer, car les nutritionnistes ès chiens considèrent que ce que je lui fais ce n'est pas bon. Je crois qu'il faudrait reconsidérer les notions "bon" et "pas bon"...!

Demain, j'irai chez le boucher Léon, pour chercher des os, de grands os de bœuf, pour qu'Axel puisse passer des après-midis plus sympas, dans le jardin. J'espère qu'il aimera :-)

Proportions pour 1 ration ménagère d'un jour (chien de 10 kg) (selon le site ci-dessus)

Foie (veau ou poulet) + Riz + Carottes

 

Steak haché (15% MG) + Riz + Lentilles + Carottes

 

Bœuf à pot au feu + Riz + Carottes

 

Lapin + Riz + Lentilles + Carottes

 

Crevettes + Riz + Lentilles + Carottes

 

Poulet + Riz + Petits pois

 

Porc filet + Riz + petits pois

 

Saumon + Riz + Carottes

 

Cabillaud + Riz + Petits pois

 

lundi 3 octobre 2016

Axel si ploaia. Axel si alti caței.

In fiecare zi, Axel se bucura tot mai tare, cand mergem la plimbare :-) Da din coada, scâncește, uneori se pune in pozitie de joaca, se baga sub mainile mele ca sa-l mângâi (presupun)...
Azi am fost cu el la plimbare, ne-a prins ploaia, el s-a murdarit pe picioare atat de tare, incat am inteles de ce ii mai spune Doru, din cand in cand, Axel-purcel... ;-) Ei, nuuu, el ii spune asa doar pt ca rimeaza! Ii mai spune si "Axel-cercel", "Axel-cu-untura de catel"... :-)
Cand ne-am intors acasa, l-am spalat pe picioare si ma gandesc sa-l obisnuiesc asa, pe vreme de ploaie. Am inceput deja chestia asta ieri sau alaltaieri, dupa ce mersese mult prin niste ierburi moarte si m-am gandit ca poate ca au murit pt ca le-a pus cineva vreun fel de otrava pt ierburi (chiar daca eram intre câmpuri) -- mai bine sa-l spal eu pe picioare inainte de a se linge el. Prima oara nu i-a placut, probabil din cauza ca l-am spalat cu apa rece. Dar azi i-am pus apa calda si a fost chiar bine. Dupa "operatie" se tavalea prin iarba, in curte si "stranuta" multumit.
Cum procedez? Pun apa intr-un recipient de plastic rigid, paralelipipedic, asta in curte, unde nu am aport de apa calda, din pacate. Dar nu-i nimic, azi i-am pus apa la incalzit si am combinat-o. Intre timp, ne-am jucat un pic, in curte. E iute ca o sageata!

Pe cand ne plimbam, ne-am intalnit cu un fel de Black Border Collie (BBC), cam asa:


 
L-am intrebat pe stapan (asa fac de fiecare data cand ne intalnim cu vreun caine): "Bonjour, voulez-vous qu'on laisse nos chiens se renifler?" Si el a spus da. N-am avut niciodata, încă, vreo experienta neplacuta. Intotdeauna se bucura, mai mult sau mai putin. Oricum, sunt pregatita, pt orice eventualitate, si țin bine de lesă, ceea ce face si stapanul celuilalt catel. Oooo, dar astazi, ce mult le-ar fi placut sa se joace! A fost PRIMA data cand l-am vazut pe Axel cu coada in sus -- dar sus, sus, ca un steag! Si BBC era incantat! Atunci, stapanul lui mi-a propus sa-i lasam sa se joace cateva minute, in campul care margineste drumul Ravel. Eram chiar in dreptul câmpului. Stiu ca acolo merg deseori caini sa alerge, sa se joace, e un camp foarte mare, inconjurat cu sarma ghimpata, nu stiu care este destinatia lui, dar de ani de zile este bucuria cainilor. Dar, dar... eu nu pot sa-l las pe Axel sa fuga si sa se joace, fara lesă... Nu pot, pana nu voi reusi sa-l invat sa opreasca orice activitate si sa se intoarca la mine. Nu stiu daca voi reusi vreodata; deocamdata caut informatii; si STIU in mod pertinent ca, la ora actuala, nu reusesc sa-i acaparez lui Axel atentia in orice situatie, ceea ce e normal. Deocamdata :-) I-am spus omului ca tarrrrre mi-ar fi placut, dar ca nu pot, pt ca Axel nu e cainele meu. Tipul a inteles imediat si ne-am luat la revedere, spre dezamagirea cainilor... Asta e! Poate ca, atunci cand o veni Judith prin Belgia, o sa-mi poata da ceva sfaturi practice si sa ne antreneze, pe Axel si pe mine, la astfel de "escapade". Ar fi formidabil! Altfel, Axel, saracu', nu alearga decat in curticica noastra, mare... cat o batista!
ACUM, MESAJ/PROMISIUNE PENTRU MICHI SI SANDU: nu va fie teama, nu am sa fac nimic prostește cu Axel. Judith este specialista la caini si fff prudenta. Putem merge la ea acasa, la Nivelles (de fapt la mama ei, ca ea nu mai locuieste in BE), atunci cand vine in vizita la mama ei. Ei au o curte ffff mare... si 2 caini Border Collie ai lui Judith si 1 ciobanesc al mamei lui Judith. Am avea posibilitatea de a le face cunoștință separat si pe rand, astfel incat daca vedem ca e vreo problema, sa izolam cauza problemei... In sfarsit, ce vreau eu sa spun este sa fiti ffff linistiti ca n-o sa fac nici o prostie: mi-e ffff drag de cuțulușul asta fermecat!  Aaaaa, vorbind despre el unei prietene, ia uitati ce i-am scris:
<<E un catel adorabil. Intelege tot ce-i spunem. Din pacate, toate reperele lui au fost spulberate, odata ce a venit la noi, dar aici s-a adaptat imediat la noile repere. NU imi vine sa cred! Cred ca e vorba despre un prinț care traieste in el si care va iesi odata si odata la iveala. In asteptarea acestui moment, s-a legat imediat de mine (normal, stam impreuna tt ziua, mergem la plimbare, ii dau de mancare...). Uite-l, acum, doarme in spatele meu.>>


Numai bine!
A! si inca o veste buna: NU se simte niciodata deranjat de biciclisti sau alergatori :-)